Hotărârea nr. 510 din 29.05.2008, Plenul

                                                 ROMÂNIA


CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTATURII



        RAPORT PRIVIND STAREA JUSTIŢIEI
                                                            2007




˝Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei˝ (art. 133 alin. (1) din Constituţia României, republicată)




                                                                                                                                         1
                                               CUPRINS

CAPITOLUL 1 – CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND STRUCTURA AUTORITĂŢII JUDECĂTOREŞTI
ŞI CADRUL LEGAL DE FUNCŢIONARE A SISTEMULUI JUDICIAR DIN ROMÂNIA………………….pag.7
       1.1. Structura şi cadrul legal de funcţionare a autorităţii judecătoreşti. Impactul
principalelor modificări aduse legilor privind organizarea şi funcţionarea sistemului judiciar în
anul 2007…………………………………………………………………………………………………………………pag.7
       1.2. Principalele consecinţe ale aderării României la Uniunea Europeană, din perspectiva
organizării şi funcţionării sistemului judiciar………………………………………………………………pag.16


CAPITOLUL 2 - ANALIZA DE SISTEM – ASPECTE CANTITATIVE……………………………………...pag.19
       2.1. Analiza activităţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în anul 2007………………….pag.19
               2.1.1. Rolul fundamental al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în unificarea
practicii judiciare.
               2.1.2. Analiza statistică a activităţii în anul 2007.

       2.2. Analiza activităţii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în anul
2007 (inclusiv D.N.A. şi D.I.I.C.O.T.)…………………………………………………………………………..pag.24
               2.2.1. Analiza statistică a activităţii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie
şi Justiţie în anul 2007(exclusiv D.N.A. şi D.I.I.C.O.T.)
               2.2.2. Analiza statistică a activităţii Direcţiei Naţionale Anticorupţie în anul 2007.
               2.2.3. Analiza statistică a activităţii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de
Criminalitate Organizată şi Terorism în anul 2007.

       2.3. Analiza statistică a activităţii celorlalte instanţe judecătoreşti în anul 2007……pag.49
              2.3.1.Volumul de activitate
                     2.3.1.1. Volumul total de activitate
                     2.3.1.2. Activitatea la nivelul judecătoriilor
                     2.3.1.3. Activitatea la nivelul tribunalelor
                     2.3.1.4. Activitatea la nivelul tribunalelor specializate
                     2.3.1.5. Activitatea la nivelul curţilor de apel
                     2.3.1.6. Volumul de activitate pe materii
              2.3.2. Operativitatea
                     2.3.2.1. Operativitatea la nivelul judecătoriilor.
                     2.3.2.2. Operativitatea la tribunale.
                     2.3.2.3. Operativitatea la tribunalele specializate
                     2.3.2.4. Operativitatea la curţile de apel.
              2.3.3. Încărcătura pe judecător
                      2.3.3.1. Încărcătura la nivelul judecătoriilor
                      2.3.3.2. Încărcătura la nivelul tribunalelor
                      2.3.3.3. Încărcătura la nivelul tribunalelor specializate
                      2.3.3.4. Încărcătura la nivelul curţilor de apel

       2.4. Analiza statistică a activităţii instanţelor militare în anul 2007……………………pag.66
             2.4.1. Tribunalele militare.
             2.4.2. Tribunalul militar teritorial Bucureşti.
             2.4.3. Curtea Militară de Apel Bucureşti.
       2.5. Analiza statistică a activităţii celorlalte unităţi de parchet în anul 2007………..pag.70
              2.5.1.Volumul de activitate
                     2.5.1.1. Volumul total de activitate.
                     2.5.1.2. Activitatea la nivelul parchetelor de pe lângă judecătorii.
                     2.5.1.3. Activitatea la nivelul parchetelor de pe lângă tribunale

                                                                                                    2
                     2.5.1.4. Activitatea la nivelul Parchetului de pe lângă Tribunalul specializat
       pentru cauze cu minori şi de familie Braşov
                     2.5.1.5. Activitatea la nivelul parchetelor de pe lângă curţile de apel
                     2.5.1.6. Volumul de activitate pe materii
              2.5.2. Operativitatea
                     2.5.2.1. Operativitatea la nivelul parchetelor de pe lângă judecătorii
                     2.5.2.2. Operativitatea la nivelul parchetelor de pe lângă tribunale
                     2.5.2.3. Operativitatea la nivelul Parchetului de pe lângă Tribunalul
       specializat pentru cauze cu minori şi de familie Braşov
                     2.5.2.4. Operativitatea la nivelul parchetelor de pe lângă curţile de apel

             2.5.3. Încărcătura pe procuror
                     2.5.3.1. Încărcătura la nivelul parchetelor de pe lângă judecătorii
                     2.5.3.2. Încărcătura la nivelul parchetelor de pe lângă tribunale
                     2.5.3.3. Încărcătura la nivelul Parchetului de pe lângă Tribunalul specializat
       pentru cauze cu minori şi de familie Braşov
                     2.5.3.4. Încărcătura la nivelul parchetelor de pe lângă curţile de apel
                     2.5.3.5. Încărcătura la parchete în ipoteza ocupării integrale a schemelor

       2.6. Analiza statistică a activităţii parchetelor militare în anul 2007……………………pag.95
                    2.6.1.Parchetele militare de pe lângă tribunalele militare.
                    2.6.2. Parchetul militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti
                   2.6.3. Parchetul militar de pe lângă Curtea Militară de Apel

      2.7. Concluzii privind evoluţia indicatorilor statistici la instanţe şi parchete în anul 2007.
Vulnerabilităţi identificate. Măsuri de remediere propuse……………………………………………pag.99

        2.8. Criminalitatea în date statistice………………………………………………………………pag.104
               2.8.1. Date generale privind persoanele trimise în judecată
                      2.8.1.1. Statistica trimiterilor în judecată după criteriul teritorial.
                      2.8.1.2. Statistica trimiterilor în judecată în funcţie de criterii privind persoana
inculpatului..
                      2.8.1.3. Statistica trimiterilor în judecată pe categorii de infracţiuni.
               2.8.2. Date generale privind persoanele condamnate definitiv
                      2.8.2.1. Criminalitatea în teritoriu
                      2.8.2.2. Criminalitatea în funcţie de criterii privind persoana condamnată
                      2.8.2.3. Criminalitatea pe categorii de infracţiuni
               2.8.3. Structura pedepselor
               2.8.4. Date generale privind victimele infracţiunilor (repartiţia în funcţie de vârstă
şi sex, pe principalele categorii de infracţiuni)
               2.8.5. Scurte concluzii privind evoluţia criminalităţii în anul 2007.

CAPITOLUL 3 - ANALIZA CALITATIVĂ A SISTEMULUI JUDICIAR…………………………………..pag.118
       3.1. Efectele modificărilor legislative asupra actului de justiţie şi asupra……………..pag.118
            competenţelor de soluţionare a diferitelor tipuri de acţiuni în justiţie

       3.2. Repartizarea aleatorie a cauzelor…………………………………………………………..…pag.125

       3.3. Durata de soluţionare a cauzelor………………………………………………………………pag.128
              3.3.1. Date statistice privind durata de soluţionare a cauzelor la nivelul
                 instanţelor judecătoreşti
              3.3.2. Date statistice privind durata de soluţionare a cauzelor la nivelul
                parchetelor
              3.3.3. Aspecte constatate în urma controalelor tematice efectuate de
                de Inspecţia Judiciară
              3.3.4. Percepţia instanţelor şi parchetelor asupra duratei de soluţionare

                                                                                                        3
                a cauzelor. Măsuri propuse pentru diminuarea acesteia
       3.4. Creşterea gradului de specializare în activitatea judiciară……………………………pag.144
              3.4.1. Specializarea la nivel instituţional – instanţe, parchete, secţii şi
               complete specializate –
              3.4.2. Programele de formare profesională specializată a magistraţilor
       3.5. Indici de calitate………………………………………………………………………………….pag.149
              3.5.1. Indici de calitate a activităţii instanţelor judecătoreşti
              3.5.2. Indici de calitate ai activităţii parchetelor
              3.5.3. Percepţia instanţelor şi parchetelor asupra cauzelor care provoacă
                desfiinţarea hotărârilor în căile de atac sau conduc la achitarea
                definitivă a inculpaţilor sau la restituirea cauzelor de către instanţă

       3.6. Măsuri pentru unificarea practicii judiciare……………………………………………….pag.154
              3.6.1. Recursul în interesul legii.
              3.6.2. Alte măsuri de unificare a practicii judiciare, la nivel central
              3.6.3.   Măsuri     de   unificare   a    practicii    judiciare    la  nivelul instanţelor
judecătoreşti/parchetelor de pe lângă acestea

      3.7. Aplicarea dispoziţiilor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului în
            sistemul juridic românesc, de către judecători şi procurori………………………….pag.172
               3.7.1 Principalele categorii de cauze care au atras în anul 2007
               condamnarea statului român
               3.7.2. Cauze în care s-au pronunţat hotărâri de respingere. Statistica cererilor declarate
inadmisibile.
               3.7.3. Aplicarea directă a CEDO în dreptul intern

       3.8. Instanţele şi parchetele din România în planul dreptului comunitar……………..pag.186
                3.8.1. Aplicarea directă a dreptului comunitar.
                3.8.2. Cooperarea judiciară internaţională
                       3.8.2.1. Scurtă prezentare a activităţii din anul 2007 în cadrul Reţelei europene
în materie civilă şi comercială.
                       3.8.2.2. Scurtă prezentare a activităţii din anul 2007 în cadrul Reţelei europene
în materie penală.

       3.9. Îmbunătăţirea accesului liber la justiţie…………………………………………………….pag.197


       3.10. Progrese înregistrate în domeniul justiţiei pentru minori şi a
           protecţiei drepturilor copilului…………………………………………………………………pag.200


       3.11. Stadiul aplicării dispoziţiilor Legii nr. 544/2001 şi ale Legii nr.
             677/2001…………………………………………………………………………………………..pag.205


      3.12. Ridicarea nivelului calitativ al managementului instanţelor şi
            parchetelor………………………………………………………………………………………….pag.214
             3.12.1. Modalitatea de recrutare a conducătorilor de instanţe şi parchete.
             3.12.2. Formarea profesională specializată a conducătorilor de instanţe şi parchete. Alte
măsuri de îmbunătăţire a managementului
             3.12.3. Monitorizarea calităţii managementului la instanţe şi parchete
             3.12.4. Identificarea motivelor care împiedică ocuparea integrală a funcţiilor de
conducere vacante la nivelul instanţelor şi parchetelor.

       3.13. Percepţia judecătorilor şi procurorilor asupra gradului de independenţă a sistemului
judiciar şi căile de întărire a acesteia – concluziile studiului Transparency România………pag.228
                                                                                                       4
     3.14. Creşterea gradului de transparenţă a funcţionării justiţiei şi noua strategie de
comunicare pentru Consiliul Superior al Magistraturii şi sistemul judiciar…………………….pag.236

      3.15. Concluzii privind progresele înregistrate, precum şi vulnerabilităţile identificate şi
măsurile de remediere a acestora…. …………………………………………………………………………pag.239


CAPITOLUL 4 - GESTIONAREA RESURSELOR…………………………………………………………….pag.249

       4.1. Politica de resurse umane privind judecătorii şi procurorii…………………………..pag.249
               4.1.1 Modalităţi de ocupare a posturilor de execuţie vacante
               4.1.2. Promovarea în funcţii de execuţie vacante
               4.1.3. Numirea în funcţii de conducere
               4.1.4. Delegarea în funcţii de conducere a judecătorilor şi procurorilor
               4.1.5. Promovarea la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
               4.1.6. Situaţia posturilor de magistrat asistent la Î.C.C.J
               4.1.7. Situaţia posturilor vacante de judecător sau procuror la finalul anului 2007
       4.2. Fluctuaţia judecătorilor şi procurorilor în anul 2007…………………………………..pag.265
              4.2.1. Eliberări din funcţia de judecător/procuror
              4.2.2. Transferul judecătorilor şi procurorilor
              4.2.3. Detaşarea judecătorilor şi procurorilor

       4.3. Estimarea impactului modificărilor aduse prin O.U.G. nr.100/2007 asupra politicii de
resurse umane privind judecătorii şi procurorii…………………………………………………………pag.268
       4.4. Stadiul aplicării dispoziţiilor legale referitoare la depunerea diferitelor tipuri de
declaraţii de către judecători şi procurori. Impactul modificărilor legislative intervenite în anul
2007……………………………………………………………………………………………………………………pag.270

       4.5. Aspecte privind răspunderea disciplinară şi penală a judecătorilor, procurorilor, a
magistraţilor asistenţi       şi   a celorlalte categorii de personal din cadrul instanţelor şi
parchetelor……………………………………………………………………………………………………………pag.274
                4.5.1. Răspunderea disciplinară a judecătorilor, procurorilor şi magistraţilor asistenţi
                4.5.2. Răspunderea penală a judecătorilor, procurorilor şi magistraţilor asistenţi
                4.5.3. Răspunderea disciplinară şi penală a celorlalte categorii de personal din cadrul
instanţelor şi parchetelor

      4.6. Apărarea independenţei individuale şi a reputaţiei profesionale a judecătorilor şi
procurorilor…………………………………………………………………………………………………………..pag.277

       4.7. Institutul Naţional al Magistraturii în structura sistemului juridic românesc....pag.279
               4.7.1. Recrutarea şi formarea iniţială a viitorilor magistraţi
               4.7.2. Formarea continuă a judecătorilor şi procurorilor
               4.7.3. Formarea formatorilor
               4.7.4. Organizarea concursurilor/examenelor privind admiterea în profesie şi cariera
judecătorilor şi procurorilor
               4.7.5. Priorităţi strategice privind dezvoltarea activităţilor de formare desfăşurate de către
Institutul Naţional al Magistraturii.
       4.8. Politica de personal privind personalul auxiliar………………………………………….pag.299
               4.8.1. Cadrul legal şi impactul modificărilor legislative intervenite
               4.8.2. Situaţia asigurării necesarului de personal auxiliar la instanţe şi parchete.
       Priorităţi identificate şi măsuri de remediere a deficienţelor existente.
               4.8.3. Activitatea în anul 2007 a Şcolii Naţionale de Grefieri
                       4.8.3.1. Formarea iniţială

                                                                                                           5
                      4.8.3.2. Formarea continuă
                      4.8.3.3. Formarea formatorilor
                      4.8.3.4. Alte activităţi şi programe
              4.8.4. Stadiul proiectului pilot privind degrevarea judecătorilor de unele atribuţii
administrative prin preluarea acestora de către personalul auxiliar.

        4.9.Resursele materiale aflate la dispoziţia instanţelor şi parchetelor în anul 2007.pag.318

         4.10. Continuarea şi dezvoltarea procesului de informatizare a instanţelor şi
parchetelor……………………………………………………………………………………………………………pag.323
                4.10.1. Dezvoltarea aplicaţiei informatice ECRIS.
                4.10.2. Crearea de noi baze de date relevante pentru funcţionarea sistemului judiciar.
                4.10.3. Analiza posibilităţii de furnizare de servicii on-line către beneficiarii actului de
justiţie de către instanţe şi parchete.
      4.11. Concluzii privind progresele înregistrate, vulnerabilităţile identificate şi posibile
măsuri de remediere a acestora……………………………………………………………………………….pag.330


CAPITOLUL 5 - RAPORTURILE DINTRE SISTEMUL JUSTIŢIEI ŞI CELELALTE INSTITUŢII ŞI
ORGANISME, PRECUM ŞI CU SOCIETATEA CIVILĂ……………………………………………………..pag.337
        5.1. Raporturile dintre instanţe şi parchete, precum şi cu CSM…………………………..pag.337
       5.2. Raporturile dintre instanţe/parchete şi barourile de avocaţi, precum şi cu experţii
judiciari……………………………………………………………………………………………………………….pag.339
        5.3. Raporturile cu mass-media………………………………………………………………………pag.344
        5.4. Raporturile cu justiţiabilii……………………………………………………………………….pag.347
       5.5.   Raporturile   cu       societatea        civilă     şi   cu     instituţiile      şi   organismele
internaţionale……………………………………………………………………………………………………….pag.349
                    5.5.1. Raporturile cu societatea civilă
                    5.5.2. Relaţii bilaterale ale CSM cu alte consilii judiciare din Europa
                    5.5.3. Relaţiile cu alte consilii judiciare în cadrul Reţelei Europene a Consiliilor Judiciare
                    5.5.4. Relaţiile Consiliului Superior al Magistraturii cu alte instituţii internaţionale
                    5.5.5. Relaţia cu Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni
                    5.5.6. Programe cu finanţare europeană
                       5.5.7. Stadiul derulării programelor finanţate de Banca Mondială
                       5.5.8. Colaborarea Ministerului Justiţiei şi a Parchetului de pe lângă Înalta Curte
                de Casaţie şi Justiţie cu instituţii şi organisme internaţionale, care a avut ca obiectiv
                dezvoltarea sistemului judiciar


CAPITOLUL 6 - CONCLUZII ŞI PERSPECTIVE……………………………………………………….…….pag.405
       6.1. Concluzii privind principalele progrese înregistrate, vulnerabilităţi identificate şi
măsurile luate sau propuse pentru remedierea acestora………………....................................pag.405
       6.2. Scurtă prezentare a noului Plan de acţiune privind strategia de reformă a sistemului
judiciar şi lupta împotriva corupţiei, adoptat de Guvernul României la data de 31 octombrie
2007. Contribuţia Consiliului Superior al Magistraturii la elaborarea acestuia………………..pag.417




                                                                                                                6
                                                   CAPITOLUL 1
 CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND STRUCTURA AUTORITĂŢII JUDECĂTOREŞTI ŞI
       CADRUL LEGAL DE FUNCŢIONARE A SISTEMULUI JUDICIAR DIN ROMÂNIA


     1.1. Structura şi cadrul legal de funcţionare a autorităţii judecătoreşti. Impactul principalelor
      modificări aduse legilor privind organizarea şi funcţionarea sistemului judiciar în anul 2007


        Principiile, structura şi modul de organizare a sistemului judiciar român sunt consacrate în Constituţia
României şi Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare.
        Justiţia se realizează în România prin instanţele judecătoreşti, organizate într-o structură piramidală,
puterea judecătorească fiind exercitată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de celelalte instanţe judecătoreşti
stabilite de lege, potrivit prevederilor art.126 din Constituţia României şi art. 1 din Legea nr. 304/2004 privind
organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
        Titlul III din Constituţia României este consacrat autorităţii judecătoreşti, formată din Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie, celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege, Ministerul Public şi Consiliul Superior al
Magistraturii, fiecare cu atribuţii proprii, stabilite prin normele constituţionale şi prin alte dispoziţii legale.
        Potrivit Legii fundamentale, Consiliul Superior al Magistraturii are rolul de garant al independenţei
justiţiei, iar atribuţiile ce revin acestei instituţii au fost prevăzute în scopul consolidării independenţei
autorităţii judecătoreşti, în raport cu legislativul şi executivul.
        Organizarea şi funcţionarea sistemului judiciar din România sunt reglementate prin Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. În conformitate
cu prevederile acestui act normativ, justiţia se înfăptuieşte în numele legii, este unică, imparţială şi egală pentru
toţi şi se realizează prin următoarele instanţe judecătoreşti: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, curţile de apel,
tribunalele, tribunalele specializate şi judecătoriile.
        La vârful structurii piramidale a instanţelor judecătoreşti se află Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,
compunerea şi regulile de funcţionare ale instanţei supreme fiind stabilite prin lege organică.
        Conform dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, în România funcţionează o singură instanţă supremă, denumită Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie, cu personalitate juridică şi cu sediul în capitala ţării. Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie ocupă primul loc în ierarhia instanţelor judecătoreşti din România şi are, în principal, competenţa de a
judeca recursul în casaţie şi de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe
judecătoreşti.

                                                                                                                      7
        Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este organizată în 4 secţii – Secţia civilă şi de proprietate intelectuală,
Secţia penală, Secţia comercială, Secţia de contencios administrativ şi fiscal -, Completul de 9 judecători şi
Secţiile Unite, fiecare având o competenţă proprie, stabilită prin lege.
        Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este condusă de un preşedinte, ajutat de un vicepreşedinte şi 4
preşedinţi de secţie.
        În structura Înaltei curţi de Casaţie şi Justiţie intră Cancelaria, direcţii, servicii şi birouri.


        Următorul nivel al sistemului judiciar este asigurat de curţile de apel, instanţe cu personalitate
juridică, în circumscripţia cărora funcţionează mai multe tribunale şi tribunale specializate.
        Curţile de apel sunt în număr de 16, 15 civile şi Curtea Militară de Apel, iar circumscripţiile şi
localităţile de reşedinţă ale curţilor de apel sunt stabilite în Anexa 1 la Legea nr. 304/2004, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare. Potrivit acestui act normativ, în România funcţionează curţi de apel în
localităţile Alba Iulia, Piteşti, Bacău, Oradea, Suceava, Braşov, Bucureşti, Cluj, Constanţa, Craiova, Galaţi, Iaşi,
Târgu Mureş, Ploieşti, Timişoara. fiecare având în circumscripţie de la 2 până la 5 judeţe.
        În cadrul curţilor de apel funcţionează secţii sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile,
cauze penale, cauze comerciale, cauze cu minori şi de familie, cauze de contencios administrativ şi fiscal, cauze
privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, precum şi, în raport cu natura şi numărul cauzelor, secţii
maritime şi fluviale (la Curţile de Apel Constanţa şi Galaţi) sau pentru alte materii.
        Curţile de apel sunt conduse de câte un preşedinte ajutat de unul sau mai mulţi vicepreşedinţi.
        Curţile de apel judecă atât în primă instanţă, cât şi ca instanţe de control judiciar pentru instanţele
ierarhic inferioare din circumscripţia lor administrativ teritorială.


        Tribunalele constituie cea de a treia verigă din sistemul instanţelor judecătoreşti, fiind instanţe cu
personalitate juridică organizate la nivelul fiecărui judeţ şi al municipiului Bucureşti. Dintre cele 42 de
tribunale înfiinţate prin lege, un singur tribunal, respectiv, Tribunalul Ilfov, nu funcţionează în prezent.
        În cadrul tribunalelor funcţionează secţii sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile,
cauze penale, cauze comerciale, cauze cu minori şi familie, cauze de contencios administrativ şi fiscal, cauze
privind conflictele de muncă şi asigurări sociale, precum şi, în raport cu natura şi numărul cauzelor, secţii
maritime şi fluviale sau pentru alte materii.
        Tribunalele sunt conduse de un preşedinte, care poate fi ajutat de 1-2 vicepreşedinţi. Ele judecă în
materiile ce le sunt date în competenţă prin lege, atât în primă instanţă, cât şi ca instanţe de control judiciar
pentru hotărârile pronunţate de judecătorii.
        Legea nr. 304/2004, în forma anterioară modificării şi completării ei prin Legea nr. 247/2005, stabilea
obligativitatea înfiinţării a patru tipuri de tribunale specializate (pentru minori şi familie, de muncă şi asigurări

                                                                                                                     8
sociale, comerciale, administrativ-fiscale,) care urmau să fie puse în funcţiune, în mod eşalonat, până cel mai
târziu la data de 1 ianuarie 2008.
        Sub imperiul acestui cadru normativ au fost înfiinţate 4 tribunale specializate , care funcţionează şi în
prezent, respectiv: Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov, Tribunalul Comercial Cluj, Tribunalul
Comercial Mureş şi Tribunalul Comercial Argeş.
        Aceste instanţe nu au personalitate juridică, au sediul, de regulă, în municipiul reşedinţă de judeţ şi
preiau cauzele de competenţa tribunalului în domeniile în care se înfiinţează, iar activitatea lor s-a desfăşurat în
condiţiile unei specializări reale şi efective a judecătorilor, ceea ce a condus la creşterea calităţii actului de
justiţie, printr-un grad crescut de operativitate în domeniul soluţionării cauzelor, precum şi prin calitatea
hotărârilor pronunţate.
        Prin Legea nr. 247/2005, s-a renunţat la obligativitatea înfiinţării instanţelor specializate în favoarea
secţiilor şi completelor specializate. Totuşi, înfiinţarea de instanţe specializate nu a fost total exclusă, fiind
menţinută posibilitatea organizării acestora.
        În conformitate cu procedura reglementată de Legea privind organizarea judiciară, secţiile şi
completele specializate ale curţilor de apel şi ale instanţelor din circumscripţia acestora se înfiinţează la
propunerea colegiilor de conducere ale fiecărei instanţe, prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii,
iar componenţa completelor specializate se stabileşte de colegiul de conducere al instanţei în raport cu
volumul de activitate şi specializarea judecătorilor.


        La baza sistemului judiciar se află judecătoriile, cu competenţă generală de soluţionare a litigiilor.
Judecătoriile sunt instanţe fără personalitate juridică, organizate în judeţe şi în sectoarele municipiului
Bucureşti, iar localităţile care fac parte din circumscripţia judecătoriilor sunt stabilite prin hotărâre a
Guvernului, la propunerea ministrului justiţiei, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii. În prezent,
localităţile care fac parte din circumscripţia fiecărei judecătorii sunt prevăzute în Hotărârea Guvernului nr.
337/1993, cu modificările şi completările ulterioare.
        Prin lege au fost înfiinţate 188 de judecătorii, dintre care 6 în mediul rural, iar restul în mediul urban.
Dintre acestea, un număr de 10 judecătorii nu funcţionează, respectiv: Bocşa, Cernavodă, Băneasa, Bechet,
Comana, Sângeorgiu de Pădure, Scorniceşti, Urlaţi, Jibou, Jimbolia.
        Judecătoriile din fiecare judeţ sau, după caz, din municipiul Bucureşti sunt cuprinse în circumscripţia
tribunalelor.
        În raport cu numărul şi natura cauzelor, în cadrul judecătoriilor se pot înfiinţa secţii sau complete
specializate. Înfiinţarea acestora este obligatorie în materia cauzelor cu minori şi de familie, precum şi în
materia fondului funciar.
        Judecătoriile sunt conduse de un preşedinte, care poate fi ajutat de un vicepreşedinte.

                                                                                                                  9
         Instanţele militare sunt organizate în tribunale militare, Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti şi
Curtea Militară de Apel.
         Tribunalele militare funcţionează în municipiile Bucureşti, Cluj-Napoca, Iaşi şi Timişoara şi, în ierarhia
instanţelor, sunt egale în grad cu judecătoriile, iar Tribunalul Militar Teritorial şi Curtea Militară de Apel
funcţionează în municipiul Bucureşti.
         Competenţa instanţelor militare a cunoscut în ultima perioadă un proces de restrângere treptată, mai
ales avându-se în vedere jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia pot face obiectul
judecăţii în faţa unei instanţe militare numai infracţiunile săvârşite de militari împotriva ordinii şi disciplinei
militare, fiind exclusă judecarea civililor de către aceste instanţe.


         Titlul III din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare este consacrat Ministerului Public, reglementând organizarea şi atribuţiile Ministerului
Public, precum şi organizarea parchetelor civile şi militare.
         Ministerul Public este independent în relaţiile cu celelalte autorităţi şi îşi exercită atribuţiile numai în
temeiul legii şi pentru asigurarea respectării acesteia.
         În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de
drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor. Acesta îşi exercită atribuţiile prin procurori constituiţi în
parchete, în condiţiile legii.
         Procurorii îşi desfăşoară activitatea în baza principiilor legalităţii, imparţialităţii şi controlului ierarhic,
sub autoritatea ministrului justiţiei.
         Parchetele funcţionează pe lângă fiecare dintre instanţele de judecată (cu excepţia tribunalelor
specializate în materie comercială); parchetele conduc şi supraveghează activitatea de cercetare penală a poliţiei
judiciare, în condiţiile legii.
         În cadrul Ministerului Public funcţionează Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,
parchetele de pe lângă curţile de apel, tribunale, tribunale pentru minori şi familie şi judecătorii, precum şi
parchetele militare.
         Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie coordonează activitatea parchetelor din
subordine, are personalitate juridică şi este condus de un procuror general, ajutat de un prim-adjunct, un
adjunct şi trei consilieri.
         Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are în structură Secţia de urmărire penală şi
criminalistică, Secţia judiciară, Secţia de resurse umane şi documentare, Secţia parchetelor militare.
         Prin Legea nr. 54/2006 de aprobare a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru
modificarea şi completarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 43/2002, în cadrul Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost înfiinţată Direcţia Naţională Anticorupţie, prin reorganizarea

                                                                                                                      10
Parchetului Naţional Anticorupţie, ca structură cu personalitate juridică proprie, specializată în combaterea
infracţiunilor de corupţie, condusă de un procuror şef, ajutat de un procuror şef adjunct.
           În cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie funcţionează şi Direcţia de
Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, ca structură specializată în combaterea
criminalităţii organizate şi terorismului, condusă de un procuror-şef, ajutat de un procuror şef adjunct şi
coordonată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, potrivit Legii
nr. 508/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
           Parchetele au sediul în localităţile în care îşi au sediul instanţele pe lângă care funcţionează şi au aceeaşi
circumscripţie cu acestea. Parchetele de pe lângă curţile de apel şi parchetele de pe lângă tribunale au
personalitate juridică.
           Parchetele de pe lângă curţile de apel sunt conduse de procurori generali iar parchetele de pe lângă
tribunale, tribunale pentru minori şi familie şi judecătorii sunt conduse de prim-procurori.
           În prezent, la nivelul întregii ţări există 15 parchete pe lângă curţi de apel, care au în subordine 41
parchete de pe lângă tribunale, la care se adaugă Parchetul de pe lângă Curtea Militară de Apel şi Parchetul
Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial, prevăzute prin lege, iar începând cu data de 01.02.2005, prin
Ordinul nr. 83/C/2005 al Ministrului Justiţiei s-a înfiinţat Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori şi
Familie cu sediul în Braşov.
           Din cele 42 parchete de pe lângă tribunale înfiinţate prin Legea nr. 304/2004 republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, un singur parchet nu funcţionează, respectiv Parchetul de pe lângă
Tribunalul Ilfov.
           Dintre cele 188 parchete de pe lângă judecătorii prevăzute de Legea nr. 304/2004, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, 10 nu funcţionează, şi anume, parchetele de pe lângă judecătoriile
Bocşa, Cernavodă, Băneasa, Bechet, Comana, Sângeorgiu de Pădure, Scorniceşti, Urlaţi, Jibou şi Jimbolia.
           Potrivit dispoziţiilor art.140 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, prin Regulamentul de ordine interioară al parchetelor se stabilesc:           organizarea administrativă a
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a Parchetului Naţional Anticorupţie1, a parchetelor
de pe lângă curţile de apel, tribunale, tribunale pentru minori şi familie şi judecătorii ; atribuţiile procurorilor
generali, prim-procurorilor şi ale adjuncţilor acestora, ale procurorilor inspectori, ale procurorilor şefi şi ale
procurorilor, precum şi ale celorlalte categorii de personal; organizarea şi modul de desfăşurare a activităţii
colegiilor de conducere ale parchetelor şi a adunărilor generale ale procurorilor; ierarhia funcţiilor
administrative din cadrul Ministerului Public;               modul de organizare, funcţionarea şi atribuţiile
compartimentelor auxiliare de specialitate ale parchetelor; modul de organizare, funcţionarea şi atribuţiile
departamentului economico-financiar şi administrativ din cadrul parchetelor.

1
    În prezent – Direcţia Naţională Anticorupţie.
                                                                                                                      11
        Regulamentul de ordine interioară se aprobă prin ordin al ministrului justiţiei, la propunerea
procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu avizul Consiliului Superior
al Magistraturii.
        Potrivit Regulamentului de ordine interioară a parchetelor, parchetele de pe lângă curţile de apel sunt
conduse de procurori generali, ajutaţi de 1 sau 2 procurori generali adjuncţi, conform numărului stabilit prin
hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea procurorului general al Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
        Parchetele de pe lângă curţile de apel au în structură o Secţie de urmărire penală, o Secţie judiciară , o
Secţie pentru minori şi familie. La Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti funcţionează şi o Secţie de
proceduri, iar la Parchetul de pe lângă Curţile de Apel Constanţa şi Galaţi câte o Secţie maritimă şi fluvială.
        Secţiile, serviciile şi birourile sunt conduse de procurori şefi.
        Parchetele de pe lângă tribunale sunt conduse de prim-procurori, ajutaţi de 1 sau, după caz, 2 prim-
procurori adjuncţi, în funcţie de volumul de activitate. La Parchetul de lângă Tribunalul Bucureşti, prim-
procurorul este ajutat de 1-3 prim-procurori adjuncţi.
        În cadrul parchetelor de pe lângă tribunale funcţionează o Secţie de urmărire penală, o Secţie judiciară,
iar la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi o Secţie de supraveghere a urmăririi penale. La Parchetele
de pe lângă Tribunalele Constanţa şi Galaţi funcţionează şi câte o Secţie maritimă şi fluvială.
        Secţiile, serviciile şi birourile sunt conduse de procurori şefi.
        Parchetele de pe lângă judecătorii sunt conduse de prim-procurori ajutaţi, în cazul unităţilor mari, de
prim-procurori adjuncţi.
        La parchetele de pe lângă judecătorii, în raport cu natura şi numărul cauzelor, pot funcţiona secţii
maritime şi fluviale, asemenea secţii fiind prevăzute prin Regulamentul de ordine interioară a parchetelor la
parchetele de pe lângă Judecătoriile Constanţa şi Galaţi.
        Conform dispoziţiilor art. 98 şi următoarele din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, pe lângă fiecare tribunal militar funcţionează un parchet militar. Pe lângă Tribunalul
Militar Teritorial funcţionează Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial, iar pe lângă Curtea
Militară de Apel funcţionează Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel.
        Instanţele militare şi parchetele militare au, fiecare, statut de unitate militară, cu indicativ propriu.
Parchetele militare sunt conduse de un prim-procuror militar ajutat de un prim-procuror militar adjunct.
Parchetul Militar de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti este condus de un procuror general militar, ajutat de
un procuror general militar adjunct.
        În cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie funcţionează o secţie militară care
efectuează, potrivit Codului de procedură penală, urmărirea penală în cauzele privind infracţiuni săvârşite de


                                                                                                                  12
mareşali, amirali şi generali, a căror competenţă de judecată revine Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie.
            În cadrul Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel Bucureşti şi în cadrul Parchetului
Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti funcţionează câte o Secţie de urmărire penală şi câte
o Secţie judiciară.


            Analizând cadrul legal de funcţionare a sistemului judiciar din România, se poate constata că actuala
organizare judiciară urmăreşte, în principal, îmbunătăţirea calităţii actului de justiţie, garantarea independenţei
efective a sistemului judiciar, precum şi asigurarea transparenţei actului de justiţie.
            În vederea înlăturării subiectivismului şi a oricăror suspiciuni privind atribuirea dosarelor, Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare prevede că
repartizarea cauzelor pe complete de judecată se face în mod aleatoriu, în sistem informatizat. Pentru ca
repartizarea aleatorie să nu rămână fără efect, prin posibilitatea trecerii ulterioare a unei cauze de la un
complet la altul, legea consacră principiul continuităţii completului de judecată, în baza căruia cauzele
repartizate unui complet de judecată nu pot fi trecute altui complet decât în condiţiile prevăzute de lege.
            Un alt aspect important îl constituie implementarea principiului specializării judecătorilor, prin
instituirea obligativităţii înfiinţării de secţii sau complete specializate, în cadrul judecătoriilor, al tribunalelor şi
al curţilor de apel, măsură menită să contribuie la profesionalizarea şi specializarea actului de justiţie.
            Participarea judecătorilor şi procurorilor la activităţile care privesc administrarea justiţiei se realizează
prin adunările generale care se organizează anual sau ori de câte ori este necesar şi care au, în principal, rolul
de a dezbate activitatea anuală desfăşurată de instanţe, de a alege membrii Consiliului Superior al Magistraturii,
de a analiza proiecte de acte normative în domeniul justiţiei şi de a alege şi revoca membrii colegiului de
conducere.
            În cadrul fiecărei instanţe judecătoreşti funcţionează un colegiu de conducere format dintr-un număr
impar de membri, aleşi pe o durată de trei ani, în cadrul adunării generale a judecătorilor, colegiu care
hotărăşte cu privire la problemele generale de conducere ale instanţei.
            Organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Ministerului Public fac obiectul unui titlu distinct al Legii nr.
304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, titlu ale cărui dispoziţii detaliază principiile
constituţionale care privesc rolul parchetului în cadrul sistemului judiciar.
            Parchetele funcţionează pe lângă instanţele judecătoreşti, sunt independente în relaţiile cu acestea şi cu
celelalte autorităţi publice, iar procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiilor legalităţii, imparţialităţii şi
controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei.
            Institutul Naţional al Magistraturii, aflat în coordonarea Consiliului Superior al Magistraturii are un rol
deosebit de important în formarea profesională iniţială şi în formarea profesională continuă a judecătorilor şi

                                                                                                                          13
procurorilor, legea conţinând norme privind organizarea şi funcţionarea acestuia. În cazul personalului auxiliar
de specialitate al instanţelor şi parchetelor, sarcina formării iniţiale şi continue revine Şcolii Naţionale de
Grefieri, instituţie aflată, de asemenea, în coordonarea Consiliului Superior al Magistraturii.


        În ceea ce priveşte organizarea compartimentelor auxiliare de specialitate ale instanţelor şi parchetelor,
un rol important este atribuit birourilor de informare şi relaţii publice, care asigură legătura acestora cu
publicul şi mijloacele de comunicare în masă, în vederea asigurării transparenţei activităţii judiciare.
        În legea de organizare judiciară este prevăzută înfiinţarea, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la curţile
de apel, tribunale şi parchetele de pe lângă acestea a câte unui departament economico-financiar condus de un
manager, măsură justificată de nevoia degrevării conducătorilor de instanţe şi parchete de sarcini
administrative, astfel încât gestionarea resurselor materiale şi financiare din cadrul instanţelor şi parchetelor să
fie asigurată, în condiţii mai bune, de o persoană specializată.


        Elaborarea proiectelor de buget pentru instanţe şi parchete de către curţile de apel şi parchetele de pe
lângă curţile de apel, precum şi avizarea acestora de Consiliului Superior al Magistraturii reprezintă o măsură
destinată să asigure principiul autonomiei financiare a instanţelor şi parchetelor şi participarea judecătorilor şi
procurorilor la deciziile care privesc bugetul justiţiei.
        În vederea asigurării autonomiei complete a exerciţiului bugetar pentru toate instanţele, legea prevede
că, începând cu data de 1 ianuarie 20082, atribuţiile Ministerului Justiţiei referitoare la gestionarea bugetului
curţilor de apel, al tribunalelor, al tribunalelor specializate şi al judecătoriilor vor fi preluate de Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie.
        În legătură cu această prevedere trebuie făcută precizarea că s-a propus modificarea legii de organizare,
în sensul ca atribuţiile privind gestionarea bugetelor instanţelor judecătoreşti să fie preluate de Consiliul
Superior al Magistraturii, începând cu anul 2009, această măsură având drept scop consolidarea independenţei
autorităţii judecătoreşti.


        Recent, cadrul legal de funcţionare a sistemului judiciar a suferit unele modificări prin Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 100/2007 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul
justiţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 684 din 8 octombrie 2007. Una dintre
principalele modificări care vizează organizarea judiciară constă în introducerea în cuprinsul Legii nr.
304/2004, republicată, a unui nou articol, art. 1341, care prevede posibilitatea ocupării pe perioadă
nedeterminată a posturilor de judecător şi procuror vacante temporar la instanţe şi parchete. În vederea

2
  Prin OUG nr.100/2007 acest termen a fost prorogat până la 1 ianuarie 2009, menţinându-se soluţia legislativă a preluării
atribuţiilor de ordonator principal de credite pentru instanţele judecătoreşti de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
                                                                                                                         14
acoperirii deficitului de personal cauzat de aceste vacantări temporare, a fost creat un fond de rezervă cu
posturi finanţate de judecător şi procuror, pentru a se acoperi situaţiile ivite în practică la încetarea numirii în
funcţii de conducere, a numirii în funcţia de procuror în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de
Criminalitate Organizată şi Terorism ori Direcţiei Naţionale Anticorupţie, precum şi în cazul detaşării, alegerii
în funcţia de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, suspendării din funcţie în temeiul art. 62 din
Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ori vacantării din alte cauze3, pe o
perioadă mai mare de 1 an.
        Posturile din fondul de rezervă se utilizează numai atunci când, la întoarcerea magistratului, nu există
nici un post vacant la instanţa sau parchetul respectiv.
        O altă modificare vizează procedura de numire a directorului şi directorului adjunct al Institutului
Naţional al Magistraturii, în sensul eliminării dispoziţiei potrivit cărora aceştia sunt numiţi în funcţii la
propunerea Consiliului ştiinţific, scopul modificării fiind acela de a asigura egalitatea de tratament şi accesul
liber al candidaţilor la aceste funcţii.
        În ceea ce priveşte statutul judecătorilor şi procurorilor, acesta a fost modificat prin instituirea unei
vârste unice de pensionare pentru femei şi bărbaţi – 60 de ani4, având în vedere obligaţia României, în calitate
de stat membru al Uniunii Europene, de a implementa Directiva nr. 86/378/EEC care prevede egalizarea
vârstelor de pensionare între femei şi bărbaţi în cadrul schemelor de pensii ocupaţionale. S-a ţinut seama şi de
Decizia Curţii constituţionale nr. 375/2005 prin care se arată necesitatea stabilirii prin lege a unei vârste de
pensionare pentru judecători şi procurori.
        Prin acest act normativ se instituie o indemnizaţie unică pentru membrii Consiliului Superior al
Magistraturii, pentru a se asigura egalitatea de tratament între membrii cu activitate permanentă şi membrii
fără activitate permanentă.
        Potrivit Strategiei de reformă a sistemului judiciar, aprobată prin Hotărârea de Guvern nr. 232/2005,
realizarea unui sistem judiciar independent, imparţial, credibil şi eficient reprezintă o condiţie necesară pentru
supremaţia legii şi a principiilor statului de drept. Măsurile de consolidare a independenţei sistemului judiciar
trebuie să ducă nu numai la afirmarea principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, dar şi la aplicarea
acestuia în practică.
        Garantarea independenţei efective a sistemului judiciar depinde în mare măsură de asigurarea unui
cadru legislativ coerent şi de furnizarea resurselor necesare, dar şi de responsabilizarea corpului magistraţilor
prin dezvoltarea unei atitudini a acestora, care să garanteze aplicarea legii, în conformitate cu cele mai înalte
standarde profesionale.


3
 Concediu de îngrijire a copilului, concediu fără plată, de studii sau în interes personal sau alte asemenea situaţii.
4
 Conform ordonanţei, pentru femei atingerea vârstei de pensionare de 60 de ani urmează a se realiza eşalonat până la data de
31.12.2008.
                                                                                                                           15
        Apreciem că deşi actualul cadru legal de funcţionare a sistemului judiciar din România oferă garanţiile
necesare pentru asigurarea respectării dreptului la un proces echitabil şi judecarea proceselor de către instanţe
judecătoreşti în mod imparţial şi independent de orice influenţe, acesta este perfectibil.
        Din acest motiv, în cursul anului 2007, Consiliul Superior al Magistraturii a avut iniţiativa de a supune
atenţiei judecătorilor şi procurorilor unele propuneri de modificare şi completare a unor acte normative din
domeniul justiţiei – Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară, republicată şi Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al
Magistraturii, republicată. În ansamblu, propunerile vizează înlăturarea unor necorelări între aceste acte
normative, abrogarea unor dispoziţii neconstituţionale, înlăturarea unor prevederi apreciate ca fiind
discriminatorii de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, precum şi completarea cadrului
legislativ în ceea ce priveşte unele aspecte care până în prezent nu au fost reglementate ( inserarea în textul de
lege a unor criterii pentru definirea specializării judecătorilor şi procurorilor, reglementarea unei căi de atac
împotriva hotărârilor colegiilor de conducere care vizează cariera şi drepturile judecătorilor etc.). În acest scop,
Consiliul Superior al Magistraturii a transmis instanţelor judecătoreşti şi parchetelor propuneri concrete de
modificare a celor trei legi cu rugămintea ca acestea să comunice Consiliului atât observaţiile pe marginea
textelor formulate cât şi alte propuneri legislative pe care le consideră necesare. Urmează ca aceste propuneri
să fie dezbătute în Plenul Consiliului Superior al Magistraturii şi să fie înaintate autorităţilor care au iniţiativă
legislativă, pentru a fi promovate.




           1.2 Principalele consecinţe ale aderării României la Uniunea Europeană, din perspectiva
                                organizării şi funcţionării sistemului judiciar




        Analizând prevederile legale care reglementează sistemul judiciar românesc, se constată că acestea
urmăresc, în principal, garantarea independenţei efective a sistemului judiciar, asigurarea transparenţei actului
de justiţie, îmbunătăţirea calităţii actului de justiţie, sporirea eficienţei modului de funcţionare a justiţiei ca
serviciu public şi responsabilizarea fiecărui magistrat cu privire la modul de exercitare a propriilor atribuţii,
garantarea liberului acces la justiţie, prevenirea şi combaterea corupţiei din sistemul judiciar, acestea fiind
direcţii de acţiune prevăzute în Strategia de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005-2007.
        Dezvoltarea şi eficientizarea sistemului judiciar, creşterea standardului de calitate al actului de justiţie,
funcţionarea mecanismelor statului de drept şi lupta împotriva corupţiei reprezintă obiective primordiale şi
pentru perioada următoare, pentru realizarea acestor deziderate fiind elaborat un nou plan de măsuri,
concretizat în prevederile Planului de acţiune pentru îndeplinirea condiţionalităţilor din mecanismul de

                                                                                                                  16
cooperare şi verificare, avându-se în vedere şi noua ordine juridică rezultată din aderarea României la Uniunea
Europeană începând cu data de 1 ianuarie 2007.
         Asigurarea finalităţii procesului de reformă depinde în mod esenţial de realizarea unui cadru legislativ
coerent, în sensul corelării actelor normative ce vor fi adoptate sau modificate, precum şi a eliminării
neconcordanţelor şi paralelismelor în elaborarea acestora.
         Aşa cum rezultă din Strategia de reformă a sistemului judiciar, acquis-ul comunitar în materie a fost
transpus în legislaţia internă şi cea mai mare parte a tratatelor şi convenţiilor internaţionale relevante a fost
ratificată de statul român. De asemenea, integrarea efectivă a României în spaţiul comun de libertate,
securitate şi justiţie, a presupus şi impune în continuare luarea unor măsuri adecvate pentru a se facilita
contactul direct între autorităţile judiciare române şi cele din statele membre ale Uniunii Europene, în
aplicarea principiului recunoaşterii reciproce a hotărârilor judecătoreşti.
         În acest sens, este prioritară consolidarea capacităţii instituţionale de aplicare efectivă a normelor
europene transpuse deja în legislaţia internă.
         În ceea ce priveşte organizarea sistemului judiciar, trebuie precizat că la nivel european există tendinţa
de micşorare a numărului de instanţe şi jurisdicţii în vedere creării unor unităţi jurisdicţionale mai extinse,
deoarece instanţele mai mari sunt percepute ca fiind capabile să se administreze mai bine din punct de vedere
profesional, al eficienţei şi al calităţii.
         Raţionalizarea instanţelor şi parchetelor a constituit unul din obiectivele prevăzute în Planul de
Acţiune pentru implementarea Strategiei de reformă a sistemului judiciar 2005–2007.
         Obiectivele urmărite prin restructurarea sistemului instanţelor judecătoreşti constau în îmbunătăţirea
calităţii actului de justiţie, printr-o specializare reală şi efectivă a judecătorilor, creşterea eficienţei, asigurarea
repartizării aleatorii a cauzelor, atenuarea dezechilibrelor existente între diferite instanţe în privinţa volumului
de cauze şi a încărcăturii pe judecător, asigurarea unui climat mai bun de muncă.
         Restructurarea cadrului organizatoric existent este impusă şi de concluziile studiilor şi evaluărilor
efectuate, care au relevat, în mod constant, deficienţe legate de repartiţia volumului de cauze între instanţe şi
de alocare a resurselor umane, în primul rând la nivelul judecătoriilor, ca structuri de bază ale sistemului
judiciar. Aceleaşi probleme există şi la nivelul unităţilor de parchet. De asemenea, o altă problemă este
constituită de instanţele şi parchetele care nu funcţionează, neavând asigurate resursele materiale sau umane
necesare, precum şi de instanţele şi parchetele de dimensiuni foarte mici, la nivelul cărora sunt extrem de greu
de transpus în practică principiile repartizării aleatorii a cauzelor, a continuităţii completelor de judecată,
precum şi cel al specializării judecătorilor şi procurorilor.


         Pe de altă parte, este important de subliniat că acquis-ul comunitar, reprezentând ansamblul de
drepturi şi obligaţii comune pentru statele membre ale Uniunii Europene, este într-o permanentă evoluţie şi
                                                                                                                     17
cuprinde totalitatea normelor juridice care reglementează activitatea instituţiilor Uniunii Europene, acţiunile şi
politicile comunitare.
         În condiţiile în care normele juridice comunitare se modifică permanent, dreptul intern trebuie
modificat corespunzător, astfel încât eventualele neconcordanţe existente la un moment dat între dreptul
comunitar şi normele juridice interne sunt consecinţele fireşti ale evoluţiei dreptului comunitar.
         De altfel, chiar legiuitorul constituant a prevăzut această situaţie, stabilind că prevederile tratatelor
constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au
prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne5. În practică, revine aşadar instanţelor judecătoreşti
obligaţia de a tranşa „conflictul” dintre norma de drept comunitară şi cea, contrară, naţională, prin aplicarea
principiului preeminenţei dreptului comunitar.
         În baza sus-amintitei dispoziţii constituţionale, în doctrina recentă s-a exprimat opinia în sensul că
drepturile fundamentale reglementate la nivelul Uniunii Europene au valoare constituţională, deşi acest lucru
nu este reglementat expressis verbis.
         Referitor la cooperarea între instanţele române şi cele unionale în ceea ce priveşte procedura
recursului prealabil, este necesară reglementarea expresă în dreptul român a procedurii de sesizare a Curţii
de Justiţie a Uniunii Europene precum şi completarea normelor procedurale prin reglementarea acestei noi
cauze de suspendare.
         Este evident aşadar că modalitatea concretă în care autoritatea judecătorească garantează aducerea la
îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării constă în aplicarea obligatorie, cu prioritate, în cauzele
deduse judecăţii, a normelor juridice de drept comunitar, ori de câte ori există neconcordanţe între acestea şi
dreptul intern.
         Sub rezerva aspectelor sus-menţionate, în situaţiile în care, după data aderării, există încă norme de
drept intern care nu sunt în acord cu acquis-ul comunitar, obligaţia de armonizare a normelor de drept intern
cu cele de drept european nu revine instanţelor judecătoreşti, parchetelor sau Consiliului Superior al
Magistraturii, întrucât aceste autorităţi nu au, potrivit Constituţiei României, iniţiativă legislativă.
         În concluzie, ca rezultat al noii ordini juridice impuse de aderarea României la Uniunea Europeană,
obligaţia fundamentală care revine instanţelor judecătoreşti şi parchetelor din România este aceea de a
cunoaşte şi de a aplica direct şi prioritar legislaţia comunitară, în cazurile în care există conflict de
reglementare, recurgând, acolo unde este cazul, la procedura recursului prealabil6 reglementată de art. 234 din
Tratatul Comunităţilor Europene.

5
  Art.148 alin.2 din Constituţia României, republicată. Principiul preeminenţei normelor internaţionale faţă de dreptul intern se
aplică şi în materia apărării drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale în baza art.20 din Constituţie.
6
  Recursul prealabil este un mecanism fundamental al dreptului comunitar, prin care se asigură interpretarea şi aplicarea unitară
a acestuia la nivelul tuturor statelor membre. Practic, prin intermediul recursului prealabil judecătorul naţional se adresează
Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene solicitând fie interpretarea unei norme comunitare, fie aprecierea validităţii unui
act comunitar de drept derivat. CJCE se pronunţă strict în limitele sesizării, fără a se pronunţa în nici un fel asupra fondului
                                                                                                                             18
                                 Capitolul 2 – Analiză de sistem. Aspecte cantitative


                      2.1. Analiza activităţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în anul 2007


           În conformitate cu prevederile art. 18 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea
judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în România funcţionează o singură instanţă
supremă, denumită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu personalitate juridică, care asigură interpretarea şi
aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti, potrivit competenţei sale.
           Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este organizată în 4 secţii: Secţia civilă şi de proprietate
intelectuală, Secţia Penală, Secţia Comercială şi Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal, care
judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute
de lege.
           De asemenea, potrivit art. 23 din acelaşi act normativ, secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în
raport cu competenţa fiecăreia, soluţionează:
§          cererile de strămutare, pentru motivele prevăzute în codurile de procedură;
§          conflictele de competenţă, în cazurile prevăzute de lege;
§          recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătoreşti, de orice natură, care
nu pot fi atacate pe nici o altă cale, iar cursul judecăţii a fost întrerupt în faţa curţilor de apel;
§          orice alte cereri prevăzute de lege.
           Totodată, legea menţionată stabileşte care este competenţa Completului de 9 judecători
(soluţionarea recursurilor şi cererilor în cauzele judecate în primă instanţă de Secţia penală a Înaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie şi a altor cauze date în competenţa sa prin lege, precum şi a recursurilor pronunţate de
Secţiile Consiliului Superior al Magistraturii ca instanţe disciplinare) şi a Secţiilor Unite (judecă recursurile în
interesul legii, soluţionează, în condiţiile prevăzute de lege, sesizările privind schimbarea jurisprudenţei Înaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie şi sesizează Curtea Constituţională pentru controlul constituţionalităţii legilor
înainte de promulgare).


           2.1.1. Rolul fundamental al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în unificarea practicii judiciare




litigiului naţional în cadrul căruia s-a formulat recursul prealabil . Aplicarea normei de drept comunitar în cauza respectivă,
astfel cum a fost interpretată pe calea recursului prealabil, intră strict în competenţa judecătorului naţional, el fiind acela care va
tranşa în fond litigiul dintre părţi. Pentru aceste motive recursul prealabil este calificat şi ca un mecanism de cooperare
primordial între instanţele naţionale şi cele comunitare.
                                                                                                                                   19
         Potrivit art. 25 lit. a din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se constituie în Secţii Unite, printre altele, în vederea judecării recursurilor în
interesul legii.
         Art. 329 alin. (1) din Codul de procedură civilă statuează că pentru a se asigura interpretarea şi
aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se pronunţă asupra
chestiunilor de drept care au fost soluţionate diferit de instanţele judecătoreşti, la solicitarea procurorului
general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau a colegiilor de conducere ale curţilor de
apel.
         Rolul fundamental al instanţei supreme în unificarea practicii judiciare rezultă chiar din dispoziţiile
alineatului 3 al textului de lege menţionat, în conformitate cu care dezlegarea dată problemelor de drept
judecate cu ocazia soluţionării recursurilor în interesul legii este obligatorie pentru instanţe.


         2.1.2. Analiza statistică a activităţii în anul 20077


         În cursul anului 2007 s-au aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie un număr de 36031 de
dosare, faţă de 37941 în anul 2006, rezultând o diminuare a volumului de activitate cu aproximativ 5%8.
         Volumul de activitate pe secţii s-a prezentat astfel:
    §    Secţia civilă şi de proprietate intelectuală – 13971 cauze ( 9594 cauze noi, plus 4377 stoc anterior);
    §    Secţia penală – 8093 dosare ( 6755 dosare noi, plus 1338 aflate pe stoc);
    §    Secţia comercială - - 6296 dosare ( 4235 dosare noi, 2061 aflate pe stoc);
    §    Secţia de contencios administrativ şi fiscal - 6575 cauze ( 4626 dosare noi, 1949 stoc);
    §    Completul de 9 judecători – 986 cauze ( 815 cauze noi şi 171 dosare preluate);
    §    Secţiile Unite – 110 dosare, din care 75 nou intrate şi 35 dosare preluate din anul precedent.


         Distribuţia volumului de activitate pe secţii la nivelul Î.C.C.J.




7
  Datele statistice cuprinse în această subsecţiune au fost furnizate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
8
  Astfel cum s-a subliniat şi în Raportul privind starea justiţiei aferent anului 2006, deşi aflat pe un uşor trend descendent,
volumul de activitate la nivelul instanţei supreme rămâne excesiv pentru o instanţă de casaţie şi este de natură a afecta rolul
fundamental al acesteia, respectiv acela de a asigura interpretarea unitară a legii de către toate instanţele judecătoreşti. De
aceea, recentele propuneri privind o nouă modificare de competenţă, cel puţin în materie civilă, prin care toate recursurile ar
urma să fie judecate de către Înalt6a Curte de Casaţie şi Justiţie, trebuie gândite cu maximă prudenţă şi pot fi viabile numai
dacă motivele de recurs urmează a fi restrânse exclusiv la chestiuni fundamentale de legalitate, combinate cu o procedură
prealabilă de examinare a admisibilităţii recursului în faţa Înaltei Curţi. Altminteri, se va ajunge din nou la situaţia, produsă în
anul 2005, de blocare efectivă a activităţii instanţei supreme, prin înregistrarea pe rolul acesteia a unui număr enorm de
recursuri.
                                                                                                                                20
                                                                                        S.Civilă
                                                                                        S.penală
                                                                                        S.comercială
                                                                                        S.contencios
                                                                                        C.9
                                                                                        S.Unite




         Din totalul cauzelor aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, au fost soluţionate 25342 de
cauze, din care:
-              recursuri în anulare – 15;
-              recursuri – 15.921;
-              fonduri – 819;
-              strămutări – 59339;
-              conflicte de competenţă – 452;
-              contestaţii – 984;
-              revizuiri – 890;
-              recuzări – 95;
-              alte cauze – 233.




9
  Urmare a numărului foarte mare de cereri de strămutare, prin Tezele noului Cod de procedură civilă se preconizează atât
limitarea motivelor de strămutare a cauzelor, cât şi trecerea acestor cereri, cel puţin pentru o parte dintre motivele prevăzute de
lege, în competenţa curţilor de apel.
                                                                                                                                21
                                                              Recursuri

                                                              Fonduri

                                                              StrămutăriContestaţiiRe
                                                              vizuiri
                                                              Contestaţii

                                                              Competenţă

                                                              Revizuiri

                                                              Recuzări

                                                              RA

                                                              Altele




          Precizăm că au fost pronunţate 88 de decizii de soluţionare a recursurilor declarate în interesul legii (
cu 51,26 % mai multe decât în anul precedent), din 110 de recursuri în interesul legii declarate.
          Durata medie de soluţionare a cauzelor, la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în anul 2007 este
redată în tabelul de mai jos:
Natura cauzelor         Până în 2 luni   Între 2-4 luni    Între 4-6 luni    Peste 6 luni          Total
Recursuri în                    -               -                -                15                 15
anulare
Recursuri                   4275              4570             2531             4545               15921
Fonduri                      420              218               121               60                819
Strămutări                  4147              1302              445               39               5933
Conflicte de                 304              120               25                3                 452
competenţă
Contestaţii                  275              257               123              329                984
Revizuiri                    278              219               88               305                890
Recuzări                        64             29                1                1                  95
Îndreptări erori                -               -                -                -                  -
materiale
Alte cauze                   137               48               35                13                233
Total                       9900              6763             3369             5310               25342


                                                                                                                 22
                                                                                                              Sub 2 luni
                                                                                                              2-4 luni
                                                                                                              4-6 luni
                                                                                                              peste 6 luni

     Durata de soluţionare


                             0%        20%            40%            60%            80%            100%




          Încărcătura medie de dosare pe judecător a fost de aproximativ 305,34 de cauze, iar
operativitatea a fost, în anul 2007, de 70,33%10.


                     Operativitate pe secţii


                              Secţia                                       Nivelul operativităţii
          Secţia penală                                         85,19%
          Secţia civilă şi de proprietate intelectuală          60,94%
          Secţia de de contencios administrativ şi fiscal       74,53%
          Secţia comercială                                     65,96%
          Completul de 9 judecători                             80,22%
          Secţiile Unite                                        80%




10
  În anul 2006 s-a înregistrat o încărcătură de 313,56 cauze pe judecător, operativitatea medie la nivelul instanţei supreme
cifrându-se la 73,6% (sursa: Raportul privind starea justiţiei 2006).
                                                                                                                               23
     2.2. Analiza activităţii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în anul 200711


            În cadrul Ministerului Public funcţionează Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,
parchetele de pe lângă curţile de apel, tribunalele pentru minori şi familie şi judecătorii, precum şi parchetele
militare 12.
            Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie coordonează activitatea parchetelor din
subordine, are personalitate juridică şi este condus de un procuror general, ajutat de un prim adjunct, un
adjunct şi trei consilieri.
            Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are în structură Secţia de urmărire penală şi
criminalistică, Secţia judiciară, Secţia de resurse umane şi documentare, Secţia Parchetelor Militare,
Departamentul economico-financiar şi administrativ, Direcţia de exploatare a tehnologiei informaţiei,
Serviciul de cooperare judiciară internaţională, relaţii internaţionale şi programe, Unitatea de implementare a
Programelor PHARE, Serviciul de audit intern, Biroul juridic, Biroul de informare publică şi relaţii cu presa şi
Compartimentul documentelor clasificate.
            Prin Legea nr. 54/2006 de aprobare a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 134/2005, pentru
modificarea şi completarea Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 43/2002, a fost înfiinţată în cadrul
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie prin reorganizarea
Parchetului Naţional Anticorupţie, ca structură cu personalitate juridică proprie, specializată în combaterea
infracţiunilor de corupţie, condusă de un procuror şef, ajutat de un procuror şef adjunct.
            În cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie funcţionează şi Direcţia de
Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism ca structură cu personalitate juridică
proprie, specializată în combaterea criminalităţii organizate şi terorismului, condusă de un procuror şef ajutat
de un procuror şef adjunct şi coordonată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie, potrivit Legii nr. 508/2004 cu modificările şi completările ulterioare.

            În cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie funcţionează o secţie militară care
efectuează, potrivit Codului de procedură penală, urmărirea penală în cauzele privind infracţiuni săvârşite de
mareşali, amirali şi generali, a căror competenţă de judecată revine Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie.




11
  Datele din prezenta secţiune au fost comunicate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
12
  Pentru amănunte privind structura şi organizarea Ministerului Public şi a unităţilor de parchet a se vedea şi secţiunea 1.1. din
prezentul Raport.
                                                                                                                               24
            Potrivit dispoziţiilor art. 140 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare şi prin Regulamentul de ordine interioară al parchetelor se stabilesc: organizarea administrativă a
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, a parchetelor de
pe lângă curţile de apel, tribunale, tribunale pentru minori şi familie şi judecătorii; atribuţiile procurorilor
generali, prim-procurorilor şi ale adjuncţilor acestora, ale procurorilor inspectori, ale procurorilor şefi şi ale
procurorilor, precum şi ale celorlalte categorii de personal; organizarea şi modul de desfăşurare a activităţii
colegiilor de conducere ale parchetelor şi a adunărilor generale ale procurorilor; ierarhia funcţiilor
administrative din cadrul Ministerului Public;                     modul de organizare, funcţionarea şi atribuţiile
compartimentelor auxiliare de specialitate ale parchetelor; modul de organizare, funcţionarea şi atribuţiile
departamentului economico-financiar şi administrativ din cadrul parchetelor.



            În anul 2007 activitatea Ministerului Public, în general şi a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie, în special, s-a înscris în coordonatele stabilite în Strategia de reformă a sistemului judiciar în
perioada 2005 – 2007, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 232/2005.


            Activitatea de urmărire penală şi criminalistică


            Secţia de urmărire penală şi criminalistică funcţionează, potrivit Statului de funcţii şi de personal al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie13, cu un număr de 65 de procurori, 25 grefieri, un
agent procedural, 2 tehnicieni criminalişti şi 5 conducători auto; din cei 65 de procurori (8 cu funcţii de
conducere) 13 sunt detaşaţi la alte structuri.
           În cadrul Secţiei de urmărire penală şi criminalistică, funcţionează două servicii şi patru birouri,
respectiv:
                    ×Serviciul de urmărire penală, cu două birouri:
                              -      Biroul de urmărire penală
                              -      Biroul de criminalistică
                     ×Serviciul pentru coordonarea activităţii Ministerului Public în domeniul drepturilor de proprietate
intelectuală, cu două birouri:
                              -      Biroul de combatere a infracţiunilor în domeniul drepturilor de proprietate
                                     intelectuală
                              -      Biroul pentru coordonarea activităţii în domeniul drepturilor de proprietate
                                     intelectuală.

13
     Aprobat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 1047/C/25.04.2007.
                                                                                                                      25
           Serviciul de urmărire penală
           Potrivit Ordinului nr.109 din 16 mai 2007 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie, Serviciul de urmărire penală este încadrat cu un număr de 53 posturi de procuror,
fiind organizat în două birouri, respectiv Biroul de urmărire penală, prevăzut cu 47 de procurori, şi Biroul de
criminalistică, încadrat cu 6 procurori.
           Biroul de urmărire penală cuprinde atât procurorii care efectuează urmărirea penală în cauzele şi
condiţiile prevăzute de lege, cât şi procurorii anume desemnaţi.
           Trebuie menţionat faptul că un număr de 13 procurori au fost detaşaţi la alte instituţii ale statului,
astfel încât, scăzând şi pe cei 8 procurori anume desemnaţi, rezultă că, în cea mai mare parte, volumul de
muncă ce ţine de activitatea propriu-zisă de urmărire penală a revenit în sarcina unui număr de 34 procurori,
care au soluţionat în medie 50 de dosare fiecare.
           În ceea ce priveşte activitatea de soluţionare a plângerilor, petiţiilor şi memoriilor de către procurorii
care efectuează urmărirea penală, în anul 2007 au fost soluţionate un număr de 1.132 lucrări.
           Întrucât acest serviciu a fost creat în luna martie 2007, prin reorganizarea şi comasarea celorlalte
servicii din cadrul Secţiei de urmărire penală şi criminalistică, nu se poate face o comparaţie cu volumul de
activitate al Serviciului de urmărire penală existent anterior modificărilor de structură.
           Cu toate acestea, putem remarca creşterea numărului de rechizitorii emise în cauzele penale aflate spre
soluţionare, de la 17 la 29, ceea ce reprezintă o majorare cu 65%.
           La finele anului 2007 au rămas nesoluţionate un număr de 727 cauze penale (66 cu A.N.) din care 181
cauze mai vechi de 1 an de la sesizare şi 4 mai vechi de 6 luni de la începerea urmăririi penale, precum şi 56 de
plângeri, petiţii sau memorii.
           Având în vedere complexitatea cauzelor de soluţionat – cu deosebire a celor preluate în condiţiile
art.209 alin.41 Cod procedură penală, precum şi fluctuaţia de personal, ceea ce a determinat 10 redistribuiri
succesive de dosare, activitatea structurii poate fi apreciată ca pozitivă, atât sub aspectul volumului cauzelor
soluţionate, cât şi a operativitatăţii.
           Modul de repartizare a cauzelor a avut în vedere o repartizare echilibrată şi potrivit principiului
specializării şi al experienţei profesionale în domeniul specific de activitate.
           Durata de soluţionare a cauzelor a fost influenţată de foarte mulţi factori obiectivi, între care
menţionăm: lipsa de colaborare a persoanelor vătămate, respectiv a petenţilor; dificultatea obţinerii dosarelor
de la instanţele de judecată; lipsa unor condiţii corespunzătoare pentru desfăşurarea activităţii de anchetă;
fluctuaţia mare de personal cu consecinţa redistribuirii dosarelor; lipsa poliţiei judiciare, fiind singura structură
de urmărire penală din Ministerul Public care desfăşoară o astfel de activitate fără a avea la dispoziţie ofiţeri de
poliţie.

                                                                                                                  26
         Au fost şi situaţii când s-a constatat existenţa unor factori subiectivi, cum ar fi neimplicarea unor
procurori şi tergiversarea nejustificată a soluţionării unor cauze penale.
         O altă categorie de procurori care-şi desfăşoară activitatea în cadrul Biroului de urmărire penală o
reprezintă procurorii anume desemnaţi de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie.
         Potrivit art. 22 alin. 3 din Regulamentul de ordine interioară al parchetelor, procurorii anume
desemnaţi de procurorul general îndeplinesc următoarele atribuţii de control:- examinează din dispoziţia
procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie plângerile împotriva
măsurilor luate sau actelor efectuate de procurorii generali ai parchetelor de pe lângă curţile de apel, precum şi
plângerile împotriva măsurilor sau actelor efectuate de procurori şi care sunt supuse controlului ierarhic şi
propun măsuri potrivit legii; centralizează şi analizează datele şi informaţiile rezultate în urma acţiunilor de
coordonare şi control, din dispoziţia procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie, cele privind evenimente prin care s-au produs distrugeri sau degradări de bunuri, cu consecinţe
deosebit de grave sau care au avut ca urmare un dezastru, precum şi alte asemenea situaţii stabilite prin ordin
al procurorului general; examinează conflictele de competenţă, precum şi orice alte incidente legate de
conflicte de competenţă materială şi după calitatea persoanei şi propun măsuri potrivit legii; soluţionează
cererile privind recuzarea procurorilor de la parchetele de pe lângă curţile de apel, potrivit legii; efectuează
activităţi de control, în condiţiile legii, stabilite prin ordin al procurorului general al Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie etc.
         Prin Ordinul nr.177/31.07.2007 al procurorului general au fost desemnaţi 8 procurori în cadrul acestui
birou.
         În decursul anului 2007 au fost înregistrate 3.810 lucrări, reprezentând plângeri, conflicte de
competenţă, cereri de recuzare, interpelări, verificări efectuate potrivit art.65 alin.3 din Legea nr.304/200414,
plângeri împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată, precum şi împotriva actelor şi măsurilor de urmărire
penală dispuse de procurori, dintre acestea fiind soluţionate 3.762.
         O activitate importantă desfăşurată de procurorii anume desemnaţi o constituie controlul exercitat
conform art.65 alin.3 din Legea nr.304/2004. În acest sens trebuie evidenţiat faptul că în cursul anului 2007
aceştia au fost desemnaţi prin ordinul procurorului general să procedeze la examinarea legalităţii şi temeiniciei
soluţiilor de 181 C.p.15 adoptate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi unităţile subordonate în


14
   Art.65 alin.(3) din Legea nr.304/2004, rep., cu modif. şi completările ulterioare - Controlul exercitat de procurorul general al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de procurorul general al Parchetului Naţional Anticorupţie sau de
procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel asupra procurorilor din subordine se poate realiza direct sau prin
procurori anume desemnaţi.
15
   Dacă fapta penală cercetată nu prezintă, în conţinutul său concret, gradul de pericol social al unei infracţiuni organul de
urmărire penală va dispune scoaterea de sub urmărire penală, iar instanţa de judecată va pronunţa achitarea, dispunându-se
luarea împotriva autorului a unei sancţiuni cu caracter administrativ.
                                                                                                                               27
dosarele având ca obiect infracţiunile prevăzute de Legea nr.192/2001 privind fondul piscicol, pescuitul şi
acvacultura (800 dosare), deficienţele constatate fiind aduse la cunoştinţa parchetelor sus-menţionate în
vederea remedierii acestora şi evitării pe viitor a unor situaţii similare.
            De asemenea, au fost verificate soluţiile de 181 C.p., adoptate în trimestrul I al anului 2007 de
Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu în cazul infracţiunilor
prevăzute de OUG nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice şi a infracţiunilor prevăzute de art.84
pct.2 şi 3 din Legea nr.59/193416 (146 dosare); în acest context au fost infirmate un număr de 16 soluţii,
apreciate ca fiind nelegale şi netemeinice.
            Totodată, în urma dispoziţiei conducerii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au
fost verificate din oficiu 32 dosare ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Murgeni, precum şi cauzele
soluţionate de acest parchet în cursul anului 2006, având ca obiect infracţiunile prevăzute de OUG
nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice şi soluţionate prin aplicarea dispoziţiilor art.181 C.p., fiind
infirmate 2 soluţii.
            În perioada 16.04 – 23.05.2007, în vederea realizării ordinului procurorului general al Parchetului de
pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a Hotărârii nr. 760/IJ/236/SIP/2006 a Consiliului Superior al
Magistraturii, procurorii desemnaţi s-au deplasat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi unităţile
subordonate, procedând la identificarea şi verificarea cauzelor mai vechi de 1 an de la data sesizării, respectiv
mai vechi de 6 luni de la începerea urmăririi penale.
            Concluziile controlului şi măsurile ce se impuneau a fi luate au fost aduse la cunoştinţa conducerii
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a Consiliului Superior al Magistraturii.
            Conform art.65 alin. 3 din Legea nr.304/2004, procurorii desemnaţi s-au deplasat la sediul
parchetelor din teritoriu, procedând la identificarea şi examinarea unor dosare, constatările acestora fiind
concretizate în informări cu propuneri corespunzătoare.
            O altă atribuţie a procurorilor desemnaţi constă în examinarea şi soluţionarea plângerilor împotriva
soluţiilor dispuse la nivelul Secţiei de urmărire penală şi criminalistică, precum şi a plângerilor împotriva
măsurilor luate sau actelor efectuate de procurorii generali ai parchetelor de pe lângă curţile de apel sau a celor
efectuate de procurori şi care sunt supuse controlului ierarhic. Astfel, în cursul anului 2007 au fost soluţionate
528 de astfel de plângeri, 53 dintre acestea fiind admise, iar soluţiile infirmate17.
            În concluzie, în cursul anului 2007 au fost infirmate în numele procurorului şef secţie un număr de 38
de soluţii adoptate în dosare şi lucrări penale, iar în numele procurorului general al Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au fost infirmate 15 soluţii ale procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă
curţile de apel, în 4 dosare infirmările fiind dispuse de instanţe.

16
     Legea asupra cecului.
17
     Comparativ, în anul 2006 au fost dispuse 17 infirmări.
                                                                                                                  28
         În ceea ce priveşte conflictele de competenţă în cursul anului 2007 au fost soluţionate 363 de conflicte
de competenţă, inclusiv cele intervenite între Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate
Organizată şi Terorism, Direcţia Naţională Anticorupţie şi celelalte unităţi de parchet. Se impune sublinierea
complexităţii incidentelor de competenţă intervenite între Direcţia Naţională Anticorupţie, Direcţia de
Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi celelalte unităţi de parchet, având în
vedere faptele, calitatea persoanelor, insuficienţa probatoriului în raport de stabilirea prejudiciului şi
modificările succesive intervenite în legislaţia privind competenţa structurilor specializate.
         De asemenea, în anul 2007 au mai fost soluţionate 8 interpelări şi 51 de cereri de recuzare a
procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curţile de apel, precum şi a procurorilor din cadrul Secţiei de
urmărire penală şi criminalistică.
         În evidenţa procurorilor desemnaţi se află 131 de lucrări având ca obiect informări ale parchetelor de
pe lângă curţile de apel vizând evenimentele prin care s-au produs distrugeri şi avarieri de bunuri cu
consecinţe grave ori pierderi de vieţi omeneşti, precum şi evenimente deosebite produse la locurile de deţinere
preventivă18.
         Biroul de criminalistică
         În anul 2007, procurorii din cadrul Biroului de criminalistică şi-au desfăşurat activitatea în
conformitate cu dispoziţiile ce decurg din Regulamentul de ordine interioară al parchetelor aprobat prin
Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 529/C/2007.
         Astfel, cei 5 procurori criminalişti au efectuat activităţi conforme specializării lor, însă, după
reorganizarea activităţii de criminalistică, accentul s-a pus pe efectuarea urmăririi penale în cauzele repartizate
de procurorul şef secţie. Urmărirea penală a fost efectuată atât în cauzele preluate în baza dispoziţiilor art. 209
alin. 41 Cod procedură penală, cât şi în cauzele repartizate de procurorul şef al Serviciului de urmărire penală
care au ca obiect infracţiuni săvârşite de persoane care atrag competenţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte
de Casaţie şi Justiţie potrivit art. 29 pct. 1 din Codul de procedură penală.
         Totodată, procurorii au organizat evidenţa centralizată a cauzelor privind infracţiunile săvârşite cu
intenţie care au avut ca urmare moartea unor persoane, aflate în evidenţa cauzelor cu autori neidentificaţi19.
         În cursul anului 2007 procurorii din cadrul biroului au soluţionat un număr de 76 dosare penale, dintre
care 7 cu rechizitoriu, 3 cu scoatere de sub urmărire penală, 48 cu neînceperea urmăririi penale sau clasare şi



18
  Conform Ordinului nr. 229 din 25.09.2007 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
privind organizarea şi funcţionarea sistemului informaţional al Ministerului Public.
19
  Fiecare procuror din cadrul biroului ţine evidenţa acestor cauze pe baza raportărilor primite de la parchetele din teritoriu (în
funcţie de arondare), fiind centralizate la nivelul biroului pentru a avea, în orice moment, cunoştinţă despre numărul acestora,
complexitatea cauzelor, îndeplinirea actelor planificate, identificarea autorilor şi soluţiile adoptate.

                                                                                                                              29
18 cu declinări în favoarea parchetelor competente. La finele anului 2007 au rămas pentru efectuarea urmăririi
penale, un număr de 75 de dosare în diferite stadii ale actelor premergătoare sau ale urmăririi penale20.
        Cele 7 dosare în care s-au adoptat rechizitorii au avut ca obiect infracţiuni grave împotriva vieţii în
care autorii au operat într-un mod deosebit, fapt ce a determinat crearea unor dificultăţi în identificarea
acestora şi apoi în efectuarea anchetei, ceea ce a impus preluarea cauzelor în cadrul Biroului de criminalistică.
        În privinţa dosarelor rămase în lucru, învederăm că 12 din acestea au ca obiect infracţiuni împotriva
vieţii, în care se efectuează investigaţii şi cercetări de către procurorii criminalişti, potrivit specificului acestui
gen de cauze. În celelalte cauze, care au ca obiect infracţiuni imputate unor magistraţi, demnitari etc.
procurorii efectuează acte premergătoare urmăririi penale, conform planului de anchetă întocmit în fiecare
cauză în parte.
        Pentru buna instrumentare a cauzelor care au ca obiect săvârşirea infracţiunilor împotriva vieţii se
impune perfecţionarea continuă a procurorilor criminalişti.
        În cursul anului 2007 au fost soluţionate un număr de 161 lucrări, dintre care 98 plângeri împotriva
soluţiilor adoptate având ca obiect infracţiuni împotriva vieţii, integrităţii corporale ori moartea unor persoane
survenite în condiţii suspecte. Din totalul plângerilor, 26 au fost trimise parchetelor din teritoriu în raport de
competenţa teritorială, iar 72 au fost respinse.În toate cazurile în vederea soluţionării temeinice şi legale a
plângerilor s-a procedat la examinarea dosarelor la care acestea se refereau.
        În perioada 01.- 05.06.2007, Biroul de criminalistică a organizat şi condus la Centrul de pregătire a
magistraţilor, grefierilor şi a celuilalt personal din sistemul justiţiei, din localitatea Sovata, cursurile de formare
profesională continuă a procurorilor criminalişti din teritoriu, asupra unor probleme de urmărire penală,
criminalistică şi medicină legală, în cadrul cărora s-a pus accentul pe aspecte practice şi altele cu caracter de
noutate în materia identificării persoanei. În perioada 27.10.–29.10.2007, procurorii Biroului de criminalistică
au participat la simpozionul organizat de către Asociaţia Criminaliştilor din România, aducându-şi contribuţia
prin intervenţii orale asupra temelor prezentate.
        Ca şi în anii anteriori, procurorii criminalişti au reprezentat Ministerul Public în şedinţele Consiliului
Superior de Medicină Legală din cadrul Institutului Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici”,
remarcându-se prin ţinuta ştiinţifică deosebită a intervenţiilor făcute în cadrul acestui forum care asigură
conducerea instituţiei din punct de vedere metodologic şi ştiinţific.


        Serviciul pentru coordonarea activităţii Ministerului Public în domeniul drepturilor de
proprietate intelectuală



20
  Faţă de anul 2006 se remarcă o creştere semnificativă a numărului de dosare soluţionate, respectiv 75 faţă de 24.În mod
corelativ, numărul de rechizitorii emise a crescut de la 2 la 7.
                                                                                                                            30
         Serviciul pentru coordonarea activităţii Ministerului Public în domeniul drepturilor de proprietate
intelectuală a fost înfiinţat prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 412/C din 10 februarie 2006 în cadrul Secţiei
de urmărire penală şi criminalistică a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în scopul
întăririi capacităţii administrative a Ministerului Public şi al îmbunătăţirii aplicării legislaţiei în domeniul
drepturilor de proprietate intelectuală.
         Serviciul este compus din 2 birouri: Biroul de combatere a infracţiunilor în domeniul drepturilor de
proprietate intelectuală şi Biroul pentru coordonarea activităţii în domeniul drepturilor de proprietate
intelectuală, care a funcţionat până la data de 1 septembrie 2007 cu 6 procurori şi un grefier şef serviciu,
ulterior acestei date fiind completată schema cu încă 2 procurori.
         Atribuţiile principale ale           serviciului sunt: combaterea contrafacerii şi pirateriei şi coordonarea
activităţii parchetelor din teritoriu precum şi a instituţiilor implicate în domeniu.
         În cursul anului 2007 au fost înregistrate un număr de 1.448 lucrări din care: 32 dosare penale
soluţionate (3 prin rechizitoriu, 2 cu soluţie de scoatere de sub urmărire penală, 11 cu soluţie de neîncepere a
urmăririi penale, unul prin încetarea urmăririi penale, în celelalte 7 dosare fiind dispuse diverse alte soluţii). În
lucru sunt în prezent 8 dosare.
         Comparativ cu anul 2006 când au fost soluţionate 18 dosare penale (nici unul finalizat cu rechizitoriu),
în anul 2007 au fost soluţionate 32 dosare din care 3 cu rechizitoriu.


         Activităţi desfăşurate pentru specializarea procurorilor:
         èOrganizarea si participarea la             seminarii, conferinţe, vizite de studiu şi întâlniri cu procurorii
desemnaţi – 18 seminarii în ţară şi străinătate,
         èÎntocmirea (elaborarea), multiplicarea şi transmiterea în teritoriu a unor broşuri pentru toţi
procurorii desemnaţi, astfel: un Buletin al jurisprudenţei întocmit pe baza rechizitoriilor şi soluţiilor instanţelor
transmise de către procurorii desemnaţi; note de studiu vizând aspecte sesizate de către procurorii desemnaţi,
întocmite de către procurorii din cadrul serviciului şi apoi transmise în teritoriu.
         Totodată, au fost transmise procurorilor din teritoriu diverse materiale, în vederea perfecţionării
profesionale ale acestora în domeniul protecţiei drepturilor intelectuale21.

21
   Revista Română de Dreptul Proprietăţii Intelectuale nr. 1, 2, 3, 4/2005, nr.1, 2, 3, 4/2006 şi nr. 1, 2, 3/2007; materialul
privind Contrafacerea de marca si marca comunitara, prezentat de Oficiul de Stat pentru invenţii si mărci la Seminarul din 3-4
octombrie 2007, de la I.N.M.; Ghidul de utilizare a calculatorului, întocmit de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor;
materialul privind Legea nr. 8/1996 despre dreptul de autor si drepturile conexe, prezentat de Oficiul Român
pentru Drepturile de Autor la Seminarul din 3, 4 octombrie 2007, de la INM; ghidul introductiv in criminalitatea
informatica, prezentat de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor la Seminarul din 3, 4 octombrie 2007, de la I.N.M.;
prezentarea întocmita de dl. Cătălin Grigoraş, director adjunct al Institutului Naţional de Expertize din Ministerul Justiţiei privind
Expertiza criminalistica a tehnicii de calcul; nota de studiu cu privire la infracţiunea de punere la dispoziţia publicului,
fără consimţământul titularilor de drepturi, a produselor purtătoare de drepturi de autor, de drepturi conexe sau de
drepturi sui-generis ale fabricanţilor de baze de date prevăzută de art. 1398 din Legea nr.8/1996, prezentată de domnul
procuror Marius Bulancea, de la Parchetul Tribunalului Iaşi; materialul, în format electronic, «Metode de investigare, percheziţia
                                                                                                                                  31
        Activităţile desfăşurate în vederea derulării programului PHARE 2005 - „Întărirea capacităţii
instituţionale a României în protecţia drepturilor de proprietate intelectuală şi industrială” au constat, în principal, în
participarea la întâlniri cu reprezentanţi instituţiilor implicate şi coordonarea activităţilor acestor instituţii în
vederea finalizării obiectivelor din contractul de twinning; participarea la 64 de întâlniri cu partenerii danezi si
cu experţii desemnaţi pentru realizarea următoarelor obiective: - dezvoltarea de metodologii, metode de lucru
şi a coordonării inter-instituţionale, - dezvoltarea resurselor umane şi specializarea procurorilor şi a tuturor
celor implicaţi, - crearea unei baze de date comune pentru Ministerul Public, Ministerul Justiţiei, Poliţia
Română, Vamă, O.R.D.A. şi O.S.I.M., -dezvoltarea unor campanii de creştere a conştientizării asupra
gravităţii încălcărilor aduse drepturilor de proprietate intelectuală.
        În cadrul activităţilor specifice coordonării inter-instituţionale au fost organizate întâlniri lunare
cu reprezentanţi ai instituţiilor responsabile potrivit planului de acţiune pentru implementarea strategiei
naţionale în domeniul drepturilor de proprietate intelectuală şi monitorizarea lunară a stadiului îndeplinirii
măsurilor din acest plan. De asemenea, au avut loc întâlniri lunare cu reprezentanţi ai instituţiilor de stat şi ai
industriilor private in cadrul Grupului de Lucru pe Probleme de Proprietate Intelectuala înfiinţat in 2006.
        Ca urmare a discuţiilor purtate în cadrul grupului de lucru conform ordinii de zi stabilite au fost
elaborate proiecte de modificare a legii drepturilor de autor, a legii mărcilor şi a legii privind desenele şi
modelele industriale care au fost transmise către Ministerul Justiţiei, Consiliul Superior al Magistraturii,
Secretariatul General al Guvernului etc.
        Activitatea de coordonare a parchetelor s-a concretizat în analiza soluţiilor dispuse de parchetele
din teritoriu semestrial (identificarea progreselor înregistrate, identificarea aspectelor care au fost soluţionate
greşit sau diferit de la o curte de apel la alta, evaluarea datelor statistice etc.), monitorizarea lunară a cauzelor
complexe declanşate prin acţiuni comune conform planului de acţiune pentru implementarea strategiei
naţionale în domeniul drepturilor de proprietate intelectuală, situaţia lunară a datelor statistice, situaţia
rechizitoriilor întocmite de procurorii desemnaţi şi monitorizarea finalizării acestora în instanţă.


                 Activitatea judiciară


        Activitatea judiciară desfăşurată în anul de referinţă a avut în vedere soluţionarea memoriilor în cauzele
penale şi civile, identificarea şi soluţionarea propunerilor pentru recurs în interesul legii, asigurarea participării



informatică, expertizarea » prezentat de dl Virgil Spiridon; Fenomenul pirateriei muzicale in România si Pirateria muzicala
pe internet prezentat de UPFR; Aspecte specifice jocurilor video si de calculator prezentate de Vivendi Games si Electronic
Arts;

                                                                                                                        32
procurorului la judecarea cauzelor la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi coordonarea activităţii în materia
judiciară la parchetele din teritoriu.


           Activitatea de examinare şi soluţionare a memoriilor în cauzele penale
           În cursul anului 2007, s-au înregistrat 1249 memorii22 prin care petiţionarii solicitau, în principal,
promovarea unui recurs în anulare, cale extraordinară de atac care a fost desfiinţată prin Legea nr.576/2004 de
modificare a Codului de procedură penală. Aceste lucrări se adaugă la cele 28 rămase nesoluţionate din anul
2006, totalizând 1277 lucrări.
           Din acest total au fost soluţionate 1223 rămânând 54, comparativ cu anul 2006 în care s-au soluţionat
1431, ceea ce reprezintă o diferenţă de 208 memorii, respectiv o scădere cu 14,53 %.
           O componentă a activităţii de examinare a memoriilor o constituie soluţionarea cererilor de reducere a
termenelor de reabilitare judecătorească de către Procurorul General, conform art.135 alin.2 din Codul
penal.În perioada analizată au fost soluţionate 18 astfel de cereri23.


           Activitatea de identificare şi soluţionare a propunerilor pentru recurs în interesul legii.
           În cadrul Serviciului judiciar penal s-au aflat în studiu 104 propuneri pentru recurs în interesul legii,
faţă de 103 în anul 2006. Din acestea au fost soluţionate 70 propuneri din care 38 prin proiecte de recurs în
interesul legii şi 32 prin referate de închidere, rămânând în lucru 34; comparativ, în anul 2006 în care s-au
soluţionat 71 din care 36 prin proiecte de recurs în interesul legii şi 35 prin referat de închidere.
           Se constată aşadar faţă de anul 2006 o creştere a proiectelor de recurs în interesul legii promovate cu
5,55%.
           Procentul de admisibilitate al recursurilor în interesul legii promovate s-a situat în anul 2007 la
90,47%, faţă de 81,48% în anul 2006.


           Asigurarea pregătirii şi participării procurorilor la şedinţele de judecată ale Înaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie şi Curţii Constituţionale.
           Procurorii de şedinţă din cadrul Biroului de reprezentare s-au confruntat în anul 2007 cu un volum
considerabil de cauze, participând la 248 şedinţe de judecată (faţă de 251 în 2006), după cum urmează :
                     - 227 la Secţia penală, faţă de 230 în 2006;
                     - 10 la Secţiile Unite, faţă de 9 în 2006;
                     - 11 la Completul de 9 judecători, faţă de 12 în 2006.



22
     Faţă de anul 2006 numărul memoriilor a înregistrat o scădere de 11,48%.
23
     Faţă de anul 2006 s-a înregistrat sub acest aspect o creştere a numărului cererilor soluţionate cu 50%.
                                                                                                                 33
        Au fost puse concluzii în fond, recurs şi recurs în interesul legii în 8003 astfel de dosare (din care 652
cauze privind verificarea legalităţii arestării) faţă de 8794 astfel de dosare în 2006 ( din care 914 cauze privind
verificarea legalităţii arestării), cu 791 cauze mai puţin, ceea ce reprezintă o scădere cu 8,99%.
        Din cele 7.676 cauze la judecarea cărora au participat procurorii parchetului de pe lângă instanţa
supremă (cu excepţia celor privind verificarea legalităţii arestării) 3.281 au reprezentat dosare judecate în fond,
4.353 dosare judecate în recurs, iar 42 recursuri în interesul legii.
        Din recursurile judecate, un număr de 437 au fost declarate de procuror., iar 3.916 de către părţi.
        Comparativ cu aceeaşi perioadă a anului 2006, în care recursurile declarate de părţi şi judecate au fost
4.741, în anul 2007 numărul acestora a fost cu 825 mai mic, reprezentând o scădere cu 17,4%, iar cele
declarate de procuror şi judecate în 2007, respectiv 437, au fost cu 21 mai puţine decât în perioada de
comparaţie, reprezentând o scădere cu 4,8 %.
        Din recursurile declarate de procuror şi judecate, instanţa supremă a admis 245 (comparativ cu 296 în
2006), a respins 192 (comparativ cu 162 în 2006), iar 4 au fost retrase faţă de 10 în anul precedent.
        Făcând o comparaţie cu anul 2006 se poate observa că, în 2007, recursurile declarate de procuror şi
admise au scăzut cu 51 recursuri (17,22%) şi au crescut cele respinse cu 30 (18,51%).
        De asemenea, procurorii biroului de reprezentare au declarat 7 recursuri în dosarele judecate în fond la
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, faţă de 11 în anul precedent. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a judecat în
anul 2007, 9 recursuri din care a admis 5, a respins 3, iar unul a fost retras, comparativ cu anul precedent când
a judecat 6 admiţând 4 şi respingând 2. Procentul de admisibilitate a fost în 2007 cu 11,11% mai mic ca în
2006.
        Serviciul judiciar penal a asigurat participarea procurorilor la 45 şedinţe de judecată ale Curţii
Constituţionale în care au fost soluţionate excepţii de neconstituţionalitate, punând concluzii în 325 cauze din
cele 361 aflate pe rol , faţă de anul 2006, când au participat la 49 şedinţe de judecată şi au pus concluzii în 243
cauze din cele 297 aflate pe rol. Se observă o creştere cu 33,74% a cauzelor în care s-au pus concluzii în 2007.
        Participarea procurorilor în şedinţele de judecată s-a concretizat şi prin verificarea din oficiu a
legalităţii arestării preventive în 652 cauze, faţă de 914 în anul anterior, reprezentând o scădere de 262 cauze
adică – 28,66%.


        Activitatea de coordonare şi îndrumare judiciară penală.
        Activitatea de îndrumare s-a concretizat în principal prin întocmirea unor note observatorii prin care
s-a cerut atenţionarea procurorilor asupra carenţelor constatate în activitatea acestora. Astfel, în 23 cauze s-au
întocmit note observatorii care au vizat diferite aspecte de nelegalitate.
        O atenţie deosebită s-a acordat examinării cauzelor cu inculpaţi arestaţi, faţă de care s-au pronunţat
soluţii definitive de achitare, respectiv de restituire.
                                                                                                                34
        Din evidenţele întocmite de Serviciul judiciar penal rezultă că în anul 2007 s-au înregistrat 42 de cauze
cu 52 inculpaţi arestaţi, achitaţi şi 8 cauze cu 21 inculpaţi arestaţi în care s-au pronunţat soluţii de restituire.


        Activitatea de examinare şi soluţionare a memoriilor primite de la petiţionari.
        La începutul perioadei de referinţă erau restante 47 de memorii, în cursul anului 2007 fiind înregistrate
1205 de memorii noi. Din totalul de 1252 de lucrări, au fost soluţionate 1213, din care 98 prin referate şi 1115
prin rezoluţii, rămânând restante, la sfârşitul perioadei de referinţă, 39 de lucrări.
        Comparativ cu anul 2006, se constată o scădere a volumului de activitate în acest domeniu cu 25,69
%, în ceea ce priveşte memoriile de soluţionat şi cu 30,20 %, în ceea ce priveşte lucrările soluţionate.


        Activitatea de examinare a problemelor de drept care au primit o rezolvare neunitară din
partea instanţelor de judecată, în vederea promovării recursului în interesul legii.
        La începutul perioadei de referinţă, erau restante 24 de lucrări având ca obiect memorii şi sesizări
pentru promovarea recursului în interesul legii. În cursul anului 2007 au fost înregistrate 135 de propuneri de
recurs în interesul legii. Din totalul de 159 lucrări, au fost soluţionate 136, din care în 53 de lucrări         s-au
întocmit proiecte de recurs în interesul legii sau puncte de vedere (cu privire la Sesizările Colegiilor de
Conducere ale curţilor de apel, adresate instanţei supreme), iar 83 de lucrări au fost închise prin referate,
constatându-se că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 329 din Codul de procedură civilă, pentru
promovarea recursului în interesul legii.
        În perioada de referinţă, au fost înaintate la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, 30 de recursuri în
interesul legii şi 6 puncte de vedere cu privire la sesizările Colegiilor de Conducere.
        Dintre cele 30 de recursuri în interesul legii, 8 au fost promovate la sesizarea Ministrului Justiţiei.
        Dintre recursurile în interesul legii declarate de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie, 41 au fost admise, iar 1 a fost respins, constatându-se un procent de admisibilitate
de 97,61%.
        De asemenea, instanţa supremă, împărtăşind punctele de vedere prezentate de Ministerul Public a
respins 2 sesizări ale Colegiilor de Conducere ale curţilor de apel.
        Comparativ cu anul 2006, se constată o creştere a tuturor indicatorilor statistici pe acest sector de
activitate, cu 59 %, în ceea ce priveşte numărul total de sesizări şi cu 80 %, în ceea ce priveşte numărul de
recursuri în interesul legii şi puncte de vedere înaintate la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.


        Activitatea de reprezentare la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi la Curtea Constituţională
        În anul 2007, procurorii de şedinţă din cadrul Biroului de reprezentare al Serviciului Judiciar Civil au
participat la 473 şedinţe de judecată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, într-un număr de 4990 cauze şi au
                                                                                                                   35
formulat concluzii în 4932 de cauze. Comparativ cu anul 2006, se constată o creştere a volumului de activitate
în acest domeniu, cu 1,58 %, în ceea ce priveşte numărul total de participări şi cu 17,42 %, în ceea ce priveşte
numărul cauzelor judecate.
        În perioada de referinţă, procurorii din cadrul Serviciului Judiciar Civil au participat la judecarea unui
număr de 1490 cauze aflate pe rolul Curţii Constituţionale şi au formulat concluzii în 1360 de cauze.
Comparativ cu anul 2006, se constată o scădere cu 32,18 % a numărului total de participări şi cu 32,03 % a
numărului de cauze judecate.


                 ACTIVITATEA SECŢIEI PARCHETELOR MILITARE


        În anul 2007 au fost soluţionate 63 de dosare penale, din care: 3 rechizitorii, 1 soluţie de încetare a
urmăririi penale, 2 soluţii de clasare şi 57 de soluţii de neîncepere a urmăririi penale.
        Au fost infirmate soluţiile şi reluate cercetările în 12 dosare ale Secţiei Parchetelor Militare, dintre care
9 privind evenimentele din decembrie 1989. Totodată, au fost dispuse alte 105 infirmări de soluţii în dosare
privind evenimentele din decembrie 1989 instrumentate de parchetele militare din Bucureşti, Ploieşti şi
Constanţa şi Parchetul Militar Teritorial.
        Au fost soluţionate 82 de lucrări privind plângeri şi memorii referitoare la activitatea de urmărire
penală a secţiei (recuzări, conflicte de competenţă, plângeri împotriva soluţiilor etc.).
        Au mai fost soluţionate 7.807 cereri           referitoare la cauze penale,     majoritatea   formulate de
persoanele vătămate în timpul evenimentelor din decembrie 1989.
        Comparativ cu anul 2006, se constată o creştere substanţială a tuturor indicatorilor privind volumul
de activitate, respectiv creşterea de la 119 la 287 a dosarelor de soluţionat, de la 35 la 63 a dosarelor penale
soluţionate, de la 2.642 la 7.807 a cererilor referitoare la cauze penale şi de la 38 la 97 a cererilor referitoare
la activitatea judiciară.




          ACTIVITATEA DE COOPERARE JUDICIARĂ INTERNAŢIONALĂ, RELAŢII
                                   INTERNAŢIONALE ŞI PROGRAME


        În anul 2007, după data aderării României la Uniunea Europeană, activitatea de cooperare judiciară
internaţională, relaţii internaţionale şi programe s-a amplificat; s-au extins contactele directe cu instituţiile şi
organismele internaţionale, urmărindu-se realizarea obiectivelor prevăzute în strategiile, planurile de acţiune

                                                                                                                  36
naţionale, rapoartele de monitorizare ale Comisiei Europene şi în Programul de la Haga referitor la activitatea
de cooperare a ţărilor membre ale U.E.
        Au fost soluţionate un număr total de 3325 de lucrări, din care 1584 de către Biroul de cooperare
internaţională şi programe, altele decât programele PHARE şi 1692 de către Biroul de cooperare judiciară în
materie penală (în care sunt incluse 445 cereri de comisii rogatorii, 202 cereri de transfer de procedură penală,
841 comunicări acte, 204 alte lucrări).
        Au fost iniţiate, negociate şi s-au organizat întâlniri în vederea semnării de către procurorul general al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a următoarelor documente:
                 a) acordul româno – francez privind crearea echipelor comune de anchetă, la Paris, în
ziua de 19.06.2007, ca urmare a creşterii activităţii infracţionale a organizaţiilor criminale transnaţionale şi a
necesităţii îmbunătăţirii luptei împotriva acestora prin echipele comune susmenţionate.
                b) protocolul privind cooperarea între Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie, Procuratura Generală a Republicii Moldova şi Procuratura Generală a Ucrainei, la Odessa, în
ziua de 27.03.2007 – factor de dialog şi sprijin în cooperarea regională, care va contribui la intensificarea
asistenţei între cele 3 state în lupta împotriva criminalităţii în general şi a criminalităţii organizate în special.
        Au fost încheiate noi programe, iar altele sunt în curs de derulare (11), care au avut ca obiectiv
specializarea procurorilor români în domeniile prioritare precum: combaterea criminalităţii organizate –
combaterea spălării banilor, a traficului de persoane a terorismului, a traficului de droguri, în domeniul
cooperării judiciare internaţionale în materie penală, tehnologia informatică, în domeniul limbilor străine
(franceză, engleză şi italiană).
        De asemenea, se impune a fi menţionate cele 4 programe AGIS încheiate cu Academia de Drept
European, având ca temă:
                 a) Folosirea instrumentelor Uniunii Europene de justiţie penală. Asistenţa judiciară şi
recunoaşterea mutuală a hotărârilor judecătoreşti în Uniunea Europeană
                 b) Forumuri anuale asupra recunoaşterii mutuale a hotărârilor judecătoreşti în materie penală
în Uniunea Europeană
                 c)Legislaţia împotriva terorismului şi jurisprudenţa în justiţia penală
                 d) Combaterea traficului de persoane – traficul de copii.
        Au fost organizate 155 de deplasări în străinătate la care au participat 260 procurori.
        Între activităţile mai importante se înscriu:
        Organizarea vizitei oficiale a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie la Doha, în Statul Qatar, la invitaţia la omologului său, domnul Ali Bin Fetais Al Marri, în perioada
27-30.01.2007. În cadrul vizitei oficiale a fost organizată întâlnirea de lucru cu procurorul general al Franţei,


                                                                                                                   37
Jean Louis Nadal, cu reprezentanţii Africii de Sud şi Cubei, în vederea organizării celui de-al Treilea Summit
Mondial al Procurorilor Generali, care va avea loc în Bucureşti, în decembrie 2008.
        Organizarea în România, în perioada 27-29.11.2007 a vizitei oficiale a delegaţiei maghiare,
condusă de domnul Tamas Kovacs, procuror general al Republicii Ungaria. În cadrul vizitei s-a subliniat de
către cei doi demnitari necesitatea amplificării pe viitor a raporturilor de colaborare între cele două instituţii
impunându-se cu precădere negocierea şi încheierea unui nou protocol de cooperare între Parchetul de pe
lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României şi Procuratura Generală a Republicii Ungaria.
        Procurorii români au participat în calitate de experţi la grupurile de lucru organizate           la nivel
internaţional, precum: Grupul de Lucru Interguvernamental la nivel de experţi, referitor la asistenţa tehnică în
contextul implementării Convenţiei ONU împotriva criminalităţii organizate transnaţionale, a cărui reuniune a
fost organizată la Viena (Austria) de către UNDOC, în perioada 3-5.10.2007; a 4-a întâlnire a membrilor -
puncte de contact în această reţea, privind persoanele responsabile de genocid, crime împotriva umanităţii şi
crime de război, în perioada 7-9.05.2007, la Haga (Olanda); a 23-a şi respectiv a 24-a Reuniune Plenară
MONEYVAL în domeniul combaterii spălării banilor, organizată la Strasbourg, Franţa în perioada                 5-
7.06.2007 şi respectiv 10-14.09.2007 de către Comitetul Moneyval – Consiliul Europei;
        Un aspect deosebit pentru activitatea de cooperare internaţională l-a reprezentat organizarea
stagiilor de pregătire pentru magistraţii străini în România.
        Protocolul de cooperare între Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Procuratura
Generală a Republicii Moldova şi Procuratura Ucrainei a fost pus în aplicare prin organizarea unor vizite de
studiu ale procurorilor din Procuratura Generală a Republicii Moldova şi a Ucrainei la Bucureşti, în
perioada 3-5.12.2007 precum şi a procurorilor din cadrul Procuraturii Generale a Republicii Moldova,
desfăşurată în perioada 14-17.05.2007 la Bucureşti.
        Au fost amplificate relaţiile Ministerului Public Român cu: Eurojust (prin membrul naţional şi
punctele de contact ale României la Eurojust), cu Reţeaua Judiciară Europeană (prin punctele de contact
de la nivelul parchetelor), ceea ce a avut drept consecinţă accelerarea soluţionării cererilor de asistenţă
judiciară şi a unor dosare penale . Au fost organizate 8 întâlniri de lucru cu reprezentanţii Eurojust şi s-a
participat la un număr de 3 sesiuni plenare şi întâlniri de lucru cu punctele de contact ale Reţelei
Judiciare Europene.
        De asemenea, s–a intensificat cooperarea judiciară cu Reţeaua Judiciară de Pregătire Europeană,
SEEPAG (Grupul Consultativ de Lucru al Procurorilor din Sud-Estul Europei), Interpol, Europol,
Secret Service, FBI, Consiliul Europei, Comisia Europeană, cu parchetele din alte ţări.
        Procurorii români, după data aderării, alături de procurorii celorlalte ţări membre ale UE, au fost
consultaţi şi şi-au spus punctele de vedere asupra unor documente importante privind cooperarea judiciară,
implementând în acest sens noile instrumente juridice: mandatul de arestare european, echipele

                                                                                                               38
comune de anchetă, video-conferinţele, asupra unor decizii cadru ale Consiliului Uniunii Europene, ca de
exemplu Decizia – Cadru 2006/960/JAI privind simplificarea schimbului de informaţii şi date operative
între autorităţile competente de aplicare a legii din statele membru UE.


           În cursul anului 2007, sub coordonarea structurii specializate din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie, a continuat procesul de informatizare a unităţilor de parchet, precum şi de
dezvoltare a noi aplicaţii sau baze de date care să sprijine activitatea procurorilor şi ridicarea nivelului calitativ
al justiţiei ca serviciu public24.


              ACTIVITATEA DE ANALIZĂ, STUDII, DOCUMENTARE, CRIMINOLOGIE
                                               ŞI STATISTICĂ JUDICIARĂ


           Activitatea Serviciului a avut ca principal obiectiv în anul 2007, să asigure conducerii Ministerului
Public elementele necesare în fundamentarea deciziilor importante ale conducerii Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
           Urmare reorganizării Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, conform prevederilor
Regulamentului de ordine interioară a parchetelor, aprobat prin Ordinul nr.529/C/21 februarie 2007 al
ministrului justiţiei, Serviciul de documentare şi statistică judiciară a preluat activitatea a două servicii,
respectiv : Serviciul de analiză, studii şi documentare, criminologie şi statistică, cu 4 birouri şi Serviciul pentru
prevenirea delincvenţei juvenile şi ocrotirea drepturilor minorilor, cu două birouri, precum şi compartimentul
Bibliotecă.
           Astfel Serviciul de documentare şi statistică judiciară a acoperit mai multe domenii de activitate: -
studii, analize, criminologie, protecţia drepturilor minorilor, documentare juridică, statistică judiciară – ceea ce
a impus o abordare multidisciplinară a problematicii cu care s-au confruntat procurorii din cadrul acestui
serviciu.
           Activitatea de analiză şi studii realizată de procurorii din cadrul Biroului de documentare şi
statistică judiciară s-a concretizat în principal în efectuarea de studii referitoare la probleme de drept semnalate
de procurorii din teritoriu, studii care au fost supuse spre aprobare Consiliului ştiinţific şi conducerii
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi ulterior difuzate parchetelor din teritoriu.
           Au fost soluţionate 1790 lucrări             din cele 1817 înregistrate, un număr de 194 dintre acestea
reprezentând note de studiu care au rezolvat o gamă largă de probleme de drept, plecând de la dreptul penal şi
procesul penal, la dreptul muncii, dreptul comercial şi dreptul financiar.


24
     Pentru amănunte a se vedea secţiunea 4.10 a prezentului raport.
                                                                                                                   39
        În majoritatea cazurilor, notele de studiu, prin conţinutul lor şi modul cum au fost întocmite, au
reprezentat veritabile teme de cercetare ştiinţifică, care au solicitat într-un grad ridicat experienţa profesională
şi capacitatea de sinteză a autorilor, fiind bazate pe consultarea unei bogate bibliografii, a legislaţiei şi practicii
române şi străine.
        Serviciul a fost sesizat şi cu probleme controversate apărute în cadrul secţiilor operative şi unităţilor
teritoriale şi a colaborat la realizarea unor lucrări importante întocmite de procurorii consilieri ai procurorului
general.
        O activitate importantă a constituit-o prezentarea şi susţinerea materialelor de studii, a punctelor de
vedere exprimate în Consiliul Ştiinţific al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
        Au fost analizate 31 de studii, din care 17 au fost aprobate, 10 au fost respinse sau au rămas fără
obiect, iar 4 note au fost amânate pentru a fi completate şi reanalizate în următoarea şedinţă a Consiliului.
        Dintre notele de studiu şi lucrările mai importante întocmite de procurorii din cadrul Serviciului, care
au reprezentat un grad sporit de dificultate, pot fi menţionate următoarele: - principiul oficialităţii în procesul
penal; - verificarea legalităţii şi temeiniciei rechizitoriului emis de prim-procurorul unităţii în cauzele în care
cercetarea penală a fost efectuată de organele de poliţie judiciară; - îndeplinirea procedurii de prezentare a
materialului de urmărire penală a unui inculpat cetăţean străin; - înţelesul noţiunii de „procuror superior comun”
prin prisma dispoziţiilor care reglementează conflictul de competenţă; - încadrarea juridică a faptei de a
sustrage componente ale reţelelor electrice şi instalaţiilor energetice; - interpretarea dispoziţiilor art. 2781 din
Codul de procedură penală; - înţelesul noţiunii de legalitate prevăzută de art. 64 alin. 2 din Legea nr.304/2004
cu modificările şi completările ulterioare; - modalitatea de reparare a pagubei prin restabilirea situaţiei
anterioare săvârşirii infracţiunii.
        O altă latură importantă a activităţii procurorilor din cadrul Serviciului de documentare şi statistică
judiciară a constituit-o participarea cu articole pe diverse domenii la publicaţii de specialitate.Astfel, procurorii
au publicat articole în revistele „Dreptul”, „Revista de drept penal” şi „Pro-lege”. Revista „Pro-lege” a apărut într-
un tiraj de câte 1.000 exemplare şi un volum, fiecare, de aproximativ, 350 pagini.
        Sumarul revistei a inclus probleme de drept analizate de procurori şi de cadre didactice, de drept
comparat, organizarea şi funcţionarea Ministerului Public în diferite ţări etc.
De asemenea, procurorii Serviciului au contribuit prin realizarea unor studii şi articole şi la apariţia
publicaţiilor trimestriale „Doctrină şi jurisprudenţă” şi „Revista de criminologice, criminalistică şi penologie”.
        Au fost de asemenea elaborate la solicitarea conducerii parchetului, note de documentare şi informare
prin care s-a răspuns la unele probleme legate de încadrarea şi salarizarea personalului, acordarea de sporuri,
aplicarea legislaţiei privind impozitul pe venit, 28 proiecte de ordine ale procurorului general al Parchetului de
pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, 25 observaţii şi propuneri la unele proiecte de acte normative, mai


                                                                                                                    40
ales cele privind modificările şi completările la Codul de procedură penală şi legile de organizare judiciară,
trimise la Consiliul Superior al Magistraturii şi Ministerul Justiţiei.


        Activitatea de documentare
        Această activitate s-a realizat, în principal, pe următoarele componente: evidenţa legislaţiei, evidenţa
jurisprudenţei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a Curţii Constituţionale şi realizarea unor cuprinzătoare
lucrări de sinteză pentru uzul procurorilor şi gestionarea bibliotecii documentare.
        În acest domeniu s-a asigurat completarea Repertoriului alfabetic al legislaţiei pe diverse materii şi a
lucrării „Ghidul jurisprudenţei, în materie penală şi procedură penală” cu cele mai noi decizii ale Înaltei Curţi
de Casaţie şi Justiţie şi curţilor de apel, structurat pe materii în ordine alfabetică.
        Au fost, de asemenea, actualizate lucrări cu un grad mare de complexitate şi dificultate,, precum
„Repertoriul doctrinei şi jurisprudenţei publicate în revista Dreptul, Revista de Drept Penal şi Pro – lege”,
„Doctrina penală şi procesual penală publicată în revistele Dreptul, Revista de drept Penal şi Pro-lege”.
        Având în vedere utilitatea deosebită a materialelor documentare, complexe şi de mare întindere, s-a
continuat introducerea pe site-ul Ministerului Public, a repertoriului doctrinei şi jurisprudenţei.


        În cadrul activităţii de criminologie, au fost examinate 328 de rechizitorii, precum şi fişele
criminologice anexate privind infracţiunile de violenţă soldate cu moartea victimelor, urmărindu-se localizarea
criminalităţii la anumite sectoare geografice, demografice sau socio-economice. În acest sens, a fost completat
centralizatorul criminologic pentru un număr de 197 de infracţiuni de omor, pe baza căruia este în curs de
finalizare analiza criminologică a infracţiunilor de omor în anul 2007.
        Pe baza datelor deţinute, în urma examinării lucrărilor menţionate, au fost formulate propuneri
privind respectarea dispoziţiilor legale în activitatea de urmărire penală, respectiv: procedura de audiere a
victimelor în cursul urmăririi penale, precum şi obligaţia de a informa organele de evidenţă militară cu privire
la persoanele faţă de care se desfăşoară activitatea de urmărire penală.


        Activitatea referitoare la justiţia pentru minori şi familie
        Activitatea desfăşurată în cursul anului 2007, referitor la justiţia pentru minori şi familie, a demarat
într-un cadru mai larg având în vedere faptul că până la intrarea în vigoare a Regulamentului de ordine
interioară al parchetelor din 21 februarie 2007, funcţiona, în cadrul secţiei şi Serviciul pentru prevenirea
delincvenţei juvenile şi ocrotirea drepturilor minorilor. În acest sens, atribuţiile în domeniu cuprindeau o plajă




                                                                                                               41
mult mai mare decât cele prevăzute în prezent, când acest compartiment nu mai este prevăzut. Mare parte din
activităţile demarate au continuat să fie realizate, într-o formă mai sintetică, corespunzător noilor atribuţii25.


                 Având în vedere dispoziţiile cuprinse în Planul de acţiune pentru implementarea Strategiei de
reformă a sistemului judiciar în perioada 2005-2007 aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 232/2005, Parchetul de
pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în calitate de operator de date cu caracter personal, a acţionat în
perioada de referinţă pentru aplicarea prevederilor legale în domeniul protecţiei datelor cu caracter
personal26.




        GESTIONAREA RESURSELOR UMANE


        În anul 2007 au fost emise un număr 2799 de ordine şi decizii ale procurorului general al Parchetului
de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (cu documentaţia aferentă, respectiv, referate pentru delegare,
note numire în funcţii de execuţie şi conducere a personalului auxiliar de specialitate, personalului conex,
personalului contractual, funcţionarilor publici şi personalului asimilat judecătorilor şi procurorilor, calcul
vechime pentru stabilirea majorărilor salariale şi comunicarea tuturor ordinelor şi deciziilor).
        S-au întocmit şi trimis spre avizare noile state de funcţii şi de personal ale Ministerului Public şi au fost
întocmite noi scheme de personal ca urmare a aprobării noilor state de funcţii şi de personal pentru parchetele
de pe lângă curţi de apel şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
        S-au mai desfăşurat activităţi în domeniul actualizării pensiilor de serviciu, întocmirii dosarelor de
pensie, operaţiunilor de actualizare a salarizării personalului, gestionarea dosarelor profesionale ale
personalului auxiliar de specialitate şi funcţionarilor publici, precum şi a mapelor privind salarizarea
procurorilor şi au fost efectuate cuvenitele menţiuni în carnetele de muncă; au fost organizate, potrivit legii,
concursuri pentru ocuparea posturilor vacante de funcţionari publici, personal contractual, personal auxiliar şi
conex sau personal asimilat judecătorilor şi procurorilor; a fost actualizată baza de date privind resursele
umane şi au fost ţinute la zi evidenţele specifice disponibile pe site-ul Ministerului Public; s-a actualizat lunar
situaţia privind posturile de procuror şi personal auxiliar de specialitate din Ministerul Public, prevăzute şi
ocupate pentru a fi raportată la Ministerul Justiţiei.
        GESTIONAREA RESURSELOR MATERIALE

25
   Pentru amănunte priind activitatea în domeniu a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a se vedea şi
secţiunea 3.10 a prezentului raport.
26
   Pentru amănunte privind activitatea în domeniu a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a se vedea şi
secţiunea 3.11. a prezentului raport.
                                                                                                                          42
         Bugetul Ministerului Public pentru anul 2007 a cuprins iniţial fonduri alocate de la bugetul de stat în
sumă totală de 511.456 mii lei, fonduri care au fost suplimentate prin OUG nr.88/2007 cu suma de 41.000 mii
lei27.


         2.2.2. Analiza statistică a DIRECŢIEI NAŢIONALE ANTICORUPŢIE în anul 200728


         În anul 2007, procurorii împreună cu ofiţerii de poliţie judiciară şi specialiştii din cadrul Direcţiei
Naţionale Anticorupţie au avut de soluţionat 3.319 de cauze (faţă de 2.615 în anul 200629), din care au fost
soluţionate 1.506 şi s-a dispus declinarea competenţei ori conexarea dosarelor în 564. Au rămas de soluţionat
1.249 de cauze (din care 494 mai vechi de 1 an de la prima sesizare şi 128 mai vechi de 6 luni de la data
începerii urmăririi penale).
         La sfârşitul perioadei nu se aflau în curs de cercetare penală învinuiţi sau inculpaţi arestaţi preventiv.
         Din cele 1.506 de cauze soluţionate, în 167 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor, iar în 1.339
au fost date soluţii de scoatere de sub urmărire penală, de încetare a urmăririi penale ori de neîncepere a
urmăririi penale (din care, faţă de 203 învinuiţi, cercetaţi în stare de libertate, au fost aplicate dispoziţiile art.181
din Codul penal).
         În cele 167 de cauze în care s-au întocmit rechizitorii (faţă de 127 în anul 200630), au fost trimişi în
judecată 415 inculpaţi, din care 32 în stare de arest preventiv (faţă de 360 inculpaţi, din care 33 în stare de arest
preventiv în anul precedent), pentru săvârşirea a 958 de infracţiuni, după cum urmează:
              ♦ 566 - infracţiuni prevăzute în Legea nr.78/2000, din care:
                  è213 - infracţiuni de corupţie:
                              • 125 - luare de mită
                              • 39 - dare de mită
                              • 31 - trafic de influenţă
                              • 13 - primire de foloase necuvenite
                              •    5 - infracţiuni prevăzute de art.61 din Legea nr.78/2000,
                  è92 - infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie, din care:
                              • 2 - stabilire a unei valori diminuate a bunurilor

27
   Pentru amănunte privind resursele materiale disponibile la nivelul parchetului în anul 2007, structura fondurilor şi destinaţia
acestora a se vedea secţiunea 4.9. din prezentul Raport.
28
   Datele din prezenta secţiune au fost transmise de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin adresa nr.
13944/2007, 13652/5055/C/2007.
29
   Rezultă o creştere a numărului de cause faţă de anul precedent de 26,9% faţă de anul precedent.
30
   În privinţa numărului de rechizitorii emise s-a înregistrat faţă de anul precedent o creştere de 31,4%.
                                                                                                                                  43
                           • 14 - acordare de subvenţii cu încălcarea legii
                           • 8 - utilizare a subvenţiilor sau a creditelor în alte scopuri
                           • 4 - folosire a influenţei ori a autorităţii în scopul obţinerii de foloase necuvenite
                           • 13 - efectuare de operaţiuni financiare incompatibile cu funcţia
                           • 3 - folosire de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii
                           • 1 - şantaj
                           • 46 - abuz în serviciu contra intereselor publice (prevăzute de art.132 din Legea
nr.78/2000)
                           • 1 - folosire a influenţei sau autorităţii
                è180 - infracţiuni în legătură directă cu infracţiunile de corupţie:
                          • 4 - tăinuire a bunurilor favorizare a persoanelor
                           • 6 - asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni
                           • 121 - fals şi uz de fals
                           • 28 - abuz în serviciu contra intereselor publice (prevăzute de art.17 lit. d din Legea
nr.78/2000)
                           • 8 - spălare a banilor
                           • 10 - evaziune fiscală
                           • 3 - bancrută frauduloasă
                è81 - infracţiuni împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene
            ♦ 89 - infracţiuni prevăzute în alte legi speciale
            ♦ 303 - infracţiuni prevăzute în Codul penal.
                Prejudiciul total reţinut prin rechizitorii este de peste 385 milioane lei.
        Dintre cei 415 inculpaţi trimişi în judecată, majoritatea sunt bărbaţi (324, respectiv 78%), au vârste
cuprinse între 21 – 54 ani (345, respectiv 83%) şi provin din mediul urban (379, respectiv 91 %). Un număr
de 308 (74%) inculpaţi au studii superioare, iar 8 sunt cetăţeni străini.
        Este de menţionat că, din cei 415 inculpaţi trimişi în judecată, 238 aveau funcţii de conducere, de
control ori alte funcţii importante.
        Numărul cauzelor complexe şi al celor în care administrarea probelor s-a făcut cu dificultate a crescut
în mod evident, fiind cercetate şi trimise în judecată persoane care au ocupat importante funcţii şi demnităţi
publice ori au produs pagube însemnate patrimoniului.
        Nu au fost înregistrate cazuri de învinuiţi sau inculpaţi arestaţi preventiv faţă de care să se fi dispus
soluţii de netrimitere în judecată.
        Au fost infirmate soluţiile dispuse în 20 de dosare.
                                                                                                                 44
          Instanţele de judecată au achitat, prin hotărâri definitive, un număr de 54 inculpaţi (în 23 dosare), iar
într-un dosar a fost pronunţată o hotărâre definitivă de restituire a cauzei privind 6 inculpaţi.
          Operativitatea soluţionării cauzelor se impune a fi apreciată şi în raport de complexitatea acestora,
aceasta fiind apreciată ca bună la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Din cele
1.506 de dosare soluţionate, un număr de 499 au depăşit termenul de 1 an de la data primei sesizări, iar un
număr de 285 au depăşit termenul de 1 an de la data înregistrării la Direcţia Naţională Anticorupţie.
          De asemenea, din cele 1.249 de dosare rămase de soluţionat, un număr de 286 au depăşit 1 an de la
data înregistrării la Direcţia Naţională Anticorupţie, iar 128 au depăşit 6 luni de la data începerii urmăririi
penale.
          Procurorii au participat la judecarea unui număr de 1.359 de cauze penale (faţă de 1.345, în anul 2006),
din care în 680 de cauze (faţă de 598) au participat procurorii din cadrul structurii centrale.
          În urma verificării unui număr de 1.359 de hotărâri penale (1.345, în anul 2006) au fost declarate 245
apeluri şi recursuri, privind 597 de inculpaţi.
          Nu a fost retras niciun apel sau recurs.
          Dintre apelurile şi recursurile declarate, au fost soluţionate un număr de 201 (cu 535 inculpaţi), dintre
care 122 (cu 348 inculpaţi) au fost admise.


          Creditele bugetare deschise în anul 2007 au fost în sumă de 60.698.470 lei, din care s-au utilizat
59.177.288 lei, rezultând o execuţie bugetară de 97,49 %31.




          2.2.3. Analiza statistică a DIRECŢIEI DE INVESTIGARE A INFRACŢIUNILOR DE
                      CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ŞI TERORISM în anul 200732


          În cursul anului 2007, activitatea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi
Terorism - singura unitate din cadrul Ministerului Public specializată în combaterea criminalităţii organizate –
s-a desfăşurat în contextul sentimentului de incertitudine creat prin neacceptarea O.U.G. 131/2006 de
modificare a Legii nr. 508/2004 privind înfiinţarea şi funcţionarea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de




31
   Pentru amănunte privind resursele materiale disponibile în anul 2007 la nivelul DNA, a se vedea şi secţiunea 4.10 din
prezentul Raport.
32
   Datele din prezenta secţiune au fost transmise de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin adresa nr.
13944/2007, 13652/5055/C/2007.

                                                                                                                                 45
Criminalitate Organizată şi Terorism şi a celorlalte modificări legislative, care au condus la desfăşurarea în
condiţii dificile a activităţii de urmărire penală.
          Pentru înlăturarea indicatorilor deficitari din cursul anului trecut, priorităţile conducerii şi ale
procurorilor Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism s-au concretizat
în cursul anului 2007 pe următoarele direcţii:reducerea stocului de dosare aflate în lucru, în special la nivelul
structurii centrale şi a Serviciului Teritorial Bucureşti; impulsionarea activităţii structurilor teritoriale din zonele
cu potenţial criminogen ridicat; amplificarea activităţilor de combatere a traficului ilicit de droguri, în special a
traficului stradal în municipiul Bucureşti; amplificarea activităţilor de combatere a infracţiunilor informatice şi
a celor cu cărţi de credit; completarea schemelor de personal, repartizarea procurorilor pe sectoare de
activitate şi stabilirea precisă a atribuţiilor de serviciu.


          În anul 2007, numărul cauzelor de soluţionat a fost de 16.072.
          În ceea ce priveşte situaţia cauzelor soluţionate – în cursul anului 2007, trebuie subliniat faptul că
indicele de creştere, raportat la anul 2006, este semnificativ, respectiv de 37,48%, de la 5231 cauze soluţionate
în 2006 la 7192 cauze soluţionate în 2007.
          Pe cale de consecinţă, stocul de dosare înregistrat la finele anului 2006 – 8897 cauze – a scăzut
semnificativ la 6522 cauze.
          Pe acest segment trebuie evidenţiată activitatea deosebită a Serviciului Teritorial Bucureşti, cu o
creştere a cauzelor soluţionate cu 180% şi a structurii centrale cu 78,7%.
          Din totalul cauzelor soluţionate în care au fost cercetate 14.433 persoane, s-au întocmit rechizitorii în
757 cauze – dispunându-se trimiterea în judecată a unui număr de 2061 inculpaţi din care 905 în stare de
arest preventiv.
          În 1460 cauze s-au aplicat sancţiuni administrative, iar în alte 4975 s-au adoptat soluţii de neurmărire
penală.
          Situaţia statistică pentru principalele categorii de infracţiuni se prezintă după cum urmează:


          Trafic ilicit de droguri
          În anul 2007, la nivelul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi
Terorism, au fost soluţionate în această materie, un număr de 2960 de cauze comparativ cu anul 2006 când au
fost soluţionate un număr de 1237 cauze, ceea ce reprezintă o creştere de 139%.
          Semnificative în acest sens sunt creşterile înregistrate la nivelul Serviciului Teritorial Bucureşti şi a
structurii centrale.
          Din totalul cauzelor soluţionare, în 344 de cauze au fost întocmite rechizitorii dispunându-se
trimiterea în judecată a unui număr de 749 de inculpaţi, din care 460 în stare de arest preventiv.
                                                                                                                     46
        În ceea ce priveşte cantităţile de droguri confiscate în cursul anului 2007, creşterile sunt de asemenea,
semnificative:
            - heroină (kg) -129,903;
            - cannabis - haşiş (kg) - 2.120,085;
            - cocaină (kg) - 46,695;
            - comprimate ecstasy - 31.696;
            - precursori (kg) - 9.850;
            - precursori (litri) - 4.319,405.


        Traficul de persoane şi traficul de migranţi
        În anul de referinţă, în materia traficului de persoane, au fost soluţionate un număr total de 916 cauze,
ceea ce reprezintă o creştere de 30,6% în comparaţie cu anul 2006. Dintre acestea au fost soluţionate prin
rechizitoriu un număr de 160 de cauze cu 398 de inculpaţi din care 152 arestaţi preventiv.
        Numărul victimelor traficate în vederea exploatării a fost de 1046 dintre care 246 minori.
        În privinţa infracţiunii de trafic de migranţi, au fost soluţionate un număr de 43 de cauze din care cu
rechizitoriu 10, dispunându-se trimiterea în judecată a unui număr de 29 de inculpaţi dintre care 10 în stare de
arest preventiv.


        Criminalitatea informatică şi infracţiuni cu cărţi de credit.
        În anul 2007, au fost soluţionate un număr total de 364 de cauze, ceea ce reprezintă o creştere de
100% faţă de anul 2006 când au fost soluţionate 182 cauze.
        Dintre acestea au fost soluţionate cu rechizitoriu un număr de 59, dispunându-se trimiterea în judecată
a unui număr de 140 inculpaţi din care 45 arestaţi.


        Infracţiuni economice.
        În anul 2007, au fost soluţionate un număr total de 142 de cauze, ceea ce reprezintă o creştere de
75,3% faţă de anul 2006 când au fost soluţionate 81 cauze.
        Dintre acestea au fost soluţionate cu rechizitoriu un număr de 17, dispunându-se trimiterea în judecată
a unui număr de 53 inculpaţi din care 10 arestaţi.


        Infracţiunea de spălare a banilor.
        În anul 2007, au fost soluţionate un număr total de 432 de cauze, ceea ce reprezintă o creştere de
141,3% faţă de anul 2006 când au fost soluţionate un număr de 179. cauze.


                                                                                                              47
        Dintre acestea au fost soluţionate cu rechizitoriu un număr de 18, dispunându-se trimiterea în judecată
a unui număr de 85 inculpaţi din care 30 arestaţi.


        Infracţiunea de fals de monedă sau alte valori.
        Datorită noilor modificări de competenţă, aduse de O.U.G. 131/2006, totalul cauzelor soluţionate în
cursul anului 2007 în această materie a scăzut de la 801 cauze soluţionate în cursul anului 2006 la 557 cauze
soluţionate în anul 2007, ceea ce reprezintă o scădere de 30,46%.
        Prin rechizitoriu au fost soluţionate un număr de 24 de cauze, dispunându-se trimiterea în judecată a
unui număr de 53 de inculpaţi, din care 19 în stare de arest preventiv.


        Infracţiuni de terorism şi de finanţare a terorismului.
        În cursul anului 2007 au fost soluţionate un număr de 463 cauze, întocmindu-se rechizitorii în 4 dintre
acestea, pentru un număr de 12 inculpaţi.
        Nu au fost înregistrate sau soluţionate cauze privind finanţarea terorismului.


        Situaţia personalului ce îşi desfăşoară activitatea în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de
Criminalitate Organizată şi Terorism, atât în ceea ce priveşte numărul de procurori cât şi al personalului
auxiliar, se prezintă la finele anului 2007, după cum urmează:
            -   procurori – din totalul de 230 posturi prevăzute au fost ocupate 201, posturi vacante 29;
            -   personal auxiliar – posturi prevăzute 145, ocupate 127, vacante 18;
            -   specialişti – posturi prevăzute 40, ocupate 17, vacante 23.
        Completarea schemelor de personal a constituit o prioritate a conducerii Direcţiei de Investigare a
Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, lucru care a fost posibil prin organizarea a două
interviuri în lunile martie şi noiembrie 2007.
        Rezultatele pozitive obţinute în cursul anului 2007, se datorează în mare măsură şi prerogativelor
instituite prin Ordonanţa 131/2006 în favoarea procurorului şef direcţie în a proceda la conducerea şi
organizarea directă a activităţii de personal şi a celei financiar-contabile la nivelul Direcţiei de Investigare a
Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.
        În acest context, în cursul anului 2007, cu aprobarea Ministrului Justiţiei, s-a procedat la înfiinţarea în
cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, a Departamentului
economico-financiar şi a Biroului de resurse umane, departamente în cadrul cărora s-a procedat la angajarea
de personal propriu şi s-au demarat proceduri de achiziţii directe de bunuri şi servicii.
        De asemenea, s-a procedat şi la elaborarea Regulamentului de Organizare şi Funcţionare a Direcţiei de
Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, ocazie cu care structura direcţiei a fost
                                                                                                                48
adaptată noilor tendinţe infracţionale în materia criminalităţii organizate; regulamentul, avizat de Ministrul
Justiţiei, se află în dezbaterea Consiliului Superior al Magistraturii.
            În opinia D.I.I.C.O.T., argumentele de mai sus sunt doar o parte din cele care justifică necesitatea
menţinerii şi adoptării prin legea organică a O.U.G. 131/2006.




                 2.3. Analiza statistică a activităţii celorlalte instanţe judecătoreşti în anul 200733



           2.3.1. Volumul de activitate



           2.3.1.1. Volumul total de activitate

           În perioada de referinţă, exceptând instanţele militare, care sunt analizate distinct şi Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie, la nivelul întregii ţări, au funcţionat un număr de 178 judecătorii, 41 de tribunale şi patru
tribunale specializate – Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov, Tribunalul Comercial Cluj, Tribunalul
Comercial Argeş şi Tribunalul Comercial Târgu Mureş – şi 15 curţi de apel, care au înregistrat un volum total
de activitate de 1.887.527 cauze, cu 201.820 cauze (- 11%) mai puţine decât în anul precedent.



                      Evoluţia volumului de activitate al instanţelor judecătoreşti 2005 – 2007



                             Volumul de activitate la nivel national

                                                                   1452951
      cauze solutionate                                                 1707283
                                                                     1547655

                                                                              1887527
                   volum                                                         2089347
                                                                              1908047        2007
                                                                                             2006
                                                                    1505714                  2005
           cauze intrate                                                1728864
                                                                      1597433

                                      381813
              Stoc initial            360483
                                     310614

33
     Date furnizate de Biroul Statistică din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.
                                                                                                                49
                Evoluţia numărului de cauze soluţionate de instanţe


                                     1098846
                     1028315
                                                     870063


                                                                       Curti de Apel
                                                458360
                                  475534                               Tribunale
               340003                                                  Judecatorii
                                               124528
              127093
                             100418


                  2005            2006            2007




        2.3.1.2. Activitatea la nivelul judecătoriilor



        Dintre cele 188 de judecătorii înfiinţate prin lege, un număr de 10 judecătorii, respectiv: Bocşa,
Cernavodă, Băneasa, Bechet, Comana, Sângeorgiu de Pădure, Scorniceşti, Urlaţi, Jibou şi Jimbolia nu au
funcţionat în cursul perioadei de referinţă.

        Cele 178 judecătorii care au funcţionat în cursul anului 2007 au înregistrat în cursul perioadei de
referinţă un volum total de 1.151.983 cauze (cuprinzând dosarele rulate, adică stocul existent la 31 decembrie
2006 la care se adaugă dosarele nou intrate).

        Volumul de activitate în perioada analizată a scăzut, faţă de anul 2006, cu un număr de
194.846 cauze (16,9 %).

        În funcţie de volumul de activitate, judecătoriile pot fi grupate astfel:

        -   instanţe cu volum situat sub 3.000 cauze – 75;

        -   instanţe cu volum cuprins între 3.000 - 5.000 cauze – 38;

        -   instanţe cu volum cuprins între 5.000-10.000 cauze - 29;

        -   instanţe cu volum cuprins între 10.000-15.000 cauze - 18;

        -   instanţe cu volum cuprins între 15.000-20.000 cauze-7;

                                                                                                           50
       -   instanţe cu volum cuprins între 20.000-30.000 cauze-7;

       -   instanţe cu un volum de peste 30.000 cauze - 4.



                       Volumul de activitate al judecătoriilor – situaţie comparativă




                75                                                                               2007
                                                                                                 2006
                              38
                                       29
                65
                              43                 18            7
                                       29                               7           4
                                                 15            10       9           7
               sub        intre      intre      intre     intre       intre      peste
              3.000      3.000 -    5.000-     10.000-   15.000-     20.000-     30.000
              cauze       5.000     10.000     15.000    20.000      30.000




       Se observă, în raport de situaţia existentă în anul 2006, scăderea (de la 7 la 4) a numărului instanţelor al
căror volum de activitate a depăşit 30.000 cauze, dar şi o scădere importantă a celorlalte instanţe cu volum
important de activitate (între 15 şi 20.000 respectiv între 20 şi 30.000 dosare). Instanţele care nu se mai
regăsesc astăzi în rândul instanţelor cu un volum de peste 30.000 dosare anual în raport cu anul 2006 sunt
Judecătoria Sectorului III Bucureşti, Judecătoria Timişoara şi Judecătoria Cluj. În mod benefic pentru sistemul
judiciar au crescut proporţional şi instanţele cu volum mai redus de activitate (sub 3.000 cauze) de la 65 în
anul 2006 la 75 în prezent.


                     Instanţa                Volum de activitate în         Volum de activitate în anul
                                                   anul 2007                            2006
            Judecătoria Sectorului 1
                   Bucureşti                          30.054                            48.061
                Judecătoria Iaşi                      35.094                            39.728
              Judecătoria Craiova                     36.411                            37.841


                                                                                                                51
             Judecătoria Constanţa                        38.764                      36.229

        Cele patru instanţe din tabelul de mai sus se situează constant în ultimii ani în fruntea instanţelor cu
volum mare de activitate, deşi se observă o reducere totuşi semnificativă a numărului de cauze pentru anul
2007. Face excepţie Judecătoria Constanţa care, atât în anul 2006 cât şi în anul 2007 a înregistrat o creştere a
numărului de dosare.

        Se menţine o situaţie deosebită în cazul Judecătoriilor Şomcuţa Mare, Agnita, Întorsura Buzăului care
au înregistrat atât în anul 2006, cât şi în perioada de referinţă cel mai mic volum de activitate, respectiv: 663,
1080 şi 904 cauze în anul precedent, respectiv 813, 871 şi 989 cauze în perioada de referinţă. Pentru Şomcuţa
Mare situaţia a fost aceeaşi şi la nivelul anului 2005.

        De altfel, aproximativ aceleaşi instanţe au avut un volum redus de activitate la nivelul anului 2006 ,
respectiv 2007:


                                                               Volum de             Volum de
                             Instanţa                       activitate în anul   activitate în anul
                                                                   2007                2006
              JUD. SOMCUTA MARE                                            813                  663
              JUD. AGNITA                                                  871                 1080
              JUD. INTORSURA BUZAULUI                                      989                  904
              JUD. MURGENI                                                1083                 1359
              JUD. BOZOVICI                                               1085                 1739
              JUD. INSURATEI                                              1090                 1562
              JUD. FAGET                                                  1157                 1266
              JUD. MOLDOVA-NOUA                                           1235                 1738
              JUD. SALISTE                                                1247                 1158
              JUD. PODUL TURCULUI                                         1270                 1417


        Comparativ cu anul precedent, se constată o scădere semnificativă de activitate în cazul următoarelor
instanţe:

        -   Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti (-18.007) – 30.054 cauze în anul 2007 faţă de 48.061 cauze în anul
            2006 (s-a ajuns astfel la nivelul aproximativ al anului 2005 întrucât creşterea de cauze la nivelul
            anului 2006 a fost de 10.333 dosare),



                                                                                                               52
         -   Judecătoria Oradea (-10.824) – 21.366 cauze faţă de 32.190 cauze (creşterea în anul 2006 fiind de
             6.307 dosare),

         -   Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti ( - 9.055) – 21.079 cauze faţă de 30.134 cauze,

         -   Judecătoria Cluj ( - 8688) – 23.502 cauze faţă de 32.190 cauze,

         -   Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti( - 5262) – 18.112 cauze faţă de 23.374 cauze,

         -   Judecătoria Tg Jiu ( -- 5224) – 19.402 cauze faţă de 24.626 cauze,

         -   Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti (- 4863) – 146970 cauze faţă de 19560 cauze.

         În cazul unui număr redus de instanţe a avut loc o creştere semnificativă a volumului de activitate faţă
de anul precedent:

         -   Judecătoria Giurgiu (+2689), unde s-au înregistrat în perioada de referinţă 15.663 cauze, faţă de
             12.974 cauze existente în anul 2006,

         -   Judecătoria Constanţa (+2535) – 38.764 cauze, faţă de 36.229 cauze în anul trecut (creşterea la
             nivelul anului 2006 fiind de 3.465 dosare),

         -   Judecătoria Răcari (+ 941) –5.195 cauze, faţă de 4.254,

         -   Judecătoria Cornetu (+4076) – 4.876 cauze, faţă de 80034.

         Din cele 1.151.983 cauze rulate în cursul anul 2007 au fost soluţionate un număr total de 870.063
cauze, respectiv 75,5 %. În anul 2006 procentul a fost de 82%.

         În consecinţă, în perioada de referinţă, a rămas un stoc de 281.920 cauze, stoc care include însă şi
cauzele suspendate35 şi care au fost, la nivelul judecătoriilor, în număr de 64.221 dosare.



         2.3.1.3. Activitatea la nivelul tribunalelor




34
   Cu privire la Judecătoria Cornetu se impune însă precizarea că aceasta a intrat efectiv în funcţiune abia în luna septembrie
2006, astfel că volumul total de activitate înregistrat în anul 2006 nu priveşte integral perioada de referinţă.
35
   Suspendarea cauzelor în materie civilă are, în principiu, la bază conduita culpabilă a părţilor, în special a reclamantului, care
manifestă dezinteres pentru soluţionarea cauzelor sau nu îşi îndeplinesc unele obligaţii procentuale. În materie penală,
suspendarea are de obicei drept cauză existenţa unor situaţii obiective care împiedică desfăşurarea în continuare a procesului
penal – starea de boală a inculpatului, ocuparea de către acesta a unei funcţii care îi conferă imunitate pe perioada mandatului
etc. În ambele materii, suspendarea judecăţii cauzei mai operează, de lege lata, atunci când se invocă o excepţie de
neconstituţionalitate (cu respectarea unor condiţii de admisibilitate), judecata suspendându-se până la soluţionarea acesteia de
către Curtea Constituţională.
                                                                                                                                53
            În întreaga ţară sunt prevăzute 42 tribunale civile, din care funcţionează în prezent 4136, precum şi 4
tribunale specializate (Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov, Tribunalul Comercial Cluj, Tribunalul
Comercial Mureş, Tribunalul Comercial Argeş) şi Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti37.

            În total, la nivelul celor 41 tribunale şi celor 4 instanţe specializate, a fost înregistrat un număr de
586.274 cauze, faţă de 584.428 dosare câte au fost înregistrate în anul 2006 (+0,3%) şi faţă de 438.439 dosare
câte au fost înregistrate în anul 2005(+33,7%).

            Volumul de activitate în perioada analizată este sensibil egal cu cel din perioada imediat anterioară,
creşterea fiind de numai 1.846 de cauze, înregistrându-se totodată şi o creştere a numărului de judecători care
au funcţionat la aceste instanţe. Faţă de anul 2005 însă creşterea este substanţială, de aproape 150.000 dosare.

            Raportat la volumul de activitate al tribunalelor, acestea pot fi grupate astfel:
            -   instanţe cu un volum situat sub 5.000 cauze - 1;
            -   instanţe cu un volum cuprins între 5.000 -10.000 cauze-18;
            -   instanţe cu un volum cuprins între 10.000 -15.000 cauze-10;
            -   instanţe cu un volum cuprins între 15.000 -20.000 cauze-8;
            -   instanţe cu un volum cuprins între 20.000 -30.000 cauze-2;
            -   instanţe cu un volum de peste 30.000 cauze - 2.


                              Volumul de activitate al tribunalelor – situaţie comparativă

                                                       18
                                            16


                                                            11
                                                                 10

                                                                           8
                                                                       7                               2006
                                                                                                       2007

                                                                                   3
                                   2                                                    2      2 2
                                       1


                                sub 5.000     5.000-        10.000-   15.000-     20.000-     peste
                                  cauze       10.00         15.000    20.000      30.000      30.000



36
     Nu se află în funcţiune Tribunalul Ilfov.
37
     Pentru activitatea la nivelul Tribunalului Militar Teritorial a se vedea secţiunea 2.4.1.2.
                                                                                                                 54
        Se evidenţiază 2 tribunale cu un volum foarte mare de activitate faţă de toate celelalte, şi anume
Tribunalul Bucureşti cu un număr de 89.193 cauze şi Tribunalul Dolj cu 46.382 cauze, care şi în anii 2005
respectiv 2006 au avut un volum mare de activitate în raport cu celelalte instanţe de acelaşi grad.

        Dintre instanţele cu volum redus de activitate exemplificăm Tribunalul Covasna – 3.427 cauze
(menţionat şi în raportul pe anul trecut), Tribunalul Sălaj - 5.155 cauze, Tribunalul Călăraşi – 5691 cauze.

        Comparativ cu anul precedent, se constată o creştere semnificativă de activitate în cazul Tribunalului
Bucureşti, unde s-au înregistrat în anul 2007 cu 7.367 cauze mai mult decât în anul 2006 (în anul 2006 creşterea
fiind de 16.916 cauze faţă de 2005), Tribunalului Dolj – cu 8.354 cauze mai mult şi Tribunalului Gorj – cu 11.754
cauze mai mult.

        În cazul unui număr de 3 instanţe s-a înregistrat o scădere mai importantă a volumului de activitate
faţă de anul precedent: Tribunalul Alba ( cu 10.041 cauze mai puţin decât în anul 2006 şi revenind practic la
nivelul volumului din anul 2005), Tribunalul Iaşi ( cu 6.067 cauze mai puţin – apropiindu-se de asemenea de nivelul
anului 2005) şi Tribunalul Hunedoara (cu 4.607 cauze mai puţin)

        Din cele 586.274 cauze rulate în cursul anului 2007, au fost soluţionate un număr de 458.360 cauze,
rămânând un stoc de 127.914 cauze, care include însă şi dosarele suspendate, care au fost în perioada de
referinţă în număr de 24.460.


        2.3.1.4. Activitatea la nivelul tribunalelor specializate

        Evidenţiate distinct, tribunalele specializate au funcţionat cu un număr total de 29 de judecători, dintr-
o schemă prevăzută de 30 de posturi, având un volum de activitate, în anul 2007 de 13.224 cauze, după cum
urmează:

        -   Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov – 1.615 cauze,

        -   Tribunalul Comercial Argeş - 2.295 cauze,

        -   Tribunalul Comercial Cluj - 7.162 cauze,

        -   Tribunalul Comercial Mureş - 2.152 cauze.

        Din cele 13.224 cauze au fost soluţionate 10.708 cauze, rămânând în stoc 2.516 cauze din care 617 au
fost suspendate.


        2.3.1.5. Activitatea la nivelul curţilor de apel

                                                                                                                55
        În perioada de referinţă, volumul de activitate al celor 15 curţi de apel civile, care funcţionează în
România, a fost de 149.270 cauze, cuprinzând fonduri, apeluri şi recursuri, faţă de 158.090 cauze înregistrate
în cursul anului 2006 (scădere de 5,9%) şi faţă de 213.937 cauze înregistrate în cursul anului 2005 (scădere cu
42%).



        Prin raportare la volumul de activitate, curţile de apel pot fi grupate astfel:

        - instanţe cu un volum de activitate situat sub 7.000 cauze - 8;

        - instanţe cu un volum de activitate cuprins între 7.000 – 15.000 cauze – 5;

        - instanţe cu un volum de activitate situat peste 15.000 de cauze – 2.


                      Volumul de activitate al curţilor de apel – situaţie comparativă



                                           8
                                                  7
                                  6
                                                       5

                                                                                          2006
                                                                  2   2                   2007



                                sub 7.000 intre 7.000 -         peste
                                  cauze      15.000             15.000




        Se evidenţiază două curţi de apel cu un volum foarte mare de activitate faţă de celelalte, şi anume
Curtea de Apel Bucureşti cu 39.042 cauze şi Curtea de Apel Craiova cu 21.302 cauze, aceleaşi ca şi cele
determinate în anul anterior.

        La polul opus se află Curtea de Apel Târgu Mureş care a înregistrat la nivelul anului 2007 cel mai mic
volum de activitate, respectiv 4.661 cauze şi Curtea de Apel Bacău care a avut un volum de activitate de 5.191
cauze (în anul 2006, Curtea de Apel Oradea, respectiv Curtea de Apel Braşov ocupau aceste două poziţii).




                                                                                                            56
        Din cele 149.270 cauze înregistrate pe rolul curţilor de apel în perioada de referinţă, au fost soluţionate
124.528 cauze, rămânând un stoc de 24.742 cauze, stoc ce include însă şi cauzele suspendate, care au fost în
număr de 5.221 la data de 31.12.2007.



        2.3.1.6. Volumul de activitate pe materii



        În ansamblul cauzelor deduse judecăţii în anul 2007, 292.457 dosare sunt în materie penală şi
1.595.070 dosare în materie civilă în sens larg, incluzându-se practic toate materiile care nu sunt de sorginte
penală: cauze comerciale, cauze de drept administrativ, cauze de drept funciar, contencios succesoral, cauze de
dreptul familiei etc.

        În anul 2006, numărul cauzelor în materie penală a fost de 404.039 dosare (432.793 în anul 2005), iar a
celor în materie civilă de 1.685.308 (1.475.254 în anul 2005).

        Se constată aşadar o scădere deosebit de importantă a volumului de activitate în materie penală, cu
peste 27%, ca principal efect, cel mai probabil, al modificării legislative prin care au fost eliminate cauzele în
care punerea în mişcare a acţiunii penale se făcea la plângerea prealabilă a persoanei vătămate adresate direct
instanţei de judecată, dar şi a altor ajustări de competenţă.

        În perioada de referinţă, repartizarea cauzelor pe nivele de jurisdicţie a fost următoarea:

        -     în materie penală: 172.555 cauze la judecătorii, 92.306 cauze la tribunale şi 27.596 cauze la curţile
              de apel;

        -     în materie civilă: 979.428 la judecătorii, 493.968 cauze la tribunale şi 121.674 cauze la curţile de
              apel.



                                        Volum de activitate pe materii in anul 2007

                                                             15%

                                                                                                             penal
                                                                                                             civil



                                             85%




                                                                                                                57
                                         Volum de activitate in materie penala in anul 2007

                                         9%

                                                                                                 Judectorii
                                                                                                 tribunale
                                                                                                 Curti de apel
              32%
                                                                                    59%



                                  Volum de activitate in materie civila in anul 2007


                                                 8%

                                 31%                                                                    judecatorii
                                                                                                        tribunale
                                                                      61%                               curti de apel




        Pe principalele domenii, distribuirea cauzelor civile în anul 2007 se prezintă astfel:

        -   la nivelul judecătoriilor:

        a) numărul total al litigiilor izvorând din raporturi juridice civile a fost de 292.413 cauze, din care 183.058
reprezintă acţiuni patrimoniale (62.6 %), iar din acestea 67.431 cauze privesc dreptul de proprietate şi alte
drepturi reale (30,8 % din total litigii patrimoniale);

        b) numărul litigiilor comerciale a fost de 146.642 cauze (15 % din totalul cauzelor civile).

        c) în materiile privind dreptul familiei şi al persoanei, numărul cauzelor este de 162.874 (17 % din totalul
cauzelor civile).

        d) numărul plângerilor, sesizărilor şi contestaţiilor a fost de 187.335 cauze, ceea ce reprezintă 19 % din
totalul acţiunilor în materie civilă la judecătorii.

        -   la nivelul tribunalelor:

        a) numărul total al litigiilor izvorând din raporturi juridice civile a fost de 73.063 cauze (14,8% din totalul
cauzelor civile), din care 56.282 reprezintă acţiuni patrimoniale (77%), iar 28.229 din acestea privesc dreptul
de proprietate şi alte drepturi reale (50,15 % din acţiunile patrimoniale);


                                                                                                                        58
         b) numărul litigiilor comerciale a fost de 163.924 cauze (33,18 %) din totalul cauzelor civile, din care
31.284 litigii în baza Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei (19% din totalul litigiilor comerciale);

         c) în materiile privind dreptul familiei şi al persoanei numărul cauzelor este de 24.499 (4,95 % din totalul
cauzelor civile), din care plasamente – 11.942 şi adopţii – 4.136;

         d) în materia dreptului muncii şi asigurărilor sociale, numărul cauzelor a fost de 84.550 (17,11 % din totalul
cauzelor civile).

         e) în materia contenciosului administrativ şi fiscal, numărul cauzelor a fost de 89.103 (18 % din totalul
cauzelor civile).

         -   la nivelul curţilor de apel:

         a) numărul total al litigiilor izvorând din raporturi juridice civile a fost de 21.688 cauze (17,8% din totalul
litigiilor civile), din care 12.169 reprezintă acţiuni patrimoniale (56,10 % din litigiile izvorâte din raporturi
juridice civile), din acestea 10.076 cauze privesc dreptul de proprietate şi alte drepturi reale (82,8% din
acţiunile patrimoniale);

         b) numărul litigiilor comerciale a fost de 28.284 cauze (23,2 % din totalul cauzelor civile);

         c) în materiile privind dreptul familiei şi al persoanei, numărul cauzelor este de 2.719 (2,22 % din totalul
cauzelor civile), din care plasamente – 331 şi adopţii 79;

         d) în materia dreptului muncii şi asigurărilor sociale, numărul cauzelor a fost de 23.607 (19,4 % din totalul
cauzelor civile);

         e) în materia contenciosului administrativ şi fiscal, numărul cauzelor a fost de 23.749 (19,5 % din totalul
cauzelor civile);

         f) în materia proprietăţii intelectuale, numărul cauzelor a fost de 338.




         2.3.2. Operativitatea38

         Numărul cauzelor soluţionate în anul 2007 este de 1.452.951 ceea ce reprezintă o scădere semnificativă
faţă de anul 2006, când numărul total al dosarelor soluţionate a fost de 1.707.357 dar şi faţă de anul 2005,




38
   Ca indicator statistic operativitatea se află în strânsă legătură cu durata de soluţionare a cauzelor, astfel încât, pentru o
interpretare completă a datelor, a se vedea şi secţiunea 3.3. din prezentul Raport.
                                                                                                                             59
când numărul total al dosarelor soluţionate a fost de 1.547.655. În procente, operativitatea39 s-a situat la 81 %
în anul 2007, faţă de 85,1% în anul 2006 şi 84.7% în anul 2005.

          Numărul dosarelor nesoluţionate rămase în stoc la sfârşitul anului 2007 a fost de 434.576 faţă de
382.064 la sfârşitul anului 2006.


                                           Operativitatea la nivelul instanţelor


                                   93902
             cauze               64221
           suspendate          24260
                               5221
                                                434576
          cauze                           281920
       nesolutionate              127914                                                                       Total
                                24741                                                                          Judecatorii
                                                                                      1452951                  tribunale
             cauze                                              870063                                         curti de apel
           solutionate                          458360
                                    124528
                                                                                                      1887527
          cauze pe rol                                                     1151983
                                                     586274
                                     149270




          2.3.2.1. Operativitatea la nivelul judecătoriilor

          Din cele 1.151.983 cauze rulate în cursul anului 2007 au fost soluţionate un număr total de 870.063
cauze, rămânând în consecinţă un stoc de 281.920 cauze, stoc care include şi cauzele suspendate în număr de
64.221.

          În procente, operativitatea a fost de 79,99 % în anul 2007 (faţă de 85,1% în anul 2006 şi 85,3% în
2005), 107 judecătorii situându-se peste media pe ţară.

          Comparativ, în anul 2006, din cele 1.346.829 cauze rulate în cursul anului a fost soluţionat un număr
total de 1.098.846 cauze, rămânând deci un stoc de 247.983 dosare, stoc care a inclus şi cauzele suspendate în
număr de 56.107.




39
   Menţionăm că la calculul procentual al operativităţii se raportează numărul cauzelor soluţionate la volumul de activitate,
după ce, în prealabil, s-a dedus din acesta numărul cauzelor suspendate. Soluţia se fundamentează pe faptul că suspendarea are
la bază fie conduita culpabilă a părţilor, fie incidenţa unor factori obiectivi, externi activităţii instanţei, fiind astfel normal ca
aceste cauze să nu afecteze indicatorul de operativitate.
                                                                                                                                  60
       Instanţa cu operativitatea cea mai mare a fost în anul 2007 Judecătoria Turnu Măgurele (95,58%); în
schimb, cu cea mai mică operativitate a fost înregistrată Judecătoria Salonta (55,98%).



       2.3.2.2. Operativitatea la tribunale

       Din cele 586.274 cauze rulate în cursul anului 2007 au fost soluţionate un număr de 458.360 cauze,
rămânând un stoc de 127.914 dosare, care includ însă şi cauzele suspendate, în număr de 24.460.

       În procente, operativitatea s-a situat la 81,59% (faţă de 81,4% în 2006 respectiv 81,9% în 2005), 19
tribunale poziţionându-se peste acest procent.

       Comparativ, în anul 2006, din cele 485.901 cauze rulate a fost soluţionat un număr de 475.534 cauze,
rămânând un stoc de 108.894 cauze, care include însă şi cauzele suspendate, în număr de 22.504.

       Instanţa cu operativitatea cea mai mare a fost în anul 2007 Tribunalul Ialomiţa (93,49%); în schimb,
cu cea mai mică operativitate a fost înregistrat Tribunalul Botoşani (61,83%).



       2.3.2.3. Operativitatea la tribunalele specializate

       Din cele 13.224 cauze rulate în cursul anului 2007 au fost soluţionate un număr de 10.708 cauze,
rămânând un stoc de 2.516 cauze, care include însă şi cauzele suspendate, în număr de 617.

       În procente, operativitatea a fost de 85,63 %, 2 tribunale situându-se peste acest procent, după cum
urmează:

       Instanţa                    Volum      Soluţionate        Suspendate          Operativitate

       Tribunalul         Pentru
                                     1.615          1.320                89               87,24%
       Minori şi Familie

       Tribunalul Comercial
                                     2.295          1.599               141               75,82%
       Argeş

       Tribunalul Comercial
                                     7.162          6.325               163               90,59%
       Cluj

       Tribunalul Comercial
                                     2.152          1.464               224               78,43%
       Mureş

                  Total             13.224         10.708               617               85,63%


                                                                                                        61
         2.3.2.4.. Operativitatea la curţile de apel

         Din cele 149.270 cauze înregistrate pe rolul curţilor de apel în anul 2006, au fost soluţionate 124.528
cauze, rămânând un stoc de 24.742 cauze, stoc ce include însă şi cauzele suspendate, în număr de 5.221
dosare, la data de 31.12.2007.

         În procente, operativitatea a fost de 86,45% (faţă de 87,3% în 2006 respectiv 87% în 2005), 11 curţi
de apel situându-se peste acest procent.

         Comparativ, în anul 2006, din cele 158.090 cauze înregistrate pe rolul curţilor de apel, au fost
soluţionate 132.977, rămânând un stoc de 25.113 cauze, stoc ce include însă şi pe cele suspendate, în număr
de 5.834 cauze, la data de 31.12.2006.

         Instanţa cu operativitatea cea mai mare a fost în anul 2007 Curtea de Apel Timişoara (90,70%); în
schimb, cu cea mai scăzută operativitate a fost înregistrată Curtea de Apel Oradea(79,73%).



         2.3.3. Încărcătura pe judecător



         Precizări terminologice

         Ca indice statistic, încărcătura pe judecător poate fi examinată fie în forma încărcăturii efective pe judecător,
fie ca încărcătură per post de judecător prevăzut în schema de personal.

         Încărcătura efectivă pe judecător reflectă numărul de dosare pe care l-a avut de soluţionat un judecător în
perioada de referinţă şi se calculează prin raportarea numărului total de dosare la numărul judecătorilor care au
funcţionat efectiv la o instanţă (excluzând deci magistraţii aflaţi în concediu de creştere a copilului în vârstă de
până la 2 ani, pe cei aflaţi în concediu fără plată, concediu medical sau care au fost suspendaţi, detaşaţi,
delegaţi ori, din diferite alte motive, nu au activat la instanţa respectivă). Numărul de judecători care au
funcţionat efectiv la o instanţă se determină ca medie anuală, luându-se în considerare durata perioadelor în care
unii magistraţi nu au desfăşurat, în fapt, pe parcursul anului activitate de judecată datorită motivelor arătate.

         Încărcătura pe schemă se determină prin raportarea volumului de activitate la numărul total de posturi
prevăzut în statele de funcţii ale instanţelor.



         2.3.3.1.Încărcătura la nivelul judecătoriilor


                                                                                                                       62
        În perioada de referinţă s-a înregistrat o încărcătură a cauzelor/judecător/schemă completă de 535
cauze (scădere cu aproximativ 14% faţă de anul 2006) şi o încărcătură efectivă/judecător de 625 cauze(scădere
cu aproximativ 13,5%).

        Din cele 178 de judecătorii, 65 instanţe au avut în anul 2007 o încărcătură efectivă a cauzelor pe
judecător situată peste media pe ţară, reprezentând 36,5 % din totalul instanţelor de acest grad.

        Totodată se constată faptul că 61 de judecătorii au avut o încărcătură pe schemă pe judecător, peste
media pe ţară, ceea ce reprezintă aproximativ 34,2%.

        În anul 2006 s-a înregistrat o încărcătură a cauzelor/judecător/schemă de 625 cauze şi o încărcătură
efectivă/judecător de 722 dosare.

        Se constată că nu s-au produs schimbări majore în ceea ce priveşte numărul instanţelor care au avut o
încărcătură efectivă peste media pe ţară, numărul acestor instanţe crescând în perioada de referinţă la 65 de
judecătorii după ce, în anul 2006, numai 63 de instanţe s-au găsit în această situaţie.

        Instanţele ce au înregistrat în perioada de raportare cea mai mare încărcătură/judecător (peste dublul mediei
naţionale) sunt următoarele:



                          INSTANŢA                                     CAUZE/JUDECĂTOR

                      Judecătoria Tg Lăpuş                                        1.404

                   Judecătoria Şimleul Sivaniei                                   1.252

                   Judecătoria Moldova Nouă                                       1.235

                      Judecătoria Giurgiu                                         1.205

                     Judecătoria Constanţa                                        1.077



        Trebuie menţionată situaţia deosebită cu care se confruntă Judecătoriile Tg Lăpuş şi Moldova Noua
care, la finalul anului 2007, funcţionau cu un singur post de judecător ocupat, dintr-o schemă prevăzută de 3,
respectiv 4 judecători. Restul de 3 instanţe au de asemenea un număr redus de posturi ocupate. În anul 2006
numai Judecătoria Salonta se afla într-o astfel de situaţie (un singur post ocupat dintr-o schemă de 3
judecători).

        Se remarcă, de asemenea, următoarele instanţe cu un volum de activitate/judecător redus, în comparaţie cu
media naţională:

                                                                                                                  63
                                                                            Judecători pe         Posturi ocupate
                     Instanţa                    Cauze/judecător
                                                                               schemă                   efectiv

               Judecătoria Agnita                        218                       4                        4

          Judecătoria Roşiori de Vede                    261                       12                      12

             Judecătoria Răducăneni                      279                       5                        5

                Judecătoria Făget                        289                       4                        4

                Judecătoria Sălişte                      312                       4                        4

        Judecătoria Întorsura Buzăului                   330                       3                        3

              Judecătoria Gurahonţ                       340                       5                        4

              Judecătoria Zimnicea                       360                       6                        6



        Aşa cum rezultă din situaţia prezentată mai sus, cu excepţia Judecătoriei Gurahonţ, toate celelalte
instanţe menţionate funcţionează cu schema complet ocupată, însă o analiză asupra oportunităţii reevaluării
schemelor de judecători denotă că o eventuală reducere a acestora ar avea consecinţe negative asupra
principiului repartizării aleatorii a cauzelor, precum şi asupra principiului specializării magistraţilor (toate
aceste instanţe, eventual cu excepţia Judecătoriei Roşiori de Vede, având scheme care se afla la limita minimă
care permite aplicarea efectivă a acestor principii).

        În ceea ce priveşte încărcătura/judecător/schemă, în perioada de referinţă, s-au evidenţiat Judecătoria
Lieşti şi Judecătoria Giurgiu care au înregistrat 899, respectiv 979 cauze. Judecătoria Lieşti a fost nominalizată
în aceleaşi condiţii şi în raportul similar al anului 2006, cu 1069 dosare încărcătură .



        2.3.3.2. Încărcătura la nivelul tribunalelor



        În prealabil, trebuie precizat că pentru calcularea acestui indicator statistic a fost avut în vedere nu
numai numărul de cauze ce a revenit spre soluţionare instanţelor de acest grad, ci şi specificul tribunalelor de a
fi atât instanţe de fond cât şi de control judiciar ( judecând deopotrivă în apel şi recurs)40.

40
  Spre exemplu: dosarele judecate în recurs trebuie contabilizate în încărcătura aferentă fiecărui judecător, dintre cei trei
membri ai completului de judecată, iar nu numai în cea a preşedintelui completului, toţi membrii completului efectuând
aceleaşi activităţi de studiere a dosarelor, administrare a probatoriului în şedinţa de judecată, documentare, deliberare etc.
                                                                                                                           64
         Astfel, pentru a analiza volumul de activitate al unui judecător s-a ţinut cont de împrejurarea că în apel
cauzele sunt judecate de un complet format din doi judecători, iar în recurs de un complet format din trei
judecători.

         În anul 2007 s-a înregistrat o încărcătură medie efectivă/judecător de 738 cauze şi o încărcătură a cauzelor/
schemă de 670 cauze, faţă de anul precedent când s-a înregistrat o medie a cauzelor ce au revenit fiecărui
judecător de 758 dosare şi o încărcătură pe schemă de 666 dosare41.

         Din cele 41 de tribunale civile, 22 au avut în perioada analizată o încărcătură peste media pe ţară, ceea
ce reprezintă 53,6 % din totalul instanţelor de acest grad.

         Se remarcă din acest punct de vedere Tribunalul Bihor, cu o încărcătură/judecător de 1.102 de cauze.

         Dintre instanţele cu încărcătură mai mică pe judecător se remarcă Tribunalul Bistriţa Năsăud, care a
înregistrat un număr de 426 cauze/judecător, Tribunalul Botoşani cu 428 cauze, Tribunalul Covasna cu 441
cauze şi Tribunalul Sibiu cu 474 dosare (tribunalele Covasna şi Bistriţa Năsăud fiind nominalizate în aceleaşi
condiţii şi în raportul pe anul 2006).

         Din cele 41 de tribunale, 15 instanţe au avut în perioada de referinţă o încărcătură pe schemă pe
judecător situată peste media pe ţară, reprezentând 36,6 % din totalul instanţelor de acest grad.



         2.3.3.3.Încărcătura la nivelul tribunalelor specializate

         La nivelul celor patru tribunale specializate s-a reţinut următoarea situaţie:



                       Instanţa                        Încărcătura pe schemă              Încărcătura pe judecător

        Tribunalul pentru minori şi familie
                                                                   269                                 269
                        Braşov

              Tribunalul comercial Argeş                           287                                 328

               Tribunalul comercial Cluj                           895                                 895

              Tribunalul comercial Mureş                           269                                 269



         2.3.3.4. Încărcătura la nivelul curţilor de apel

41
   Faţă de anul 2006 se remarcă o scădere a încărcăturii efective pe judecător de 2,7%, în condiţiile în care volumul de
activitate a crescut la nivelul tribunalelor, ceea ce indică o creştere mai accelerată a gradului de ocupare al posturilor vacante
faţă de volum la această categorie de instanţe.
                                                                                                                              65
        Trebuie menţionat faptul că pentru calcularea indicatorului statistic referitor la încărcătura de
cauze/judecător şi în cazul curţilor de apel s-a ţinut cont de împrejurarea că aceste instanţe judecă atât în fond,
cât şi în apel şi recurs.

        Astfel, în anii 2007 şi 2006, s-a înregistrat o încărcătură medie efectivă/judecător de 549 şi, respectiv
605 cauze, având loc o diminuare a încărcăturii în perioada de referinţă cu aproximativ 9,3%.

        Din totalul celor 15 curţi de apel, 6 instanţe au avut o încărcătură mai mare sau egală cu media pe ţară,
pe primul loc situându-se Curtea de Apel Craiova cu 783 dosare, urmată de Curtea de Apel Constanţa cu 782
dosare şi Curtea de Apel Bucureşti cu 603 dosare (primele două curţi având o încărcătură asemănătoare şi în
anul anterior).

        Cea mai mică încărcătură pe judecător a înregistrat-o Curtea de Apel Piteşti – 379 dosare/judecător, în
condiţiile în care a funcţionat cu schema complet ocupată.

        În ceea ce priveşte încărcătura/schemă, în anul 2007 aceasta a fost de 520 cauze, un număr de 6
instanţe de acest grad înregistrând o încărcătură mai mare sau egală cu media naţională.



        2.4. Analiza statistică a activităţii instanţelor militare în anul 2007

        2.4.1. Tribunalele militare

        În România funcţionează în prezent 4 tribunale militare – în Timişoara, Cluj, Iaşi şi Bucureşti – care au
înregistrat în anul 2007 un volum total de 254 cauze (cuprinzând dosarele rulate, adică stocul existent la 31
decembrie 2006 plus dosarele nou intrate), în scădere cu 44 de dosare (11%) faţă de 2006.

        Sub aspectul operativităţii, din totalul celor 254 cauze rulate au fost soluţionate 217 dosare, rămânând
un stoc de 37 de dosare care s-au reportat în anul 2008.



                                                   Volum         Volum
                            Instanţa                                            Soluţionate 2007
                                                    2007          2006

                  Tribunalul Militar Timişoara       55            67                   49

                    Tribunalul Militar Cluj          64            85                   53

                     Tribunalul Militar Iaşi         55            47                   46

                  Tribunalul Militar Bucureşti       80            99                   69

                                                                                                                66
        În ceea ce priveşte situaţia încărcăturii la nivelul tribunalelor militare, atât sub aspectul încărcăturii
efective pe judecător, cât şi a încărcăturii raportate la numărul de posturi de judecător prevăzut în schemă,
situaţia se prezintă după cum urmează:



                     Instanţa                    Cauze/judecător                 Cauze/schemă

                  T.M. Timişoara                         28                             11

                     T.M. Cluj                           13                             13

                     T.M. Iaşi                           14                             14

                  T.M. Bucureşti                         20                             13



        2.4.2. Tribunalul Militar Teritorial

       La nivelul Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti au fost înregistrate în perioada de referinţă un
volum total de 175 cauze raportat la un număr de 6 judecători care îşi desfăşoară activitatea la această instanţă.

       Din totalul celor 175 de cauze rulate au fost soluţionate 138 dosare, rămânând un stoc de 37 de dosare
care s-au reportat în anul 2008.

        În ceea ce priveşte încărcătura pe judecător în cursul perioadei de referinţă, aceasta a fost de numai 35
de dosare, iar încărcătura pe schemă de 29 cauze.



       2.4.3. Curtea Militară de Apel

        În perioada de referinţă, Curtea Militară de Apel a funcţionat cu un număr de 6 judecători dintr-o
schemă prevăzută de 7 posturi şi a avut un volum de activitate de 89 de dosare, din care au fost soluţionate 75
de cauze.

        Curtea Militară de Apel a avut în perioada de raportare o încărcătură de 20 dosare/judecător şi
respectiv 16 dosare/judecător/schemă.



                                                    *****

 Scurte concluzii privind evoluţia indicatorilor statistici privind activitatea instanţelor judecătoreşti

                                                                                                               67
         Din datele prezentate rezultă că în perioada de raportare, în comparaţie cu anul 2006, a avut loc o
scădere a volumului de activitate al instanţelor, la nivelul judecătoriilor şi Curţilor de Apel.

         Comparativ, situaţia se prezintă astfel:


                 Instanţa                  Volum 2007                 Volum 2006                    Diferenţă

                Judecătorii                 1.151.983                   1.346.829                   - 194.846

                Tribunale                    586.274                     584.428                      +1.846

              Curţi de Apel                  149.270                     158.090                      - 8.820



                                         Încărcătura                        Încărcătura
              Instanţa                                                                                  Diferenţe
                                 efectivă/judecător 2007            efectivă/judecător 2006

             Judecătorii                      625                                722                        -97

              Tribunale                       738                                758                        -20

            Curţi de Apel                     549                                605                        -56



         Întrucât la nivel de judecătorii volumul de activitate pe judecător a scăzut în perioada de referinţă într-
o proporţie de16,9% faţă de anul 2005 ,iar din punctul de vedere al gradului de ocupare a schemei aceste
instanţe se situează la limita inferioară (doar 29,7 % au schema complet ocupată), se apreciază că prin ocuparea
completă a schemei de judecători se poate asigura reducerea şi mai importantă a numărului cauzelor ce revin fiecărui magistrat. O
îmbunătăţire uşoară a situaţiei s-a constatat din acest punct de vedere faţă de anul anterior când numai 25%
dintre instanţe beneficiau de o schemă complet ocupată.

         În aceeaşi situaţie se află şi tribunalele – doar în cazul a 10 instanţe de acest grad schemele prevăzute
fiind complet ocupate (în timp ce în anul 2006 12 dintre acestea aveau o schemă ocupată complet).

         Se poate observa de asemenea faptul că aproape toate instanţele nominalizate ca având cea mai mică
încărcătură pe judecător funcţionează cu o schemă complet ocupată. În mod evident ocuparea posturilor
vacante trebuie să fie o măsură care să fie coroborată cu o bună echilibrare a acestor scheme de personal în
raport de specificul fiecărei instanţe întrucât, nu de puţine ori, se constată faptul că la unele instanţe de
judecată încărcătura pe magistrat ar depăşi/depăşeşte dublul mediei naţionale chiar dacă schema de judecători
ar fi/este complet acoperită.
                                                                                                                             68
           Cu toate acestea, se constată faptul că o reducere a volumului de activitate (în procente chiar
semnificative) nu conduce automat la o creştere a operativităţii instanţelor respective. Este spre exemplu
situaţia judecătoriilor, al căror volum de activitate a scăzut în acest an cu 17 procente faţă de anul 2006 în timp
ce operativitatea a scăzut de asemenea cu 5 procente. Aceeaşi tendinţă s-a înregistrat şi în ceea ce priveşte
curţile de apel.

           Situaţia s-ar putea explica prin exigenţele procedurale sporite introduse prin modificările legislative din
ultimii ani, care, în anumite condiţii, pot favoriza creşterea duratei de soluţionare a cauzelor şi scăderea
operativităţii, cât timp nu există prevederi legislative precise şi o practică stabilită şi previzibilă privind
sancţionarea promptă a abuzului de drepturi procesuale sau a conduitei culpabile a oricărui participant la
procedura judiciară, indiferent de calitatea acestuia, care provoacă tergiversarea soluţionării cauzei. Pe de altă
parte, pentru unele situaţii pentru care există resorturi sancţionatorii, problemele ivite în practică au resorturi
mult prea profunde pentru a putea fi rezolvate numai prin aceste mijloace. În domeniul expertizelor judiciare
spre exemplu, a căror efectuare cu întârziere sau necorespunzătoare reprezintă una dintre principalele motive
de amânare a cauzelor, aplicarea unei amenzi judiciare expertului sau promovarea unei acţiuni disciplinare
împotriva acestuia apar uneori ca sluţii ineficiente pentru asigurarea celerităţii cauzelor cât timp numărul de
experţi specializaţi în anumite domenii este foarte redus , iar încărcătura care le revine ca număr de expertize
este uriaşă (există chiar unele judeţe în care nu activează nici un expert autorizat în anumite domenii, fiind
necesară desemnarea unor experţi din judeţele învecinate,ceea ce duce la întârzierea judecării cauzei şi la
costuri ridicate care revin în sarcina părţilor). Din aceste motive, instanţele judecătoreşti au formulat unele
propuneri privind modificarea dispoziţiilor legale privind expertizele judiciare, în vederea preîntâmpinării sau
combaterii dificultăţilor ivite în practică42.




42
     Pentru amănunte a se vedea şi secţiunea 5.2. din prezentul Raport.
                                                                                                                   69
                2.5. Analiza statistică a activităţii celorlalte unităţi de parchet în anul 200743


         2.5.1.Volumul de activitate


         2.5.1.2.Volumul total de activitate


        La calcularea volumului total de lucrări au fost avute în vedere pe de o parte cauzele penale existente la
începutul anului, cele înregistrate pe parcursul perioadei, cauzele penale şi civile judecate cu participarea
procurorului în şedinţele de judecată, iar pe de altă parte hotărârile judecătoreşti verificate în vederea
exercitării căilor de atac în materie penală şi civilă, apelurile şi recursurile declarate în cauzele penale şi civile,
sesizările, reclamaţiile, cererile şi memoriile de soluţionat.

        Cauzele penale de soluţionat cuprind cauzele care au fost soluţionate prin rechizitoriu, neînceperea
urmăririi penale (N.U.P.), încetarea urmăririi penale (I.U.P.), scoaterea de sub urmărire penală (S.U.P.),
scoaterea de sub urmărire penală cu aplicarea prevederilor art. 181 din Codul penal, cauzele penale declinate,
suspendate, conexate, cele rămase nesoluţionate la sfârşitul perioadei de raportare, inclusiv cauzele cu autori
neidentificaţi sau rămase nesoluţionate.

        Numărul total de lucrări soluţionate însumează cauzele penale soluţionate, cauzele penale şi civile
judecate cu participarea procurorului în şedinţele de judecată, hotărârile judecătoreşti verificate în vederea
exercitării căilor de atac în cauzele penale şi civile, recursurile şi apelurile penale şi civile declarate, precum şi
plângerile soluţionate.

        Lucrările conexate, declinate, suspendate cuprind cauzele penale declinate, conexate, suspendate şi
plângerile trimise la organele competente.

        Parchetele desfăşoară însă şi alte activităţi care nu sunt cuprinse în evidenţele statistice: cererile de
recuzare, propunerile pentru introducerea recursurilor în interesul legii, cauzele penale studiate în vederea
confirmării începerii urmăririi penale, cele analizate pentru trecerea în evidenţă cu autori neidentificaţi, notele
de îndrumare date în cauzele aflate în curs de cercetare la organele de cercetare penală, analize, verificări etc.

        Prezenta analiză include nu numai lucrările întocmite de procurorii care au ocupat funcţii de execuţie,
ci şi pe cele efectuate de procurorii încadraţi pe funcţii de conducere.




43
   Date statistice furnizate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi sintetizate de Biroul Statistică din
cadrul aparatului tehnic al Consiliului Superior al Magistraturii.
                                                                                                                              70
        În perioada de referinţă, exceptând Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi
parchetele militare care sunt analizate distinct în prezentul raport, la nivelul întregii ţări, a funcţionat un număr
de 178 parchete pe lângă judecătorii, 41 de parchete pe lângă tribunale (un parchet specializat – Parchetul de
pe lângă Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov) şi 15 parchete pe lângă curţile de apel, care au înregistrat
un volum total de activitate de 2.509.739 lucrări, din care 1.053.691 dosare penale.


                           Volumul total de activitate la nivelul
                               parchetelor in 2007 - lucrari
                              6,1%


                   21,6%
                                                                     P.J.
                                                                     P.T.
                                                                     P.C.A.

                                                     72,3%




                         Volum de activitate la nivelul parchetelor
                                 in 2007 -cauze penale
                            5,3%     1,0%




                                                                            P.J.
                                                                            P.T.
                                                                            P.C.A.
                                                     93,7%




        2.5.1.2. Activitatea la nivelul parchetelor de pe lângă judecătorii

        În perioada de referinţă, la nivelul întregii ţări, a funcţionat un număr de 178 parchete de pe lângă
judecătorii, care au înregistrat un volum de activitate de 1.814.585 lucrări, din care 987.439 dosare.

        Volumul de activitate al acestor unităţi a crescut în anul 2007 faţă de anul precedent, cu un număr de
353.491 lucrări (19,4%), din care 184.680 dosare penale înregistrându-se în acelaşi timp şi o creştere (cu 4 %)
a numărului de posturi de procurori ocupate.


                                                                                                                  71
        În funcţie de volumul de activitate, parchetele de pe lângă judecătorii se pot clasifica astfel:

        - unităţi cu volum mai mic de 3.000 lucrări: 22;

        - unităţi cu volum cuprins între 3.000 – 5.000 lucrări: 56;

        - unităţi cu volum cuprins între 5.000 – 10.000 lucrări: 49;

        - unităţi cu volum cuprins între 10.000 – 15.000 lucrări: 17;

        - unităţi cu volum cuprins între 15.000 – 20.000 lucrări:8;

        - unităţi cu volum cuprins între 20.000 – 30.000 lucrări:10;

        - unităţi cu un volum de peste 30.000 lucrări: 16.

        Volumul de activitate al parchetelor de pe lângă judecătorii cu privire la lucrări se prezintă
grafic astfel:




                  peste 30.000                         16
                                                  12

          intre 20.000-30.000                    10
                                             8

          intre 15.000-20.000                8
                                             8
                                                       17                                            2007
          intre 10.000-15.000                     13                                                 2006
           intre 5.000-10.000                                                        49
                                                                             41

             intre 3.000-5.000                                                              56
                                                                              42

                     sub 3.000                               22
                                                                                          54




        În funcţie de numărul de dosare penale, parchetele de pe lângă judecătorii se pot clasifica astfel:

        - unităţi cu volum mai mic de 3.000 dosare 95;

        - unităţi cu volum cuprins între 3.000 – 5.000 dosare: 29;

        - unităţi cu volum cuprins între 5.000 – 10.000 dosare: 30;

        - unităţi cu volum cuprins între 10.000 – 15.000 dosare: 7;

        - unităţi cu volum cuprins între 15.000 – 20.000 dosare: 4;

                                                                                                              72
       - unităţi cu volum cuprins între 20.000 – 30.000 dosare:11;

       - unităţi cu un volum de peste 30.000 dosare: 2.

       Volumul de activitate al parchetelor de pe lângă judecătorii cu privire la dosare penale se
prezintă grafic astfel:



                                     2,2%      7,3%


                              3,9%


                           16,9%

                                                                53,4%




                                16,3%

               sub 3.000 dosare             intre 3.000-5.000           intre 5.00-10.000
               intre 10.000-15.000          intre 15.000-20.000         peste 20.000



       Se observă astfel că, în anul 2007, au existat 16 unităţi de parchet ce au înregistrat un volum de
activitate de peste 30.000 de lucrări şi un număr de 10 unităţi care au avut un volum de activitate cuprins între
20.000 şi 30.000 de lucrări, spre deosebire de anul 2006 când au existat 12 unităţi ce au înregistrat peste 30.000
de lucrări şi numai 8 unităţi au avut un volum de activitate de peste 20.000 de lucrări.


       Concluzionând, situaţia se prezintă astfel:


          Volum de activitate total                     2006                                2007
                    lucrări
               sub 3.000 lucrări                 54 unităţi de parchet             22 unităţi de parchet
          între 3.000 - 5.000 lucrări            42 unităţi de parchet             56 unităţi de parchet
          între 5.000-10.000 lucrări             41 unităţi de parchet             49 unităţi de parchet
          între 10.000-15.000 lucrări            13 unităţi de parchet             17 unităţi de parchet
         între 15.000-20.000 lucrări             8 unităţi de parchet               8 unităţi de parchet
         între 20.000-30.000 lucrări             8 unităţi de parchet              10 unităţi de parchet
             peste 30.000 lucrări                12 unităţi de parchet             16 unităţi de parchet

                                                                                                               73
         Volum de activitate dosare                        2006                                2007
                      penale
                sub 3.000 dosare                 107 unităţi de parchet               95 unităţi de parchet
           între 3.000 - 5.000 dosare             28 unităţi de parchet               29 unităţi de parchet
           între 5.000-10.000 dosare              22 unităţi de parchet               30 unităţi de parchet
          între 10.000-15.000 dosare               6 unităţi de parchet               7 unităţi de parchet
          între 15.000-20.000 dosare               7 unităţi de parchet               4 unităţi de parchet
          între 20.000-30.000 dosare               8 unităţi de parchet               4 unităţi de parchet
              peste 30.000 dosare                            0                        2 unităţi de parchet


        Faţă de anul 2006 s-a constatat o creştere a unităţilor cu un volum mai mare de activitate în perioada
de raportare. S-au înregistrat 7 parchete care au avut un volum de activitate, în anul 2007, mai mare de 40.000
de lucrări şi 2 unităţi de parchet cu un volum de dosare mai mare de 30.000 lucrări. În acelaşi timp, parchetele
care in anul 2006 au avut un volum de activitate mai mic de 1.000 de lucrări: Şomcuţa Mare (749 lucrări, din
care 415 dosare penale), Bozovici (867 lucrări, din care 401 dosare), Gurahonţ (937 lucrări, din care 576
dosare), Intorsura Buzăului (975 lucrări, din care 573 dosare penale), in anul 2007 au înregistrat peste 1.000
de lucrari: Şomcuţa Mare (1.216 lucrări, din care 504 dosare), Bozovici (1.176 lucrări, din care 396 dosare),
Gurahonţ (1.308 lucrări, din care 719 dosare) şi Intorsura Buzăului (1.700 lucrări, din care 673 dosare).

        In categoria parchetelor ce au înregistrat o creştere semnificativă de activitate se numără:

        Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov (de la 32.192 lucrări înregistrate spre soluţionare în anul 2006
la 43.932 lucrări în perioada de raportare), Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa (de la 31.088 lucrări la
42.608 lucrări), Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi (de la 24.494 lucrări la 35.878 lucrări), Parchetul de pe
lângă Judecătoria Iaşi (de la 35.575 lucrări la 43.936 lucrări), Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj (de la
28.794 lucrări la 39.116 lucrări), Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg Mureş (de la 16.971 lucrări la 26.303
lucrări), Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieşti (de la 33.088 lucrări la 42.612 lucrări), Parchetul de pe lângă
Judecătoria Timişoara (de la 31.428 lucrări la 40.090 lucrări), Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti (de la
22.155 lucrări la 30.631 lucrări), Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti (de la 31.143 lucrări
la 39.116 lucrări) şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea (de la 12.128 lucrări la 20.050 lucrări).

        In categoria parchetelor care au înregistrat o creştere semnificativă de activitate raportată exclusiv la numărul de
dosare penale se numără:

        Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov (de la 21.188 dosare înregistrate spre soluţionare în anul
2006 la 29.709 dosare în perioada de raportare), Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi (de la 17.514 dosare la
25.998 dosare), Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara (de la 19.759 dosare la 26.926 dosare), Parchetul
de pe lângă Judecătoria Cluj Napoca (de la 23.182 dosare la 28.836 dosare), Parchetul de pe lângă Judecătoria
                                                                                                                         74
Constanţa (de la 21.034 dosare la 26.613 dosare), Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieşti (de la 16.658
dosare la 22.133 dosare) şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova (de la 15.880 dosare la 21.056 dosare).

        Scăderi ale volumului de activitate s-au înregistrat în cazul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg
Cărbuneşti (de la 10.791 lucrări înregistrate în anul 2006 la 9.099 lucrări în anul 2007), Parchetului de pe lângă
Judecătoria Slatina (de la 16.208 lucrări la 14.707 lucrări) şi Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău (de la
23.856 lucrări la 22.501 lucrări), iar în privinţa dosarelor numai doua unităţi de parchet au avut un număr de
dosare mai mic faţă de anul precedent - Parchetul de pe lângă Judecătoria Dărăbani (de la 1.217 dosare
înregistrate spre soluţionare în anul 2006 la 1.030 dosare în perioada de raportare) şi Parchetul de pe lângă
Judecătoria Bozovici (de la 401 dosare la 396 de dosare).

        Din totalul de 1.814.585 lucrări de soluţionat, înregistrate la aceste unităţi de parchet, au fost
soluţionate un număr de 1.225.118 lucrări, la care se adaugă şi lucrările declinate, conexate ori suspendate şi
care au fost în număr de 83.931. Din totalul de 987.439 dosare penale de soluţionat, au fost soluţionate
417.248 dosare, la care se adaugă şi 69.710 dosare declinate, conexate ori suspendate.




       2.5.1.3. Activitatea la nivelul parchetelor de pe lângă tribunale

       La nivelul celor 41 parchete de pe lângă tribunale a fost înregistrat un volum de activitate de 541.252
lucrări din care 55.494 dosare penale.

        În anul 2006, au fost înregistrate spre soluţionare un număr de 386.435 lucrări din care 78.374 dosare,
cu 28,6% mai puţine lucrări şi cu 41% mai multe dosare decât în anul 2007.

        În funcţie de volumul total de activitate, aceste unităţi de parchet se pot grupa astfel:

        - unităţi cu un volum situat sub 5.000 lucrări: 3;

        - unităţi cu un volum cuprins între 5.000 – 10.000 lucrări: 19;

        - unităţi cu un volum cuprins între 10.000 – 15.000 lucrări: 9;

        - unităţi cu un volum de peste 15.000 lucrări: 10;



       Volumul total de activitate al parchetelor de pe lângă tribunale – situaţie comparativă:




                                                                                                                75
                                     24
                                                   19



                                                            9                      10              2006
                                                                     9
                        6                                                                          2007
                                3
                                                                              2

                     sub 5.000           intre 5.000-   intre 10.000-      peste 15.000
                                            10.000         15.000




       În funcţie de volumul de dosare penale, aceste unităţi de parchet se pot grupa astfel:

       - unităţi cu un volum situat sub 1.000 dosare: 20

       - unităţi cu un volum cuprins între 1.000 – 3.000 dosare: 19;

       - unităţi cu un volum de peste 3.000 dosare: 2;



       Volumul de activitate al parchetelor de pe lângă tribunale – situaţie comparativă privind
dosarele penale:


                                                             30

                                    20
                                                                19


                                                                                                          2006
                            8
                                                                                                          2007
                                                                               3        2


                       sub 1.000 dosare          intre 1.000-3.000       peste 3.000 dosare
                                                      dosare




       Cu un volum ridicat de activitate se remarcă Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, care a înregistrat
în perioada de referinţă un volum de lucrări de 82.229 din care 9.597 dosare penale, în creştere cu 28.092
lucrări faţă de anul precedent, dar in scădere cu 3.592 dosare penale.


                                                                                                                 76
       În ordine descrescătoare a volumului de activitate, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a fost
secondat la mare distanţă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, cu 23.589 lucrări. În privinţa dosarelor pe
care le-au avut de soluţionat instanţele, se remarcă Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti cu 9.597 dosare,
urmat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa cu 4.132 dosare.

       Şi în anul 2006 Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti s-a aflat în fruntea tuturor celorlalte unităţi
de parchet de acest grad după criteriul volumului de activitate - cu 54.137 lucrări, aflându-se la o distanţă
considerabilă de următorul parchet clasat, respectiv Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi care a avut spre
soluţionare un număr de 18.952 de lucrări.

       În comparaţie cu anul 2006, se constatată că majoritatea parchetelor de pe lângă tribunale (38) au
înregistrat spre soluţionare un număr de lucrări în creştere, iar in ce priveşte numărul de dosare
majoritatea parchetelor de pe lângă tribunale (37) au înregistrat un număr mai mic de dosare penale.

       Astfel, putem exemplifica drept unităţi care au înregistrat creşteri mai importante ale volumului de
activitate: Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti (cu 28.092 lucrări mai mult), Parchetul de pe lângă
Tribunalul Neamţ (cu 12.962 lucrări mai mult), Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa (cu 9.723 lucrări
mai mult), Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor (cu 9.580 lucrări mai mult), Parchetul de pe lângă
Tribunalul Cluj (cu 7.198 lucrări mai mult), Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj (cu 6.600 lucrări mai mult),
Parchetul de pe lângă Tribunalul Timişoara (cu 6.212 lucrări mai mult), Parchetul de pe lângă Tribunalul
Prahova (cu 5.304 lucrări mai mult), Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău (cu 5.133 lucrări mai mult) şi
Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi (cu 4.637 lucrări mai mult).

       O scădere semnificativă a volumului de activitate s-a înregistrat în cazul Parchetului de pe lângă Tribunalul
Gorj (cu 2.657 lucrări mai puţin decât în anul 2006), Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi (cu 2.178
lucrări mai puţin) şi al Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman (cu 1.242 lucrări mai puţin).

       O scădere semnificativă a numărului de dosare penale s-a înregistrat în cazul Parchetului de pe lângă
Tribunalul Bucureşti (cu 3.592 dosare mai puţin decât în anul 2006), Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi
(cu 2.003 dosare mai puţin), Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu (cu 1.560 dosare mai puţin),
Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi (cu 1.099 dosare mai puţin) Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea
(cu 1.057 dosare mai puţin) şi al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj (cu 1.008 dosare mai puţin).

       Din totalul de 541.252 lucrări de soluţionat, din care 55.494 dosare penale, înregistrate la aceste unităţi
de parchet au fost soluţionate un număr de 499.984 lucrări, din care 28.405 dosare penale, exceptând lucrările
declinate, conexate ori suspendate şi care au fost în număr de 23.912 lucrări, din care 2.967 dosare penale.




                                                                                                                 77
       2.5.1.4. Activitatea la nivelul Parchetului de pe lângă Tribunalul pentru cauze cu minori şi de
familie Braşov

       La nivelul unicului parchet specializat existent în prezent s-au înregistrat în anul 2007 3629 lucrări, din
care 167 de dosare penale. Numărul de procurori activi care operează la nivelul Parchetului de pe lângă
Tribunalul Specializat pentru Minori şi Familie Braşov este de 3 dintr-o schemă totală de 5 posturi.



       2.5.1.5. Activitatea la nivelul parchetelor de pe lângă curţile de apel

       Cele 15 parchete de pe lângă curţile de apel au avut spre soluţionare în perioada de referinţă un număr
de 153.902 lucrări, din care 10.925 dosare penale.

       Faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, activitatea parchetelor de acest rang a crescut cu 51.552 lucrări
(33,4 %), şi cu 1.654 dosare (15,1%)

       În funcţie de volumul total de activitate, parchetele de pe lângă curţile de apel se pot grupa astfel:

       - unităţi cu volum mai mic de 5.000 lucrări: 1;

       - unităţi cu un volum cuprins între 5.000 – 10.000 lucrări: 9;

       - unităţi cu un volum situat peste 10.000 lucrări: 5.



       Volumul de activitate al parchetelor de pe lângă curţile de apel – situaţie comparativă:


                                                                9
                          7
                                                  6
                                                                                 5

                                                                                                       2006
                                                                                                       2007
                                                                           2
                                 1


                       sub 5.000           intre 5.000-10.000           peste 10.000




       În funcţie de volumul de dosare penale, parchetele de pe lângă curţile de apel se pot grupa astfel:

       - unităţi cu volum mai mic de 500 dosare: 4;

                                                                                                                78
       - unităţi cu un volum cuprins între 500 şi 1.000 dosare: 10;

       - unităţi cu un volum situat peste 1.000 dosare: 1.


       Volumul de activitate privind numărul de dosare penale al parchetelor de pe lângă curţile de
apel – situaţie comparativă:



                                 11                       10




                                                                                                            2006
                                   4
                                                    3                                                       2007

                                                                              1      1


                     sub 500 dosare        intre 500-1.000 dosare     peste 1.000 dosare



       Cel mai mare număr de lucrări de soluţionat a fost înregistrat de către Parchetul de pe lângă Curtea de
Apel Bucureşti (29.435 lucrări), urmat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia cu un volum de
lucrări de 17.951 de lucrări, întocmai ca şi în perioada anterioară, când au înregistrat un volum de 21.510,
respectiv 15.239 lucrări. Parchetul cu volumul de dosare penale cel mai mare a fost determinat ca fiind
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti cu 2.634 dosare, urmat de Parchetul de pe lângă Curtea de
Apel Craiova cu 916 dosare.

       La polul opus s-a aflat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava cu 4.587 lucrări, din care 459
dosare penale de soluţionat în perioada de referinţă, respectiv cu 3.985 lucrări, din care 233 dosare penale în
anul 2006.

       În perioada de raportare, comparativ cu anul 2006, toate unităţile de parchet de acest rang au
înregistrat o creştere a volumului total de activitate, iar în privinţa dosarelor au existat doua parchete care
au avut un număr mai mic de dosare decât în anul 2006, şi anume - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel
Bucureşti (cu 543 dosare mai puţin), respectiv Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa (cu 388 dosare
mai puţin).

       Creşteri mai mari ale volumului total de activitate s-au înregistrat în cazul Parchetului de pe lângă Curtea de
Apel Bucureşti (care a înregistrat, în perioada de raportare, un număr de 29.435 lucrări, cu 7.925 lucrări de
soluţionat mai mult decât în anul 2006), Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti (cu 7.237 lucrări mai

                                                                                                                   79
mult),Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi (cu 6.691 lucrări mai mult) şi Parchetului de pe lângă Curtea
de Apel Craiova (cu 6.155 lucrări mai mult)

         Creşteri mai mari în cea ce priveşte numărul de dosare penale de soluţionat se remarcă la Parchetul de pe
lângă Curtea de Apel Timişoara (cu 384 dosare mai mult decât în anul 2006), Parchetul de e lângă Curtea de
Apel Ploieşti (cu 362 dosare mai mult), Parchetul de e lângă Curtea de Apel Craiova (cu 360 dosare mai mult).

         Din totalul de 153.902 lucrări de soluţionat, înregistrate la aceste unităţi de parchet, au fost soluţionate
un număr de 144.572 lucrări, la care se mai adaugă şi cauzele declinate, conexate ori suspendate şi care au fost
în număr de 6.103 de lucrări. Din întregul volum s-au determinat 10.925 dosare penale de soluţionat, fiind
soluţionate 6.633 dosare, la care se adaugă 1.626 dosare declinate, conexate ori suspendate .



         2.5.1.6. Volumul de activitate pe materii

         Principalele activităţi la nivelul Ministerului Public privesc urmărirea penală proprie, supravegherea
cercetării penale şi activitatea judiciară, rezolvarea sesizărilor şi plângerilor, precum şi audienţele acordate de
procurori justiţiabililor.

         Din totalul de 55.441 cauze de soluţionat la activitatea de urmărire penală proprie, au fost
soluţionate 28.560 cauze, din care 3.357 prin rechizitoriu şi 25.203 prin soluţii de netrimitere în judecată.
Numărul total al inculpaţilor trimişi în judecată a fost de 5.795, din care un număr de 1.889 în stare de arest
preventiv.

         La numărul cauzelor soluţionate se adaugă şi 8.174 cauze cu alte tipuri de soluţii (declinate, conexate,
suspendate etc. ).

         În cadrul activităţii de supraveghere a cercetărilor penale, din totalul de 1.023.769 cauze au fost
definitivate un număr de 433.837 dosare, din care 33.463 prin rechizitoriu şi 400.374 prin netrimitere în
judecată44. Au fost de asemenea trimişi în judecată un număr de 41.992 inculpaţi, din care 3.316 în stare de
arest preventiv.

         La numărul cauzelor soluţionate se adaugă şi 78.244 cauze cu alte tipuri de soluţii (declinate, conexate,
suspendate etc.).

         În cadrul activităţii judiciare, procurorii au participat la judecarea unui număr de 272.420 cauze, din
acestea 228.922 fiind cauze penale, respectiv 43.498 cauze civile.

44
   Discrepanţa foarte mare dintre numărul cauzelor soluţionate cu trimitere în judecată şi cele pentru care s-a dispus
neînceperea urmăririi penale sau scoaterea de sub urmărire penală reflectă starea litigioasă existentă la nivel social, precum şi
tendinţa unor justiţiabili, probabil pentru a evita cheltuielile necesare promovării unui proces civil, de a încerca soluţionarea
unor litigii de natură civilă, comercială etc. prin apelarea la organele de urmărire penală.
                                                                                                                              80
        În vederea exercitării căilor de atac au fost verificate un număr de 282.911 hotărâri, dintre acestea
231.589 fiind hotărâri penale şi 51.322 hotărâri privind cauze civile.

        Numărul apelurilor şi recursurilor declarate de procuror a fost de 10.410, din care 9.906 în cauze
penale şi 504 în cauze civile.

        Din numărul apelurilor şi recursurilor declarate au fost totodată soluţionate de către instanţele de
judecată în cursul anului 2007, indiferent de perioada declarării, un număr de 10.281 apeluri şi recursuri, din
care 9.767 în cauzele penale şi 514 în cauzele civile. Au primit soluţie de admitere 6.856 apeluri şi recursuri în
cauze penale şi 348 în cauze civile; soluţii de respingere s-au pronunţat în cadrul a 2.842 apeluri şi recursuri în
cauze penale şi a 131 în cauze civile. Procentul de admisibilitate a fost stabilit la 71,53% în cauze penale şi la
67,7% în cauze civile.


                                    Activitatea parchetelor in 2007 pe materii
                                           3%

                         34%                                                       urmarire penala proprie

                                                                                   supravegherea cercetarilor
                                                                                   penale
                                                                                   activitate judiciara

                                                          63%




        Numărul de cauze penale judecate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu participarea procurorului, a
fost de 12.343.

        Au fost verificate, în vederea exercitării căilor de atac, un număr de 605 hotărâri şi au fost declarate de
către un procuror un număr de 8 recursuri împotriva hotărârilor penale pronunţate în primă instanţă de Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie, fiind soluţionate 9 dintre acestea, din care 4 recursuri au fost admise iar 3 au fost
respinse.

        Au fost declarate de asemenea 74 de recursuri în interesul legii, din care 8 au fost declarate de către
Ministerul Justiţiei iar 66 declarate din oficiu sau primite de la parchetele de pe lângă judecătorii, tribunale sau
curţi de apel.

        Procentul de admisibilitate a recursului în interesul legii în cauze penale a fost de 90,47% .



                                                                                                                 81
        În cursul anului 2007, au fost soluţionate un număr de 94.226 sesizări şi plângeri din totalul de 144.282
şi au fost trimise la organele competente 42.086 de plângeri.



        2.5.2. Operativitatea la nivelul parchetelor

        Numărul lucrărilor soluţionate în anul 2007 la nivelul tuturor parchetelor a fost de 1.869.674,
comparativ cu 1.385.594 înregistrate în anul 2006, reprezentând o creştere de 25,89%. La numărul lucrărilor
soluţionate se adaugă totodată şi 113.846 lucrări declinate, conexate sau suspendate. Numărul dosarelor
penale soluţionate a fost de 451.902 în anul 2007, cu o creştere de 18,9% faţă de anul 2006. La numărul
dosarelor soluţionate se adaugă 82.041 dosare declinate , conexate sau suspendate.

        În procente, operativitatea a fost în anul 2007 de 78,99% pentru lucrări şi 50,67% pentru dosare.


                          Lucrarile si dosarele penale solutionate in anul 2007


                               1225118




                                           499984                                      lucrari solutionate
                               417258                                                  dosare solutionate
                                                             144572
                                                  28405              6366

                        P.J.               P.T.              PC.A.




        2.5.2.1. Operativitatea la nivelul parchetelor de pe lângă judecătorii

        Din cele 1.814.585 lucrări de soluţionat în cursul anului 2007 au fost soluţionate un număr de
1.225.118, la care se adaugă un număr de 83.831 lucrări declinate, conexate, suspendate. Din totalul lucrărilor,
numărul de dosare de soluţionat a fost de 987.439, soluţionate fiind 417.248 dosare (69.710 primind soluţii
de declinare, conexare, suspendare etc).

        Procentual, operativitatea înregistrată a fost de 72,13% raportat la numărul de lucrări şi 49,3% raportat la
numărul de dosare.

        Din totalul parchetelor de pe lângă judecătorii, un număr de 35 au înregistrat procente sub media de
operativitate, iar 143 peste această medie atât la lucrări cât şi la dosare. Operativitatea cea mai mare s-a obţinut

                                                                                                                 82
la Parchetul de pe lângă judecătoria Agnita, cu 98,5% la lucrări şi cu 92,15% pentru dosare; la polul opus se
află Parchetul de pe lângă judecătoria Cluj cu 41,79% operativitate la lucrări şi cu 20,82% la dosare, întocmai
ca şi Parchetul de pe lângă judecătoria Braşov cu 43,15 % operativitate la lucrări şi cu 16,78% la dosare.

          Media pe ţară a cauzelor penale soluţionate la nivelul parchetelor de pe lângă judecătorii a fost de 475
dosare penale.

          Sub această medie se situează un număr de 108 parchete de pe lângă judecătorii, dintre care 31
înregistrează un volum între 145 şi 300 dosare, 77 între 300 şi 475 iar 5 unităţi peste 1.000 de dosare45.



          2.5.2.2. Operativitatea la nivelul parchetelor de pe lângă tribunale

          Din cele 541.252 lucrări de soluţionat în cursul anului 2007 au fost soluţionate la nivelul parchetelor de
pe lângă tribunale un număr de 499.984, la care se adaugă 23912 lucrări declinate, conexate, suspendate. Din
totalul numărului de lucrări, a fost înregistrat un număr de 55.327 dosare penale, din rândul cărora au fost
soluţionate 28.288 dosare (la care se adaugă 10.705 dosare declinate, conexate, suspendate).

          În procente, operativitatea generală a fost determinată la 96,79 % pentru lucrări şi la 70,48 % pentru
dosare penale.

          Din totalul parchetelor de pe lângă tribunale, un număr de 13 s-au situat sub media operativităţii pe
ţară în ceea ce priveşte numărul de lucrări, însă toate au înregistrat în acelaşi timp o operativitate de peste 90
%. În ceea ce priveşte operativitatea calculată în raport de numărul de dosare, 11 parchete s-au situat sub
nivelul acestei operativităţi generale.

          Media pe ţară înregistrată la nivelul parchetelor de pe lângă tribunale a cauzelor penale soluţionate a
fost de 83 dosare.

          Sub această medie se situează un număr de 30 de parchete de pe lângă tribunale, în timp ce 12 dintre
acestea se situează peste respectiva medie, cu menţiunea ca activitatea Parchetului de pe lângă Tribunalul
Specializat pentru Minori şi Familie46 a fost evaluată independent de cea a Parchetului de pe lângă Tribunalul
Braşov.



          2.5.2.3. Operativitatea la nivelul Parchetului de pe lângă Tribunalul pentru minori şi familie
Braşov


45
   Parchetul de pe lângă Judecătoria Făurei – 1017; Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Neamţ – 1028; Parchetul de pe lângă
Judecătoria Topoloveni – 1.139; Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci – 1.713 Parchetul de pe lângă Judecătoria Horezu – 2.392
46
   A se vedea şi secţiunile 2.5.1.4, 2.5.2.3. şi 2.5.3.3. din prezentul Raport.
                                                                                                                              83
          Din cele 3629 lucrări aflate pe rol în anul 2007 au fost soluţionate 3545 (97,68%). În cazul dosarelor
penale, dintre cele 167 aflate în lucru au fost finalizate 117 (70,05%)..



          2.5.2.4.Operativitatea la nivelul parchetelor de pe lângă curţile de apel

          În anul 2007, din totalul de 153.902 lucrări de soluţionat (din care 10.925 dosare penale), parchetele de
pe lângă curţile de apel au soluţionat un număr de 144.572 lucrări (6.366 dosare penale) la care se adaugă
8.655 lucrări (din care 1.626 dosare penale) declinate, conexate sau suspendate.

          Procentual, operativitatea generală a fost de 97,9% în ceea ce priveşte numărul de lucrări şi de 73,15% pentru
dosare.

          Media pe ţară a cauzelor penale soluţionate a fost de 45 dosare/procuror în anul 2007.

          Sub această medie naţională se situează 8 parchete de pe lângă curţile de apel, în timp ce 6 unităţi au
înregistrat o depăşire a acestei medii, dintre care Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova cu 81 dosare
soluţionate/procuror şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău cu 80 dosare/procuror. La polul opus se
află Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg Mureş cu numai 18 dosare soluţionate/procuror în anul 2007.


                                   Operativitate comparata la nivelul parchetelor
                                             96,79
                     97,9
                                              71,13          73,13       70,48

                                                                               49,32
                                                                                                    P.C.A.
                                                                                                    P.Tribunale
                                                                                                    P. Judecatorii




                       operativitate pe lucrari operativitate pe dosare




          2.5.3.Încărcătura pe procuror

          Încărcătura efectivă pe procuror în raport cu media naţională de lucrări pe procuror




                                                                                                                     84
        Acest indicator statistic reflectă numărul de lucrări pe care un procuror le-a avut spre soluţionare în
intervalul de timp şi se determină concret prin raportarea numărului total de lucrări de soluţionat din perioada
de referinţă la numărul total de procurori. Trebuie precizat că pentru calcularea acestui indicator statistic se au
în vedere posturile “efectiv ocupate”, aşa cum au fost acestea comunicate de Parchetul de pe lângă Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie, ca o medie a numărului de procurori care au funcţionat efectiv în perioada de
referinţă (nu au fost luaţi în calcul acei magistraţi care s-au aflat în concedii fără plată, concedii de îngrijire a
copilului în vârstă de până la 2 ani, detaşaţi la alte instituţii ş.a.m.d.).



        2.5.3.1. Încărcătura la nivelul parchetelor de pe lângă judecătorii

        La sfârşitul perioadei de referinţă, la nivelul parchetelor de pe lângă judecătorii, a fost stabilită o
medie naţională de lucrări pe procuror de 1.769.

         În raport de media pe lucrări, 63 unităţi de parchet au avut o medie de lucrări pe procuror mai mare
decât media naţională, iar 115 unităţi de parchet au avut o medie de lucrări pe procuror inferioară.

        Media naţională de lucrări pe procuror a crescut cu 14 %, faţă de anul 2006, când s-a ridicat la un
număr de 1.517 lucrări, iar media de dosare penale pe procuror a crescut cu 13,3% faţă de 2006 , când media a
fost de numai 834 dosare penale.

        În perioada de referinţă s-au remarcat 4 unităţi de parchet care au înregistrat o
încărcătură/procuror mai mare decât dublul mediei naţionale de lucrări.



                                        Media naţională de           Media de lucrări pe
                Unitatea                                                                       Diferenţă
                                        lucrări pe procuror                    procuror

              P.J. Horezu                       1.769                           7.125             5.356

               P.J. Tecuci                      1.769                           5.521             3.752

                P.J. Aiud                       1.769                           3.916             2.147

                P.J. Haţeg                      1.769                           3.592             1.823



        Este de menţionat faptul că nici una dintre cele patru unităţi de parchet nu au avut schemele de
procurori complet ocupate, Parchetul de pe lângă Judecătoria Horezu funcţionând cu un singur procuror care
a ocupat şi funcţia de conducere, primul procuror îndeplinind astfel activităţi atât din compartimentul de
supraveghere a urmăririi penale, cât şi din compartimentul judiciar. De asemenea, Parchetul de pe lângă
                                                                                                                  85
Judecătoria Tecuci a funcţionat cu numai 2 procurori dintr-o schemă totală de 8, Parchetul de pe lângă
Judecătoria Aiud cu 2 procurori dintr-o schemă de 5, iar Parchetul de pe lângă Judecătoria Haţeg a funcţionat
cu numai 2 procurori dintr-o schemă de 3 procurori.

       Trebuie evidenţiată distinct situaţia a 52 parchete de acest rang care, nici în situaţia ocupării integrale a
schemei prevăzute, nu ar înregistra o încărcătură/procuror sub media naţională de lucrări/procuror:



                                                                                        Media de
                      Parchetul de pe lângă                 Media de
        Nr.crt                                                                      lucrări/schemă
                            judecătoria                 lucrări/procuror
                                                                                        completă

              1. 1STREHAIA                                     1832                        1374

              2. 2RADUCANENI                                   2753                        1377

              3. 3TECUCI                                       5521                        1380

              4. 4CARACAL                                      1387                        1387

              5. 5RADAUTI                                      2223                        1390

              6. 6RM.VALCEA                                    1392                        1392

              7. 7AGNITA                                       1396                        1396

              8. 8MEDGIDIA                                     1798                        1398

              9. 9HUSI                                         1783                        1427

              10. TG.BUJOR                                     1909                        1432

              11. DROBETA-TR.SEVERIN                           1910                        1432

              12. BIRLAD                                       1618                        1438

              13. RACARI                                       1977                        1483

              14. ARAD                                         1591                        1497

              15. CURTEA DE ARGES                              1506                        1506

              16. DEVA                                         1682                        1514

              17. SECT.3 BUCURESTI                             1901                        1521

              18. SATU MARE                                    2826                        1522

                                                                                                                 86
19. CAREI              2057   1543

20. AIUD               3916   1566

21. SECT.6 BUCURESTI   2003   1567

22. SECT.1 BUCURESTI   1883   1569

23. ORADEA             2065   1579

24. BUZAU              2250   1607

25. SECT.2 BUCURESTI   2130   1619

26. BRAILA             1931   1634

27. SECT.5 BUCURESTI   2135   1650

28. CRAIOVA            1827   1653

29. PITESTI            2188   1702

30. GALATI             2242   1708

31. MORENI             2282   1711

32. HARLAU             2170   1736

33. TIMISOARA          2506   1743

34. GIURGIU            2427   1765

35. ORASTIE            1775   1775

36. CONSTANTA          2243   1775

37. SECT.4 BUCURESTI   2445   1778

38. BOTOSANI           2670   1780

39. TG.JIU             1927   1789

40. SLOBOZIA           1815   1815

41. BISTRITA           2486   1865

42. TG.MURES           2630   1879

43. VASLUI             2871   1914


                                     87
               44. BACAU                                      3493                     1965

               45. TULCEA                                     2506                     2005

               46. IASI                                       2761                     2041

               47. CLUJ-NAPOCA                                2826                     2082

               48. BRASOV                                     2584                     2092

               49. FOCSANI                                    2512                     2094

               50. GHERLA                                     2741                     2193

               51. PLOIESTI                                   3044                     2243

               52. HATEG                                      3592                     2395



        De asemenea, în perioada de referinţă, un singur parchet a avut o încărcătură/procuror situată cu mult
sub media naţională de lucrări (sub 500 de lucrări) şi anume Parchetul de pe lângă Judecătoria Gurahonţ – 436
lucrări (în plus, această unitate înregistrează o schemă completă de personal).



        Încărcătura efectivă pe procuror în raport cu media naţională de dosare pe procuror

        La sfârşitul perioadei de referinţă, la nivelul parchetelor de pe lângă judecătorii, a fost stabilită o
medie naţională de dosare penale pe procuror de 962 (faţă de 834 anul anterior).

        În raport de media pe dosare penale, 53 unităţi de parchet au avut o medie de dosare pe procuror mai
mare decât media naţională, iar 125 unităţi de parchet au avut o medie de dosare pe procuror inferioară.

        În perioada de referinţă s-au remarcat 3 unităţi de parchet care au înregistrat o încărcătură/procuror
mai mare decât dublul mediei naţionale de dosare penale.



                                    Media naţională de         Media de dosare pe
              Unitatea                                                                     Diferenţă
                                    dosare pe procuror               procuror

             P.J. Horezu                     962                       4.569                  3.607

             P.J. Tecuci                     962                       2.617                  1.655

          P.J. Cluj Napoca                   962                       2.060                  1.098

                                                                                                            88
       Trebuie evidenţiată distinct situaţia a 40 parchete de acest rang care, nici în situaţia ocupării integrale a
schemei prevăzute, nu ar înregistra o încărcătură/procuror sub media naţională de dosare penale/procuror:



                                                                                       Media de
                     Parchetul de pe lângă                 Media de
           Nr.                                                                     dosare/schemă
                            judecătoria                dosare/procuror
                                                                                       completă

            1      BISTRITA                                   1004                        753

            2      ZALAU                                      1056                        754

            3      PASCANI                                    943                         755

            4      HOREZU                                     4569                        762

            5      GIURGIU                                    1049                        763

            6      MEDGIDIA                                   984                         765

            7      BOTOSANI                                   1152                        768

            8      CARACAL                                    770                         770

            9      ROMAN                                      1171                        781

           10      TG.BUJOR                                   1043                        782

           11      PITESTI                                    1010                        786

           12      TULCEA                                     993                         794

           13      BALCESTI                                   1201                        801

           14      TG.JIU                                     870                         808

           15      BIRLAD                                     922                         819

           16      SATU MARE                                  1530                        824

           17      GALATI                                     1091                        831

           18      REGHIN                                     1250                        834

           19      RM.VALCEA                                  840                         840


                                                                                                                 89
           20     CORNETU                                1038                      849

           21     RADUCANENI                             1729                      864

           22     RACARI                                 1159                      869

           23     BUZAU                                  1286                      919

           24     BACAU                                  1636                      920

           25     BUFTEA                                 1144                      953

           26     ORADEA                                 1253                      959

           27     SECT.5 BUCURESTI                       1291                      998

           28     CRAIOVA                                1108                      1003

           59     SECT.4 BUCURESTI                       1475                      1073

           30     TG.MURES                               1525                      1090

           31     CONSTANTA                              1401                      1109

           32     IASI                                   1529                      1130

           33     SECT.3 BUCURESTI                       1432                      1146

           34     SECT.1 BUCURESTI                       1388                      1156

           35     PLOIESTI                               1581                      1165

           36     TIMISOARA                              1683                      1171

           37     SECT.2 BUCURESTI                       1705                      1296

           38     SECT.6 BUCURESTI                       1661                      1300

           39     BRASOV                                 1748                      1415

           40     CLUJ-NAPOCA                            2060                      1518



       De asemenea, în perioada de referinţă, mai multe parchete au avut o încărcătură/procuror situată cu
mult sub media naţională de dosare. Parchetul de pe lângă Judecătoria Bozovici – 369 dosare (iar în ipoteza
funcţionării cu o schemă completă ar înregistra numai 132 dosare penale pe procuror); Parchetul de pe lângă
Judecătoria Şomcuta Mare – 504 dosare (în timp ce în ipoteza schemei complet ocupate ar înregistra 168


                                                                                                        90
dosare penale pe procuror); Parchetul de pe lângă Judecătoria Săliştea – 260 dosare (prin ocuparea schemei s-
ar ajunge la numai 173 dosare penale).



       2.5.3.2.Încărcătura la nivelul parchetelor de pe lângă tribunale

       La nivelul parchetelor de pe lângă tribunale, a fost stabilită o medie naţională de lucrări pe
procuror de 1.147 lucrări.

       În raport de această medie, 15 unităţi de parchet au înregistrat o medie de lucrări pe procuror mai
mare decât media naţională, iar 26 dintre acestea au contabilizat o medie de lucrări pe procuror mai mică decât
media naţională.

       Media naţională de 1.147 lucrări pe procuror este superioară celei determinate în anul 2006, când
media generală a fost de 785 lucrări (cu 31,56% mai mare).

        În perioada de referinţă, s-au remarcat ca având cea mai mare încărcătură de lucrări pe procuror, în
raport de media naţională: Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova (2.246), Parchetul de pe lângă Tribunalul
Giurgiu (2.042), Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ (2.021), Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti
(2.006), Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău (1.791) şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa (1.463).
       Media de lucrări prin raportare la posturile din schema de procurori a fost de 852 lucrări.

       În ipoteza ocupării integrale a posturilor prevăzute pe schemă, din cele 6 unităţi de parchet sus-
menţionate 5 parchete ar înregistra o încărcătură de lucrări/procuror mai apropiată de media naţională de
lucrări pe procuror, respectiv: Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova (1.263), Parchetul de pe lângă
Tribunalul Neamţ (1.347),     Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti (1.209), Parchetul de pe lângă
Tribunalul Bacău (1.194) şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa (975).

        Încărcătura cea mai mică de lucrări pe procuror a fost înregistrată în acest an de Parchetul de pe lângă
Tribunalul Covasna care a înregistrat un număr de 359 de lucrări/procuror, Parchetul de pe lângă Tribunalul
Sălaj (444), Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman (479) şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistriţa –
Năsăud (562), în condiţiile în care dintre aceste unităţi numai Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman a
funcţionat cu o schemă complet ocupată.

       De altfel, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna s-au
evidenţiat şi în anul 2006 ca unităţi de parchet care au înregistrat o foarte mică încărcătură de
lucrări/procuror.

       La nivelul parchetelor de pe lângă tribunale, a fost stabilită o medie naţională de dosare penale pe
procuror de 117 dosare penale (faţă de 159 în anul anterior).
                                                                                                             91
        În raport de această medie, 13 unităţi de parchet au avut o medie de dosare pe procuror mai mare
decât media naţională,în timp ce 28 unităţi de parchet au avut o medie de dosare penale pe procuror
inferioară mediei naţionale.

        În anul 2007 s-a înregistrat o medie naţională de 117 dosare pe procuror, mai mică în raport cu anul
2006, când media a fost de 159 dosare penale (cu 35,89% mai mică).

        În anul 2007 s-au remarcat ca având cea mai mare încărcătură de dosare pe procuror, în raport de
media naţională: Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu (284), Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila (276),
Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti (234), Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa (217), Parchetul
de pe lângă Tribunalul Maramureş (182), Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani (169) şi Parchetul de pe
lângă Tribunalul Sălaj (160).

        Media de dosare penale pe posturile din schemă de procurori a fost de 87 dosare penale.

        Cele şapte unităţi de parchete sus-menţionate ar putea înregistra, în ipoteza ocupării integrale a
posturilor prevăzute pe schemă, o încărcătură de dosare penale/procuror mai apropiată de media naţională de
lucrări pe procuror, respectiv: Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu (114), Parchetul de pe lângă
Tribunalul Brăila (178), Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti (141), Parchetul de pe lângă Tribunalul
Constanţa (180), Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureş (98) Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani
(130) şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj (128).

         Încărcătura cea mai mică de lucrări pe procuror a fost înregistrată de Parchetul de pe lângă Tribunalul
Arad care a contabilizat un număr de 45 de dosare penale/procuror, Parchetul de pe lângă Tribunalul
Covasna (49), Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş - Severin (55), Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea
(57) şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor (57) în condiţiile în care nici un parchet nu a avut schema completă.

        De altfel, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş - Severin şi
Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna s-au evidenţiat şi în anul 2006 ca unităţi de parchet care au
înregistrat o mică încărcătură de dosare penale/procuror.



        2.5.3.3. Încărcătura la nivelul Parchetului de pe lângă Tribunalul specializat pentru cauze cu
minori şi de familie Braşov

        Activitatea Parchetului de pe lângă Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov a avut ca medie un
număr de 1.210 lucrări de soluţionat pe procuror şi un număr de 56 dosare penale pe procuror, funcţionând,
aşa cum am mai menţionat, cu numai 3 procurori dintr-o schemă de 5. În ipoteza ocupării integrale a celor 5
posturi, ar înregistra 726 de lucrări pe procuror respectiv 33 de dosare penale pe procuror.

                                                                                                                       92
       2.5.3.4. Încărcătura la nivelul parchetelor de pe lângă curţile de apel

       La nivelul parchetelor de pe lângă curţile de apel, a fost stabilită o medie naţională de lucrări pe
procuror de 860 lucrări, cu 39,53% mai mare decât în anul 2006.

       În raport de această medie, 5 unităţi de parchet au avut o medie de lucrări pe procuror mai mare decât
media naţională, iar 10 unităţi de parchet au avut o medie de lucrări pe procuror mai mică decât aceasta

       În perioada de raportare, cea mai mare încărcătură a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea
de Apel Alba Iulia, care a avut un număr de 1.795 lucrări pe procuror, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel
Craiova , cu un număr de 1.586 lucrări pe procuror şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, cu un
număr de 1.147 lucrări pe procuror.

       La polul opus s-au situat: Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava cu 417 lucrări pe procuror,
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea cu 522 lucrări pe procuror şi Parchetul de pe lângă Curtea de
Apel Constanţa cu 577 lucrări pe procuror (unităţi care au funcţionat cu schemele incomplet ocupate).

       La nivelul parchetelor de pe lângă curţile de apel, a fost stabilită o medie naţională de dosare
penale pe procuror de 61 dosare, cu 22,95% mai mare decât în anul 2006.

       În raport de această medie, 5 unităţi de parchet au avut o medie de dosare penale pe procuror mai
mare decât media naţională, iar 10 unităţi de parchet au avut o medie de dosare penale pe procuror situată sub
această medie.

       În perioada de raportare, cea mai mare încărcătură a fost înregistrată de către Parchetul de pe lângă
Curtea de Apel Craiova, cu un număr de 102 dosare penale pe procuror, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel
Bacău , cu un număr de 93 dosare penale pe procuror şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, care a
avut un număr de 86 dosare penale pe procuror.

       La polul opus în anul 2007 s-au situat: Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg Mureş cu 33 dosare
penale pe procuror, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi cu 40 dosare penale pe procuror şi Parchetul
de pe lângă Curtea de Apel Oradea cu 42 dosare penale pe procuror( unităţi care au funcţionat totuşi cu
schemele incomplet ocupate).

       În ipoteza în care la parchetele de pe lângă Curţile de Apel ar fi ocupate integral posturile vacante de
procuror s-ar obţine o încărcătură de 44 dosare penale pe procuror.



       2.5.3.5.Încărcătura la parchete în ipoteza ocupării integrale a schemelor

                                                                                                            93
        În ipoteza ocupării integrale a schemelor prevăzute, încărcătura de lucrări pe procuror s-ar reduce
considerabil, spre exemplificare situaţia fiind detaliată pentru parchetele de pe lângă curţile de apel în tabelul
următor.
                               Încărcătura pe schemă şi pe posturi ocupate


                                                            lucrări pe   dosare pe
                                                            procuror     procuror     lucrări/   dosare/
           PCA                       Schema Procurori
                                                            de           de           schemă     schemă
                                                            soluţionat soluţionat
           *TARGU MURES                    13           7          854           33       460         18
           *GALATI                         16          13          891           40       724         33
           *ORADEA                         13          11          552           42       467         35
           *SUCEAVA                        13          11          417           42       353         35
           *CONSTANTA                      16          12          577           44       433         33
           *ALBA IULIA                     14          10        1795            48      1282         34
           *IASI                           13          11          810           48       685         41
           *CLUJ                           15          10          663           55       442         37
           *PLOIESTI                       14          13        1147            57      1065         53
           *TIMISOARA                      15          13          614           58       532         50
           *BRASOV                         14          10          587           62       419         44
           *BUCURESTI                      50          32          920           82       589         53
           *PITESTI                        13           8          778           86       479         53
           *BACAU                          14           9          730           93       469         60
           *CRAIOVA                        16           9        1586           102       892         57
           TOTAL                         249          179          860           61       618         44




                                                                                                               94
                          2.6. Analiza statistică a activităţii parchetelor militare în anul 200747



           În prezent, în România funcţionează un număr de 6 parchete militare: Parchetul Militar de pe lângă
Curtea Militară de Apel, Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial, Parchetul Militar de pe
lângă Tribunalul Militar Timişoara, Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj, Parchetul Militar de
pe lângă Tribunalul Militar Iaşi şi Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti.

           Referitor la activitatea parchetelor militare, trebuie precizat că aceasta trebuie privită din punctul de
vedere al unor unităţi de parchet specializate, dată fiind competenţa strictă, deferită de lege.



           2.6.1. Parchetele militare de pe lângă tribunalele militare

           În anul 2007, volumul de activitate al celor 4 parchete de pe lângă tribunalele militare s-a situat la
3.811 lucrări.

           Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti a înregistrat un volum de activitate de
1.611 lucrări, din care 264 dosare penale. Au fost soluţionate 1.201 lucrări (conexate , declinate 184 lucrări) şi
146 dosare penale, operativitatea fiind de 85,97% pentru lucrări şi 55,3% pentru dosare.

           Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj a înregistrat un volum de activitate de 749
lucrări, din care 135 dosare penale. Au fost soluţionate 636 lucrări (conexate , declinate 70 lucrări) şi 73 dosare
penale .

           Operativitatea s-a situat la 94,25% pentru lucrări şi 54,07% pentru dosare.

           Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iaşi a înregistrat un volum de activitate de 735
lucrări, din care 135 dosare penale. Au fost soluţionate 597 lucrări ( conexate , declinate 121 lucrări) şi 44
dosare penale, operativitatea fiind de 97.68% pentru lucrări şi 32.59% pentru dosare.

           Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara a înregistrat un volum de activitate de
716 lucrări, din care 119 dosare penale. Au fost soluţionate 583 lucrări (conexate , declinate 104 lucrări) şi 63
dosare penale,operativitatea fiind de 95,94% pentru lucrări şi 52.94% pentru dosare.

           Situaţia încărcăturii/procuror s-a prezentat astfel:

                 Unitatea                      Media de lucrări pe              Media de dosare             Media de lucrări


47
  Date furnizate de Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel şi sintetizate de Biroul Statistică din cadrul aparatului
tehnic al Consiliului Superior al Magistraturii.

                                                                                                                                95
                                          procuror anul 2007             pe procuror              pe procuror în

                                                                           2007                     anul 2006

   Parchetul Militar de pe lângă
   Tribunalul Militar Timişoara                    80                          13                      42
   Parchetul Militar de pe lângă
      Tribunalul Militar Cluj
                                                   62                          11                      69
   Parchetul Militar de pe lângă
      Tribunalul Militar Iaşi                      147                         27                      247
   Parchetul Militar de pe lângă
   Tribunalul Militar Bucureşti                    107                         18                      122


       În situaţia ocupării integrale a schemei de procurori, încărcătura s-ar prezenta astfel:

             Unitatea                                                Media de dosare          Media de lucrări
                                         Media de lucrări pe
                                                                         pe procuror              pe procuror în
                                          procuror anul 2007
                                                                           2007                     anul 2006

   Parchetul Militar de pe lângă                                                9
                                                   51                                                  24
   Tribunalul Militar Timişoara

   Parchetul Militar de pe lângă                                                6
                                                   36                                                  38
      Tribunalul Militar Cluj

   Parchetul Militar de pe lângă                                               10
                                                   57                                                  114
       Tribunalul Militar Iaşi

   Parchetul Militar de pe lângă                                               13
                                                   77                                                  74
    Tribunalul Militar Bucureşti



       2.6.2. Parchetul militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial

       Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti a înregistrat un volum de
activitate de 2.474 lucrări, din care 601 dosare penale. Au fost soluţionate 1.802 lucrări respectiv 23 dosare
penale, operativitatea fiind de 76,03% în ceea ce priveşte lucrările şi de 4% pentru dosare

       Sub aspectul încărcăturii/procuror situaţia s-a prezentat astfel:


                                                                                                                96
                    Unitatea                                                      Media de       Media de
                                                     Media de lucrări pe         dosare pe      lucrări pe
                                                     procuror anul 2007           procuror      procuror în
                                                                                     2007        anul 2006

  Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul
             Militar Teritorial                             275                        67            92


        În situaţia ocupării integrale a schemei, încărcătura/procuror s-ar prezenta după cum urmează:

                    Unitatea                                                      Media de       Media de
                                                     Media de lucrări pe         dosare pe      lucrări pe
                                                     procuror anul 2007           procuror      procuror în
                                                                                     2007        anul 2006

  Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul                                             43
                                                            177                                      59
                 Militar Teritorial



        2.6.3.Parchetul militar de pe lângă Curtea Militară de Apel

        În perioada de referinţă, Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel Bucureşti a avut
un volum de activitate de 4.284 lucrări, cu 41 % mai mult comparativ cu anul 2006, când s-au înregistrat
2.542 lucrări.

        Din totalul lucrărilor de soluţionat s-au înregistrat 2.143 dosare penale.

        Numărul de lucrări soluţionate a fost de 2.338 (fiind conexate, declinate un număr de 539 lucrări),
operativitatea fiind de 67,15% pentru lucrări şi 10,87 pentru dosarele penale.

        Sub aspectul încărcăturii/procuror, situaţia se prezintă după cum urmează:

        Unitatea                                                  Media de dosare pe            Media de
                                  Media de lucrări pe                  procuror                 lucrări pe
                                      procuror anul 2007                                     procuror în anul
                                                                       2007
                                                                                                  2006

  Parchetul Militar de pe
 lângă Curtea Militară de                    714                           357                     508
          Apel

                                                                                                             97
        În situaţia ocupării integrale a schemei, încărcătura/procuror s-ar prezenta după cum urmează:

        Unitatea                                                Media de dosare pe                  Media de
                               Media de lucrări pe                     procuror                     lucrări pe
                                procuror anul 2007                                               procuror în anul
                                                                        2007
                                                                                                        2006

 Parchetul Militar de pe                                                   195
 lângă Curtea Militară de                389                                                            182
             Apel



                                                     *****

        Scurte concluzii privind evoluţia indicatorilor statistici privind activitatea parchetelor

        După cum se poate constata există o discrepanţă semnificativă la nivelul tuturor unităţilor de parchet
între numărul de lucrări de soluţionat sau soluţionate, respectiv numărul de dosare penale repartizate. La nivel
naţional s-au înregistrat peste 2.500.000 de lucrări, în timp ce numărul dosarelor s-a limitat la puţin peste
1.000.000.

      Pe de altă parte din ponderea totală a volumului de activitate, parchetele de pe lângă judecătorii sunt
investite cu majoritatea covârşitoare a lucrărilor, respectiv a dosarelor. Raportându-ne numai la aspectele
referitoare la numărul cauzelor penale (ce reprezintă în principal activitatea relevantă), se observă faptul că
numai într-un procent de 5% cifra este acoperită de activitatea parchetelor de pe lângă tribunale şi doar într-
un procent de 1% de cea a celor de pe lângă curţile de apel. Diferenţa până la 100% revine activităţii
parchetelor de pe lângă judecătorii.

      Volumul de activitate în anul 2007 în ceea ce priveşte cauzele penale a crescut semnificativ la nivelul
parchetelor de pe lângă judecătorii, în timp ce la nivelul parchetelor de pe lângă tribunale, spre exemplu,
acesta a scăzut într-un procent de 41%. De asemenea încărcătura de dosare/procuror pentru unităţile de
parchet de pe lângă judecătorii a sporit faţă de aceeaşi perioadă a anului anterior de la 834 cauze la 962. Cu
toate acestea, creşterea numărului de procurori la acest nivel a fost destul de limitată în cursul anului 2007, de
numai 4%.

      S-a observat totuşi o preocupare a Consiliului Superior al Magistraturii, a Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie şi a Ministerului Justiţie pentru echilibrarea numărului de procurori între tipurile de
                                                                                                                  98
parchete, Hotărârile nr.254/2007, respectiv nr. 643/2007 ale Plenului CSM fiind relevante din acest punct de
vedere.

          Analizând datele prezentate mai sus, putem concluziona că la unităţile de parchet care au un volum
mare de lucrări se impune ocuparea într-o mai bună măsură a posturilor vacante de procuror (avem în vedere
posturile de execuţie, iar în situaţiile în care unităţile de parchet au un număr mare de lucrări/dosare peste
media naţională şi schema este deja completă numărul posturilor de execuţie trebuie suplimentat, fie printr-o
mărire a schemei de personal, fie prin redistribuirea posturilor existente.

          Pentru tribunale şi curţile de apel se impune continuarea procesului de redistribuire a posturilor între
parchete (în principal către parchetele de pe lângă judecătorii având în vedere şi modificările Codului de
procedură penală, intervenite prin Legea nr.356/2006, care au extins competenţa de soluţionare a cauzelor la
nivelul acestor unităţi), întrucât s-a constatat o diferenţă foarte mare a încărcăturii pe procuror de la o unitate
la alta, raportat la încărcătura pe schemă şi media pe ţară pe schemă.




          2.7. Concluzii privind evoluţia indicatorilor statistici la instanţe şi parchete în anul 2007.
                          Vulnerabilităţi identificate. Măsuri de remediere propuse


          Aşa după cum s-a prezentat în amănunt prin datele statistice prezentate, tendinţa generală pentru acest
an a fost aceea a scăderii volumului de activitate la instanţe, ceea ce reprezintă un fenomen binevenit dată
fiind supraîncărcarea sistemului constată în anii anteriori. Fac excepţie tribunalele, care au înregistrat o uşoară
creştere a volumului de activitate pentru perioada de referinţă. Odată cu scăderea volumului de activitate şi a
încărcăturii pe judecător, este de aşteptat ca şi calitatea actului de justiţie să fie superioară printr-o mai atentă
administrare a probelor şi prin documentarea mai temeinică a soluţiilor pronunţate sau dispuse.
          În anul 2007, de asemenea ca o măsură benefică pentru sistem a fost ocuparea într-o mai bună măsură
a posturilor disponibile de judecători fiind astfel acoperite 159 de locuri vacante la nivel naţional.
          La nivelul parchetelor (şi mai ales la nivelul parchetelor de pe lângă judecătorii) tendinţa pentru acest
an a fost aceea de creştere importantă atât a volumului, cât şi a încărcăturii pe procuror (atât pentru dosare, cât
şi pentru lucrări), suplimentarea numărului de procurori la aceste unităţi nefiind suficient de importantă
(numai 4%). Probabil că o redistribuire către aceste unităţi a posturilor vacante de la parchetele de pe lângă
tribunale şi curţi de apel ar trebui să continue anul viitor (volumul de dosare la parchetele de pe lângă
tribunale a scăzut anul acesta cu 41%).




                                                                                                                  99
            Totodată, este important de menţionat că, prin raportare la numărul de cauze penale, parchetele de pe
lângă judecătorii au avut de soluţionat aproximativ 93% dintre acestea, în timp ce parchetelor de pe lângă
curţile de apel le-a revenit doar un procent de 1%48.

            În continuare se constată mari discrepanţe în ceea ce priveşte volumul de activitate şi încărcătura pe
judecător la nivelul instanţelor şi parchetelor, ceea ce se constituie intr-unul dintre factorii cu cel mai pregnant
efect negativ asupra calităţii activităţii acestora. Astfel, supraîncărcarea judecătorilor favorizează tendinţa de
amânare a cauzelor, dat fiind că timpul cerut de administrarea probatoriului fiecărui dosar împiedică studiul
aprofundat al acestora, iar aglomerarea reduce timpul dedicat deliberării şi mai ales al documentării necesare
soluţionării cauzelor etc.

            Eliminarea efectelor negative ale supraîncărcării presupune acţiunea concertată a factorilor de pe toate
palierele de responsabilitate, unele măsuri posibile putând fi luate la nivelul instanţelor sau parchetelor, iar
altele presupunând intervenţia legislativă sau concursul puterii executive.

            Deşi se credea că soluţia medierii ca filtru anterior accesului la instanţele de judecată ar putea fi o
măsură de reducere eficientă a numărului dosarelor cu care sunt sesizate instanţele judecătoreşti, s-a constatat
că părţile în extrem de puţine cazuri recurg la această procedură.

            Cu toate acestea conform actualelor Teze Prealabile ale Proiectului noului Cod de procedură civilă se
întrevede posibilitatea judecării proceselor cu o mai mare celeritate, instituindu-se reguli în acest sens (fiind
spre exemplu acceptate mijloacele de comunicare moderne a actelor de procedură), dar şi într-un mod mult
mai predictibil (urmând a se institui reguli concrete pentru unificarea practicii judiciare).



            În materie penală, transferarea tuturor infracţiunilor pedepsite la plângerea prealabilă a persoanei
vătămate în competenţa de cercetare a organelor de urmărire penală, respectiv la parchete, a produs pe lângă
efectul pozitiv al unei degrevări a rolului instanţelor (mai ales în condiţiile în care această categorie de cauze,
considerate de importanţă redusă, ajunseseră să ocupe în fapt o componentă extrem de importantă a
şedinţelor de judecată datorită procedurii greoaie de administrare a dovezilor direct în faţa instanţei) şi efectul
negativ al supraaglomerării parchetelor de pe lângă judecătorii.


            La nivel administrativ se impune a fi continuate eforturile pentru ocuparea posturilor de judecător
vacante prin modalităţile prevăzute de lege, cu respectarea cerinţei esenţiale de păstrare a unui standard
profesional ridicat pentru cei care aspiră a ocupa aceste funcţii.


48
     Analiza numerică a distribuirii cauzelor trebuie însă corelată cu o analiză calitativă, a complexităţii acestora.
                                                                                                                         100
        Există însă numeroase instanţe şi parchete care funcţionează cu schema complet ocupată şi
înregistrează totuşi un volum de activitate şi o încărcătură pe judecător/procuror peste media naţională, caz în
care se impune suplimentarea corespunzătoare a schemelor49.

        Echilibrarea schemelor de personal între instanţe în funcţie de specificul fiecăreia nu trebuie să fie însă
o măsură arbitrară, ci trebuie să fie susţinută de studii temeinice de oportunitate. În acest sens, Consiliul
Superior al Magistraturii se preocupă pentru stabilirea unui volum optim de activitate pentru fiecare magistrat
ţinându-se cont de particularităţile tuturor cauzelor ce sunt supuse soluţionării. Odată finalizat acest proiect se
va putea determina în mod exact instanţele sau parchetele cu excedent sau deficit de personal sau cele care nu
beneficiază de un management eficient.

        Ulterior, ca o consecinţă, echilibrarea volumului de activitate se poate face fie prin redistribuirea
posturilor de judecător între instanţe, fie prin redistribuirea cauzelor între acestea prin redimensionarea şi
retrasarea circumscripţiilor teritoriale sau prin folosirea combinată a ambelor metode expuse.
        De menţionat este faptul că redistribuirea poate viza numai posturi de judecător vacante, principiul
inamovibilităţii judecătorilor şi al stabilităţii procurorilor interzicând transferul acestora de la o
instanţă/parchet la alta/altul în lipsa acordului acestora.
        Principiul inamovibilităţii este garanţia fundamentală a independenţei judecătorului în realizarea
sarcinii sale de înfăptuire a justiţiei, restrângerea acestuia fiind inacceptabilă, indiferent de raţiunea care ar sta
la bază, întrucât ar fi de natură să perturbe întreg cadrul constituţional.

        În ceea ce priveşte activitatea parchetelor, sub aspectul menţionat s-au realizat o serie de măsuri
concrete la nivelul anului 2007, menite să asigure o mai corectă repartizare a procurorilor la unităţile cu volum
mare de activitate. Astfel, prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 254/2007 a fost
avizat conform statul de funcţii şi de personal al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
(fiind emis Ordinul Ministerului Justiţiei nr. 1047/C/2007), iar, ulterior, prin Hotărârea nr. 643/2007, ca
urmare a reorganizării Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost avizată redistribuirea
unui număr de 35 posturi celorlalte unităţi de parchet (beneficiare fiind parchetele de pe lângă judecătorii).
Totodată, prin aceeaşi hotărâre s-a hotărât redistribuirea între parchetele de pe lângă judecătorii a altor 21
posturi, ţinându-se seama de volumul redus de activitate al unora dintre unităţi (ulterior fiind emis Ordinul
Ministerului de Justiţie nr. 2477/C/2007 pentru aprobarea statului de funcţii şi personal al parchetelor de pe
lângă curţile de apel, tribunale şi judecătorii).

        Indiferent de modalitatea aleasă pentru echilibrarea volumului de activitate şi a încărcăturii pe
judecător/procuror, rezolvarea practică a acestei probleme este condiţionată de instituirea unui sistem

49
   Reamintim că potrivit dispoziţiilor Legii nr.304/2004 statele de funcţii şi schemele de personal ale instanţelor de
judecătoreşti se stabilesc de ministrul justiţiei, cu avizul conform al CSM.
                                                                                                                 101
transparent care să permită o anumită modalitate de normare a muncii magistratului, respectiv stabilirea unei
încărcături optime pe judecător/procuror. Această încărcătură trebuie însă privită în conţinutul său complex,
pentru a fi corectă ea neputându-se limita la o uniformizare numerică, ci la o uniformizare în funcţie de
complexitatea cauzelor repartizate, ceea ce presupune şi uniformizarea indicilor de complexitate folosiţi de
instanţe în repartizarea aleatorie a cauzelor.

        Pe cale de consecinţă, ca o măsură prealabilă determinării unui volum optim de activitate, dar şi pentru
asigurarea unei uniformizări de măsurare statistică a activităţii judecătorilor şi procurorilor, la nivelul
Consiliului Superior al Magistraturii s-au determinat pentru instanţe gradele de complexitate unice naţionale
ale obiectelor din aplicaţia informatică Ecris. În acest sens a fost pronunţată Hotărârea nr.830 a/ 28 noiembrie
2008, în scurt timp urmând ca măsura să fie finalizată şi în ceea ce priveşte obiectele aflate la dispoziţia
parchetelor de pe lângă instanţele judecătoreşti.
        De asemenea, pentru o mai bună şi mai completă surprindere a activităţii instanţelor şi parchetelor,
Consiliul Superior al Magistraturii în colaborare cu Ministerul Justiţiei, precum şi cu reprezentanţi ai
instanţelor şi parchetelor au depus eforturi pentru realizarea unui Modul Statistic informatic ataşat aplicaţiei
Ecris care să pună la dispoziţie în primul rând date statistice mult mai exacte decât cele colectate până în
prezent şi pe cale de consecinţă, mult mai credibile.
        În acelaşi timp, acesta va fi apt să ofere mult mai multe informaţii despre sistemul judiciar român, ceea
ce va permite o diagnosticare mult mai facilă a problemelor de sistem, fiind în acelaşi timp un bun instrument
de control al fiecărui manager de instanţă sau parchet.
        Spre exemplu, se urmăreşte determinarea cu exactitate a vechimii reale a cauzelor în sistem la nivelul
fiecărei instanţe sau determinarea duratei medii de soluţionare a unui anumit tip de cauze în România. Aceste
date vor putea fi puse la dispoziţia justiţiabililor pentru asigurarea unei predictibilităţi şi a unui orizont de
aşteptare în rândul acestora. Vor putea fi puse la dispoziţie totodată informaţii relativ la cele mai frecvente
motive de amânare pe care le acordă instanţele de judecată (în vederea unei posibile intervenţii legislative), la
starea infracţională sau la durata de timp ce se scurge de la pronunţarea unei hotărâri şi până la comunicarea sa
efectivă către partea interesată. Se vor putea realiza cu o mult mai mare uşurinţă şi exactitate statistici locale,
regionale sau centralizate la nivel naţional.
        În esenţă, apreciem că astfel de informaţii vor putea să servească mult mai eficient sistemul de decizie
din România , iar nivelul de încredere în datele statistice va creşte semnificativ.


        Percepţia instanţelor şi parchetelor cu privire la măsurile de combatere a supraîncărcării50



50
   Aspecte sintetizate de către Direcţia Resurse Umane şi Organizare pe baza răspunsurilor transmise de către instanţe şi
parchete la chestionarul pentru colectarea unor date necesare întocmirii Raportului.
                                                                                                                    102
         Atât instanţele judecătoreşti, cât şi parchetele de pe lângă acestea consideră că diminuarea volumului
total de activitate poate avea la bază, în principal, măsuri de ordin legislativ, precum accelerarea procedurilor
judiciare prin modificarea codurilor de procedură civilă sau penală, eliminarea, ca regulă, a căii de atac a
apelului în materie civilă, promovarea procedurilor alternative de soluţionare a conflictelor, de tipul
arbitrajului sau medierii, ori chiar introducerea unei proceduri prealabile de mediere cu caracter obligatoriu. În
ordinea descrescătoare a eficienţei prognozate de instanţe şi parchete, alte metode de combatere a
fenomenului supraîncărcării ar consta în ocuparea posturilor de magistraţi şi personal auxiliar vacante,
suplimentarea schemelor de personal, transferul unor sarcini administrative, non-judiciare, de la magistraţi la
grefieri51, precum şi o mai bună organizare a activităţii şi o repartiţie mai echilibrată a diferitelor sarcini la
nivelul instanţelor52 şi parchetelor53.

         În cursul anului 2007, 8 dintre curţile de apel, aproximativ 37,5% dintre tribunale şi aproximativ 40%
dintre judecătorii au încercat luarea unor măsuri interne, la nivelul instanţei, pentru a asigura degrevarea
judecătorilor de sarcini administrative, non-judiciare; o situaţie oarecum asemănătoare s-a înregistrat la nivelul
parchetelor, 50% dintre parchetele de pe lângă curţile de apel şi 40% dintre parchetele de pe lângă tribunale
luând astfel de măsuri cu caracter intern. Din păcate, la nivelul celor mai aglomerate parchete, respectiv cele
de pe lângă judecătorii, au raportat astfel de măsuri doar aproximativ 20% dintre unităţi. Se impune aşadar
concluzia că se impune o cel puţin o coordonare centralizată a acestor eforturi, prin stabilirea unei strategii
clare, la nivel naţional, care să degreveze judecătorii şi procurorii de sarcinile colaterale şi să le permită să-şi
concentreze eforturile asupra înfăptuirii actului de justiţie.




51
   Pentru stadiul acestui proiect a se vedea şi secţiunea 4.8.4. a prezentului raport.
52
   Alte măsuri de combatere a supraîncărcării propuse de instanţele judecătoreşti:specializarea personalului auxiliar în personal
cu atribuţii judiciare şi personal cu atribuţii administrative, perfecţionarea formării continue la nivel centralizat (INM şi SNG),
nemotivarea hotărârilor împotriva cărora nu se exercită căile de atac, o legislaţie stabilă, înfiinţarea de noi instanţe, modificarea
competenţei materiale şi a celei teritoriale, îmbunătăţirea sistemului aleatoriu de repartizare a cauzelor, îmbunătăţirea
prevederilor Regulamentului de ordine interioară, aplicarea cu mai multă severitate a amenzilor judiciare, limitarea cazurilor de
sesizare a Curţii Constituţionale, degrevarea judecătorului de obligaţia de a semna încheierile de şedinţă redactate de grefier,
optimizarea reţelei informatice, obligativitatea asistenţei judiciare specializate, organizarea mai des a examenelor pentru
numirea în magistratură, cât şi a acelora pentru dobândirea calităţii de expert judiciar, sancţionarea abuzului procesual etc.
53
   Alte măsuri de combatere a supraîncărcării propuse de parchete: accelerarea programelor de perfecţionare profesională,
sancţionarea abuzului de drept, preluarea unor cauze de parchetele superioare, degrevarea procurorilor de activităţi ce exced
activităţii de urmărire penală, transferul unor activităţi de urmărire penală la organele poliţiei judiciare, stabilitate şi coerenţă
legislativă, înfiinţarea unor noi unităţi de parchet, stimularea performanţei profesionale, organizarea poliţiei judiciare în
subordinea Ministerului Public, îmbunătăţirea condiţiilor tehnice şi a bazei materiale, reducerea şi simplificarea raportărilor
periodice, modificări de competenţă etc.
                                                                                                                                103
                                         2.8.Criminalitatea în date statistice


         2.8.1.Date generale privind persoanele trimise în judecată

         În anul 2007, procurorii au trimis în judecată               47787 inculpaţi, faţă de 52943 în anul 2006
(înregistrându-se o scădere cu 9,7%).

         S-au aplicat sancţiuni administrative, în temeiul art. 181 şi art. 91 din Codul penal, unui număr de 124263
învinuiţi, faţă de 112679 în aceeaşi perioadă a anului 2006 (creştere cu 10,3%).



         2.8.1.1. Statistica trimiterilor în judecată după criteriul teritorial

         Media inculpaţilor trimişi în judecată la 100.000 locuitori a fost de 222, faţă de 245, în perioada de
comparaţie (scădere cu 9,5%).

         Sub media pe ţară s-au situat parchetele din raza teritorială a următoarelor opt curţi de apel: Piteşti
(127), Braşov (146), Bucureşti (165), Craiova (169), Ploieşti (188), Constanţa (193), Oradea (201) şi Timişoara
(207).

         Peste media pe ţară s-au situat parchetele din circumscripţiile a şapte curţi de apel: Târgu Mureş (226),
Cluj (236), Alba Iulia (249), Suceava (249), Iaşi (258), Bacău (269) şi Galaţi (316).



         2.8.1.2. Statistica trimiterilor în judecată după criterii ţinând de persoana inculpatului

         Din cei 47787 inculpaţi, 44691 sunt bărbaţi reprezentând 93,5% şi 3096 sunt femei, respectiv 6,5%.

         Din totalul inculpaţilor trimişi în judecată, 4613 sunt minori, faţă de 6709 în perioada anterioară
(scădere cu 31,2%54).

         Ponderea minorilor în totalul trimişilor în judecată a fost de 9,6%, faţă de 12,7 % în anul 2006 (scădere
cu aproximativ 25%).



         2.8.1.3. Statistica trimiterilor în judecată pe categorii de infracţiuni

54
   Evoluţia acestui indicator statistic marchează o modificare importantă în domeniul politicii penale vizând minorii,
achiesându-se la concepţia exercitării acţiunii penale împotriva persoanei minore numai ca excepţie, pentru fapte extrem de
grave, în cazul săvârşirii de infracţiuni în mod repetat (infracţiunile săvârşite în minorat nu atrag reţinerea în sarcina
făptuitorului a recidivei , ca instituţie de drept penal) sau/şi numai atunci când nu există măsuri alternative care să asigure
recuperarea socială şi îndreptarea minorului, ori acestea s-au dovedit ineficiente.
                                                                                                                          104
         Dinamica celor mai importante categorii de infracţiuni - structura infracţiunilor (% din totalul
inculpaţilor trimişi în judecată): contra persoanei 9926 (20,8%); contra patrimoniului 18476 (38,7%); infracţiuni care
aduc atingere unor relaţii privind convieţuirea socială 2196 (4,6%); infracţiuni prevăzute de legile speciale 15366 (32,2%)55.

         Infracţiuni contra persoanei

         Au fost trimişi în judecată 9926 inculpaţi faţă de 6874 (creştere cu 44,4%), din care:

         a) Infracţiuni de omor – 1027 inculpaţi, faţă de 963 inculpaţi în perioada de comparaţie (creştere cu
6,6%);

         b) Accidente mortale de circulaţie - 627 inculpaţi faţă de 545 (creştere cu 15%);

         c) Infracţiunea de vătămare corporală gravă - au fost trimişi în judecată 655 inculpaţi, faţă de 562
inculpaţi în perioada anterioară (creştere cu 16,5%);

         d) Infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte - au fost trimişi în judecată 125 inculpaţi, faţă de 116 în
perioada anterioară (creştere cu 7,8%);

         e) Infracţiunea de viol - au fost trimişi în judecată 559 inculpaţi faţă de 577 în perioada anterioară
(scădere cu 3,1%).

         Infracţiuni contra patrimoniului

         Au fost trimişi în judecată 18476 de inculpaţi faţă de 24510 inculpaţi în anul 2006 (scădere cu 24,6%),
din care:

         a) Infracţiunea de furt - au fost trimişi în judecată 13347 inculpaţi, faţă de 18289 inculpaţi în perioada
anterioară (scădere cu 27%);

         b) Infracţiunea de tâlhărie - au fost trimişi în judecată 2262 inculpaţi, faţă de 3343 în perioada anterioară
(scădere cu 32,3%);

         c) Infracţiunea de înşelăciune - au fost trimişi în judecată 1635 inculpaţi, faţă de 1465 în perioada
anterioară (creştere cu 11,6%);

         d) Infracţiunea de delapidare - au fost trimişi în judecată 381 inculpaţi, faţă de 526 în perioada anterioară
(scădere cu 27,6%);


55
  Condiţiile de viaţă precare şi sărăcia extremă constituie în continuare factori criminogeni importanţi, situaţie evidenţiată de
predominanţa infracţiunilor contra patrimoniului (unde pot fi încadrate şi unele infracţiuni din legile speciale, ca, spre exemplu,
infracţiunile la Codul Silvic. Totuşi, per ansamblu, indicatorii statistici arată scăderi importante la această categorie de
infracţiuni, un factor de maximă îngrijorare constituindu-l creşterea numărului infracţiunilor îndreptate împotriva persoanei,
respective a faptelor de violenţă, ceea ce impune în noul Cod penal o reorientare a politicii penale în vederea combaterii mai
aspre a acestei categorii de infracţiuni, a căror proliferare se află în legătură directă cu indici sociali de maximă importanţă,
precum sentimental de securitate publică etc.
                                                                                                                              105
        e) Infracţiunea de distrugere - au fost trimişi în judecată 589 inculpaţi, faţă de 675 în perioada anterioară
(scădere cu 12,7%).

         Infracţiuni de corupţie

        Au fost trimişi în judecată 541 inculpaţi, faţă de 560 în perioada anterioară(scădere cu 3,4%).

        Din total, 292 inculpaţi au fost trimişi în judecată de Direcţia Naţională Anticorupţie, pentru
infracţiuni prevăzute de Legea nr. 78/2000, modificată, faţă de 291 inculpaţi în perioada de comparaţie
(creştere cu 0,3%).

        În ceea ce priveşte infracţiunile de corupţie, fără activitatea Direcţiei Naţionale Anticorupţie,
situaţia se prezintă astfel - total 249, din care:

        a) Infracţiuni de luare de mită - au fost trimişi în judecată 68 inculpaţi, faţă de 59 în perioada anterioară
(creştere cu 15,2%).

        b) Infracţiuni de dare de mită - au fost trimişi în judecată 97 inculpaţi, faţă de 107 în perioada anterioară
(scădere cu 9,3%).

        c) Infracţiuni de trafic de influenţă - au fost trimişi în judecată 59 inculpaţi, faţă de 80 în perioada
anterioară (scădere cu 26,2%).

        d) Infracţiuni de primire de foloase necuvenite – a fost trimis în judecată un inculpat, faţă de nici unul în
perioada anterioară;

        e) Infracţiuni prevăzute de legea nr. 78/2000 – au fost trimişi în judecată 24 inculpaţi faţă de 23 în
perioada anterioară.

        Direcţia Naţională Anticorupţie a trimis în judecată în total 415 inculpaţi, din care 292 inculpaţi
pentru infracţiuni de corupţie, pe următoarele categorii de infracţiuni:

        a) Infracţiuni de corupţie (luare de mită, dare de mită, trafic de influenţă) - au fost trimişi în judecată 154
inculpaţi, faţă de 203 în perioada anterioară (scădere cu 24,1%);

        b) Infracţiuni asimilate celor de corupţie - au fost trimişi în judecată 64 inculpaţi, faţă de 59 în perioada
anterioară (creştere cu 8,5%);

        c) Infracţiuni în legătură directă cu cele de corupţie - au fost trimişi în judecată 13 inculpaţi, faţă de 14 în
perioada anterioară (scădere cu 7,1%);




                                                                                                                   106
        d) Infracţiuni împotriva intereselor financiare ale comunităţilor europene56 – au fost trimişi în judecată 61
inculpaţi, faţă de 15 în perioada anterioară (creştere cu 306,7%).

        Pentru alte infracţiuni (înşelăciune, abuz, fals, evaziune fiscală) au fost trimişi în judecată 123 inculpaţi,
faţă de 69 în anul anterior (creştere cu 78,3%).

        Alte infracţiuni

        a) Infracţiuni de trafic de droguri şi substanţe toxice - au fost trimişi în judecată, 736 inculpaţi, faţă de 748 în
perioada anterioară (scădere cu 1,6%);

        b) Infracţiuni de evaziune fiscală - au fost trimişi în judecată 386 inculpaţi, faţă de 389 în perioada
anterioară (scădere cu 0,8%);

        c) Infracţiuni de prostituţie - au fost trimişi în judecată 127 inculpaţi, faţă de 194, în perioada anterioară
(scădere cu 34,5%);

        d) Infracţiuni de proxenetism - au fost trimişi în judecată 47 inculpaţi, faţă de 52 în perioada anterioară
(scădere cu 9,6%);

        e) Infracţiuni de contrabandă - au fost trimişi în judecată 73 inculpaţi, faţă de 48 în perioada anterioară
(creştere cu 52,1%);

        f) Infracţiunea de ultraj - au fost trimişi în judecată 220 inculpaţi, faţă de 278 în perioada anterioară
(scădere cu 20,9%);

        g) Infracţiuni de trafic de persoane - au fost trimişi în judecată 411 inculpaţi, faţă de 479 în perioada
anterioară (scădere cu 14,2%);

        h) Infracţiuni privind spălarea banilor – au fost trimişi în judecată 56 inculpaţi, faţă de 73 în perioada
anterioară (scădere cu 23,3%);

        i) Infracţiuni la regimul circulaţiei pe drumurile publice – au fost trimişi în judecată 9988 inculpaţi, faţă de
9250 în perioada anterioară (creştere cu 8%);

        j) Infracţiuni prevăzute de Codul silvic - au fost trimişi în judecată 1249 inculpaţi, faţă de 2513 în perioada
anterioară (scădere cu 50,3%).

        k) Infracţiuni de criminalitate organizată – au fost trimişi în judecată 423 inculpaţi.



56
  În urma aderării României la Uniunea Europeană şi a accesului corespunzător la fondurile comunitare, organele de urmărire
penală au trebuit să răspundă unor noi categorii de infracţiuni, atât de natură economică, împotriva intereselor financiare ale
U.E., cât şi de altă natură, legate de obligaţiile României ca stat membru, precum, spre exemplu, cele legate de securizarea
frontierelor, combaterea contrabandei, a traficului de arme, droguri şi persoane.
                                                                                                                          107
            2.8.2. Date generale privind persoanele condamnate definitiv57



            În anul 2007 au fost condamnate definitiv 46.127 persoane, cu 10.578 persoane mai puţin faţă de
anul precedent (scădere cu 22,9 %). Din totalul condamnaţilor, 45.019 persoane au fost condamnate ca
autori, 334 ca instigatori şi 774 drept complici ai săvârşirii unor infracţiuni.

            Dacă se urmăreşte evoluţia criminalităţii exprimată prin acest indicator, se poate spune că fenomenul
infracţional se menţine la un nivel ridicat, însă, în comparaţie cu anul 2006, numărul persoanelor condamnate
înregistrează o scădere destul de accentuată.

            Indicele de criminalitate la suta de mii de locuitori a fost în medie de 214. Cel mai mic indice de
criminalitate – 82 - a fost înregistrat în judeţul Giurgiu, iar cel mai mare – 406 - în judeţul Vaslui. Ca şi în anul
2006, aceleaşi judeţe au avut cel mai mic, respectiv cel mai mare indice de criminalitate.



            2.8.2.1. Criminalitatea în teritoriu



            Indicele de criminalitate variază de la un judeţ la altul. Există 17 judeţe cu un indice de criminalitate
mult superior mediei pe ţară, cum sunt: Vaslui - cu 406 persoane condamnate definitiv la 100.000 mii de
locuitori, Galaţi - cu 366 persoane, Brăila - cu 350 persoane, Vrancea – cu 335 persoane, Hunedoara - cu 315
persoane şi Maramureş – cu 300 persoane.

            În 24 judeţe, indicele de criminalitate este mai mic decât media pe ţară; astfel, în judeţul Giurgiu au
fost condamnate definitiv 82 persoane la 100.000 locuitori, în judeţul Argeş au fost condamnate 115 , în
judeţul Teleorman au fost condamnate definitiv 142 persoane şi în judeţul Prahova 152 persoane la 100.000
locuitori. Se menţin aceleaşi judeţe cu un indice de criminalitate scăzut, la fel ca şi în perioada de referinţă
anterioară.

            În municipiul Bucureşti, la o populaţie de peste 2.225.932 de locuitori, indicele de criminalitate este
de 147 persoane la suta de mii de locuitori (la limita inferioară).



            2.8.2.2. Criminalitatea în funcţie de criterii privind persoana condamnată



57
     Date statistice furnizate de Biroul Statistică, din cadrul aparatului tehnic al Consiliului Superior al Magistraturii.
                                                                                                                              108
         a.    În funcţie de sex şi vârstă

         Din totalul de 46.127 persoane condamnate definitiv, 42.977 sunt bărbaţi şi 3.150 femei. Numărul
persoanelor majore condamnate a fost de 41.108, din care 4.595 tineri între 18-20 ani. Numărul minorilor condamnaţi
definitiv este de 5.01958.



         b.    În funcţie de locul unde a fost săvârşită infracţiunea

         Un număr de 25.439 persoane condamnate definitiv au săvârşit infracţiunile în municipii şi oraşe,
reprezentând 55,14% din totalul condamnaţilor



         c.    În funcţie de antecedentele penale

         Din totalul persoanelor condamnate definitiv în anul 2007, 6.574 condamnaţi au fost recidivişti şi 3.597
au avut antecedente penale.



         d.    În funcţie de studii

         Din totalul de 56.705 persoane condamnate în anul 2007, 6.186 (13, 4%) au fost persoane fără studii,
7.509 (16,3 %) au avut studii primare, 16.578 (35,9%) - studii gimnaziale, 14.556 (31,6 %) - studii liceale şi profesionale
şi 1.298 (2,8 %) - studii superioare.


                               Repartizarea condamnaţilor definitiv in raport de
                                              studii in anul 2007
                                                    2,8%
                                                             13,4%

                                              31,6%
                                                                         16,3%




                                                             35,9%
                        fără studii     primare     gimnaziale studii medii         superioare


         e.    În funcţie de ocupaţie




58
  Criminalitatea în rândul minorilor şi tinerilor rămâne la un nivel îngrijorător, aceştia reprezentând aproape 21% din totalul
persoanelor condamnate.
                                                                                                                             109
            Din totalul condamnaţilor definitiv în anul 2007, 29.149 persoane nu aveau nici o ocupaţie (63,2%), 351
deţineau funcţii de conducere, 345 erau funcţionari, 553 lucrători în comerţ, 6.253 muncitori, 946 întreprinzători particulari
şi 8.530 au fost înregistraţi cu alte ocupaţii.

                                     Repartizarea condamnaţilor definitiv în raport de
                                                       ocupaţie
                                                         18,5%


                                                    2,1%


                                                   13,6%
                                                                                    63,2%
                                                    1,2%
                                                     0,7%
                                                             0,8%

                             fără ocupaţie                  funcţii de conducere        funcţionari
                             lucrători în comerţ            muncitori                   intreprinzători particulari
                             alte ocupaţii




            f.    Alte date statistice referitoare la condamnaţi


            Din totalul condamnaţilor definitiv în anul 2007, 794 au fost cetăţeni străini, care au comis 29 infracţiuni
contra persoanei, 27 contra patrimoniului, 1 infracţiune contra autorităţii, 10 infracţiuni care aduc atingere
unor activităţi de interes public, 6 infracţiuni de serviciu, 91 infracţiuni de fals, 635 - alte infracţiuni prevăzute
de Codul penal şi legi speciale, din care: evaziune fiscală – 6, infracţiuni la Codul vamal 5 şi infracţiuni
prevăzute de Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri 32.

            În perioada de referinţă, 8.940 condamnaţi au comis mai multe infracţiuni în concurs.



            2.8.2.3. Criminalitatea pe categorii de infracţiuni



            a.    Infracţiuni contra persoanei

            În anul 2007 au fost condamnate definitiv pentru astfel de infracţiuni 10.195 persoane, cu 5.080 mai
puţine decât în anul 2006, când au fost condamnate definitiv 15.275 persoane59.

            Cu toate acestea, raportat la anul 2006, în anul 2007 se constată, în principiu, că numărul
condamnaţilor este sensibil egal pentru unele infracţiuni contra persoanei, de natură gravă, astfel: condamnaţi

59
     Însă numărul inculpaţilor trimişi în judecată pentru astfel de infracţiuni a crescut semnificativ pe parcursul anului 2007.
                                                                                                                                   110
pentru omor - în anul 2007 - 509 , faţă de 499 în anul 2006; condamnaţi pentru ucidere din culpă - 589 în anul
2007, faţă de 575 în anul 2006; condamnaţi pentru lovituri cauzatoare de moarte - 97 în anul 2007, faţă de 97 în
anul 2006; condamnaţi pentru viol - 443 în anul 2007 faţă de 459 în anul 2006; condamnaţi pentru vătămare
corporală – 1.184 în anul 2007 faţă de 1.176 în anul 200660.



         b.    Infracţiuni contra patrimoniului

         În acest grup de infracţiuni se au în vedere furtul, tâlhăria, înşelăciunea , delapidarea şi tăinuirea.

         În perioada analizată au fost condamnate definitiv 19.518 persoane, cu 4.102 mai puţine decât în
anul 2006, când au fost condamnate 23.620 persoane.

         Pe infracţiuni, situaţia se prezintă astfel: furt – 14.433 persoane condamnate în anul 2007, faţă de
17.910 în anul 2006; tâlhărie – 2.398 în anul 2007, faţă de 2.836 în anul 2006; înşelăciune – 1.292 în anul 2007,
faţă de 1.343 în anul 2006; delapidare - 393 în anul 2007, faţă de 410 în anul 2006 şi tăinuire - 150 în anul 2007,
faţă de 176 în anul 2006.


         c.    Infracţiuni contra autorităţii


         Numărul condamnaţilor definitiv pentru astfel de infracţiuni a fost de 224 persoane, faţă de 303 în
anul 2006, din care: condamnaţi pentru ultraj - 204 în anul 2007, faţă de 283 în anul 2006.


         d.    Infracţiuni care aduc atingere unor activităţi de interes public sau altor activităţi
               reglementate de lege

         În anul 2007 au fost condamnate 656 persoane pentru comiterea unor astfel de infracţiuni, faţă de
698 în anul 2006, din care: 87 condamnaţi pentru luare de mită în anul 2007, faţă de 77 în anul 2006; 89
condamnaţi pentru dare de mită în anul 2007, faţă de 67 în anul 2006; 61 condamnaţi pentru trafic de influenţă în
anul 2007, faţă de 92 în anul 2006; 1 condamnat pentru primire de foloase necuvenite în anul 2007 la fel ca şi în
anul 2006; 86 condamnaţi pentru mărturie mincinoasă în anul 2007, faţă de 94 în anul 2006 şi 93 condamnaţi
pentru nerespectarea hotărârilor judecătoreşti în anul 2007, faţă de 136 în anul 2006.

60
  Principalele infracţiuni contra persoanei pentru care s-au înregistrat scăderi deosebit de importante ale numărului de persoane
condamnate sunt lovirea şi alte violenţe (art.180 C.p.)- de la 7577 persoane condamnate în 2006 la 4584 în 2007 şi
insulta(art.205 C.p.) – de la 1485 la 78. Însă în cazul ambelor infracţiuni explicaţia acestor scăderi pare a se găsi în afara unei
diminuări reale a fenomenului infracţional, rezidând în faptul că infracţiunea de lovire nu se mai pedepseşte la plângerea
prealabilă a persoanei vătămate adresate direct instanţei de judecată, fiind necesară trimiterea în judecată prin rechizitoriu, iar
infracţiunea de insultă a fost iniţial abrogată, ulterior Curtea Constituţională declarând neconstituţional textul abrogator.
                                                                                                                              111
        e.    Infracţiuni de fals

        În anul 2006 au fost condamnate 748 persoane pentru săvârşirea unor astfel de infracţiuni, faţă de 813
în anul 2006, din care: 686 condamnaţi pentru fals în înscrisuri în anul 2007, faţă de 722 în anul 2006; 49
condamnaţi pentru fals intelectual în anul 2007, faţă de 70 în anul 2006.



        f.    Infracţiuni la regimul stabilit de lege pentru anumite activităţi economice

        În anul 2007 au fost condamnate 9 persoane pentru săvârşirea unor infracţiuni la regimul stabilit
pentru anumite activităţi economice, faţă de 21 condamnate în anul 2006.



        g.    Infracţiuni care aduc atingere unor relaţii privind convieţuirea socială

        Numărul condamnaţilor definitiv în anul 2007 pentru săvârşirea unor astfel de infracţiuni a fost de
1.861, faţă de 2.054 în anul 2006, din care: 880 condamnaţi pentru abandon de familie în anul 2007, faţă de 1.071
în anul 2006; 555 condamnaţi pentru ultraj contra bunelor moravuri în anul 2007, faţă de 559 în anul 2006; 147
condamnaţi pentru prostituţie în anul 2006, faţă de 169 în anul 2006 şi 56 condamnaţi pentru proxenetism, în anul
2007, faţă de 86 în anul 2006.


        h.    Alte infracţiuni prevăzute în legi speciale



        În anul 2007 au fost condamnate 12.916 persoane pentru astfel de infracţiuni, faţă de 13.921 în anul
2006, din care:1.614 condamnaţi pentru infracţiuni prevăzute în Codul silvic în anul 2007, faţă de 2.377 în anul
2006; 8.637 condamnaţi pentru infracţiuni privind siguranţa circulaţiei pe drumurile publice în anul 2007, faţă de 8.046
în anul 2006; 228 condamnaţi pentru evaziune fiscală, în anul 2007, faţă de 315 în anul 2006, 48 condamnaţi în
anul 2007 pentru săvârşirea unor infracţiuni prevăzute în Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea
faptelor de corupţie, faţă de 55 în anul 2006; 521 condamnaţi pentru săvârşirea unor infracţiuni prevăzute în Legea
nr.143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, în anul 2007, faţă de 659 în anul 2006; 188
condamnaţi pentru infracţiuni prevăzute în Legea nr.678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane în
anul 2007, faţă de 187 în anul 2006, 813 condamnaţi pentru săvârşirea unor infracţiuni prevăzute în O.U.G.
nr.105/2001 privind frontiera de stat a României, în anul 2007, faţă de 1.196 în anul 2006; 7 condamnaţi pentru
săvârşirea unor infracţiuni prevăzute în Legea nr.656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, în anul
2007, faţă de 2 în anul 2006.
                                                                                                                     112
                                Condamnaţii definitiv pe infracţiuni , situaţie comparată
                                                       2007/2006


                15275            23620             303              698              813                            2054            13921
                                                                                                      21

                10195            19518             224              656              748                            1861            12916
                                                                                                       9
                Infracţiuni      Infracţiuni     Infracţiuni    Infracţiuni care Infracţiuni de Infracţiuni la Infracţiuni care alte infracţiuni
              conta persoanei       contra         contra        aduc atingere        fals      regimul stabilit aduc atingere
                                patrimoniului   autorităţilor    unor activitaţi                  pt anumite      unor relaţii
                                                                   de interes                      activităţi       privind
                                                                     public                       economice       conveţuirea
                                                                                                                    socială


                                                                       2007       2006




         2.8.3. Structura pedepselor



         Din interpretarea datelor statisticii judiciare referitoare la structura pedepselor aplicate de către
instanţele judecătoreşti în anul 2007, rezultă că, din totalul de 46.127 condamnaţi definitiv, pentru 13.608
inculpaţi s-a pronunţat condamnarea la pedeapsa închisorii cu executarea în penitenciar, ceea ce
reprezintă un procent de 29,9 %.

         Pentru 20.977 condamnaţi la pedeapsa închisorii, instanţele au dispus suspendarea condiţionată a
executării pedepsei, ceea ce reprezintă 46,1 % din numărul total al condamnaţilor. De asemenea, pentru
1.336 (2,9%) persoane s-a dispus suspendarea pedepsei sub supraveghere. Au fost condamnate la
pedeapsa închisorii cu executare la locul de muncă 25 persoane (0,1%).

         În raport cu durata pedepsei cu închisoarea, predominantă este pedeapsa închisorii pe o durată între 1-5 ani
– 9.045 persoane, ceea ce reprezintă 66,46% din condamnaţii la pedeapsa închisorii.

         Un număr de 4 făptuitori au fost condamnaţi la detenţiune pe viaţă, iar 184 inculpaţi la pedepse de peste
15 ani închisoare.




                                                                                                                                                   113
         În 5.162 cazuri, pedeapsa aplicată a constituit-o amenda61.


                                     Modul de sancţionare a condamnaţilor definitivi majori
                                    20977     22644
                           17044
                 13608

                                                                                                       10820         2007
                                                                                               9564
                                                                                                                     2006


                                                         1336      1278       25     30


                     Inchisoare                          suspendare                              amendă
                                                            sub                                   penală
                                                        supraveghere




         În anul 2007 au fost condamnaţi definitiv 5.019 minori, din care 1.369 la pedeapsa închisorii cu executare
în regim de detenţie(27,2%) şi 192 la amendă(3,8%). Instanţele au dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei
cu închisoarea faţă de 2.027 minori(40,3%) şi suspendarea pedepsei sub supraveghere în 472 cazuri(9,4%).

         În 915 cazuri au fost dispuse măsuri educative(18,2%), din care: la 310 minori delincvenţi a fost aplicată
măsura educativă a mustrării, la 349 a fost aplicată pedeapsa liberării supravegheate, 252 minori au fost
internaţi în centre de reeducare şi 4 internaţi într-un centru medical62.




61
   Proporţia însemnată a persoanelor condamnate la pedeapsa amenzii sau la pedeapsa închisorii fără executare efectivă într-o
unitate penitenciară (suspendare condiţionată, suspendare sub supraveghere sau condamnare cu executare la locul de muncă)
reflectă tendinţa comună pe plan european de a se pune accent, cel puţin în cazul infractorilor fără antecedente penale, pe ideea
reabilitării sociale a persoanei care a săvârşit o faptă penală, prin valorificarea funcţiei preventive a pedepsei penale, prioritar
faţă de funcţia sa represivă.
62
   Deşi reprezintă doar aproximativ un sfert din total numărul minorilor condamnaţi la pedeapsa închisorii cu executare într-o
unitate de detenţie rămâne destul de ridicat, situaţia, justificată în special prin caracterul grav al infracţiunilor săvârşite,
reflectând incapacitatea societăţii de a proteja eficient persoanele minore de a veni în contact şi a se lăsa implicate în
fenomenul infracţional, ceea ce impune ca strategiile de luptă împotriva criminalităţii organizate, în special în ceea ce priveşte
traficul de stupefiante şi de fiinţe umane, să fie dublate de măsuri preventive adecvate, cu caracter educativ şi social, adaptate
preocupărilor şi aspiraţiilor minorilor.
                                                                                                                               114
                      Modul de sancţionare a condamnaţilor definitivi minori

                                         2429
                                      2071
            1638
         1369                                                           1347
                                                                     915
                                                       472 462
                         192 269

         Inchisoare        amenda    suspendare       suspendare      Măsuri
                                     condiţionată        sub         educative
                                                     supraveghere


                                            2007      2006




2.8.4. Date generale privind victimele infracţiunilor




                            Victime ale infracţiunilor in anul 2007
 Denumire infracţiune                    victime                 majori          minori
 Infracţiuni contra persoanei,
 din care:                                          8903              8221                682
 Lovirea sau alte violente                          4140              4039                101
 Viol                                                472                  284             188
 Infracţiuni contra
 patrimoniului                                      1986              1835                151
 Infracţiuni contra autorităţii                      203                  202              1
 Infracţiuni care aduc atingere
 unor activităţi de interes public
 sau altor activităţi reglementate
 de lege, din care:                                  163                  163              0
 Infracţiuni de serviciu                              40                  40               0
 Infracţiuni la regimul stabilit
 pentru anumite activităţi
 economice                                             6                   6               0


                                                                                                115
          Infracţiuni care aduc atingere
          unor relaţii privind
          convieţuirea socială                            2302                 520                 1782
          Abandonul de familie                            1870                 151                 1719
          Proxenetism                                       50                 33                     17
          Alte infracţiuni prevăzute de
          Codul penal si legi speciale                    1028                 792                  236
          Infracţiuni prevăzute de Legea
          678/2001 si 252/2002                             811                 619                  192
          Total General                                 14591              11739                   2852




        2.8.5. Scurte concluzii privind evoluţia criminalităţii în anul 2007


        Aşa cum s-a arătat mai sus, numărul persoanelor condamnate definitive a scăzut în România în anul
2007, păstrându-se însă la cote ridicate, peste 46.000 persoane fiind condamnate dintr-un total de 292.457
dosare penale înregistrate în cadrul aceleiaşi perioade. Scăderi importante s-au înregistrat în principal la tipurile
de infracţiuni contra persoanei, contra patrimoniului şi contra autorităţii.
        Nivelul cel mai ridicat al ratei criminalităţii se regăseşte în judeţul Vaslui unde predomină săvârşirea
infracţiunilor contra patrimoniului, contra persoanei precum şi cele la regimul frontierei de stat.
        De altfel, din structura prezentată rezultă cu claritate faptul că mai ales în zonele ţării considerate mai
sărace fenomenul infracţional are o dezvoltare mai pregnantă. Se constată de asemenea, că la nivelul
Municipiului Bucureşti criminalitatea are cote destul de scăzute (situându-se spre ultimele locuri la nivel
naţional). Cele mai frecvente infracţiuni pentru care s-au pronunţat condamnări definitive la nivelul capitalei
sunt cele de furt (208,209 C.p).
        Majoritatea persoanelor implicate în fenomenul infracţional sunt persoane de sex bărbătesc, numărul
femeilor implicate fiind foarte mic (în special pentru fapte contra patrimoniului).
        Pe lângă sărăcie, nivelul scăzut de instruire rămâne un factor criminogen important, cele mai puţine
infracţiuni fiind săvârşite de persoanele cu studii superioare.




                                                                                                                116
        Un alt factor deosebit de important care influenţează fenomenul criminal îl reprezintă lipsa de
ocupaţie, persoanele aflate în această situaţie reprezentând cea mai importantă proporţie în numărul total al
condamnaţilor.
        Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, ţara noastră aflându-se la „frontiera” estică a
acesteia este de aşteptat ca organele judiciare să se confrunte cu un nou tip de criminalitate economico-
financiară, legată de accesul, gestionarea şi utilizarea fondurilor europene, precum şi cu noi aspecte ale
criminalităţii organizate, precum traficul de persoane, arme sau stupefiante, precum şi cu o creştere a imigraţiei
ilegale. Pentru a face faţă acestor noi provocări este vital ca organele judiciare să se integreze cât mai eficient
în sistemul european de cooperare în domeniul luptei împotriva infracţionalităţii.




                                                                                                              117
                                                 CAPITOLUL 3

                          ANALIZA CALITATIVĂ A SISTEMULUI JUDICIAR



          3.1. Efectele modificărilor legislative asupra actului de justiţie şi asupra competenţelor de
                             soluţionare a diferitelor tipuri de acţiuni în justiţie



        În anul 2007 au fost adoptate o serie de acte normative care au modificat atât cadrul legal de
organizare şi funcţionare a sistemului judiciar, cât şi statutul judecătorilor şi procurorilor, precum şi anumite
aspecte care au legătură cu sistemul judiciar în general.

        Cele mai importante acte normative care au fost adoptate în cursul anului 2007 sunt următoarele:

        - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2007 pentru modificarea şi completarea unor
acte normative în domeniul justiţiei;

        - Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de
Integritate;

        - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 123/2007 privind unele măsuri pentru consolidarea
cooperării judiciare cu statele membre ale Uniunii Europene ;

        - Legea nr. 79/2007 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală ;

        - Ordonanţa de urgenţă nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării
obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale ;

        - Legea nr. 288/2007 pentru modificarea şi completarea Codului familiei ;

        - Ordonanţa de urgenţă nr. 95/2007 pentru modificarea Legii nr. 115/2007 privind
responsabilitatea ministerială ;

        - Ordonanţa de urgenţă nr. 87/2007 pentru modificarea Legii cetăţeniei române nr. 21/1991 ;

        - Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea legii contenciosului administrativ ;

        - Legea nr. 45/2007 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 ;

        - Hotărârea Guvernului nr. 829/2007 pentru aprobarea tezelor prealabile ale proiectului
Codului de procedură penală ;

        - Hotărârea Guvernului nr. 1527/2007 pentru aprobarea tezelor prealabile ale Codului de
procedură civilă ;
                                                                                                             118
           - Ordonanţa de Guvern nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar de specialitate al
instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea.



           Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2007 a modificat şi a completat Legea nr. 303/2004
privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi Legea nr.
567/2004 privind statutul personalului auxiliar al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea,
cu modificările şi completările ulterioare.
           În ceea ce priveşte statutul judecătorilor şi procurorilor, acesta a fost modificat prin instituirea unei
vârste unice de pensionare pentru femei şi bărbaţi – 60 de ani, instituirea unei indemnizaţii unice pentru
membrii Consiliului Superior al Magistraturii, cu sau fără activitate permanentă63 şi, în vederea facilitării
cooperării cu celelalte State Membre ale Uniunii Europene, precum şi pentru buna îndeplinire a obligaţiilor
care revin României în cadrul diverselor organizaţii europene sau internaţionale, au fost instituite reglementări
cu privire la drepturile care se acordă magistraţilor detaşaţi în străinătate pentru acţiuni în interesul serviciului,
precum şi la unele condiţii ale participării la astfel de misiuni.
           O altă modificare importantă, vizând prevenirea unei crize de personal la nivelul instanţelor şi
parchetelor, ca urmare a instituirii unei vârste unice de pensionare a judecătorilor şi procurorilor, constă în
reglementarea posibilităţii menţinerii în funcţie a magistraţilor până la vârsta de 65 de ani, cu avizul Consiliului
Superior al Magistraturii, precum şi prin reintroducerea în Legea nr.303/2004 a posibilităţii reîncadrării
acestora..
           Pe de altă parte, a fost lărgită noţiunea de „vechime în magistratură”, în principal prin includerea în
cadrul acesteia a perioadei în care o persoană a ocupat funcţia de ofiţer de poliţie judiciară cu studii superioare
juridice, personal de probaţiune cu studii superioare juridice sau alte funcţii de specialitate juridică în cadrul
anumitor instituţii sau organizaţii, permiţându-se astfel o lărgire a plajei de selecţie pentru concursurile de
admitere în magistratură care impun condiţia unei vechimi de cel puţin 5 ani şi care, în ultimii ani, au furnizat
rezultate dezamăgitoare în ceea ce priveşte ocuparea posturilor vacante.
           În sfârşit, este de menţionat că, urmare şi a unor observaţii critice din Raportul din anul 2007 al
Comisiei Europene, actul normativ menţionat abrogă prevederile Legii nr.303/2004, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, care reglementau o procedură excepţională de numire fără concurs în
funcţia de judecător sau procuror64.
           Legea nr. 304/2004, republicată, a fost completată prin introducerea unui nou articol, art. 1341, care
prevede posibilitatea ocupării pe perioadă nedeterminată a posturilor de judecător şi procuror vacante
63
     Pentru amănunte asupra modificărilor menţionate a se vedea şi secţiunea 1.1.
64
     Conform art.VII din Ordonanţă abrogarea acestor dispoziţii din Legea nr.303/2004 va opera începând cu data de 01.06.2008.
                                                                                                                          119
temporar la instanţe şi parchete ca urmare a detaşării titularilor, a alegerii ca membrii ai Consiliului Superior al
Magistraturii, a numirii într-o funcţie de conducere etc. Posturile din fondul de rezervă se utilizează numai
atunci când, la întoarcerea magistratului, nu există nici un post vacant la instanţa sau parchetul respectiv.
             De asemenea, în vederea asigurării egalităţii de tratament şi accesului liber al candidaţilor la ocuparea
acestor funcţii, din procedura de numire a directorului şi directorului adjunct al Institutului Naţional al
Magistraturii a fost eliminată condiţia formulării propunerii de candidatură de către Consiliul ştiinţific al
Institutului65.
             Legea nr. 567/2004 privind personalul auxiliar de specialitate al instanţelor şi parchetelor a fost
modificată în principal prin instituirea unei vârste unice de pensionare pentru femei şi bărbaţi, modificare
similară cu cea adusă statutului judecătorilor şi procurorilor şi prin redefinirea noţiunii de vechime în
specialitate, prin includerea în această sferă şi a altor profesii.


             Legea nr. 144/2007, cu modificările şi completările ulterioare, reglementează organizarea şi
funcţionarea unei autorităţi independente, cu activitate permanentă, cu atribuţii în ceea ce priveşte controlul
declarării averilor, declararea şi verificarea intereselor şi a incompatibilităţilor în exercitarea demnităţii şi a
funcţiei publice – Agenţia Naţională de Integritate..
             În ceea ce priveşte declararea averilor, incompatibilităţile şi conflictele de interese, trebuie precizat că
dispoziţiile actului normativ se aplică şi magistraţilor, elemente de noutate constând în posibilitatea declanşării
procedurii de control sau verificare la sesizarea oricărei persoane sau chiar din oficiu, unificarea regimului
declaraţiilor de avere şi de interese sub aspectul termenului şi locului de depunere, al termenului de actualizare,
precum şi a operaţiunilor de prelucrare a declaraţiilor etc.


             Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 123/2007 reglementează procedura de trimitere în statele
membre ale Uniunii Europene sau în state terţe a unor magistraţi de legătură, în aplicarea Acţiunii comune din
22 aprilie 1996, adoptată de Consiliu în temeiul art. K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, privind
crearea unui cadru pentru schimbul de magistraţi de legătură, în scopul îmbunătăţirii cooperării judiciare între
statele membre ale Uniunii Europene.
             Actul normativ reglementează funcţiile şi atribuţiile magistratului de legătură, drepturile şi obligaţiile
acestuia în statul în care este trimis, precum şi procedura de trimitere a magistraţilor de legătură.
             Prin aceeaşi ordonanţă de urgenţă sunt reglementate numirea , statutul şi atribuţiile membrului
naţional român la Eurojust, precum şi relaţiile dintre Eurojust şi autorităţile române.




65
     Idem.
                                                                                                                    120
        Legea nr. 79/2007 a modificat Codul de procedură penală în ceea ce priveşte efectuarea urmăririi
penale în cazul infracţiunilor săvârşite de avocaţi, notari publici şi executori judecătoreşti, în sensul stabilirii
competenţei materiale a parchetelor de pe lângă curţile de apel. Motivarea acestei modificări legislative constă
în faptul că prestigiul profesiilor în cauză impune un nivel corespunzător al instituţiilor care cercetează
asemenea fapte, iar o competenţă materială de acest nivel asigură o protecţie sporită a intereselor cetăţenilor
care beneficiază de serviciile avocaţilor, notarilor ori executorilor judecătoreşti.


        Ordonanţa de urgenţă nr. 119/2007 reglementează o procedură specială aplicabilă creanţelor certe,
lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte comerciale.
        Actul normativ stabileşte competenţa materială de judecare a cererii de plată a preţului în sarcina
instanţei competente să judece fondul cauzei în primă instanţă, precizând că în asemenea cazuri nu este
necesară parcurgerea, în prealabil, a etapei concilierii directe prevăzute în Codul de procedură civilă.
        Dispoziţiile referitoare la procedura specială şi urgentă prevăzute în cuprinsul ordonanţei de urgenţă
reprezintă transpunerea în dreptul intern a Directivei nr. 2000/35/CE a Parlamentului European şi a
Consiliului privind combaterea întârzierii plăţilor în tranzacţiile comerciale.


        Legea nr. 288/2007 a modificat Codul familiei prin recunoaşterea dreptului mamei şi al copilului de a
introduce acţiunea în tăgada paternităţii, drept care anterior era recunoscut numai soţului66. O importantă
modificare adusă prin acest act normativ constă în reglementarea vârstei minime de căsătorie, de 18 ani,
pentru ambii soţi, în vederea eliminării discriminării cu privire la exercitarea drepturilor civile şi electorale,
precum şi pentru asigurarea respectării egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi.


        Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2007 a modificat Legea nr. 115/1999 privind
responsabilitatea ministerială, în principal, în ceea ce priveşte componenţa comisiei speciale prevăzute la art.
13 din lege. Potrivit acestui act normativ comisia va fi formată din 5 judecători numiţi prin decret al
Preşedintelui României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, pentru un mandat de 3 ani.
        Trebuie precizat că, prin Decizia nr. 1133 din 27 noiembrie 2007 Curtea Constituţională a admis
excepţia de neconstituţionalitate ridicată direct de Avocatul Poporului, în temeiul art. 146 lit. d) teza
a doua din Constituţie, şi a constatat că art. 16 din Legea nr. 115/1999 privind responsabilitatea
ministerială şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2007 pentru modificarea Legii nr. 115/1999
sunt neconstituţionale.


66
   Soluţia anterioară a Codului Familiei, potrivit căreia acţiunea în tăgăduirea paternităţii putea fi promovată numai de
prezumtivul tată a fost declarată neconstituţională, dreptul mamei şi copilului de a introduce o astfel de cerere de chemare în
judecată fiind, astfel, recunoscută de instanţe chiar şi anterior modificării legislative.
                                                                                                                          121
         Ordonanţa de urgenţă nr. 87/2007 pentru modificare Legii privind cetăţenia română prevede
înlocuirea actualei Comisii pentru cetăţenie, formată din 5 judecători, potrivit Legii nr. 21/1991, cu o comisie
formată din personal de specialitate juridică din cadrul Ministerului Justiţiei, precum şi transformarea acestei
comisii într-o entitate cu activitate permanentă.. Modificarea adusă răspunde atât cerinţelor de creştere a
celerităţii în instrumentarea acestor dosare, cât şi priorităţii degrevării judecătorilor de atribuţiile care nu au
legătură cu activitatea de judecată.
         Alte modificări vizează autoritatea de stat care acordă sau aprobă pierderea cetăţeniei, prin înlocuirea
Guvernului cu Ministerul Justiţiei, precum şi instituirea unor elemente de noutate în ceea ce priveşte
procedura acordării sau redobândirii cetăţeniei române.


         Legea nr. 262/2007 a modificat şi a completat legea contenciosului administrativ sub mai multe
aspecte, inclusiv în ceea ce priveşte definirea unor termeni utilizaţi în cuprinsul actului normativ. Una dintre
cele mai importante modificări constă în aceea că legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter
individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de
excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate. Altă modificare importantă vizează modificarea dispoziţiilor
privind compunerea completului de judecată care, în cazul litigiilor privind actele administrative emise sau
încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii,
datorii vamale şi accesorii ale acestora, este format din 2 judecători. De asemenea, în cazul formulării acţiunii
în contencios administrativ de către anumiţi titulari, prevăzuţi de lege, sau a cererilor care vizează unele
încălcări de dreptul printr-o ordonanţă sau dispoziţii dintr-o ordonanţă a fost suprimată cerinţa formulării
plângerii prealabile, iar în materia contractelor administrative formularea plângerii prealabile a fost asimilată
parcurgerii procedurii de conciliere directă.




         Legea nr. 45/2007 a aprobat Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006, cu unele modificări şi
completări, cele mai importante fiind dispoziţiile referitoare la acordarea sporului de vechime în muncă şi a
primei de concediu pentru judecători şi procurori. Astfel, la art. 41 s-a prevăzut expres că, pentru vechimea în
muncă, judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora şi magistraţii-asistenţi beneficiază de un spor de
vechime calculat la indemnizaţia de încadrare brută lunară, corespunzător timpului efectiv lucrat în program
normal de lucru, cu precizarea că acest spor se ia în calcul la acordarea, recalcularea şi actualizarea pensiilor şi
altor drepturi de asigurări sociale, precum şi a oricăror alte drepturi ce se determină pe baza veniturilor
salariale.
         La art.241 s-a prevăzut dreptul personalului salarizat potrivit ordonanţei de urgenţă la o primă de
concediu egală cu indemnizaţia de încadrare brută lunară din luna anterioară plecării în concediu.

                                                                                                                122
             Este important să amintim că prin aceeaşi lege s-a acordat judecătorilor, procurorilor şi celorlalte
categorii de personal salarizate potrivit ordonanţei de urgenţă, dreptul de a beneficia, pe perioada invalidităţii,
la cerere, de o pensie egală cu 80% din indemnizaţia de încadrare brută lunară avută la data survenirii
invalidităţii, dacă pierderea totală sau parţială a capacităţii de muncă a survenit din alte cauze decât cele
prevăzute la art. 27 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006, neimputabile
salariatului. Precizăm că, în reglementarea anterioară, judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora şi
magistraţii-asistenţi beneficiau de pensie de invaliditate în condiţiile legii speciale, numai în cazul în care îşi
pierdeau total sau parţial capacitatea de muncă în urma săvârşirii împotriva lor a unor fapte prevăzute de
legea penală, în timpul sau în legătură cu serviciul67.


             Ordonanţa Guvernului nr. 8/2007 reglementează salarizarea personalului auxiliar din cadrul
instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, precum şi din cadrul altor unităţi din sistemul
justiţiei.
             Principalele prevederi au în vedere modificările substanţiale în ceea ce priveşte cariera personalului
auxiliar de specialitate, aduse atât prin Legea nr. 567/2004, cât şi prin Legea nr. 17/2006 şi vizează stabilirea
coeficienţilor de multiplicare pentru noile categorii de personal auxiliar de specialitate prevăzute de Legea nr.
17/2006, stabilirea unei salarizări corespunzătoare pentru grefierii dactilografi care au fost încadraţi ca grefieri,
posibilitatea definitivării în funcţie a personalului auxiliar de specialitate încadrat pe bază de concurs pe posturi
vacante temporar, indexarea salariilor personalului auxiliar68.


             Prin Hotărârea Guvernului nr. 829/2007 au fost aprobate Tezele prealabile ale Codului de procedură
penală, precizându-se intenţia de a modifica în mod corespunzător, prin viitorul cod de procedură penală,
toate soluţiile devenite desuete sau care au evidenţiat o serie de anomalii în practică şi de a introduce soluţii
noi, bazate pe experienţe comparative pozitive sau orientate către efecte favorabile, ca urmare a studiului
doctrinei dreptului procesual penal din sistemul intern şi din sistemele europene.
             Actul normativ precizează obiectivele urmărite de noul cod şi reflectă concepţia generală, principiile,
noile orientări şi principalele soluţii în privinţa regulilor de bază ce guvernează procesul penal, organele


67
   Dispoziţiile actului normativ menţionat nu rezolvă însă problema judecătorilor sau procurorilor pensionaţi pentru
incapacitate de muncă temporară(decizia de pensionare fiind supusă revizuirii periodice). Astfel, conform dispoziţiilor Legii
nr.303/2004 pensionarea este o cauză de eliberare din funcţie a judecătorului sau procurorului, iar legea nu prevede
posibilitatea magistratului pensionat pentru incapacitatea temporară de muncă (invaliditate nepermanentă) de a reveni în
funcţie în cazul însănătoşirii. Soluţia echitabilă ar fi pentru aceste cazuri suspendarea din funcţie pentru motive neimputabile,
pentru perioada pensionării temporare, legea nereglementând însă o astfel de soluţie decât pentru cazul bolii psihice
68
   Indexările salariale rezultate din aplicarea prevederilor acestui act normativ au fost considerate insuficiente de unele
organizaţii sindicale ale personalului auxiliar, în cursul anului 2007 declanşându-se sporadic, pe plan local, unele acţiuni de
tipul grevei japoneze sau chiar a grevei propriu-zise pe o perioadă de câteva ore, cu asigurarea funcţionării serviciului public al
justiţiei.
                                                                                                                              123
judiciare şi competenţa acestora, desfăşurarea procesului penal, regimul măsurilor preventive, probele şi
mijloacele de probă.


            Prin Hotărârea Guvernului nr. 1527/2007 au fost aprobate Tezele prealabile ale Codului de procedură
civilă, fiind stabilite principiile, orientările şi soluţiile legislative preconizate pentru noul cod de procedură
civilă, în ceea ce priveşte redefinirea competenţei materiale, procedura de citare şi comunicare a actelor,
procedura contencioasă, căile de atac, procedura pentru unificarea practicii judiciare, arbitrajul, executarea
silită, procedurile speciale, procesul civil internaţional.
            Concepţia noului cod de procedură civilă porneşte de la imperativele unei justiţii moderne, adaptate
aşteptărilor sociale şi a creşterii calităţii activităţii acestui serviciu public.


            Efectele modificărilor legislative din cursul anului 2007 asupra actului de justiţie au fost percepute în
mod diferit de judecători şi procurori69.
            Opinia majoritară la nivelul instanţelor judecătoreşti a fost aceea că modificările legislative survenite
au avut o influenţă pozitivă sau mai degrabă o influenţă pozitivă asupra actului de justiţie. Există însă şi
instanţe care au răspuns în sensul că influenţa este mai degrabă negativă. De remarcat că foarte puţine
instanţe au apreciat ca fiind în mod cert negativă influenţa modificărilor legislative asupra actului de
justiţie.
            În ceea ce priveşte parchetele, se poate constata o percepţie diferită asupra modificărilor legislative
survenite în cursul anului 2007, opinia majoritară fiind în sensul că aceste au avut o influenţă mai degrabă
negativă sau negativă ( cu certitudine ) asupra actului de justiţie, opinia contrară fiind îmbrăţişată de foarte
puţine unităţi de parchet.
            O explicaţie posibilă a percepţiei diferite a instanţelor şi parchetelor asupra aspectelor menţionate ar
putea consta că la nivelul parchetelor s-au resimţit pe deplin în anul 2007 efectele unor modificări de
competenţă operate formal încă din anul anterior, care au dus la creşterea volumului de activitate, în special
fiind vorba de desfiinţarea procedurii plângerii prealabile adresate direct instanţei de judecată pentru anumite
categorii de infracţiuni70. Pe de altă parte, în cursul anului 2007 s-au intensificat dezbaterile în spaţiul public
privind statutul procurorului, iar activitatea parchetelor a fost supusă anumitor critici, în cazuri deosebit de
mediatizate, fie ca urmare a declarării ca neconstituţionale a anumitor prevederi legale, ceea ce a impus


69
   Datele au fost sintetizate de către Direcţia Legislaţie, Documentare şi Contencios pe baza răspunsurilor transmise de către
instanţele judecătoreşti şi parchete la chestionarul pentru colectarea unor date necesare redactării Raportului privind starea
justiţiei 2007.
70
   Anterior, pentru anumite infracţiuni considerate de complexitate redusă, dar extrem de frecvente în practică, precum lovirea
sau alte violenţe, ameninţarea, insulta, abuzul de încredere etc., acţiunea penală se punea în mişcare la plângerea prealabilă
adresată de persoana vătămată direct instanţei de judecată, fără a se emite rechizitoriu. În prezent, pentru toate categoriile de
infracţiuni învestirea instanţei de judecată se face de către parchet, prin rechizitoriu.
                                                                                                                            124
refacerea urmării penale în cauze aflate în atenţia publicului, fie ca urmare a restituirii unor cauze de către
instanţele sesizate cu judecarea acestora.




                                              3.2. Repartizarea aleatorie a cauzelor


         Şi în anul 2007 s-a continuat aducerea la îndeplinire a măsurilor cuprinse în Planul de acţiune stabilit
prin Strategia de reformă a sistemului judiciar, inclusiv prin verificarea modului de funcţionare a sistemului de
distribuire aleatorie a cauzelor.
         S-a constatat că, în anul 2007, a fost adusă la îndeplinire dispoziţia articolului 994 din Regulamentul de
ordine interioară al instanţelor judecătoreşti referitoare la folosirea aplicaţiei ECRIS în distribuirea aleatorie a
cauzelor în sistem informatic 71.


         3.2.1. Aspecte constatate în urma controalelor tematice efectuate de Inspecţia Judiciară de pe
lângă Plenul Consiliului Superior al Magistraturii


         S-au efectuat controale tematice privind funcţionarea, în concret, a aplicaţiei ECRIS şi a modului în
care se respectă dispoziţiile ce reglementează repartizarea aleatorie a dosarelor.
         Verificările Inspecţiei judiciare – Serviciul de inspecţie judiciară pentru judecători s-au efectuat în baza
Hotărârii nr. 144/29.03.2007 şi Hotărârii nr. 432/18.10.2007 ale Secţiei pentru judecători, în perioadele aprilie
– mai 2007 şi respectiv, noiembrie 2007, la toate instanţele din ţară.
         La Curţile de Apel Alba-Iulia, Braşov, Bucureşti, Cluj, Craiova, Timişoara, Oradea şi Suceava
verificările au fost efectuate de inspectorii judiciari, iar la Curţile de Apel Bacău, Constanţa, Iaşi, Galaţi,
Ploieşti, Piteşti şi Târgu Mureş, de către judecători anume desemnaţi de la alte instanţe.
         Rezultatele controalelor efectuate în primul semestru al anului 2007 au fost consemnate în rapoartele
Inspecţiei Judiciare ale căror concluzii au fost aprobate de Secţia pentru judecători din cadrul Consiliului
Superior al Magistraturii.
         Întrucât aspectele rezultate din verificări nu au evidenţiat grave deficienţe în funcţionarea sistemului de
repartizare aleatorie a dosarelor la instanţe, controlul tematic programat pentru semestrul II – 2007 s-a realizat




71
  Facem precizarea că instanţele militare nu au fost incluse în procesul de informatizare a instanţelor judecătoreşti, desfăşurat
în anii 2005-2006, astfel încât la nivelul acestor instanţe nu este utilizată aplicaţia informatică ECRIS pentru gestionarea
dosarelor şi repartizarea aleatorie. Potrivit Regulamentului de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti, în lipsa posibilităţii
repartizării cauzelor în sistem informatic, aceasta se realizează tot în mod aleatoriu, potrivit unui sistem denumit „sistemul
ciclic de repartizare”.
                                                                                                                                125
prin accesarea portalului instanţelor, respectiv a conturilor de acces create în acest scop şi pe baza situaţiilor
statistice transmise de curţile de apel.
         În ceea ce priveşte Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Curtea Militară de Apel, verificările având acest
obiectiv au fost efectuate de judecători desemnaţi de colegiile de conducere ale instanţelor.
         Concluziile desprinse din conţinutul rapoartelor de control relevă respectarea, în general, a normelor
ce reglementează activitatea de distribuire pe criterii obiective a dosarelor şi continuitatea completului de
judecată pe parcursul soluţionării cauzelor.
         Deficienţele se referă, în continuare, la imposibilitatea păstrării numărului unic de dosar pe parcursul
tuturor stadiilor procesuale, imposibilitate generată de limitele tehnice de funcţionare ale aplicaţiei ECRIS.
         Astfel, în cazul casării sau desfiinţării hotărârilor cu trimitere spre rejudecare, a judecării recursurilor
declarate împotriva încheierilor prin care s-a dispus în acelaşi dosar asupra măsurilor preventive şi a procedurii
insolvenţei s-a constatat imposibilitatea repartizării aleatorii în sistem informatic, întrucât în aplicaţia ECRIS
figura deja numărul unic al dosarului, motiv pentru care s-a recurs la repartizarea aleatorie a respectivelor
cauze prin metoda sistemului ciclic sau prin introducere în sistem informatic sub un nou număr de dosar ori
prin adiţionarea unei cifre la numărul unic iniţial.
         O altă problemă legată tot de utilizarea programului informatic ECRIS o constituie insuficienţa
obiectelor prevăzute în lista de repartizare a cauzelor72.
         Acest fapt determină, uneori, o calificare greşită a cererii de chemare în judecată cu consecinţe directe
asupra gradului de complexitate atribuit cauzei şi a duratei primului termen de judecată.
         Din acest motiv, în rapoartele Inspecţiei judiciare s-a menţionat ca necesară suplimentarea
Nomenclatorului privind obiectul cauzelor înregistrate pe rolul instanţelor cu toate tipurile de acţiuni existente
în practică.
         Alte constatări au vizat neîntocmirea în programul informatic a unor registre privind modificările
operate în repartizarea aleatorie a cauzelor şi securizarea datelor introduse în aplicaţia ECRIS.
         De asemenea, unele deficienţe s-au constatat şi asupra modului în care a fost organizată activitatea
instanţelor pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor referitoare la repartizarea aleatorie a cauzelor.
         Aceste constatări au avut în vedere modul de programare a judecătorilor în şedinţele de judecată,
inclusiv în perioada vacanţei judecătoreşti, listele de permanenţă pentru cazuri de absenţă din instanţă a
judecătorilor titulari şi redistribuirea dosarelor în vederea respectării principiului continuităţii completului.




72
  În vederea remedierii acestei deficienţe, precum şi pentru a se asigura o repartizare echilibrată, att sub aspect numeric, cât şi
sub aspectul complexităţii, a cauzelor între diferitele complete de judecată, prin Hotărârea nr.830a/28.11.2007 s-au stabilit
gradele de complexitate unice naţionale a obiectelor cuprinse în nomenclatoarele din cadrul aplicaţiei informatice ECRIS..De
asemenea, prin Hotărârea Plenului CSM nr.131/08.02.2008 au fost completate aceste grade de complexitate unice. Măsura
urmează a fi implementată odată cu definitivarea aplicaţiei informatice ECRIS 4.0, aflată în prezent în faza de testare.
                                                                                                                              126
         Ca măsură de îmbunătăţire a modului de punere în practică a sistemului informatic, Consiliul Superior
al Magistraturii a dispus comunicarea către instanţe a rapoartelor de control ce au fost întocmite în urma
verificărilor tematice.


         3.2.2. Percepţia instanţelor judecătoreşti asupra modului de funcţionare a sistemului
informatic de repartizare aleatorie a cauzelor73
         Principalul avantaj al utilizării sistemului informatic aleatoriu de repartizare constă, în opinia
instanţelor judecătoreşti, în faptul că repartizarea cauzelor între completele de judecată devine astfel un proces
transparent, de natură să elimine, în principiu, suspiciunile părţilor. De asemenea, sistemul asigură o
repartizare echilibrată a cauzelor între completele de judecată din punct de vedere numeric.
         Într-o proporţie mult mai mică instanţele au subscris şi la afirmaţia potrivit căreia sistemul informatic
asigură şi o repartizare echilibrată a cauzelor între complete în raport de obiectul şi complexitatea acestora74.
         În ceea ce priveşte vulnerabilităţile, principalele deficienţe ale sistemului informatic de repartizare în
opinia curţilor de apel se ivesc în domeniul rezolvării unor incidente procedurale sau în cazul trimiterii
cauzelor spre rejudecare, aspecte reţinute şi prin controalele efectuate de către Inspecţia Judiciară.
         Pe lângă această vulnerabilitate, şi cu o frecvenţă relativ apropiată, tribunalele şi judecătoriile au
semnalat şi că sistemul informatic nu asigură în unele cazuri repartizarea echilibrată între completele de
judecată în funcţie de toate cele 3 criterii fundamentale – număr, obiect şi complexitate -, tinzând să valorifice
numai unul dintre acestea (spre exemplu, între două complete de judecată unuia i se repartizează doar 2 cauze,
dar cu indice de complexitate 10 fiecare, în timp ce al doilea primeşte 10 cauze, cu indice de complexitate 1
fiecare).
         Într-o proporţie mult mai redusă, dar semnificativă cel puţin la nivelul judecătoriilor, s-a semnalat şi
posibilitatea ca sistemul să fie „păcălit” cu privire la alegerea unui anumit complet, având uneori caracter
previzibil75.
         Alte deficienţe semnalate au privit aspecte precum imposibilitatea generării prin sistemul ECRIS a
unor formulare tipizate, imposibilitatea păstrării numărului unic de dosar în unele situaţii şi împrejurarea că
sistemul nu distinge între cauzele cu şi fără inculpaţi arestaţi, distribuind cauzele penale fără arestaţi pe ziua de
şedinţă a completului penal specializat în judecarea cauzelor cu arestaţi.

73
   Datele au fost sintetizate pe baza răspunsurilor furnizate de instanţe la chestionarul pentru colectarea unor date necesare
întocmirii Raportului privind starea justiţiei. Reamintim că aplicaţia informatică ECRIS nu este funcţională la instanţele
militare, care nu au fost cooptate alături de celelalte instanţe în procesul de informatizare realizat,în principal, pe parcursul
anilor 2005-2006.
74
    Această problemă va fi rezolvată prin implementarea gradelor de complexitate unice naţionale ale obiectelor din
nomenclatorul ECRIS. A se vedea în acest sens şi nota de subsol nr.72.
75
   Spre exemplu, o instanţă a semnalat că s-au observat unele “constanţe” ale sistemului în funcţie de iniţiala numelui părţilor.
În alte cazuri s-a constatat că, în anumite zile ale săptămânii, sistemul distribuie cu predilecţie cauzele nou-înregistrate către
anumite complete.
                                                                                                                             127
            Din faptul că judecătoriile au semnalat mai multe deficienţe ale sistemului informatic de repartizare
aleatorie poate fi trasă concluzia că acesta este mai vulnerabil la instanţele cu un număr de judecători mai
redus, la care asigurarea repartizarea aleatorie a cauzelor cu respectarea concomitentă a principiului
continuităţii completului, a specializării judecătorilor şi cu evitarea situaţiilor de incompatibilitate este mai
dificilă.
            Pe de altă parte, la instanţele mari, posibilităţile ca sistemul de repartizare să fie previzibil este mult mai
redusă, dar creşte frecvenţa situaţiilor în care cauzele sunt repartizate dezechilibrat după obiect şi complexitate
între complete, precum şi a ipotezelor în care păstrarea numărului unic al dosarului este împiedicată de
limitările aplicaţiei informatice.
            Această situaţie presupune necesitatea dezvoltării în continuare a aplicaţiei ECRIS, cu remedierea
deficienţelor constatate. Este însă imperios necesară o reacţie mai promptă din partea administratorului
aplicaţiei76 în vederea corectării erorilor aplicaţiei, fie că acestea sunt semnalate în rapoartele Inspecţiei
Judiciare ale Consiliului Superior al Magistraturii, fie că sesizarea provine direct din partea instanţelor
judecătoreşti. Astfel, în cursul anului 2007, numai 6 curţi de apel, aproximativ o treime dintre tribunale şi
relativ 50% dintre judecătorii au semnalat că unele vulnerabilităţi constatate ale sistemului informatic de
repartizare aleatorie au fost remediate.
            În ceea ce priveşte stabilirea gradelor de complexitate ale obiectelor în funcţie de care se face
repartizarea informatică, într-o proporţie covârşitoare instanţele judecătoreşti au optat pentru soluţia stabilirii
acestora la nivel naţional, de către Consiliul Superior al Magistraturii; în acest sens, gradele de complexitate
unice la nivel naţional au fost stabilite prin Hotărârea Plenului CSM nr.830a/2007 şi completate în luna
februarie 2008. O singură curte de apel şi un număr foarte redus dintre celelalte instanţe au optat pentru
stabilirea acestora la nivelul fiecărei instanţe judecătoreşti în parte.



                                         3.3. Durata de soluţionare a cauzelor



            O componentă esenţială a dreptului fundamental al oricărei persoane, fizice sau juridice, la un proces
echitabil, drept consacrat atât de legea fundamentală a României, cât şi de Convenţia Europeană a Drepturilor
Omului77, o constituie soluţionarea cauzei sale de către o instanţă independentă şi imparţială şi într-un termen
rezonabil.


76
  Direcţia Tehnologia Informaţiei din Ministerul Justiţiei.
77
  Potrivit art. 6 alin. 1 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, orice
persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil (…) şi într-un termen rezonabil a cauzei sale (…). Acelaşi principiu este
prevăzut şi de art. 21 alin. 3 din Constituţia României.

                                                                                                                       128
        În aprecierea Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a dezvoltat o vastă jurisprudenţă în materie,
din care o parte importantă, din păcate, se referă la cauzele împotriva României, caracterul rezonabil al duratei
de soluţionare a unei cauze nu este determinat prin raportare la un standard abstract, ci prin luarea în
considerare a tuturor circumstanţelor cauzei: normele procedurale interne, atitudinea instanţei, dar şi conduita
părţilor şi a apărătorilor acestora, complexitatea în concret a cauzei sau a probatoriului ce se impune
administrat, caracterul unitar sau neunitar al jurisprudenţei instanţelor naţionale în materie etc.

         De asemenea, prin durata procesului se arată în vedere nu numai durata procedurii judiciare propriu-
zise (respectiv cât timp a fost judecată cauza în fond şi în căile de atac), dar şi aspecte anterioare (respectiv,
spre exemplu, durata excesivă a unei proceduri prealabile cu caracter administrativ pe care reclamantul era
obligat să o parcurgă, suspendarea dreptului reclamantului de a-şi valorifica în justiţie pentru o anumită
perioadă dreptul pretins, stabilită printr-o dispoziţie legislativă, stabilirea în sarcina reclamantului a unor
obligaţii cu caracter excesiv şi disproporţionat pe care reclamantul era ţinut să le îndeplinească înainte de a
putea promova o acţiune judecătorească) sau posterioare (în noţiunea de proces Curtea de la Strasbourg
include în mod constant faza executării hotărârii judecătoreşti obţinute şi a altui titlu executoriu; de altfel, în
jurisprudenţa recentă a Curţii se stabileşte obligaţia statului de a executa de bună voie şi imediat o creanţă
certă constatată în sarcina sa printr-un titlu executoriu, fără a se mai cere reclamantului să fi declanşat
executarea silită şi,uneori, chiar dacă executarea creanţei sale s-a prescris) desfăşurării acesteia duratei acesteia.

        Din exemplele prezentate rezultă că a imputa depăşirea unui termen rezonabil în soluţionarea
anumitor cauze exclusiv organelor judiciare constituie o abordare eronată. Provocarea depăşirii termenului
rezonabil de soluţionare a unei cauze poate avea la fel de bine la bază conduita culpabilă şi delăsarea
manifestată de instanţă sau de procuror în soluţionarea cauzei, dar şi o dispoziţie legislativă care îngreunează
excesiv ritmul de desfăşurare a procedurii judiciare în anumite materii, cât şi conduita culpabilă a unor
autorităţi publice din sfera executivului sau refuzul acestora de a valorifica dreptul reclamantului.

        Rezultă aşadar că respectarea dreptului persoanei la soluţionarea cauzei sale într-un termen rezonabil,
ca şi respectarea dreptului, cu un conţinut complex, la un proces echitabil, trebuie să aibă la bază cooperarea
între toate puterile statului şi un mecanism de parteneriat şi colaborare a acestora. În mod corelativ, în cadrul
aceluiaşi mecanism trebuie să se identifice şi să se valorifice principalele măsuri pentru diminuarea duratei de
soluţionare a cauzelor, desfăşurarea cu celeritate a proceselor constituind un indice de performanţă vital
pentru sistemul judiciar şi o cale importantă de a asigura încrederea publică în justiţie, cu condiţia, fără
îndoială, ca obţinerea celerităţii să nu se obţină prin diminuarea garanţiilor procesuale ale părţilor sau prin
încălcarea drepturilor acestora.




                                                                                                                   129
            3.3.1. Date statistice78privind durata de soluţionare a cauzelor la nivelul instanţelor
judecătoreşti



            Din cele 870.063 cauze soluţionate la nivelul judecătoriilor în perioada de referinţă, un număr de
145.544 cauze au fost soluţionate în materie penală şi 724.519 cauze în materie civilă (cuprinzând toate
materiile civile).

            Marea majoritate a cauzelor penale, respectiv 124.499 (85,5%) au fost soluţionate în mai puţin de 6
luni; 16.651 (11,4%) cauze au fost soluţionate într-un termen de 6–12 luni, 3.946 (2,7%) cauze au fost
soluţionate într-un termen de 1–2 ani şi 448 (0,3%) cauze într-un termen mai mare de 2 ani.



                        Durata solutionarii in materie penala la judecatorii in 2007
                               2,7%
                                           0,3%
                  11,4%


                                                                                              0-6 luni
                                                                                              6-12 luni
                                                                                              1 -2 ani
                                                                                              peste 2 ani
                                                              85,5%




         În ceea ce priveşte cauzele civile, dintr-un total de 585.128 de dosare (exceptând plângerile şi
contestaţiile care au fost în număr de 139.391 şi au avut un termen de soluţionare situat sub 6 luni), 490.708
(83,8%) cauze au fost soluţionate într-un termen de 0 - 6 luni, 59.235 (10,1%) cauze au fost soluţionate într-
un interval de 6 – 12 luni, 29.851 (5,1%) cauze au fost soluţionate într-un interval de 1 – 2 ani şi restul de
5.334 (0,9%) dosare într-un termen mai mare de 2 ani.




78
     Date furnizate de Biroul Statistică din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii
                                                                                                            130
                      Durata de solutionarea a cauzelor la judecatorii , situatie
                                       comparativa 2007/2006

                                                                                  99476
                               139391


                                                                                            47061
       plingereri,                        59235
       contestatii                                  29851                         695499              24619      4365
                                                               5334
       civil                   490708

       penal


                                                                                            23699
                               124499 16651          3946
                                                                                  199477               4253
                                                                448                                               427

                                  0-6      6-12     1-2 ani peste        2006        0-6     6-12     1-2 ani peste
                                 luni      luni             2 ani                   luni     luni             2 ani


        La nivelul tribunalelor, din cele 244.232 cauze soluţionate în fond, în materie civilă, 92,84% (226.764
cauze) au fost soluţionate într-o perioadă cuprinsă între 0 – 6 luni, 12.952 (5,3%) cauze au fost soluţionate
într-un interval cuprins între 6–12 luni, în 3.231 (1,3%) cauze au fost pronunţate soluţii într-o perioadă
cuprinsă între 1 –2 ani, iar 1.285 (0,5%) cauze au fost soluţionate într-un termen mai mare de 2 ani.

        Activitatea desfăşurată de tribunale şi evidenţiată anterior nu cuprinde şi acţiunile ce privesc procedura
insolvenţei. În această materie au primit soluţionare 12.909 cauze, după cum urmează: 5.322 (41,2%) dosare
într-o perioadă cuprinsă între 0 – 6 luni, 2.998 (23,2%) într-o perioadă de 6–12 luni, 2.238 (17,3%) cauze într-
un interval de 1–2 ani şi 2.351 (18,2%) dosare au avut o durată de soluţionare mai mare de 2 ani79.

        În materie penală, în fond, au fost soluţionate 32.307 de dosare, în majoritatea cauzelor, respectiv în
30.086 dosare (93.12%) fiind pronunţate hotărâri într-un termen ce nu a depăşit 6 luni, 1.607 (4,9%) dosare au
fost soluţionate într-un interval de 6 –12 luni, 541 (1,6%) dosare într-un interval de 1–2 ani şi 73 (0,2%) de
cauze într-un termen mai mare de 2 ani.




79
  Considerăm că diferenţele foarte mari între durata de soluţionare a cauzelor în materia insolvenţei, faţă de media naţională,
nu pot fi justificate exclusiv prin complexitatea şi specificul acestor cauze, impunându-se din punct de vedere legislativ o
revizuire a dispoziţiilor legale în materie.
                                                                                                                          131
                         Durata de solutionare a cauzelor la tribunale in fond , situatie
                                            comparativa 2007/2006

                             5322                                            2763
                                       2998                                            2205
                                                  2238                                           2080
                                                            2351                                            1985
            insolventa
            civil           226764                                         254886
                                       12952                                           10899
            penal
                                                  3231                                           2947

                                                            1285                                            983
                             30086     1607       541                       30206      1896      384
                                                             73                                             52
                            0-6 luni   6-12     1-2 ani peste 2 2006 0-6 luni          6-12     1-2 ani peste 2
                                       luni               ani                          luni               ani



       În apel, cauzele civile au fost soluţionate preponderent într-o perioadă ce nu a depăşit 6 luni. Astfel,
dintr-un total de 23.619 cauze civile ce au fost soluţionate în apel, într-un număr de 17.530 (74,2%) dosare s-
au pronunţat soluţii în mai puţin de 6 luni; 3.989 (16,8%) cauze au fost soluţionate într-un interval de 6 – 12
luni, 1.583 (6,7%) cauze într-un interval de 1 – 2 ani şi 517 (2,1%)cauze într-un termen mai mare de 2 ani.

       Cauzele penale au primit soluţionare după cum urmează: 13.420 (89,6%) cauze într-o perioadă
cuprinsă între 0–6 luni, 1.300 (8,6%) cauze într-o perioadă de 6–12 luni, 227 (1,5%) cauze într-un interval de
1–2 ani şi 21 (0,1%) de cauze au avut o durată de soluţionare mai mare de 2 ani.


                  Durata de soluţionare a cauzelor la tribunale în apel , situaţie
                                     comparată 2007/2006



                    17530                                            23478
                               3989                                             4517
         civil                           1583                                             1241
                                                    517                                             453
         penal

                    13420                                            17997
                               1300                                             1228
                                         227                                              244
                                                    21                                                 39
                  0-6 luni     6-12     1-2 ani   peste 2     2006   0-6 luni   6-12     1-2 ani peste 2
                               luni                 ani                         luni               ani


                                                                                                                   132
        În recurs, dintr-un număr de 97.279 cauze civile soluţionate, tribunalele au pronunţat decizii irevocabile
într-un termen ce nu a depăşit 6 luni în 89.588 cauze (92%), într-un termen cuprins între 6 – 12 luni în 6.014
cauze (6,1%), într-un termen cuprins între 1 – 2 ani în 1.322 cauze (1,3%), 355 (0,3%) dosare fiind soluţionate
în mai mult de 2 ani.

        Dintr-un număr de 33.046 cauze penale soluţionate în recurs, tribunalele au pronunţat decizii
definitive într-un termen ce nu a depăşit 6 luni în 32.020 cauze (96,8%), într-un termen cuprins între 6 – 12
luni în 955 cauze (2,8%), într-un termen cuprins între 1 – 2 ani în 19 cauze (0,05%), şi nici un dosar nu a fost
soluţionat în mai mult de 2 ani.


                     Durata de solutionare a cauzelor la tribunale în
                         recurs, situaţie comparativa 2007/2006


                     89588                                           76379
          civil                6014                                            4885     1310
                                         1322      355                                            215
          penal

                     32020                                           40117
                                955                                             967     101
                                          19        0                                              5
                     0-6                1-2
                                                             2006
                                                                              6-12              peste
                    luni                ani
                                                                              luni
                                                                                                2 ani



        La nivelul curţilor de apel, din cele 10.644 cauze soluţionate în fond, în materie civilă, 89,5 % (9.529
cauze) au fost soluţionate într-o perioadă cuprinsă între 0 – 6 luni, 670 cauze (6,2%) au fost soluţionate într-
un interval cuprins între 6 – 12 luni, în 409 cauze (3,8%) au fost pronunţate soluţii într-o perioadă cuprinsă
între 1 – 2 ani, iar 36 (0,3%) de cauze au fost soluţionate în mai mult de 2 ani.



        În materie penală, curţile de apel s-au pronunţat în 2.514 dosare, în majoritatea cauzelor, respectiv în
2.451 dosare (97,5%) fiind pronunţate hotărâri într-un termen ce nu a depăşit 6 luni. 59 dosare (2,3%) au fost
soluţionate într-un interval de 6 – 12 luni, 2 dosare (0,07%) într-un interval de 1 – 2 ani şi 2 (0,07%) cauze
într-un termen mai mare de 2 ani.




                                                                                                              133
                     Durata de soluţionare a cauzelor la curti de apel in fond ,
                                      comparativ 2007/2006



          civil      9529                                           10041
                               670       409       36                          1304      195       20
          penal
                     2451       29        2         2                2118       46       12         1

                    0-6 luni   6-12    1-2 ani peste 2      2006    0-6 luni   6-12    1-2 ani peste 2
                               luni              ani                           luni              ani




        În apel, cauzele civile au fost soluţionate preponderent într-o perioadă ce nu a depăşit 6 luni. Astfel
dint-un total de 12.037 cauze civile ce au fost repartizate judecătorilor, într-un număr de 10.939 dosare
(90,8%) s-au pronunţat soluţii în mai puţin de 6 luni; 689 cauze (5,7%) au fost soluţionate într-un interval de 6
– 12 luni, 296 cauze (2,4%) într-un interval de 1 – 2 ani şi 113 (0,9%) cauze într-un termen mai mare de 2 ani.

        Cauzele penale au fost soluţionate după cum urmează: 3.669 cauze într-o perioadă cuprinsă între 0 – 6
luni, 137 cauze într-o perioadă de 6 – 12 luni, 15 cauze într-un interval de 1 – 2 ani şi 2 cauze au avut o durată
de soluţionare mai mare de 2 ani.


                     Durata de soluţionare a cauzelor la curţi de apel in apel ,
                                      comparativ 2007/2006



                     10939                                          10103
          civil                 689                                            1221
                                         296      113                                   628       163
          penal
                     3669                                            6590
                                137       15        2                           97       18        2
                       0-6     6-12 1-2 ani peste          2006       0-6      6-12 1-2 ani peste
                      luni     luni         2 ani                    luni      luni         2 ani


        În recurs, dintr-un număr de 77.365 cauze civile soluţionate, curţile de apel au pronunţat decizii
irevocabile într-un termen ce nu a depăşit 6 luni în 74.475 cauze (96,2%), într-un termen cuprins între 6 – 12
luni în 1.776 cauze (2,2%), într-un termen cuprins între 1 – 2 ani în 961 cauze (1,2%), 153 dosare (0,2%) fiind
soluţionate în mai mult de 2 ani.



                                                                                                              134
        Dintr-un număr de 18.145 cauze penale soluţionate, curţile de apel au pronunţat decizii definitive într-
un termen ce nu a depăşit 6 luni în 17.860 cauze (98,4%), într-un termen cuprins între 6 – 12 luni în 271 de
cauze (1,5%), într-un termen cuprins între 1 – 2 ani în 14 cauze (0,07%), nici o cauză nefiind soluţionată în
mai mult de 2 ani.


                       Durata de soluţionare a cauzelor la curţile de apel în recurs ,
                                          comparativ 2007/2006




                     74475     1776                                    74349
          civil
                                         961       153                           4181      1025      249
          penal


                     17860      271                                    20468
                                          14        0                             120       13        0
                     0-6 luni 6-12 luni 1-2 ani   peste 2       2006   0-6 luni 6-12 luni 1-2 ani   peste 2
                                                    ani                                               ani




        Situaţia stocului de dosare rămas pe rolul instanţelor judecătoreşti la 31.12.2007

        La nivelul celor 178 judecătorii care funcţionează în prezent, s-a înregistrat, la finele anului 2007,
un volum total de 281.920 cauze în care sunt incluse şi cauzele suspendate, din care 206.965 cauze
civile,47.944 plângeri şi contestaţii şi 27.011 cauze penale.

        Dintre cauzele civile aflate în stoc la sfârşitul anului un număr de 99.649 au o durată de până la 6 luni
(49% ), 35.864 cauze au o vechime cuprinsă între 6 - 12 luni (17%), 14986 cauze cu durata mai mare de 1 an
(7%), iar judecata a 56.588 cauze (27%) a fost suspendată.

        Cauzele privind plângerile şi contestaţiile sunt defalcate astfel : 35.191 cu o vechime cuprinsă între 0 –
6 luni (73,4%) , intre 6 – 12 luni 4.396, 724 cauze peste 1 an vechime şi 7.633 suspendate (15,9%).

        Cauzele penale în mare parte au o vechime cuprinsă între 0 – 6 luni, 21.433 cauze (79,35%), 4.089
cauze sunt mai vechi de 6 luni, până la un an (15,13%), iar mai vechi de un an sunt 1.489 cauze (5,52%).

        La nivelul tribunalelor civile care funcţionează în România, au rămas de soluţionat un număr de
127.914 cauze (în fond 88.451 cauze, în apel 13.680 cauze şi în recurs 25.783 cauze), care conţin şi cauzele
suspendate. Cauze civile sunt în număr de 115.929 şi cele penale de 11.985.



                                                                                                              135
        Totalul cauzelor civile aflate în faza judecăţii în fond rămase de soluţionat este de 83.009 cauze, cu
următoarea repartizare: 64.634 fond civil (exclusiv cauzele de insolvenţă), din care 42.513 între 0-6 luni
(65,77%), 4.908 între 6 – 12 luni, 1.605 peste 12 luni şi 15.608 cauze suspendate; cauzele privind insolvenţa
sunt 18.375 din care 7.497 cu o durată cuprinsă între 0 – 6 luni (40,8%), 3.802 cauze cu durata cuprinsă între
6- 12 luni (20,69%), 3.015 cauze cu o durată cuprinsă între 1-2 ani (16,41%), 3.555 cauze mai vechi de 2 ani
(19,35%); 506 dintre aceste cauze sunt suspendate(2,75%).

        In fond penal sunt 5.442 cauze dintre care 4.491 intre 0-6 luni (82,5%), 668 între 6 – 12 luni şi peste
un an 283 cauze.

        In apel civil la tribunale a rămas un stoc de 10.148 cauze, acestea fiind repartizate astfel : 5.396 cu o
vechime cuprinsă între 0 – 6 luni (53,17%), 1.247 cauze cu o vechime cuprinsă între 6 – 12 luni (12,28%),
peste un an vechime 445 cauze şi 3.060 cauze suspendate(30,15%). Dintre cauzele penale aflate în apel a
rămas un stoc de 3.532 cauze, defalcate astfel: cauze cu o vechime cuprinsă între 0 -6 luni - 3.011(85,25%),
457 cauze cu o vechime cuprinsă între 6-12 luni şi 64 cauze mai vechi de 1 an.

        În materie civilă , recurs, sunt in stoc, la 31 decembrie 2007, 22.772 cauze, cu următoarea defalcare : 0-
6 luni – 16.224 (71,25%), - 6-12 luni 1.104 cauze, - peste un an 158 cauze şi suspendate 5.286 (23,21%). În
recurs penal a rămas un stoc de 3.011 cauze, din care 2.858 cauze cu durata cuprinsă între 0-6 luni (94,9%),
144 cauze cu durata între 6- 12 luni şi 9 mai vechi de un an.

        La nivelul Curţilor de Apel civile care funcţionează în România, au rămas de soluţionat un număr de
24.742 cauze, în fond 4.565 cauze, în apel 4.406 cauze şi în recurs 15.771 cauze, care conţin şi cauzele
suspendate. Cauze sunt civile 21.628 şi penale 3.114.

        În fond civil sunt 21.628 cauze, cu următoarea repartizare: 4.056 fond civil, din care 2.830 între 0-6
luni (69,77%), 588 între 6 – 12 luni, 79 mai vechi de un an şi 559 cauze suspendate.

        În fond penal sunt 509 cauze, din care majoritatea au o vechime cuprinsă între 0 şi 6 luni, respectiv
458 (89,98%), 44 între 6 – 12 luni şi peste un an 7 cauze.

        În apel civil la curţile de apel a rămas un stoc de 3.711 cauze , fiind repartizate astfel : 1.601 cu o
vechime cuprinsă între 0 – 6 luni (43,14%), 696 cauze cu o vechime cuprinsă între 6 – 12 luni (18,76%), peste
un an vechime 173 cauze şi 1.241 cauze suspendate (33,44%), iar la apel penal a rămas un stoc de 695 cauze,
dintre care cu o vechime cuprinsă între 0 -6 luni sunt 613 cauze (88,20%), 74 au o vechime cuprinsă între 6-12
luni, iar 8 cauze sunt mai vechi de 1 an..

        În materie civilă , recurs, sunt in stoc la 31 decembrie 2007, 13.861 cauze, cu următoarea defalcare : 0-
6 luni – 8.877 (64,04%), - 6-12 luni 387 cauze, - peste un an 126 cauze şi suspendate 3.421 cauze (24,68%). În


                                                                                                             136
recurs penal a rămas un stoc de 1.910 cauze, din care 1.792 cauze cu durata cuprinsă între 0-6 luni (93,82%),
103 cauze cu durata între 6- 12 luni şi 15 mai vechi de un an.

                                 Vechimea cauzelor aflate in stoc la 31 decembrie 2007


                         156273


                           81990
                                                                                                 Judecărorii
                                                                        64221
                                                                                                 Tribunale
                                      44349
                                                                                24460            Curţi de apel
                            16171       12330        17077
                                                                9134              5221
                                            1802                  408
                      0-6 luni         6-12 luni      peste 1 an         suspendate




        3.3.2. Date privind durata de soluţionare a cauzelor la nivelul parchetelor



        Se impune luarea în considerare sub acest aspect a specificului activităţii parchetelor, care face dificilă
circumscrierea cu exactitate a noţiunii de „cauză” aflată pe rolul parchetelor, precum şi împrejurarea că
„soluţionarea” unei cauze la nivelul parchetelor este o noţiune relativă, cât timp de cele mai multe ori
finalizarea cauzei se face prin emiterea rechizitoriului, care presupune de fapt continuarea procedurii judiciare
în faţa instanţei. De asemenea, soluţiile „definitive”, spre exemplu neînceperea/scoaterea de sub urmărire
penală pot fi infirmate potrivit legii sau atacate prin plângere în faţa instanţei.

        Începând cu anul 2007, la nivelul datelor statistice prelucrate de parchete se calculează cu exactitate
durata cauzelor, date relevate în cadrul tabelului următor:

                     Durata estimativă de soluţionare a cauzelor la nivelul parchetelor

                                        Până în 6     Peste 6      Peste 1 an      Peste 2      După
                                        luni de la   luni de la         de la     an de la    împlinirea
                                         sesizare     sesizare      sesizare      sesizare    termenului
                       Total cauze
      Unitatea                         (fără cauze      (fără      (fără cauze        (fără       de
                       soluţionate
                                        cu A.N.)      cauze cu      cu A.N.)      cauze cu    prescripţie
                                                       A.N.)                          A.N.)   (fără cauze
                                                                                               cu A.N.)

                                                                                                                 137
  Parchetele de pe
                        417.248        340.489       51.114          19.940        5.121        584
  lângă judecătorii

  Parchetele de pe
                         28.288         19.616        4.986           2.707        932          47
  lângă Tribunale

  Parchetele de pe
  lângă curţile de       6.366          4.928          889            398          119          32
        apel




                      Durata de soluţionare a cauzelor la parchete in anul 2007

                            4928             398              398                119             32

                           19616             4986             2707               932
          P.C.A.                                                                                 47

          P.T.            340489            51114             19940                             584
                                                                                 5121
          P.J.



                         0-6 luni        6-12 luni       peste 1 an           peste 2 ani        dupa
                                                                                             indeplinrea
                                                                                            termenuli de
                                                                                              prescriptie




        În ceea ce priveşte timpul de soluţionare a diverselor memorii, acesta a fost calculat la o medie de 30
de zile, iar pentru lucrările de analiză, studii şi documentare până la câteva săptămâni.
        Pentru recursurile în interesul legii timpul determinat a fost de aproximativ 3 luni.




        3.3.3.Aspecte constatate în urma controalelor tematice efectuate de către Inspecţia Judiciară


        Verificările efectuate anterior anului 2007 au evidenţiat existenţa unui stoc ridicat de dosare mai vechi
de 1 an în fond şi apel şi, în acord cu Planul de acţiune cuprins în Strategia de reformă a sistemului judiciar pe
anii 2005 – 2007, s-au analizat motivele care au determinat prelungirea procedurilor.
                                                                                                              138
        Rezultate controalelor efectuate de Inspecţia judiciară au fost transmise instanţelor verificate, spre
informare şi luarea acelor măsuri care se considerau necesare pentru reducerea duratei de soluţionare a
dosarelor.
        Prin identificarea cauzelor de tergiversare a proceselor s-a urmărit responsabilizarea magistratului,
având în vedere rolul său central în administrarea justiţiei.
        Cu toate acestea, s-a constatat că în anul 2007 nu a scăzut stocul de dosare vechi înregistrat pe rolul
instanţelor, fapt determinat, deopotrivă, atât de cauze de ordin obiectiv, dar şi subiectiv.
        Între cauzele obiective menţionăm insuficienţa personalului judiciar, cât şi numărul şi complexitatea
cauzelor nou înregistrate pe rolul instanţelor de judecată.
        Deşi s-au depus eforturi de către Consiliul Superior al Magistraturii în vederea redimensionării
schemei de personal prin organizarea de concursuri de admitere în magistratură şi prin derularea procedurii de
numire în funcţiile de judecător şi procuror fără concurs, nu s-a reuşit ocuparea tuturor posturilor vacante din
sistemul judiciar.
        Alte cauze de prelungire a procedurilor judiciare care pot fi caracterizate deopotrivă de natură
obiectivă, cât şi subiectivă, ţin de modalitatea în care se derulează actul de justiţie.
        Sub acest aspect, s-a constatat că principala cauză de prelungire nejustificată a proceselor o constituie
modalitatea în care se încuviinţează şi administrează proba cu expertiză tehnică şi calitatea lucrărilor.
        A rezultat că în cele mai multe dintre dosarele vechi proba a fost încuviinţată fără a se stabili, în
prealabil, împrejurările de fapt ce urmau a fi lămurite prin respectiva lucrare de expertiză.
        Nestabilirea unor obiective clar şi precis determinate în raport de obiectul cauzelor deduse judecăţii a
condus şi la formularea repetată de obiecţiuni, ajungându-se, în mod frecvent, la situaţii de obiecţiuni la
obiecţiuni.
        În privinţa obiecţiunilor la rapoartele de expertiză, încuviinţarea acestora se dispune în unele cazuri
fără exercitarea prealabilă a unei cenzuri din partea instanţelor asupra temeiniciei obiecţiilor formulate.
        Tot ca o cauză de prelungire nejustificată a proceselor poate fi menţionată şi cea privitoare la
neîndeplinirea, la termenele stabilite, a obligaţiei de plată a onorariilor de expertiză de către părţile implicate în
proces şi lipsa de fermitate a instanţelor în aplicarea sancţiunilor procedurale specifice
        Lipsa de fermitate a instanţelor a fost constatată şi în relaţia cu experţii judiciari faţă de care nu se
aplică în termen util sancţiuni procedurale pentru nerespectarea dispoziţiilor ordonate.
        Lipsa de eficienţă a sancţiunilor procedurale poate fi explicată şi prin neexecutarea amenzilor judiciare
şi faptul neluării unor măsuri complementare împotriva experţilor.
        Totodată, numărul insuficient de experţii şi, chiar lipsa acestora în anumite domenii de activitate,
constituie o cauză de supraîncărcare a rolului instanţelor de judecată.


                                                                                                                 139
          O altă cauză de tergiversare a proceselor o constituie formularea unor cereri de chemare în judecată
insuficient precizate, sub aspectul obiectului pretenţiei concrete şi a părţilor în contradictoriu cu care se
dispută existenţa/exercitarea dreptului.
          Neindicarea corectă a domiciliului/sediului persoanelor chemate în judecată, neprezentarea martorilor
în instanţă, exercitarea necorespunzătoare de către avocaţi a obligaţiilor ce decurg din contractele de asistenţă
juridică, precum şi exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale de către părţile în procedură, constituie motive
de amânare a proceselor şi de întrerupere a cursului normal al judecăţii.
          Toate situaţiile menţionate reflectă în aceeaşi măsură şi culpa instanţelor în întârzierea nejustificată a
soluţionării cauzelor.
          Verificările efectuate au evidenţiat şi nerespectarea dispoziţiilor art.97 din Regulamentul de ordine
interioară al instanţelor judecătoreşti, în sensul neluării măsurilor premergătoare judecăţii de către completele
desemnate să soluţioneze cauzele repartizate. Insuficienţa măsurilor dispuse cu privire la calificarea naturii şi
obiectului cauzei determină amânarea judecăţii pentru precizarea şi timbrarea corespunzătoare a acţiunilor.
          Încuviinţarea şi administrarea probatoriului, în condiţii de nerespectare strictă a dispoziţiilor legale ce
guvernează respectivele instituţii procesuale, constituie o altă cauză frecventă de amânare a proceselor.
          Toate aceste constatări au fost menţionate în rapoartele întocmite de Inspecţia judiciară ca urmare a
verificărilor efectuate asupra cauzelor ce au determinat prelungirea procedurilor, controale stabilite de Secţia
pentru judecători prin hotărârile privind funcţionarea sistemului de distribuire aleatorie a cauzelor.
          În respectivele rapoarte de control s-au propus şi măsuri de eliminare a motivelor de amânare
nejustificată a proceselor, măsuri ce vizau reorganizarea instituţiei experţilor tehnici; renunţarea la desemnarea
aleatorie a experţilor pentru a se evita numirea celor care nu pot efectua lucrările; actualizarea periodică a
listelor de experţi aflate la dispoziţia instanţelor, cu menţiunea volumului de activitate/expert pentru evitarea
supraîncărcării unora dintre experţi; îmbogăţirea planurilor de formare profesională descentralizată prin
adăugarea de teme care vizează dispoziţiile legale ce asigură soluţionarea cu celeritate a cauzelor; discutarea
lunară a practicii de casare întocmită de instanţele judecătoreşti.
          Statistic, situaţia dosarelor vechi la instanţe, se prezintă astfel: în semestrul I – 2007, la nivelul curţilor
de apel şi instanţelor arondate au fost identificate 10.789 cauze în fond, 650 în apel şi 686 în recurs, iar, la
sfârşitul semestrului II – 2007, 18.377 cauze în fond, 697 în apel şi 1148 în recurs
          O situaţie similară, sub aspectul volumului cauzelor mai vechi de 1 an de la sesizare şi respectiv 6 luni
de la începerea urmăririi penale, s-a constatat şi la parchete, stocul de dosare fiind în continuare ridicat.
          Astfel, s-a constatat că în semestru I - 2007, se înregistrau la nivelul parchetelor de pe lângă curţi de
apel şi unităţile arondate 23.276 cauze mai vechi de 1 an de la sesizare şi 12.875 dosare mai vechi de 6 luni de
la începerea urmăririi penale, iar, la sfârşitul semestrului II – 2007, figurau 26.345, respectiv 15.967 astfel de
dosare.

                                                                                                                    140
        La sfârşitul anului 2007 erau înregistrate la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie 79
dosare mai vechi de 1 an de la sesizare şi 37 dosare mai vechi de 6 luni de la începerea urmăririi penale, la
nivelul Direcţiei Naţionale Anticorupţie 343, respectiv 153 astfel de dosare şi la Direcţia de Investigare a
Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism 2.452, respectiv 711 asemenea cauze.
        Controalele tematice au fost efectuate în baza Hotărârii nr. 51/28.03.2007 şi Hotărârii nr.
239/06.09.2007 ale Secţiei pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii în perioadele 16
aprilie – 23 mai 2007 şi, respectiv 8 octombrie – 18 noiembrie 2007, prin verificări directe de către inspectorii
judiciari la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de
Criminalitate Organizată şi Terorism, Direcţia Naţională Anticorupţie, precum şi la Parchetele de pe lângă
Curţile de Apel Alba-Iulia, Bacău, Braşov, Cluj, Iaşi, Constanţa, Timişoara şi Oradea şi prin procurori anume
desemnaţi la Parchetele de pe lângă Curţile de Apel Bucureşti, Craiova, Galaţi, Ploieşti, Piteşti, Târgu-Mureş,
Suceava şi Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel Bucureşti.
        Analiza efectuată asupra cauzelor care au determinat prelungirea procedurilor a stabilit ca principale
motive de întârziere în soluţionarea dosarelor schema incompletă de procurori şi personal auxiliar la
majoritatea parchetelor; soluţionarea cu întârziere a expertizelor contabile, tehnice, criminalistice, medico-
legale, precum şi a altor constatări tehnico-ştiinţifice; redactarea cu întârziere a lucrărilor, inclusiv a
rechizitoriilor, determinată de lipsa personalului auxiliar; imposibilitatea efectuării activităţii de urmărire penală
determinată de plecarea din ţară a făptuitorilor; fluctuaţia deosebită a lucrătorilor de poliţie, împrejurare care a
determinat ca cercetările să fie efectuate, în mod succesiv, de către mai mulţi poliţişti; lipsa de specializare a
procurorilor şi poliţiştilor, în special în cauzele având ca obiect criminalitatea economico financiară;
sustragerea de la urmărirea penală a unor făptuitori ce au comis infracţiuni cu un grad ridicat de pericol social
şi neefectuarea actelor dispuse prin comisii rogatorii.
        Dintre cauzele de ordin subiectiv, menţionăm neîntocmirea unor evidenţe clare şi programe de măsuri
care să asigure eficientizarea activităţii de supraveghere şi soluţionare a cauzelor, precum şi lipsa evidenţelor
privind cauzele disjunse şi cele restituite la organele de poliţie; neexercitarea controlului operativ de către
procurorii cu funcţii de conducere, deficienţe în activitatea de supraveghere a cercetărilor şi nesoluţionarea în
termen a dosarelor înaintate la poliţie cu propuneri asupra fondului cauzelor.
        Nu trebuie omis şi faptul că amploarea fenomenului infracţional şi aşa – zisa specializare a
făptuitorilor, determină creşterea numărului dosarelor nou intrate, cât şi necesitatea administrării unui
probatoriu complex.
        Ca măsuri de eficientizare a activităţii parchetelor, prin rapoartele de control întocmite de Inspecţia
Judiciară, s-a propus monitorizarea continuă a cauzelor mai vechi şi analizarea stadiului urmăririi penale de
către conducătorii parchetelor; stabilirea unor termene ferme în raport de natura şi complexitatea cauzelor
pentru finalizarea acestora cu maximă operativitate; exercitarea controlului operativ de către prim procurorii

                                                                                                                 141
parchetelor în vederea identificării şi soluţionării acestor cauze; întocmirea de către conducătorii parchetelor a
unor evidenţe privind cauzele restituite de procuror la poliţie; asigurarea continuităţii procurorilor ce-şi
desfăşoară activitatea în cadrul compartimentelor de urmărire penală proprie şi, respectiv, supravegherea
cercetărilor efectuate de organele de poliţie; urgentarea ocupării posturilor vacante de procurori şi personal
auxiliar, precum şi suplimentarea schemelor, în special, la parchetele cu volum mare de activitate; exercitarea
eficientă a activităţii de supraveghere a cercetărilor în condiţiile art.216, art.218 şi art. 219 din Codul de
procedură penală, în vederea sporirii operativităţii de soluţionare a cauzelor aflate pe rolul parchetelor.
        Reducerea duratei procedurilor judiciare nu poate fi obţinută fără continua perfecţionare profesională
a magistraţilor şi a personalului de specialitate prin studiu individual şi intensificarea formelor de pregătire
profesională la nivel centralizat şi descentralizat.


        3.3.4. Percepţia instanţelor şi parchetelor asupra duratei de soluţionare a cauzelor. Măsuri
propuse pentru diminuarea acesteia80.
        Impunând respectarea unui „termen rezonabil” pentru înfăptuirea actului de justiţie, Convenţia
europeană a drepturilor omului subliniază importanţa faptului că justiţia trebuie să fie administrată fără
întârzieri de natură a-i compromite eficacitatea şi credibilitatea.
        Curtea Europeană a decis că aprecierea caracterului rezonabil al duratei unei proceduri judiciare
trebuie să fie făcută în fiecare cauză în parte, în funcţie de circumstanţele sale, precum şi prin raportare la
următoarele criterii: complexitatea cauzei în fapt şi în drept, comportamentul părţilor din proces,
comportamentul autorităţilor statale, acest din urmă criteriu putând să cuprindă, în anumite situaţii, şi
importanţa litigiului pentru cei interesaţi.


        Sintetizând datele furnizate de către instanţele judecătoreşti prin răspunsurile la chestionarul de
colectare a datelor necesare întocmirii raportului, referitoare la durata de soluţionare a cauzelor şi la factorii
care influenţează această durată, rezultă următoarele:
        În cvasiunanimitate, tribunalele şi judecătoriile au apreciat că durata medie de soluţionare a cauzelor
este rezonabilă, în funcţie de condiţiile concrete de funcţionare a sistemului judiciar şi, în particular, a
instanţelor respective, la fel şi 15 din totalul de 16 curţi de apel, una singură dintre acestea învederând că nu
poate face aprecieri în acest sens.
        În ceea ce priveşte factorii care influenţează în mod negativ durata de soluţionare a cauzelor, instanţele
au apreciat că următoarele situaţii prezintă cea mai mare influenţă sub acest aspect:



80
   Sinteză întocmită pe baza răspunsurilor transmise de către instanţe şi parchete la chestionarul pentru colectarea unor date
necesare întocmirii raportului privind starea justiţiei.
                                                                                                                         142
     §   factori obiectivi: modificări legislative, precum schimbări în materie de competenţă, caracterul echivoc
         al actelor normative, care conduce la interpretări diferite a acestora, existenţa a numeroase posturi de
         judecător sau personal auxiliar vacante, fluctuaţia personalului, supraîncărcarea instanţei, lipsa sălilor
         de şedinţă pentru programarea mai multor complete;
     §   factori ţinând de conduita procesuală necorespunzătoare a părţilor/avocaţilor lor (cereri nejustificate şi
         repetate de amânare a cauzei, lipsa nejustificată a apărătorului la termen; formularea unor cereri de
         recuzare neîntemeiate, lipsa ambelor părţi la judecarea cauzei, fără a se solicita judecarea şi în lipsă, cu
         consecinţa suspendării cauzei, învestirea instanţei cu acţiuni sau cereri informe faţă de cerinţele
         procedurale81);
     §   factori imputabili altor participanţi la activitatea judiciară (neefectuarea/nedepunerea raportului de
         expertiză la termenul fixat de instanţă82, formularea unor rapoarte de expertiză necorespunzătoare sau
         obţinerea, după reveniri repetate, a diverselor informaţii necesare soluţionării cauzei, care rezultă din
         evidenţele altor instituţii sau autorităţi).
         Un impact mai redus s-a apreciat că ar reveni factorilor imputabili activităţii judecătorului, cum ar fi
insuficienta studiere a cauzelor aflate pe rol, lipsa de fermitate în rezolvarea cererilor de amânare formulate de
părţi, administrarea probelor la mai multe termene succesive83, fără o justificare obiectivă şi celor imputabili
activităţii grefierului de şedinţă sau altor subiecţi din cadrul personalului auxiliar (neefectuarea lucrărilor şi
nedepunerea diligenţelor necesare îndeplinirii procedurii de citare, neefectuarea sau întocmirea defectuoasă a
adreselor de relaţii dispuse de instanţă la termenele anterioare, neîndeplinirea dispoziţiei instanţe privind
ataşarea unui nou dosar, neîntocmirea corespunzătoare a citaţiilor etc.).
         Pornind de la factorii care influenţează în mod negativ durata de soluţionare a cauzelor, instanţele au
relevat că diminuarea acestei durate depinde, în cea mai mare măsură, de modificarea normelor procedurale,
în scopul asigurării premiselor judecării cu celeritate a cauzelor, urmate de măsuri administrative la nivel
centralizat, respectiv modificări aduse Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti,

81
   Este de remarcat că, cel puţin în majoritatea acestor situaţii, culpa prelungirii duratei de soluţionare a cauzei revine într-o
anumită măsură şi completului de judecată, acesta fiind obligat să ia măsuri ferme pentru sancţionarea încercării părţilor de a
tergiversa soluţionarea cauzei – constatarea decăderii din unele drepturi procedurale, amenzi judiciare etc. De foarte multe ori
însă, instanţele ezită să ia astfel de măsuri mai ales în cazul părţilor neasistate de apărători, care nu au cunoştinţe juridice şi
pentru care necunoaşterea drepturilor şi obligaţiilor procedurale care le revin produce uneori consecinţe extrem de grave sub
aspect procesual.
82
   Având în vedere şi aspectele relevate în urma controalelor Inspecţiei judiciare se pare că problemele legate de efectuarea
expertizelor judiciare constituie în prezent una dintre principalele cauze de prelungire a judecării cauzelor, acest aspect negativ,
deja resimţit acut de justiţiabili, tinzând să devină cronic pentru sistemul judiciar cât timp experţii sunt insuficienţi, numărul de
expertize solicitate este în continuă creştere, nu există experţi autorizaţi în anumite domenii, iar normele procedurale obligă
instanţele să desemneze experţii prin tragere la sorţi, astfel neputând fi evitată desemnarea experţilor supraîncărcaţi cu lucrări
sau a celor despre care se cunoaşte că întârzie efectuarea expertizelor sau le realizează în mod superficial, fiind constant
necesare lămurirea sau completarea acestora.
83
   La nivelul parchetelor principalele aspecte negative din această categorie au fost considerate insuficienta studiere a
lucrării/dosarului sau documentarea superficială asupra cazului şi lipsa de fermitate în raporturile cu organul de cercetare
penală.
                                                                                                                                143
dezvoltarea programului de preluare a unor atribuţii non-judiciare ale judecătorilor de către grefieri, controale
tematice ale Inspecţiei judiciare etc.
        În aprecierile instanţelor s-au situat relativ la egalitate, sub aspectul posibilităţii reducerii duratei de
soluţionare a cauzelor, măsurile administrative care ar putea fi luate la nivelul instanţei ( cum ar fi
monitorizarea dosarelor restante, buna gestiune a resurselor umane şi materiale disponibile ) şi conduita
profesională a fiecărui judecător în parte.
        Parchetele de pe lângă tribunale şi parchetele de pe lângă judecătorie au apreciat că durata de
soluţionare a cauzelor este rezonabilă, în funcţie de condiţiile concrete de funcţionare a sistemului judiciar şi
în particular a parchetelor respective, De asemenea şi 14 din totalul de 16 parchete de pe lângă curţile de apel,
2 dintre aceste considerând că durata medie de soluţionare nu este rezonabilă.
        La factorii care influenţează negativ durata de soluţionare a cauzelor identificaţi de instanţe şi pe
deplin aplicabili şi parchetelor, acestea au mai identificat factori negativi ţinând de specificul activităţii
acestora, precum activitatea, uneori necorespunzătoare, a organelor de cercetare penală şi factori ţinând de
relaţia cu instanţa de judecată (spre exemplu: circuitul dosarelor în care au fost formulate propuneri de
arestare, emiterea autorizaţiilor de percheziţie, interceptări etc.).
        Având în vedere factorii care influenţează în mod negativ durata de soluţionare a cauzelor, parchetele
au relevat că diminuarea acestei durate depinde, în cea mai mare măsură de modificări legislative, urmate de
măsuri administrative luate la nivel central, apoi de măsuri administrative luate la nivelul parchetului şi de
conduita profesională a fiecărui procuror în parte.




                        3.4. Creşterea gradului de specializare în activitatea judiciară


        Creşterea gradului de complexitate a raporturilor juridice stabilite în anumite domenii ale vieţii sociale,
tehnicitatea normelor juridice stabilite în anumite materii (precum protecţia drepturilor de autor, dreptul
concurenţei, dreptul corporaţiilor etc.), precum şi necesitatea instituirii unei protecţii speciale în favoarea
anumitor categorii de persoane (spre exemplu, minorii) constituie argumente în favoarea concluziei că
specializarea constituie în societatea de astăzi o cerinţă indispensabilă prestării unui serviciu public de calitate
şi, totodată, o garanţie a drepturilor persoanelor pe care acesta le deserveşte, în toate domeniile vieţii sociale
(medicină, educaţie etc.), inclusiv în cel juridic.
        În contextul sistemului judiciar, specializarea poate fi privită sub două aspecte, complementare şi
interdependente: specializarea instituţională, respectiv funcţionarea de instanţe/parchete specializate în
anumite materii, sau de secţii ori măcar complete specializate în interiorul instanţelor/parchetelor obişnuite,


                                                                                                                144
respectiv specializarea fiecărui judecător sau procuror în raport de atribuţiile exercitate şi domeniile sale de
interes, prin intermediul programelor de formare şi perfecţionare profesională.


        3.4.1. Specializarea la nivel instituţional – instanţe, parchete, secţii sau complete specializate


        Aşa cum rezultă din prevederile art. 37 alin.1 coroborate cu cele ale art. 36 alin.3 din Legea nr.
304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în materia cauzelor civile, cauzelor penale,
cauzelor comerciale, cauzelor cu minori şi de familie, cauzelor de contencios administrativ şi fiscal, cauzelor
privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, cauzelor maritime şi fluviale sau pentru alte materii se pot
înfiinţa tribunale specializate. Aceste tribunale preiau cauzele de competenţa tribunalului în domeniile în care
se înfiinţează.
        La fel ca şi în cursul anului 2006, la acest moment, funcţionează în România 4 tribunale specializate,
după cum urmează: Tribunalul pentru Cauze cu Minori şi de Familie Braşov şi Tribunalele Comerciale Argeş,
Cluj şi Mureş.


        Potrivit art. 41 alin.1 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,
privind organizarea judiciară, secţiile şi completele specializate ale curţilor de apel şi ale instanţelor din
circumscripţia acestora se înfiinţează, la propunerea colegiilor de conducere ale fiecărei instanţe, prin hotărâre
a Consiliului Superior al Magistraturii.
        În scopul specializării judecătorilor, şi în cursul anului 2007, Secţia pentru judecători a Consiliului
Superior al Magistraturii a aprobat înfiinţarea de complete specializate, după cum urmează:
        -   minori şi familie (18 complete la nivelul judecătoriilor, 8 la nivelul tribunalelor şi 24 la curţile de
            apel);
        -   procese funciare (28 complete la nivelul judecătoriilor şi 3 la nivelul tribunalelor);
        -   tutelă, protecţie specială şi adopţie (4 complete specializate la nivelul tribunalelor);
        -   în materie penală, 2 complete la nivelul judecătoriilor;
        -   cauze de corupţie (8 complete la nivelul judecătoriilor, 7 la nivelul tribunalelor şi 3 la nivelul
            curţilor de apel);
        -   criminalitate organizată - 3 complete la nivelul judecătoriilor;
        -   comercial (3 complete la nivelul judecătoriilor, 3 complete la nivelul tribunalelor, 11 la curţile de
            apel);
        -   insolvenţă (3 complete la nivelul tribunalelor şi 1 complet la nivelul curţilor de apel);
        -   litigii de muncă şi asigurări sociale (2 complete la nivelul judecătoriilor, 9 la nivelul tribunalelor, 1
            complet la nivelul curţilor de apel);
                                                                                                                145
         -   contencios administrativ şi fiscal (1 complet la nivelul judecătoriilor, 7 complete la tribunale şi 10
             complete la nivelul curţilor de apel);
         -   4 complete la nivelul judecătoriilor, pentru soluţionarea cauzelor de corupţie şi a celor asimilate
             acestora şi de criminalitate organizată şi terorism.
         În perioada de referinţă, Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a dispus
reducerea numărului completelor specializate pentru soluţionarea cauzelor cu minori şi de familie de la 27 la
11 complete la Judecătoria Focşani şi reducerea cu un complet, a numărului completelor specializate pentru
procese funciare existente la Judecătoria Huedin.
         Cu ocazia luării acestor măsuri, s-au avut în vedere numărul cauzelor în materia respectivă la nivelul
instanţelor menţionate şi schema acestora, dar şi necesitatea asigurării condiţiilor pentru realizarea repartizării
aleatorii a cauzelor, soluţionării specializate a cauzelor casate cu trimitere spre rejudecare şi a incidentelor
procedurale.
         De asemenea, în cursul aceluiaşi an, au fost înfiinţate, respectiv reorganizate următoarele secţii:
         -   Secţie civilă şi Secţie penală în cadrul judecătoriilor Oradea, Brăila, Satu Mare şi Bacău;
         -   Secţie de conflicte de muncă, asigurări sociale şi de contencios administrativ şi fiscal în cadrul
             Tribunalului Teleorman;
         -   Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal în cadrul Tribunalului Caraş Severin;
         -   reorganizarea Secţiilor comerciale şi de contencios administrativ şi fiscal ale Curţii de Apel Alba
             Iulia şi Tribunalului Gorj şi a Secţiei comerciale şi de contencios administrativ a Tribunalului Arad.
         În ceea ce priveşte opinia instanţelor referitoare la necesitatea continuării procesului de specializare la
nivel instituţional a sistemului judiciar şi la materiile în care se justifică cu precădere înfiinţarea de noi instanţe,
secţii sau complete specializate, precizăm că, potrivit răspunsurilor la chestionarul pentru colectarea datelor
necesare redactării prezentului raport, rezultă următoarele:
         - 75% din curţile de apel, aproximativ 57 % din tribunale şi aproximativ 93 % din judecătorii au
apreciat că procesul de specializare la nivel instituţional a sistemului judiciar reprezintă un factor pozitiv
pentru eficienţa acestuia şi ar trebui extins, în special prin înfiinţarea de noi secţii sau complete specializate, în funcţie
de necesităţi;
         - 12,5 % din curţile de apel, aproximativ 29 % din tribunale şi aproximativ 7 % din judecătorii au
apreciat, de asemenea, că acest proces reprezintă un factor pozitiv şi că ar trebui extins, în special prin
înfiinţarea de noi instanţe specializate, în funcţie de necesităţi;
         - numai 12,5 % din curţile de apel şi aproximativ 7 % din tribunale au opinat că, deşi acest proces a
avut un impact pozitiv, nu mai este necesară extinderea specializării şi în alte materii;
         - totodată, doar 7 % din tribunale au apreciat că procesul de specializare nu reprezintă un factor
pozitiv pentru sistemul judiciar.
                                                                                                                         146
         Alături de materiile în care există deja înfiinţate instanţe, secţii sau complete specializate, instanţele
intervievate au opinat că ar fi utilă înfiinţarea de secţii şi complete şi în următoarele materii: drepturi reale,
contencios succesoral, protecţia consumatorului, contencios contravenţional, cooperare internaţională în
materie judiciară şi pentru soluţionarea cauzelor având ca obiect infracţiuni economico-financiare etc.
         În sistemul parchetelor, există la acest moment un singur parchet specializat, respectiv Parchetul de pe
lângă Tribunalul pentru Cauze cu Minori şi de Familie Braşov. Totodată, în cadrul celorlalte parchete, în
funcţia de aria de competenţă, resursele de personal şi specializarea individuală a procurorilor funcţionează
secţii, servicii sau birouri specializate pe anumite materii sau categorii de lucrări sau de activităţi.


         3.4.2. Programele de formare profesională specializată a magistraţilor


         Necesitatea unei formări specializate a judecătorilor şi procurorilor rezultă, în principal, din dispoziţiile
art. 37 alin. 4 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare. Totodată, obligaţii privind pregătirea specializată a judecătorilor şi procurorilor au rezultat atât din
Planul de Acţiune pentru implementarea Strategiei de Reformă a Sistemului Judiciar (măsura 5.1.), aprobată
prin HG 232/2005, cât şi din Planul de măsuri pentru aderare pentru 2007.
         Ca urmare, şi pentru anul 2007, unul dintre obiectivele prioritare ale Programului de formare profesională
continuă a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr.
782/7 decembrie 2006, l-a constituit asigurarea unei formări axate pe specializarea judecătorilor şi
procurorilor, în concordanţă cu nevoile sistemului.
         În anul 2007, Institutul Naţional al Magistraturii a continuat programele de formare a magistraţilor
care funcţionează în instanţe specializate. Este de menţionat că respectarea principiului specializării
judecătorilor şi procurorilor a fost stabilit ca unul dintre criteriile de selecţie a participanţilor la seminariile
organizate în anul 2007, urmărindu-se ca judecătorii şi procurorii care funcţionează în secţii şi complete
specializate să participe, până la sfârşitul anului 2007, la seminariile organizate în cadrul programului de
formare axat pe specializarea judecătorilor şi procurorilor. S-au avut în vedere la realizarea acestei selecţii
datele comunicate de către instanţe cu privire la repartizarea judecătorilor în secţii şi complete specializate şi
specializarea acestora.
         Una dintre problemele delicate în privinţa formării magistraţilor care funcţionează în instanţe ori secţii
sau complete specializate a reprezentat-o, în continuare, stabilirea unui echilibru între dreptul la formare al
acestor magistraţi şi obligaţia de formare în cazul schimbării specializării, schimbările intervenite în
componenţa secţiilor şi completelor specializate intervenite pe tot parcursul anului neregăsindu-şi reflectarea
în selecţia participanţilor la seminarii, realizată la începutul anului 2007.


                                                                                                                              147
       Domeniile de formare care au fost avute în vedere în cadrul acestui obiectiv şi numărul de magistraţi
formaţi pentru fiecare din aceste domenii se prezintă după cum urmează:


   §   Criminalitate economico-financiară - au fost organizate 16 seminarii la care au participat 87 de
       judecători şi 168 de procurori;
   §   Combaterea spălării banilor – au fost organizate 4 seminarii la care au participat 25 judecători;
   §   Combaterea criminalităţii informatice – au fost organizate 2 seminarii la care au participat 16
       judecători;
   §   Combaterea traficului internaţional cu automobile furate – au fost organizate 2 seminarii la care
       au participat 16 judecători;
   §   Combaterea terorismului şi legăturile cu crima organizată – au fost organizate 4 seminarii la
       care au participat 8 de judecători; selecţia procurorilor a fost realizată de Parchetul de pe lângă Înalta
       Curte de Casaţie şi Justiţie;
   §   Tehnici de investigare în cazuri de crimă organizată – au fost organizate 2 seminarii la care au
       participat 27 de procurori;
   §   Crimă organizată – au fost organizate 5 seminarii la care au participat 12 judecători şi 27 de
       procurori;
   §   Lupta împotriva corupţiei - au fost organizate 2 seminarii la care au participat 37 de judecători;
   §   Frauda împotriva intereselor financiare ale UE – au fost organizate 2 seminarii la care au
       participat 8 judecători şi 11 procurori;
   §   Tehnici de investigare a infracţiunilor – a fost organizat 1 seminar la care au participat 13
       procurori;
   §   Perspectiva medicală, psihologică şi socială a prevederilor legale privind consumul de droguri
       – au fost organizate 2 seminarii la care au participat 10 judecători;
   §   Justiţia pentru minori – au fost organizate 47 seminarii la care au participat 212 judecători şi 89 de
       procurori;
   §   Dreptul proprietăţii intelectuale – au fost organizate 5 seminarii la care au participat 54 de
       judecători şi 47 de procurori;
   §   Drept comercial – au fost organizate 3 seminarii la care au participat 53 de judecători;
   §   Drept administrativ - Achiziţii publice - au fost organizate 5 seminarii la care au participat 92 de
       judecători şi 2 procurori;
   §   Dreptul mediului – a fost organizat 1 seminar la care au participat 13 judecători şi 6 procurori;
   §   Drept bancar – a fost organizat 1 seminar la care au participat 13 judecători;


                                                                                                            148
     §   Dreptul concurenţei – au fost organizate 6 seminarii la care au participat 101 judecători şi 6
         procurori;
     §   Protecţia consumatorului – au fost organizate 2 seminarii la care au participat 33 de judecători.




                   3.5. Indici de calitate a activităţii instanţelor judecătoreşti şi parchetelor



         3.5.1. Indici de calitate a activităţii instanţelor judecătoreşti – ponderea atacabilităţii
hotărârilor84, indicele de casare85 (ponderea schimbării/desfiinţării hotărârilor în căile de atac)86

         La nivelul celor 178 judecătorii care funcţionează în prezent, s-a înregistrat, în cursul anului 2007,
un volum total de 1.151.983 cauze (cuprinzând cauzele rulate, adică stocul existent la 31 decembrie 2006 la
care se adaugă dosarele nou intrate), din care au fost soluţionate un număr total de 870.063 dosare.

         Dintre dosarele soluţionate de judecătorii, au fost atacate cu apel sau, după caz, cu recurs la tribunal,
170.080 cauze. Rezultă faptul că ponderea atacabilităţii hotărârilor pronunţate de judecătorii în fond a fost
de 19,5% . Comparativ, la nivelul anului 2006, au fost soluţionate un număr de 1.098.846 cauze, din care
172.395 au fost atacate cu apel sau recurs la tribunal, ceea ce a condus la o pondere a atacabilităţii hotărârilor
de 15,7%. Se poate observa că procentul justiţiabililor nemulţumiţi de hotărârile pronunţate de judecătorii este
în creştere, creşterea gradului de insatisfacţie a acestora reprezentând un aspect îngrijorător, întrucât conduce
la creşterea duratei de soluţionare a cauzelor şi a întârzierii valorificării drepturilor recunoscute prin hotărâri
judecătoreşti. Această situaţie are cauze multiple, dintre care au caracter preponderent: lipsa unei practici
judiciare unitare la nivelul instanţelor de grade diferite, ceea ce reduce previzibilitatea jurisprudenţei, atât
pentru părţi, cât şi pentru avocaţii lor, încercarea de a tergiversa executarea anumitor obligaţii, favorizată în
procedura română de existenţa, ca regulă, a dublului grad de jurisdicţie, lipsa unor soluţii alternative de
soluţionare a conflictelor, dar şi gradul redus de satisfacţie faţă de calitatea actului de justiţie.

         Din totalul de 172.976 hotărâri pronunţate de tribunale în căile de atac au fost pronunţate soluţii de
admitere în 52.171 de cauze (30,1%), ponderea schimbării hotărârilor fiind de 6 % (faţă de totalul de




84
   Ponderea atacabilităţii hotărârilor reprezintă procentul hotărârilor judecătoreşti împotriva cărora s-au exercitat căile de atac
ordinare prevăzute de lege – apelul şi/sau recursul – (inclusiv recursul în materie civilă, calificat de Codul de procedură civilă
drept cale extraordinară de atac) din totalul hotărârilor pronunţate.
85
    Indicele de casare (ponderea schimbării hotărârilor) semnifică procentul hotărârilor judecătoreşti care au fost
casate,desfiinţate sau modificate în căile de atac din totalul hotărârilor pronunţate.
86
   Date statistice furnizate de Biroul Statistică din cadrul Direcţiei Resurse Umane şi Organizare.
                                                                                                                              149
870.063 cauze soluţionate)87. După cum se poate însă observa, în cea mai mare măsură nemulţumirile
justiţiabililor nu au fost confirmate de instanţele care au soluţionat căile de atac.

         Distinct pe materii, ponderea schimbării hotărârilor a fost de 5,41% în ceea ce priveşte cauzele civile şi
8,94 % în ceea ce priveşte cauzele penale.



          La nivelul tribunalelor civile care funcţionează în România, au fost soluţionate, în cursul anului
2007, în fond şi apel, 327.750 cauze.

         Din aceste cauze, un număr de 109.626 cauze au fost atacate cu apel sau după caz cu recurs la curţile
de apel, ponderea atacabilităţii hotărârilor fiind de 33,4%, mai mare faţă de anul 2006 când s-a înregistrat
un procent de atacabilitate a hotărârilor de 32,3%. Întocmai ca şi la judecătorii, indicatorul de calitate
„atacabilitate” este în creştere, păstrându-se însă la un nivel rezonabil.

         Din totalul apelurilor şi recursurilor soluţionate de curţile de apel în anul 2007, respectiv 114.748
cauze, un număr de 30.258 apeluri şi recursuri au fost admise (26,3%).

         Raportat la numărul total de cauze soluţionate de tribunale, rezultă un indice de desfiinţare de 9,2%.



         Totodată, în anul 2007 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a soluţionat un număr de 15.820 recursuri
declarate împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel în fond sau în apel din care au fost admise un
număr de 3.261 (20,6%).

         Raportat la numărul total de cauze soluţionate de Curţile de Apel, rezultă un indice de desfiinţare de
2,8 %.




87
   Într-o situaţie ideală, în care eroarea umană – datorată oricăruia dintre participanţii la procedura judiciară – judecător,
procuror, avocaţi sau părţi – ar fi exclusă, hotărârile judecătoreşti ar trebui să rămână irevocabile prin achiesarea părţii care a
pierdut procesul la soluţia pronunţată, manifestată prin neexercitarea căii de atac. Prin urmare indicele ponderii atacabilităţii
hotărârilor reflectă că peste 80% dintre justiţiabilii care au pierdut procesele în care au figurat ca reclamanţi sau pârâţi, au fost
totuşi de acord cu justeţea soluţiei pronunţate, nepromovând apel sau recurs la o instanţă superioară. Din acest motiv, indicele
de casare se calculează prin raportare la totalul hotărârilor pronunţate, iar nu numai la fracţiunea celor atacate. Pentru o imagine
corectă se impune totuşi precizarea că există anumite categorii de cereri soluţionate de instanţe care au caracter necontencios
sau au numai în aparenţă caracter contencios (spre exemplu, divorţul prin acord), astfel încât s-ar impune ponderarea
concluziilor formulate pe baza acestor indici, în funcţie de aspectele menţionate.
                                                                                                                                150
                                             Indicele de desfiinţare a soluţiilor ,
                                                  comparativ 2007 cu 2006

                                                           9,20%               8,20%

                                                6%
                                                                          5%
                                                            2,80%                      2,70%



                                                   2007                       2006

                                              Judecătorii      Tribunale     Curţi de Apel




          3.5.2. Indici de calitate ai activităţii parchetelor88
          La nivelul parchetelor principalii indici calitativi privind activitatea desfăşurată, din punct de vedere
statistic, se referă la numărul şi ponderea inculpaţilor achitaţi în mod definitiv de către instanţele de judecată,
precum şi la numărul şi ponderea cauzelor restituite de instanţe în vederea refacerii sau completării urmăririi
penale.
          Sub primul aspect, în cursul anului 2007 au fost trimişi în judecată 47787 de inculpaţi, dintre care au
fost achitaţi definitiv de către instanţele de judecată 1211 ( rezultând o pondere a inculpaţilor achitaţi
definitiv din totalul inculpaţilor trimişi în judecată de 2,5%). Pentru obţinerea unui rezultat relevant, din
numărul total al inculpaţilor achitaţi se impune a fi dedus cel al inculpaţilor achitaţi definitiv ca urmare a
aplicării art.181 din Codul penal, respectiv ca urmare a împrejurării ca fapta săvârşită, deşi de natură penală, nu
prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni89. În cursul anului 2007 au fost achitaţi pentru acest motiv
601 inculpaţi, rămânând un număr de 610 inculpaţi care au fost achitaţi definitiv pentru una dintre celelalte
cauze prevăzute de lege (rezultând o pondere în totalul achitaţilor definitiv de 1,27%)90.



88
   Date statistice furnizate Biroului Statistică din cadrul Direcţiei Resurse Umane şi Organizare de către Parchetul de pe lângă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. În statistică nu sunt incluse parchetele militare şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie, inclusiv direcţiile din compunerea acestuia.
89
   Această deducere se justifică prin faptul că aplicarea art.18 1 Cod penal constituie o chestiune de apreciere judiciară,
considerată neimputabilă magistratului. În astfel de cazuri, sunt întrunite toate condiţiile formale care ar impune angajarea
răspunderii penale şi aplicarea unei pedepse: fapta săvârşită de inculpat este pe deplin probată, această faptă este prevăzută de
legea penală şi a fost săvârşită cu forma de vinovăţie impusă de lege. Totuşi, răspunderea penală nu va fi angajată întrucât, în
conţinutul său concret, fapta este în mod evident lipsită de importantă, atingerea adusă valorii sociale ocrotite prin norma
penală fiind minimă. Ca urmare, în locul condamnării la o pedeapsă penală se va pronunţa achitarea,. Aplicându-i-se însă
inculpatului, obligatoriu, o sancţiune cu caracter administrativ dintre cele prevăzute de lege.
90
   În anul 2006 ponderea inculpaţilor achitaţi definitiv în totalul trimişilor în judecată a fost de 1,81%, iar, cu excluderea
cazurilor de aplicare a art.18 ind.1 C.p., de 0,76%.
                                                                                                                            151
           În ipoteza particulară a cauzelor pentru care urmărirea penală se face obligatori de către procuror
(urmărire penală proprie) au fost achitaţi definitiv 166 de inculpaţi, dintre care 31 în temeiul art.181 Cod penal.
           În cursul anului 2007 au fost restituite definitiv de către instanţele de judecată, în vederea refacerii
sau completării urmăririi penale, un număr de 129 de cauze din totalul de 36820 cauze soluţionate prin
rechizitoriu ( 0,35 %), dintre acestea 29 de cauze privind cazuri de urmărire penală proprie.


           3.5.3. Percepţia instanţelor şi parchetelor asupra cauzelor care provoacă desfiinţarea
hotărârilor în căile de atac sau conduc la achitarea definitivă a inculpaţilor sau la restituirea cauzelor
de către instanţă91


           În vederea identificării cauzelor care provoacă desfiinţarea hotărârilor judecătoreşti în căile de atac, s-a
cerut instanţelor să acorde un punctaj cauzelor de casare, unde cele mai multe puncte trebuiau acordate
cauzelor mai frecvent întâlnite.
           În urma evaluării răspunsurilor instanţelor de control judiciar la chestionare, rezultă concluziile redate
mai jos:


           La nivelul curţilor de apel
           Cel mai mare punctaj a fost obţinut de următoarele motive de casare: netemeinicia hotărârilor
împotriva cărora au fost formulate căi de atac, provocată de lipsa de diligenţă a părţii în administrarea cauzei
(ignorarea obligaţiilor procedurale, nepropunerea sau nefurnizarea de mijloace de probă pertinente) şi
interpretarea greşită a legii de către judecătorul de fond, într-o chestiune de practică neunitară sau cu privire la
care în doctrină subzistă interpretări diferite.
           Aceste cauze au fost urmate la egalitate de altele două şi anume: casarea hotărârii de fond pe elemente
de apreciere ( cum ar fi individualizarea pedepsei, însă în interiorul limitelor impuse de lege, stabilirea
modalităţii de executare ) şi netemeinicia hotărârii de fond, datorată administrării în calea de atac a unor probe
noi, neavute în vedere la fond, fără culpa judecătorului de la prima instanţă.
           Urmează, în opinia celor intervievaţi, un alt motiv de casare care constă în apariţia, după pronunţarea
hotărârii de fond, a unei decizii privind soluţionarea unui recurs în interesul legii, a unei decizii de
neconstituţionalitate sau a unei decizii a Curţii Europene a Drepturilor Omului prin care se impune o soluţie
contrară.
           Un punctaj mai mic a fost acordat următoarelor situaţii: acte noi în căile de atac, încălcarea
dispoziţiilor art. 261 punctul 5 Cod procedură civilă ( nearătarea în cuprinsul hotărârii a motivelor de fapt şi de

91
   Date sintetizate de către Direcţia Resurse Umane şi Organizare pe baza răspunsurilor transmise de instanţe şi parchete la
chestionarul pentru colectarea unor date necesare întocmirii Raportului.
                                                                                                                               152
drept care au format convingerea instanţei, precum şi a celor pentru care s-au înlăturat cererile părţilor),
schimbarea practicii judiciare, modificări legislative, nelegala citare a părţilor, probatoriu incomplet, omisiunea
instanţei de a se pronunţa pe un capăt de cerere.


        La nivelul tribunalelor
        Cel mai mare punctaj a fost acordat motivului de casare a hotărârii de fond pe elemente de apreciere
(individualizarea pedepsei, însă în interiorul limitelor impuse de lege, stabilirea modalităţii de executare, etc.),
acesta fiind urmat la egalitate de următoarele: interpretarea greşită a legii de către judecătorul de fond, într-o
chestiune de practică neunitară sau cu privire la care în doctrină subzistă interpretări diferite, netemeinicia
hotărârii de fond, provocată de lipsa de diligenţă a părţii în administrarea cauzei (ignorarea obligaţiilor
procedurale, nepropunerea sau nefurnizarea de mijloace de probă pertinente), netemeinicia hotărârii de fond,
datorată administrării în calea de atac a unor probe noi, neavute în vedere la fond, fără culpa judecătorului.
          O incidenţă mai mică au avut-o motivele de casare vizând nelegalitatea hotărârii de fond, ca urmare
a încălcării unor condiţii de formă ( spre exemplu, nesemnarea minutei de către judecătorul de fond, lipsa
încheierii de amânare a pronunţării în cauză etc.) şi apariţia, după pronunţarea hotărârii atacate, a unei decizii
privind soluţionarea unui recurs în interesul legii, a unei decizii de neconstituţionalitate sau a unei decizii a
Curţii Europene a Drepturilor Omului etc. prin care se impune o soluţie contrară.
        La categoria “alte cauze” au fost cuprinse următoarele: interpretarea diferită a probelor administrate,
renunţări la judecată, tranzacţii, stingerea acţiunii prin împăcarea părţilor, compunerea nelegală a instanţei,
lipsa rolului activ al judecătorului, instrumentarea defectuoasă a cauzelor.


        Principalele cauze pentru care parchetele au înregistrat soluţii de restituire şi achitare definitive au
fost, în urma evaluării răspunsurilor la chestionar, următoarele:
        Punctajul cel mai ridicat a fost obţinut de cauza referitoare la aprecierea diferită a pericolului social al
faptei de către instanţa care a pronunţat soluţia, faţă de aprecierea procurorului, urmată în procente apropiate
de cauze privind netemeinicia soluţiei datorate administrării în faza de judecată a unor probe noi, fără culpa
procurorului, netemeinicia soluţiei, provocată de lipsa de diligenţă a părţii în administrarea cauzei (ignorarea
obligaţiilor procedurale, nepropunerea sau nefurnizarea de mijloace de probă pertinente) şi nelegalitatea
soluţiei, produsă de alte cauze decât încălcarea unor condiţii de formă, precum şi interpretarea greşita a legii.
        Punctaj mai redus a fost obţinut de cauze referitoare la apariţia, după trimiterea în judecată a unei
decizii privind soluţionarea unui recurs în interesul legii, a unei decizii de neconstituţionalitate sau a unei
decizii a Curţii Europene a Drepturilor Omului etc, prin care se impune o soluţie contrară, nelegalitatea
soluţiei, ca urmare a încălcării unor condiţii de formă şi interpretarea greşită de către procuror, într-o
chestiune de practică neunitară sau cu privire la care în doctrină subzistă interpretări diferite.

                                                                                                                 153
        Alte cauze ale soluţiilor de restituire şi achitare definitive, evidenţiate de parchete au fost aprecierea
trunchiată a probelor de către instanţă, interpretarea diferită a probelor de către judecător, schimbarea
declaraţiilor, de către părţi sau martori, în faza de judecată, legislaţie favorabilă unor inculpaţi având ca urmare
alterarea probelor, ignorarea probelor administrate în faza de urmărire penală, nedeclararea căilor de atac în
timp util, dezincriminarea penală a faptelor, interpretarea diferită a legii, insuficienta documentare.
        Cele mai frecvente cauze pentru infirmările de soluţie au fost cercetări incomplete, interpretarea
diferită a probelor, aprecierea greşită a gradului de pericol social al faptei, nepronunţarea asupra tuturor
faptelor reclamate, neadministrarea unor probe utile şi pertinente solicitate, insuficienţa probatoriului.
        Cauzele frecvente pentru admiterea plângerilor împotriva soluţiilor procurorului au fost cele privind
interpretarea diferită a unor dispoziţii legale, solicitarea unor probe noi de către părţi, cercetări incomplete,
nepronunţarea asupra tuturor faptelor reclamate, nerespectarea drepturilor şi garanţiilor procesuale, soluţii
netemeinice,     situaţii noi apărute după soluţionare,         aprecierea diferită   a gradului de pericol social.




                                3.6. Măsuri pentru unificarea practicii judiciare


        3.6.1. Recursul în interesul legii

        Una dintre principalele deficienţe cu care se confruntă sistemul judiciar român, cu incidenţă asupra
calităţii actului de justiţie şi a credibilităţii justiţiei, este practica judiciară neunitară, precum şi aplicarea
neunitară a legislaţiei în vigoare. Pentru remedierea acestei situaţii şi pentru asigurarea securităţii raporturilor
juridice, în conformitate cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, au fost avute în vedere
următoarele măsuri: aplicarea mecanismelor procedurale existente, respectiv promovarea recursurilor în
interesul legii şi îmbunătăţirea accesului magistraţilor la jurisprudenţă şi la Monitorul Oficial, în principal prin
conectarea instanţelor la bazele de date specifice, precum şi prin publicarea pe paginile de Internet ale acestora
a jurisprudenţei relevante.

        Instabilitatea şi incoerenţa legislativă, modificările la intervale de timp foarte scurte a unor legi,
necorelarea actelor normative şi a instituţiilor de drept fundamentale, adoptarea unor reglementări
conjuncturale, elaborarea de acte normative incomplete şi contradictorii reprezintă vulnerabilităţile cele mai
grave ale sistemului nostru judiciar generatoare de practică judiciară neunitară.

        În vederea realizării obiectivului asigurării unui înalt standard         de previzibilitate a procedurilor
judiciare, prin unificarea practicii, se impune sprijinirea procesului de unificare a acesteia la nivelul curţilor de
apel (şi a tuturor instanţelor subordonate), urmând ca apoi, prin activitatea specifică a Înaltei Curţi de Casaţie
şi Justiţie, să se asigure uniformizarea practicii la nivel naţional.

                                                                                                                154
        Este de necontestat faptul că interpretarea şi aplicarea unitară a legilor pe întreg teritoriul ţării de către
instanţele de judecată constituie premisa esenţială pentru realizarea actului de justiţie la parametrii de calitate şi
de eficienţă care să asigure garantarea securităţii juridice a persoanelor şi bunurilor acestora.

        Datoria principală a practicii judiciare o constituie asigurarea securităţii şi stabilităţii raporturilor
juridice, judecătorul fiind chemat să soluţionez cauzele deduse judecăţii numai în baza şi în condiţiile legii.

        Activitatea de înfăptuire a justiţiei presupune interpretarea şi aplicarea legilor de către instanţele
judecătoreşti în cauzele deduse judecăţii. Calitatea actului de înfăptuire a justiţiei depinde de interpretarea şi
aplicarea corectă a legii într-un cadru unitar, care presupune existenţa unei practici judiciare unitare.

        În conformitate cu prevederile art. 126 alin. (3) din Constituţia României, „Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti, potrivit
competenţei sale.”

        În prezent principala modalitate de unificare a jurisprudenţei o constituie recursul în interesul legii
reglementat de dispoziţiile art. 329 din Codul de procedură civilă (în materie civilă) şi de art. 4142 din Codul de
procedură penală( în materie penală).

        Astfel, potrivit art. 329 din Codul de procedură civilă, procurorul general al Parchetului de
pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, precum şi colegiile
de conducere ale curţilor de apel au dreptul, pentru a se asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii pe
întreg teritoriul României, să ceară Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să se pronunţe asupra chestiunilor de
drept care au fost soluţionate diferit de instanţele judecătoreşti.

        Deciziile prin care se soluţionează sesizările se pronunţă de Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

        Soluţiile se pronunţă numai în interesul legii, nu au efect asupra hotărârilor judecătoreşti examinate şi
nici cu privire la situaţia părţilor din acele procese. Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este
obligatorie pentru instanţe.

        Potrivit art. 4142 din Codul de procedură penală, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie, direct, sau ministrul justiţiei, prin intermediul procurorului general al Parchetului
de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi colegiile de conducere ale curţilor de apel şi ale
parchetelor de pe lângă acestea au obligaţia, pentru a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legilor penale şi
de procedură penală pe întreg teritoriul ţării, să ceară Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să se pronunţe asupra
chestiunilor de drept care au primit o soluţionare diferită din partea instanţelor judecătoreşti.



                                                                                                                  155
        Aşadar, se poate constata că în timp ce în materie civilă, colegiile de conducere ale curţilor de apel au
dreptul de a sesiza Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu chestiuni de drept care au primit o soluţionare diferită
din partea instanţelor judecătoreşti, în materie penală, colegiile de conducere ale curţilor de apel şi ale
parchetelor de pe lângă curţile de apel au obligaţia de a proceda în acest mod, soluţia legislativă de dată
recentă – introdusă prin Legea nr. 356/2006 – fiind o măsură în sprijinul unificării practicii judiciare.

        Cererile de recurs în interesul legii se soluţionează de Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie, care se pronunţă prin decizie. Deciziile se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, precum
şi pe pagina de internet a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Acestea se aduc la cunoştinţă instanţelor şi de
Ministerul Justiţiei.

        De lege lata, este reglementată şi situaţia în care o secţie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie consideră
că este necesar să revină asupra propriei jurisprudenţe.

        Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, dacă o secţie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie consideră că este necesar să revină asupra propriei
jurisprudenţe, întrerupe judecata şi sesizează Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care judecă cu
citarea părţilor din dosarul a cărui judecată a fost întreruptă. După ce Secţiile Unite s-au pronunţat asupra
sesizării privind schimbarea jurisprudenţei, judecata continuă.

        În cursul anului 2007 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a soluţionat 87 de recursuri în interesul legii,
faţă de 37 în anul 2006, 75 fiind admise, iar 12 respinse. Dintre recursurile soluţionate, 46 sunt în materie
civilă şi 41 în materie penală.


          Prezentarea pe scurt a problemelor de drept examinate prin deciziile de recurs în interesul
                                                        legii


  Nr. decizie           Materie                        Obiect recurs                              Soluţie
     I/2007             Penală    Aplicarea art. 178 alin. (2) şi (3) din Codul penal,           ADMIS
                                  precum şi a dispoziţiilor Ordonanţei de Urgenţă a
                                  Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe
                                  drumurile publice, republicată.
     II/2007            Civilă    Aplicarea dispoziţiilor art. 24 din codul de procedură         ADMIS
                                  civilă.
    III/2007            Civilă    Aplicarea dispoziţiilor art.124 din Legea nr. 272/2004         ADMIS
                                  privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.


                                                                                                                 156
Nr. decizie   Materie                         Obiect recurs                              Soluţie


 IV/2007      Civilă    Persoanele cărora le revine exerciţiul drepturilor şi           RESPINS
                        obligaţiilor părinteşti pe durata instituirii, faţă de
                        minor, a măsurii speciale a plasamentului.
 V/2007       Civilă    Aplicarea dispoziţiilor art. 21 alin. (4) lit. f) şi art. 145    ADMIS
                        alin. (8) lit. a şi b di Legea nr. 571/2003 privind
                        Codul fiscal, precum şi ale art. 6 alin. (2) din Legea
                        contabilităţii nr. 82/1991, republicată.
 VI/2007      Civilă    Aplicarea dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Ordonanţa          ADMIS
                        de urgenţă a Guvernului nr. 177/2002 privind
                        salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor, precum şi
                        ale art. 28 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a
                        Guvernului nr. 43/2002, modificată prin ordonanţa
                        de urgenţă a Guvernului nr. 24/2004, modificată şi
                        aprobată prin Legea nr. 601/2004.
VII/2007      Penală    Aplicarea dispoziţiilor art. 48 alin. (1) lit. a, teza           ADMIS
                        ultimă din Codul de procedură penală.
VIII/2007     Penală    Instanţa învestită, în baza art. 461 alin. (1) lit. d) teza      ADMIS
                        penultimă din Codul de procedură penală, în cadrul
                        contestaţiei la executare în care se invocă modificarea
                        înţelesului noţiunii de consecinţe deosebit de
                        grave.
 IX/2007      Penală    Aplicarea dispoziţiilor art. 37 şi 38 din Legea nr.              ADMIS
                        353/2004        privind   prevenirea      şi   combaterea
                        terorismului.
 X/2007       Civilă    Aplicarea unor dispoziţii ale art. 3731 din Codul de            RESPINS
                        procedură civilă, referitoare la condiţiile pe care             ca rămas
                        trebuie să la îndeplinească cererea de executare silită         fără obiect
                        depusă la executorul judecătoresc.
 XI/2007      Civilă    Aplicarea dispoziţiilor art. 8 şi art. 13 alin. (2) din          ADMIS
                        Legea nr. 18/1991, republicată.
XII/2007      Civilă    Aplicarea dispoziţiilor art. 37 alin. (2), teza I din            ADMIS


                                                                                                      157
Nr. decizie   Materie                         Obiect recurs                               Soluţie
                        Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003, aprobată prin
                        Legea nr. 353/2003 privind salarizarea şi alte drepturi
                        ale poliţiştilor, cu modificările şi completările
                        ulterioare.
XIII/2007     Civilă    Aplicarea dispoziţiilor art. 121 alin. (3) din Codul de           ADMIS
                        procedură civilă, coroborate cu prevederile art. 258
                        alin. (2) şi ale art. 261 alin. (1), pct. 8, teza I din acelaşi
                        cod.
XIV/2007      Civilă    Aplicarea dispoziţiilor art. 169 alin. (4) din Codul de
                        procedură fiscală, republicat, cu modificările şi
                        completările ulterioare.


 XV/2007      Civilă    Aplicarea dispoziţiilor art. 400 şi 402 din Codul de              ADMIS
                        procedură civilă privind competenţa de soluţionare a
                        contestaţiei la executare.
XVI/2007      Penală    Aplicarea dispoziţiilor art. 329 din Codul penal şi ale           ADMIS
                        art. 12 şi 13 din Legea nr. 678/2001 privind
                        prevenirea şi combaterea traficului de persoane.
XVII/2007     Penală    Cererea de revizuire îndreptată împotriva unei                    ADMIS
                        hotărâri judecătoreşti definitive pronunţată în temeiul
                        art. 2781 alin. (8) lit. b) din Codul de procedură
                        penală.
 XVIII/       Penală    Aplicarea dispoziţiilor art. 37 lit. a) şi b) din Codul           ADMIS
   2007                 penal.
XIX/2007      Penală    Încadrarea juridică a faptei cetăţeanului român, aflat            ADMIS
                        în străinătate, de a se prezenta sub o identitate falsă
                        autorităţilor unui stat străin.
 XX/2007      Civilă    Aplicarea dispoziţiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr.           ADMIS
                        10/2001 privind regimul juridic al unor imobile
                        preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22
                        decembrie 1989.
XXI/2007      Civilă    Aplicarea dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din Legea nr.            ADMIS


                                                                                                    158
                     9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor
                     români pentru bunurile trecute în proprietatea
                     statului bulgar.
XXII/2007   Civilă   Aplicarea dispoziţiilor art. 16 alin. (7) din Ordonanţa      ADMIS
                     guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
                     contravenţiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002.
 XXIII/     Civilă   Aplicarea dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 32/2000         ADMIS
  2007               privind societăţile de asigurare şi supravegherea
                     asigurărilor
 XXIV/      Penală   Aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor         ADMIS
  2007               drepturi inculpaţilor cetăţeni străini, în condiţiile art.
                     65 din Codul penal.
XXV/2007    Penală   Fracţiunile din pedepsele aplicate ce trebuie executate      ADMIS
                     în cazul cererilor de eliberare condiţionată formulate
                     pentru infracţiuni comise anterior adoptării Legii nr.
                     140/2006.
 XXVI/      Penală   Competenţa judecării cauzelor ce au ca obiect                ADMIS
  2007               infracţiunile prevăzute de art. 331-352 din Codul
                     penal, precum şi alte infracţiuni săvârşite în legătură
                     cu îndatoririle de serviciu, comise de personalul
                     militar al fostei Direcţii Generale a Penitenciarelor,
                     anterior intrării în vigoare a Legii nr. 293/2004.
 XXVII/     Penală   Asistenţa juridică acordată în procesul penal unui           ADMIS
  2007               inculpat sau învinuit de o persoană care nu a
                     dobândit calitatea de avocat, în condiţiile Legii nr.
                     51/1995, cu modificările şi completările ulterioare.
XXVIII/     Penală   Calea de atac la care este supusă hotărârea instanţei        ADMIS
  2007               de fond prin care s-a dispus restituirea dosarului
                     procurorului în vederea actului de sesizare, în temeiul
                     art. 300 alin. (2) din Codul de procedură penală.
 XXIX/      Penală   Cheltuielile judiciare în cazul respingerii cererii de       ADMIS
  2007               înlocuire a măsurii internării medicale cu obligarea la
                     tratament medical formulată de persoana internată.


                                                                                          159
XXX/2007   Penală   Situaţia cererii întemeiată pe dispoziţiile art. 449 din      ADMIS
                    Codul de procedură penală, în caz de concurs de
                    infracţiuni săvârşite de un inculpat minor căruia i s-au
                    aplicat atât pedepse, cât şi măsuri educative.
 XXXI/     Penală   Încadrarea juridică a faptei de pătrundere, în orice          ADMIS
  2007              mod, într-o locuinţă sau dependinţe ale acesteia,
                    urmată de săvârşirea unei tâlhării, precum şi a faptei
                    de pătrundere, în orice mod, într-o curte sau într-un
                    loc împrejmuit ce ţine de domiciliul persoanei, urmată
                    de săvârşirea unei tâlhării.
XXXII/     Civilă   Aplicarea dispoziţiilor art. 7 alin. (4), teza I din          ADMIS
  2007              ordonanţa      Guvernului      nr.       105/1999   privind
                    acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de
                    către regimurile instaurate în România, cu începere de
                    la data de 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945
                    din motive etnice, aprobată cu modificări şi
                    completări prin Legea nr. 189/2000.
XXXIII/    Civilă   Aplicarea dispoziţiilor art299 alin. (1) raportat la art.     ADMIS
  2007              297 alin. (2) teza finală din Codul de procedură civilă.
XXXIV/     Penală   Interpretarea dispoziţiilor art. 501 din Codul de             ADMIS
  2007              procedură penală.
 XXXV/     Penală   Încadrarea juridică a faptei persoanei de a pretinde,         RESPINS
  2007              primi sau accepta bani ori alte foloase, în vederea
                    remiterii acestora unui funcţionar, asupra căruia
                    pretinde că are sau lasă să se creadă că are influenţă,
                    pentru a-l determina să facă sau să nu facă un act ce
                    intră în atribuţiile sale de serviciu.
XXXVI/     Civilă   Interpretarea dispoziţiilor art. 33 alin. (1) din Legea       ADMIS
  2007              nr. 50/1996, în raport cu prevederile art. 1 pct. 32 din
                    Ordonanţa guvernului nr. 83/2000, art. 50 din
                    Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 177/2002 şi
                    art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
                    nr. 160/2000.


                                                                                            160
XXXVII/     Civilă   Interpretarea dispoziţiilor art. 44 din Codul de             ADMIS
  2007               procedură civilă privind competenţa de soluţionare a
                     cererii de numire a unui curator special.
XXXVIII/    Civilă   Interpretarea dispoziţiilor art. 7208 din codul de           ADMIS
  2007               procedură civilă privind hotărârile date în primă
                     instanţă privind procesele şi cererile în materie
                     comercială.
XXXIX/      Civilă   Interpretarea dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. d),     ADMIS
  2007               raportat la art. 316 din Codul de procedură civilă.
XL/2007     Civilă   Posibilitatea acordării daunelor morale în cadrul
                     litigiilor de muncă privind atragerea răspunderii
                     patrimoniale a angajatorilor, potrivit art. 269 alin. (1)
                     din Codul muncii, numai în cazul în care legea,
                     contractul colectiv de muncă sau contractul individual
                     de muncă cuprinde clauze exprese în acest sens.
XLI/2007    Civilă   Aplicarea dispoziţiilor art. 1 lit. c) din ordonanţa         ADMIS
                     Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor
                     drepturi persoanelor persecutate de către regimurile
                     instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie
                     până la 6 martie 1945, din motive etnice, aprobată cu
                     modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000.
XLII/2007   Civilă   Aplicarea unor dispoziţii ale Legii nr.359/2004              RESPINS
                     privind simplificarea formalităţilor la înregistrarea în
                     registrul comerţului a persoanelor fizice, asociaţiilor
                     familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a
                     acestora, precum şi la autorizarea funcţionării
                     persoanelor juridice
 XLIII/     Civilă   Aplicarea dispoziţiilor art.23, 28 şi 41 din legea           RESPINS
  2007               nr.64/1995 privind procedura reorganizării judiciare
                     şi a falimentului, modificată şi completată prin Legea
                     nr.249/2005
 XLIV/      Civilă   Aplicarea dispoziţiilor art.43 alin.1 şi 3 din Legea         RESPINS
  2007               nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile


                                                                                            161
                     preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22
                     decembrie 1989 (devenit art.42, după republicare, ca
                     efect    al     modificărilor     intervenite    prin   Legea
                     nr.247/2005)
XLV/2007    Civilă   Căile de atac ce pot fi exercitate în litigiile ce au ca         RESPINS
                     obiect acţiunile în constatarea nulităţii absolute a
                     actelor emise cu încălcarea Legii fondului funciar
                     nr.18/1991, întemeiate pe dispoziţiile art.III din legea
                     nr. 169/1997,
 XLVI/      Civilă   Daunele-interese reprezentând contravaloarea lipsei              RESPINS
  2007               de folosinţă a imobilului restituit în baza Legii
                     nr.10/2001
 XLVII/     Civilă   Aplicarea       dispoziţiilor    art.2   din    Decretul-Lege    RESPINS
  2007               nr.61/1990 referitor la soluţionarea cauzelor ce au ca
                     obiect        acţiunea    chiriaşilor     pentru    obligarea
                     proprietarului la încheierea contractelor de vânzare-
                     cumpărare, a spaţiilor locative situate într-un cămin
                     de nefamilişti
 XLVIII/    Penală   Interpretarea dispoziţiilor art.2781 alin.8 lit.c din            ADMIS
  2007               Codul de procedură penală în cazul plângerii
                     formulate        împotriva      rezoluţiei,    ordonanţei   şi
                     dispoziţiei din rechizitoriu, prin care s-a dispus
                     neînceperea urmăririi penale sau clasarea.
XLIX/2007   Penală   Traficul de persoane incriminat prin dispoziţiile art.12         ADMIS
                     şi art.13 din Legea nr.678/2001, comis asupra mai
                     multor subiecţi pasivi.
 L/2007     Penală   Interpretarea dispoziţiilor art.631 din Codul penal în           ADMIS
                     cazul înlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa
                     închisorii.
 LI/2007    Penală   Aplicabilitatea pedepsei accesorii prevăzută de art.71           ADMIS
                     rap. la art.64 lit.a, b şi art.71 alin. 3 cu referire la art.
                     64 lit. d din Codul penal inculpaţilor minori.




                                                                                                162
LII/2007    Civilă   Aplicabilitatea prevederilor cuprinse în art.16 şi                ADMIS
                     următoarele        din     Legea     nr.247/2005        privind
                     procedura          administrativă      pentru       acordarea
                     despăgubirilor, deciziilor/dispoziţiilor emise anterior
                     intrării în vigoare a legii, contestate în termenul
                     prevăzut de Legea nr.10/2001, privind regimul juridic
                     al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie
                     1945-22 decembrie 1989, astfel cum a fost modificată
                     prin Legea nr.247/2005.


LIII/2007   Civilă   Aplicabilitatea      dispoziţiilor    art.35      din    Legea    ADMIS
                     nr.33/1994, privind exproprierea pentru cauză de
                     utilitate publică, în cazul acţiunilor având ca obiect
                     imobile expropriate în perioada 6 martie 1945-22
                     decembrie 1989, introduse după intrarea în vigoare a
                     Legii nr.10/2001.


LIV/2007    Civilă   Interpretarea dispoziţiilor art.92 alin.1 lit.b din Legea         ADMIS
                     nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte
                     drepturi de asigurări sociale, modificată şi completată.
LV/2007     Civilă   Abrogarea, cu caracter definitiv, a dispoziţiilor art.10          ADMIS
                     din Legea nr.80/1995 privind statutul cadrelor
                     militare, potrivit căruia cadrele militare în activitate
                     decorate cu ordinul „Meritul Militar” clasele a III-a, a
                     II-a şi I beneficiază de reducere a impozitului pe venit
                     cu 30%, 40% şi, respectiv, 50%.
LVI/2007    Penală   Aplicarea dispoziţiilor legale tranzitorii, prevăzute de          ADMIS
                     art.III   alin.2     din    Legea    nr.356/2006        pentru
                     modificarea şi completarea Codului de procedură
                     penală, precum şi pentru modificarea altor legi.


LVII/2007   Penală   Inadmisibilitatea        plângerii   îndreptate     împotriva     ADMIS
                     măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori


                                                                                               163
                      în baza dispoziţiilor date de acesta, altele decât
                      rezoluţiile     sau   ordonanţele      procurorului       de
                      netrimitere în judecată, reglementate de art.2781 alin.1
                      din Codul de procedură penală.
LVIII/2007   Penală   Interpretarea dispoziţiilor art.192 alin.1 pct.1 lit.a şi       ADMIS
                      pct.2 lit.b şi c din Codul de procedură penală.
LIX/2007     Penală   Aplicarea dispoziţiilor din Legea nr. 78/2000 pentru            ADMIS
                      prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de
                      corupţie.
 LX/2007     Penală   Inadmisibilitatea     cererii   de   revizuire    care    se    ADMIS
                      întemeiază pe alte motive decât cazurile prevăzute de
                      art.394 din Codul de procedură penală.
LXI/2007     Civilă   Interpretarea dispoziţiilor art.190 alin.1 lit.c din Codul      ADMIS
                      de procedură fiscală, raportate la prevederile art.191
                      alin.2 din acelaşi cod.
LXII/2007    Civilă   Interpretarea prevederilor cuprinse în art.133 alin.3           ADMIS
                      din Legea nr.31/1990 privind societăţile comerciale,
                      republicată.
 LXIII/      Civilă   Aplicarea dispoziţiilor art.403 alin.1 din Codul de             RESPINS
   2007               procedură civilă, referitor la modalitatea de fixare a
                      cauţiunii în vederea suspendării executării silite, de
                      către instanţa competentă, până la soluţionarea
                      contestaţiei la executare.


  LXIV/      Penală   Interpretarea dispoziţiilor art.171 alin.3 din Codul de         ADMIS
   2007               procedură penală.
LXV/2007     Penală   Interpretarea dispoziţiilor art.332 din Codul de                ADMIS
                      procedură penală, cu referire la art.159 alin.13 teza
                      ultimă din Codul de procedură penală.
LXVI/2007    Penală   Interpretarea     sintagmei     « vătămarea      integrităţii   ADMIS
                      corporale ori sănătăţii uneia sau mai multor
                      persoane » conţinută în dispoziţiile art.89 alin.1 din
                      Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.195/2002


                                                                                                164
                    privind circulaţia pe drumurile publice, republicată,
LXVII/     Penală   Interpretarea dispoziţiilor art.59-61 din Codul penal,        ADMIS
  2007              art.75-77 din Legea nr.275 din 20 iunie 2006 privind
                    executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de
                    organele judiciare în cursul procesului penal precum
                    şi art.450 din Codul de procedură penală.
LXVIII/    Penală   Calea de atac la care sunt supuse hotărârile                  ADMIS
  2007              pronunţate în temeiul art.285 teza I din Codul de
                    procedură penală, prin care instanţa sesizată în mod
                    greşit cu o plângere prealabilă o trimite organului
                    competent.
 LXIX/              Compunerea completului în cazul judecării declaraţiei         ADMIS
  2007              de abţinere sau cererii de recuzare.
LXX/2007   Penală   Imposibilitatea instanţelor de control judiciar de a          ADMIS
                    dispune direct în căile de atac, contopirea pedepsei
                    aplicate pentru infracţiunea care a făcut obiectul
                    judecăţii,   cu     pedepse     aplicate     infracţiunilor
                    concurente pentru        care există       o condamnare
                    definitivă, în cazul în care contopirea nu a fost
                    dispusă de către prima instanţă.


 LXXI/     Penală   Competenţa de a soluţiona plângerea formulată în              ADMIS
  2007              temeiul art.168 din Codul de procedură penală.
LXXII/     Civilă   Calitatea procesuală a Oficiului de Cadastru şi               ADMIS
  2007              Publicitate Imobiliară în cauzele ce au ca obiect
                    plângerile privind Cartea funciară întemeiate pe
                    dispoziţiile art.50 din Legea nr.7/1996, republicată.
LXXIII/    Penală   Menţinerea sau revocarea liberării condiţionate , în          RESPINS
  2007              baza art. 61 din Codul penal în condiţiile contopirii
                    unor pedepse aplicate pentru fapte concurente,
                    descoperite ulterior, dar săvârşite anterior liberării.


LXXIV/     Penală   Interpretarea dispoziţiilor art. 71 din Codul penal           ADMIS


                                                                                            165
  2007              referitoare la pedepsele accesorii.
 LXXV/     Penală   Interpretarea dispoziţiilor art. 1101 alin. 1 din Codul       ADMIS
  2007              penal.
LXXVI/     Penală   Interpretarea dispoziţiilor art. 145 şi art. 1451 din         ADMIS
  2007              Codul de procedură penală.
LXXVII/    Civilă   Interpretarea dispoziţiilor art. 34 alin. (2) (devenit art.   ADMIS
  2007              35 alin. 2) din Legea nr. 188/1999 privind statutul
                    funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi
                    completările ulterioare
LXXVIII/   Civilă   Interpretarea dispoziţiilor art. 6 din Legea nr.              ADMIS
  2007              514/2003 modificată de Legea nr. 246/2006 privind
                    organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic
                    raportate la dispoziţiile art. 60 alin. 1 şi 2 din Statutul
                    profesiei de consilier juridic, art. 31 (fost art. 29) şi
                    art. 117 (fost art. 93) din Legea nr. 188/1999 privind
                    statutul funcţionarilor publici, republicată.
LXXIX/     Civilă   Interpretarea dispoziţiilor art. 9 alin. 8 din Legea nr.      ADMIS
  2007              112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a
                    unor imobile cu destinaţia de locuinţe trecute în
                    proprietatea statului.
 LXXX/     Civilă   Aplicarea dispoziţiilor art. 30 alin. 1 şi 2 din Legea nr.    RESPINS
  2007              359/2004 privind simplificarea formalităţilor la
                    înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor
                    fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice,
                    înregistrarea fiscală a acestora, precum şi autorizarea
                    funcţionării persoanelor juridice, coroborate cu
                    prevederile art. 236 alin. 1 din Legea nr. 31/1990
                    privind societăţile comerciale, republicată, modificată
                    şi completată.


LXXXI/     Penală   Interpretarea sintagmei „pedeapsa ce se execută”              ADMIS
  2007              conţinută în dispoziţiile art.269 alin.3 din Codul penal
LXXXII/    Penală            Suportarea cheltuielilor judiciare în cazul          ADMIS


                                                                                            166
         2007                        respingerii plângerii formulată în condiţiile art.2781
                                     din Codul de procedură penală împotriva rezoluţiei
                                     sau ordonanţei procurorului de netrimitere în
                                     judecată ori a dispoziţiei de netrimitere în judecată
                                     cuprinsă în rechizitoriu.
     LXXXIII/          Penală        Interpretarea dispoziţiilor art.494 teza I din Codul de             ADMIS
         2007                        procedură penală.
     LXXXIV/            Civilă       Interpretarea      dispoziţiilor    art.907     din     Codul       ADMIS
         2007                        comercial prin trimitere la prevederile art.591 alin.1
                                     teza I din Codul de procedură civilă.
     LXXXV/             Civilă       Aplicarea dispoziţiilor art.2 alin.1 lit.a din Codul de             ADMIS
         2007                        procedură civilă raportat la art.3 pct.11 din Codul
                                     comercial
     LXXXVI/            Civilă                Dispoziţiile legale care guvernează acţiunile în           ADMIS
         2007                        constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin
                                     uzucapiune în regim de carte funciară, în situaţia
                                     prescripţiilor    achizitive    începute      sub     imperiul
                                     Decretului – Lege nr. 115/1938 şi împlinite după
                                     intrarea în vigoare a Legii nr. 7/1996.
     LXXXVII/           Civilă       Interpretarea dispoziţiilor art.100 din Legea nr.                   ADMIS
         2007                        92/1992 privind organizarea judecătorească



          3.6.2. Alte măsuri de unificare a practicii judiciare la nivel central


          Grupul de lucru nr. 2 „Unificarea practicii judiciare”92, constituit la nivelul Consiliului a analizat în
decursul anului 2007 propunerile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind
promovarea recursului în interesul legii şi a identificat hotărârile judecătoreşti în care s-au dat interpretări
diferite normelor de drept, prin discutarea semestrială a problemelor de practică neunitară.
          Facem precizarea că în materie civilă, materialele transmise de curţile de apel privind problemele de
drept soluţionate în mod neunitar în materie civilă au vizat, în principal, următoarele aspecte:
     §    uzucapiunea (dispoziţii legale incidente: Decretul - Lege nr. 115/1938 sau Codul civil);

92
   Menţionăm că, prin Hotărârea nr.116/2008 a Plenului CSM, activitatea şi componenţa Grupurilor de lucru constituite la
nivelul Consiliului Superior al Magistraturii au fost reorganizate, atribuţiile Grupului de lucru nr.2 fiind preluate de Comisia
pentru unificarea practicii judiciare.
                                                                                                                           167
   §   calitatea procesuală pasivă a Oficiului de cadastru şi publicitate imobiliară în cauzele ce au ca obiect
       plângeri împotriva încheierilor de carte funciară;
   §   modul de soluţionare a acţiunii având ca obiect restrângerea dreptului la libera circulaţie în străinătate,
       întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 248/2005, după data de 1 ianuarie 2007;
   §   acordarea primei de vacanţă pentru perioada 2003-2006 personalului auxiliar din cadrul organelor
       autorităţii judecătoreşti;
   §   cuantumul pensiei de întreţinere în cazul în care debitorul obligaţiei lucrează în străinătate şi nu se
       cunosc veniturile acestuia;
   §   competenţa materială în soluţionarea cauzelor având ca obiect decăderea din drepturile părinteşti;
   §   incidenţa dispoziţiilor art. 155 indice 1 C. pr civ, în situaţia în care părţile nu achită onorariul de
       expert, într-o cauză având ca obiect partaj de bunuri comune;
   §   admisibilitatea exercitării acţiunii în revendicare de către un singur coindivizar;
   §   aplicarea dispoziţiilor art. 20-23 C.pr.civ în situaţia în care problema competenţei materiale de
       soluţionare vizează secţiile din cadrul aceleiaşi instanţe;
   §   interpretarea disp art 268, art 282, art 299 alin 1 teza finala C pr civ.;
   §   aplicarea art 180 alin. 2, 5 din Legea nr 19/2000 şi a H.G. nr. 1315/2001 privind recorelarea pensiilor
       - reducerea punctajului mediu în cazul pensionarilor ale căror drepturi de pensie s-au deschis anterior
       Legii nr. 19/2000 ş.a.m.d.


       În materie penală, problemele de practică neunitară evidenţiate de curţile de apel au avut ca obiect:
   §   plângerea în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în
       judecată - soluţiile pe care le poate pronunţa judecătorul sunt restrictive în raport de prevederile art.
       278 indice 1 alin 1 C.pr.pen.;
   §   interpretarea art.385/9 pct.18 C. pr. pen ; măsura obligării de a nu părăsi ţara în faza judecăţii;
   §   interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 309 C.pr.pen. - cazurile în care este necesară întocmirea
       minutei;
   §   momentul de la care începe să curgă termenul de 20 de zile prevăzut de art. 278/1 alin 2 C.pr.pen.;
   §   consecinţele formulării plângerii adresate prim procurorului;
   §   sancţiunea neascultării inculpatului în apel, în baza dispoziţiilor art. 378 alin 1/1 C.pr.pen cu depăşirea
       termenului de 20 de zile prevăzut de art 278/3 C.pr.pen.;
   §   interpretarea art 385 indice 14 alin 1 indice 1 teza II C.pr.pen


       În materie comercială şi contencios administrativ, au fost identificate ca problemele drept ce au
generat o practică neunitară:
                                                                                                             168
    §   strămutarea dosarului de insolvenţă la un alt tribunal –consecinţe asupra recursurilor formulate
        împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorul-sindic anterior strămutării;
    §   aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilităţi publice, denumite
        servicii de utilităţi publice în ceea ce priveşte competenţa materială de soluţionare a litigiilor având ca
        obiect pretenţii rezultate din contractele de prestări servicii încheiate între persoane fizice sau juridice
        de drept privat şi furnizorii de utilităţi – Compania de Apă, Distrigaz, Electrica;
    §   competenţa de soluţionare a cererilor prin care se solicită obligarea Autorităţii Naţionale pentru
        Restituirea Proprietăţilor să emită un ordin de validare sau invalidare a Hotărârii Comisiei pentru
        aplicarea Legii nr. 9/1998;
    §   interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 11 alin 2 din Legea nr. 85/2006 privind procedura
        insolvenţei;
    §   inadmisibilitatea acţiunii formulate de funcţionarii publici având ca obiect drepturile lor salariale, în
        situaţia în care nu au respectat condiţia prevăzută de art. 7 din Legea contenciosului administrativ,
        respectiv obligativitatea plângerii prealabile;
    §   competenţa de soluţionare a acţiunilor care ca obiect contestarea retragerii sau anulării atestatului de
        asistent maternal;
    §   aplicarea retroactivă a Legii nr. 554/2004.



        În scopul interpretării şi aplicării unitare a legii, au fost avute în vedere şi modificări legislative pentru
instituirea unui mecanism de unificare a practicii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi de sesizare a
acesteia de către celelalte instanţe, pentru exprimarea opiniei asupra anumitor probleme de drept. Realizarea
obiectivului de unificare a practicii judiciare va determina îmbunătăţirea calităţii hotărârilor judecătoreşti, în
vederea reducerii numărului de cauze a căror soluţie a fost modificată în căile de atac.

        În vederea realizării acestui obiectiv, Consiliul Superior al Magistraturii a elaborat împreună cu Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie proiectul de Lege privind unele măsuri pentru asigurarea interpretării şi aplicării
unitare a legii de către instanţele judecătoreşti prin care se propun, în principal, următoarele reglementări:

        - Modificarea şi completarea dispoziţiilor referitoare la recursul în interesul legii, cuprinse în Codul de
procedură civilă şi Codul de procedură penală în sensul precizării condiţiilor în care Procurorul general al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi colegiile de conducere ale curţilor de apel pot
promova un recurs în interesul legii la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, modalităţile de susţinere a recursului
şi procedura de soluţionare a acestuia de către Secţiile Unite ale instanţei supreme.



                                                                                                                 169
         Prin proiect se menţine dispoziţia potrivit căreia deciziile pronunţate de Secţiile Unite ale Înaltei Curţi
de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursurilor în interesul legii se publică în Monitorul Oficial al României
Partea I şi sunt obligatorii pentru instanţe.

         - Completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, prin stabilirea în
competenţa Secţiilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a soluţionării sesizărilor pentru interpretarea unor
dispoziţii legale formulate de instanţele de recurs. Aceste sesizări se soluţionează în cadrul Secţiilor Înaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie, în raport cu competenţa fiecăreia, de complete formate din trei judecători, în
camera de consiliu, fără citarea părţilor. În cazul în care, în raport cu obiectul sesizării, problema de drept
priveşte activitatea mai multor secţii, cauza va fi soluţionată de completele reunite din cadrul secţiilor
interesate, convocate de Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

         Proiectul prevede posibilitatea pentru instanţa de recurs de a pune în discuţia părţilor problema de
drept asupra căreia urmează să solicite opinia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi să le ceară un punct de
vedere scris cu privire la aceasta. Dacă după ascultarea părţilor instanţa de recurs consideră că se impune
sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dispune prin încheiere suspendarea judecării cauzei şi transmite
instanţei supreme sesizarea privind interpretarea dispoziţiei legale care are incidenţă în cauza supusă
recursului, însoţită de punctele de vedere ale părţilor exprimate în scris dacă acestea au fost depuse.
Dezlegarea dată problemei de drept prin decizia pronunţată de completul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
este obligatorie pentru instanţa de recurs în soluţionarea cauzei.

         - A fost reglementată procedura de soluţionare a cererii privind unificarea practicii judiciare în cazul în
care se constată că o problemă de drept a fost soluţionată în mod diferit în cadrul unei Secţii a Înaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie.
         Prin Hotărârea nr.352 din data de 03 martie 2007, Plenul a dispus sesizarea ministrului justiţiei cu
proiectul de Lege privind unele măsuri pentru asigurarea interpretării şi aplicării unitare a legii de către instanţele judecătoreşti,
în vederea luării măsurilor necesare promovării acestuia.


         Tot în plan legislativ, prin Hotărârea nr.46 din data de 01 februarie 2007, Plenul Consiliului Superior
al Magistraturii a hotărât completarea dispoziţiilor Capitolului II din Regulamentul de ordine interioară al
instanţelor, cu o nouă secţiune care reglementează măsurile de unificare a practicii judiciare. Întrucât măsurile
concrete instituite prin această nouă reglementare sunt în sarcina instanţelor judecătoreşti, urmează să le
prezentăm în detaliu în cadrul secţiunii următoare.




                                                                                                                                 170
            3.6.3. Măsuri de unificare a practicii judiciare la nivelul instanţelor judecătoreşti/parchetelor
de pe lângă acestea


            În cuprinsul Regulamentului de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti a fost introdusă o nouă
secţiune denumită „Măsuri privind unificarea practicii judiciare”, fiind reglementată obligativitatea
organizării unor întâlniri lunare la nivelul fiecărei instanţe sau, după caz, al fiecărei secţii, întâlniri în cadrul
cărora sunt discutate problemele de drept care au condus la pronunţarea unor soluţii diferite.
            De asemenea, se prevede organizarea unor întâlniri trimestriale la nivelul curţilor de apel, în care vor fi
dezbătute problemele de drept care au generat o practică neunitară, cu invitarea judecătorilor din cadrul secţiei
de specialitate a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (când întâlnirile se organizează pe domenii de specializare) şi
a procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel respectivă.
            Este important de precizat că în cuprinsul regulamentului este prevăzută în mod expres obligaţia
preşedinţilor curţilor de apel de a lua măsuri pentru achiziţionarea de către serviciile de documentare a
culegerilor de decizii ale Curţii Constituţionale, jurisprudenţei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a curţilor de
apel, precum şi a jurisprudenţei Curţii Europene pentru Drepturile Omului şi a Curţii Europene de Justiţie.
            În cursul anului 2008 este necesară continuarea procesului de extindere a accesului magistraţilor la
legislaţie şi jurisprudenţă, dublat însă de măsuri suplimentare pentru conştientizarea în rândul acestora a
importanţei asigurării unei practici judiciare unitare, aspect esenţial pentru creşterea încrederii în actul de
justiţie.
            Campania de conştientizare a magistraţilor este esenţială, mai ales din perspectiva faptului că nu există
posibilitatea unui control sau a unei monitorizări individuale asupra soluţiilor date de magistrat, o astfel de
monitorizare fiind de natură a afecta principiul independenţei.
            Pentru realizarea măsurilor propuse este necesar sprijinul direct al principalei instituţii cu rol în
asigurarea practicii unitare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dar şi sprijinul Institutului Naţional al
Magistraturii, responsabil de formarea iniţială şi continuă a magistraţilor.

            În afara măsurilor amintite, în cursul anului 2007, la nivelul instanţelor judecătoreşti şi parchetelor au
fost luate şi următoarele măsuri pentru unificarea practicii judiciare. - analizarea periodică a practicii de casare
şi studierea Buletinului Casaţiei; - formarea continuă descentralizată a judecătorilor şi procurorilor; - sesizarea
colegiilor de conducere ale instanţelor judecătoreşti şi parchetelor, în vederea declanşării procedurii recursului
în interesul legii; - discutarea în colectivele de judecători şi procurori a noilor reglementări intrate în vigoare şi
a modului de interpretare a acestora; - analiza soluţiilor curţilor de apel şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie; -
întocmirea şi transmiterea la parchetele din subordine a practicii judiciare relevante a curţilor de apel; - analiza



                                                                                                                  171
de speţă cu toţi conducătorii parchetelor şi cu toţi procurorii în şedinţe comune; - întocmirea de note, studii,
documentări privind practica judiciară neunitară, cu propuneri privind declararea recursului în interesul legii.


            În ceea ce priveşte eficienţa măsurilor de unificare a practicii judiciare atât la nivel central, cât şi la
nivelul fiecărei instanţe judecătoreşti şi fiecărui parchet, semnalele sunt pozitive, având în vedere răspunsurile
transmise de instanţe şi parchete la chestionarul întocmit în vederea colectării datelor necesare redactării
raportului privind starea justiţiei pe anul 2007.
            Astfel, se constată că cele mai multe instanţe au transmis faptul că în anul 2007 practica judiciară
neunitară a existat numai în anumite domenii, în mod izolat şi că, faţă de anul 2006, cazurile de
practică neunitară s-au diminuat. Foarte puţine au fost instanţele care au răspuns în sensul că situaţiile de
practică neunitară au rămas relativ neschimbate sub aspect numeric.
            Situaţia este similară şi în cazul parchetelor, majoritatea răspunzând în sensul că, faţă de anul 2006,
cazurile de practică neunitară s-au diminuat. Alte parchete(în număr mai mic) au transmis faptul că
situaţiile de practică neunitară au rămas relativ neschimbate sub aspect numeric.
            Trebuie subliniat un aspect pozitiv şi anume că, la nivelul unor instanţe şi parchete există practică
judiciară unitară în toate domeniile, aşa cum rezultă din răspunsurile comunicate la întrebările din
cuprinsul chestionarului întocmit în vederea redactării raportului referitor la starea justiţiei.


                        3.7. Aplicarea dispoziţiilor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului
                                                     în sistemul judiciar românesc


            În anul 2007, România a fost al treilea stat după numărul cauzelor aflate pe rolul Curţii Europene a
Drepturilor Omului, însumând 10% din numărul total al cauzelor înregistrate, primul loc şi al doilea loc fiind
ocupat de Rusia cu 23,6% respectiv Turcia cu 12% din numărul total al cauzelor aflate pe rol.
            Din totalul cauzelor privind România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a soluţionat, în anul
2007, 97 de cauze, dintre care 7 au fost respinse, iar una a fost soluţionată amiabil, în cazul celorlalte
pronunţându-se hotărâri de condamnare împotriva României, sub aspectul art. 3 al Convenţiei93, art. 594, art.
695, art. 796, art. 897, art. 1098, art.1199, art.13100, art.14101, art. 1 din Protocolul nr. 1102, art. 2 din Protocolul nr.
4103.

93 Dreptul de a nu fi supus torturii ori pedepselor inumane sau degradante.
94 Dreptul la libertate şi siguranţă.
95 Dreptul la un proces echitabil.
96 Legalitatea pedepsei.
97   Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie.
98 Libertatea de exprimare.
99 Libertatea de întrunire şi asociere.
100 Dreptul la recurs efectiv.

                                                                                                                        172
          3.7.1. Principalele categorii de cauze care au atras în anul 2007 condamnarea statului român


          a. Desfiinţarea prin căi extraordinare de atac a unor hotărâri definitive şi irevocabile: 7 cauze.
          Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat în aceste cauze încălcarea dreptului la un proces
echitabil (art.6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale), precum şi a
dreptului la respectarea proprietăţii (art.1 din primul Protocol adiţional la Convenţie) ca urmare a admiterii, de
către instanţa supremă, a recursurilor în anulare promovate de Procurorul General împotriva unor hotărâri
judecătoreşti civile irevocabile prin care se recunoşteau reclamanţilor drepturi de creanţă sau alte drepturi
civile (CORNIF C. ROMÂNIEI, PIAŢA BAZAR DOROBANŢI C. ROMÂNIEI, BLIDARU C.
ROMÂNIEI, RADA C. ROMÂNIEI) ori prin care se dispusese restituirea unor imobile naţionalizate către
foştii proprietari (PUŞCAŞ C. ROMÂNIEI, BELASIN C. ROMÂNIEI, SFRIJAN C. ROMÂNIEI,).
          România a fost condamnată în aceste cauze, deşi dispoziţiile legale privind recursul în anulare au
fost abrogate atât în materie civilă cât şi în materie penală, prin Legea nr. 219/2005 privind aprobarea
OUG nr.138/2000 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă şi prin Legea nr. 576/2004
privind modificarea codului de procedură penală.
          Este de menţionat faptul că aceste condamnări survin pe fondul pronunţării hotărârilor Curţii
Europene în cauzele Brumărescu şi S.C Maşinexportimport S.A prin care Curtea a statuat că desfiinţarea, pe calea
recursului în anulare, a unei hotărâri judecătoreşti irevocabile prin care s-a recunoscut un drept civil în favoarea reclamantului,
încalcă principiul securităţii juridice şi, pe cale de consecinţă, dreptul la un proces echitabil.


          b. Imposibilitatea foştilor proprietari, ale căror imobile naţionalizate fără titlu au fost vândute
chiriaşilor în temeiul Legii 112/1995, de a obţine restituirea în natură a acestora sau o alta formă de
despăgubire: 34 cauze104.


          Motivele care au determinat condamnarea României în aceste cauze sunt legate de incoerenţa
legislativă şi aplicarea defectuoasă a legislaţiei existente în materia restituirii imobilelor naţionalizate,
întârziindu-se ori împiedicându-se nejustificat restituirea imobilelor solicitate sau acordarea de despăgubiri.


101 Interzicerea discriminării
102 Protecţia proprietăţii private,
103 Libertatea de circulaţie
104
   NEGOIŢĂ C. ROMÂNIEI, STROIA C. ROMÂNIEI, ENCIU ŞI LEGA C. ROMÂNIEI, FLORESCU C. ROMÂNIEI, GABRIEL C. ROMÂNIEI,
WEIGEL C. ROMÂNIEI, PETRESCU C.ROMÂNIEI, ERBICEANU C. ROMÂNIEI, FUNKE C. ROMÂNIEI, ASLAN C. ROMÂNIEI, PĂUN C.
ROMÂNIEI, TODICESCU C.ROMÂNIEI, BRAZDA ŞI MALIŢA C. ROMÂNIEI, HORIA JEAN IONESCU C. ROMÂNIEI, SĂVULESCU C.
ROMÂNIEI, RUSU ŞI ALŢII C.ROMÂNIEI, POPESCU ŞI DAŞOVEANU C.ROMÂNIEI, ELENA ŞI NICOLAE IONESCU C. ROMÂNIEI, HERTZOG C.
ROMÂNIEI, CAPEŢAN-BACSKAI C. ROMÂNIEI, CIOBOTEA C. ROMÂNIEI, ISAR C. ROMÂNIEI, ENGBER C. ROMÂNIEI, BĂLĂNESCU C.
ROMÂNIEI, COHEN C. ROMÂNIEI, DRAGOŞ C. ROMÂNIEI, FISCHER C. ROMÂNIEI, MUŞAT C. ROMÂNIEI, PUŞCAŞ C. ROMÂNIEI,
SZEKELY C. ROMÂNIEI, ILUŢIU C. ROMÂNIEI, SUCIU WERLE C. ROMÂNIEI, BREŢCANU C. ROMÂNIEI, BELASIN C. ROMÂNIEI.
                                                                                                                              173
        Ca şi în cauzele Străin şi alţii c. României şi Păduraru c. României, în prezentele cauze, terţe persoane
au devenit proprietarii imobilelor în litigiu mai înainte ca dreptul de proprietate al reclamanţilor asupra acestor
bunuri să fie confirmat definitiv cu efect retroactiv, reclamanţii fiind recunoscuţi (ca şi în cauza Porteanu)
drept proprietari legitimi, dat fiind caracterul abuziv al naţionalizării. Curtea a reţinut că vânzarea bunurilor
reclamanţilor către chiriaşi, în baza Legii nr. 112/1995, i-a împiedicat să-şi exercite dreptul de proprietate şi că
nici o despăgubire nu le-a fost acordată pentru această lipsire de bunuri. Curtea a observat că, deşi în virtutea
Legii nr. 247/2005, persoanele care se află în situaţia reclamanţilor au dreptul la o indemnizaţie egală cu
valoarea de piaţă a bunului care nu poate fi restituit, sub formă de titluri de valoare la fondul „Proprietatea”,
acest fond nu funcţionează, în prezent, de o manieră susceptibilă să conducă la acordarea efectivă a unei
despăgubiri. În concluzie, Curtea a considerat că privarea reclamanţilor de bunurile lor, combinată cu absenţa
totală a unei despăgubiri timp de mai mulţi ani (aproape şase ani, în cauza Negoiţă şi Stroia, opt ani, în cauza
Enciu şi Lega şi aproape zece ani, în cauzele Erbiceanu, Funke, Aslan, Păun şi Todicescu), i-a făcut să sufere o
pierdere disproporţionată şi excesivă, incompatibilă cu dreptul la respectarea bunurilor, garantat de articolul 1
al Primului Protocol Adiţional la Convenţie.


        c. Încălcarea garanţiilor oferite de art.6 parag. 1 (dreptul de acces efectiv la un tribunal,
independenţa şi imparţialitatea instanţei, etc.): 24 cauze105


        Aceste cauze se referă în principal la impedimentele care au determinat întârzieri nejustificate în
executarea unor hotărâri judecătoreşti, procedurile greoaie pentru executarea acestora, lipsa de eficienţă atât a
instanţelor de judecată, cât şi a altor organe ale statului, refuzul instanţelor judiciare de a supune legalitatea
unei decizii emise de o autoritate administrativă controlului judiciar, lipsa de coordonare şi colaborare
eficientă între instanţele judecătoreşti şi alte organe ale statului (executori judecătoreşti, Comisii locale sau
judeţene de aplicare a Legii nr. 18/1991 etc.),
        În aceste cauze, Curtea a considerat că atât refuzul de a executa hotărâri judecătoreşti, cât şi întârzierea
nejustificată în această executare reprezintă o atingere adusă dreptului de acces efectiv la un tribunal, în sensul
prevăzut de art. 6 alin.1 al Convenţiei. Condamnarea României în aceste cazuri a fost cauzată de exercitarea de
către justiţiabili a mai multor căi de atac, care au fost soluţionate cu întârziere, de notificările repetate pe care
trebuiau să le trimită organelor însărcinate cu executarea, de demararea procedurilor de executare silită care
erau împiedicate de nerespectarea unor dispoziţii procedurale etc.


105
   NERUMBERG C. ROMÂNIEI, GAVRILEANU C. ROMÂNIE, SCHREPLER C. ROMÂNIEI, DOBRE C. ROMÂNIEI, MARIA PETER C.
ROMÂNIEI, GROSU C. ROMÂNIEI, RĂDULESCU C. ROMÂNIEI, HAULER C. ROMÂNIEI, CORNELIA EUFROSINA RADU C. ROMÂNIEI, IORGA
C. ROMÂNIEI, LARCO C. ROMÂNIEI, SC RUXANDRA TRADING SRL C. ROMÂNIEI, DORNEANU C. ROMÂNIEI, HIRSCHORN C. ROMÂNIEI,
GROZESCU C. ROMÂNIEI, ANGHEL C. ROMÂNIEI, ŞTEFĂNESCU C. ROMÂNIEI, OPREA C. ROMÂNIEI, KOCSIS C. ROMÂNIEI, MICLICI C.
ROMÂNIEI, IOSIF ŞI ALŢII C. ROMÂNIEI, BOLDEA C. ROMÂNIEI, FORUM MARITIME C. ROMÂNIEI, BEIAN C. ROMÂNIEI.


                                                                                                                174
         În cauza CORNELIA EUFROSINA RADU C. ROMÂNIEI Curtea a reţinut încălcarea dreptului de
acces la instanţă, determinată de refuzul Curţii de Apel Bucureşti de a recunoaşte dreptul instanţelor de a
soluţiona acţiuni în revendicare ca cea din speţă, cu motivarea că ar fi trebuit să se urmeze calea administrativă
deschisă de Legea nr. 112/1995, amintind jurisprudenţa stabilită în cauze precum Dickmann împotriva
României sau Ban împotriva României.
         În cauza IOSIF ŞI ALŢII C. ROMÂNIEI Curtea Europeană a reiterat jurisprudenţa sa, stabilită în
cauza Weissman şi alţii împotriva României, potrivit căreia limitarea dreptului de acces la o instanţă nu este
conformă cu cerinţele articolului 6 par.1 al Convenţiei decât dacă, prin această limitare, se urmăreşte un scop
legitim şi dacă se păstrează un raport rezonabil de proporţionalitate între scopul legitim urmărit şi mijloacele
utilizate pentru atingerea sa. Curtea Europeană a reţinut că neachitarea, de către reclamanţi, a sumei dispuse
de instanţă cu titlu de cauţiune, a condus la anularea acţiunii, privându-i pe aceştia de dreptul lor de a vedea
examinat, de către o instanţă judecătorească, fondul acţiunii introduse de către ei. Cuantumul sumei dispuse
de instanţă cu titlu de cauţiune a fost apreciat de către Curte ca fiind extrem de ridicat, depăşind chiar valoarea
imobilului cu care reclamanţii garantaseră o parte din credit, iar obligarea reclamanţilor la plata acestei sume a
intervenit într-un stadiu incipient al procedurii, instanţa europeană apreciind că, în acest fel, dreptul de acces la
o instanţă al reclamanţilor a fost afectat în însăşi substanţa sa.
         În două cauze (IORGA C. ROMÂNIEI şi LARCO C. ROMÂNIEI ) s-a pus problema încălcării
dreptului de acces efectiv la un tribunal prin stabilirea unei sume excesive cu titlu de taxă de timbru în sarcina
reclamanţilor, sumă pe care aceştia nu au putut-o achita şi care a determinat anularea acţiunii.
         La momentul faptelor, Ministerul Finanţelor Publice era autoritatea competentă să aprecieze asupra
capacităţii unui solicitant de a plăti taxa, însă în cauza IORGA C. ROMÂNIEI Ministerul Finanţelor Publice,
fiind parte în procedură, nu prezenta garanţiile de independenţă şi imparţialitate impuse de Convenţie iar în
cauza LARCO C. ROMÂNIEI, Curtea Europeană a constatat că Ministerul Finanţelor Publice a respins
cererea de scutire de obligaţia de a plăti taxa formulată de reclamant şi că decizia de respingere nu putea,
potrivit prevederilor legale aplicabile la acel moment, să fie contestată în faţa instanţelor judecătoreşti, ceea ce
a condus la încălcarea dreptului de acces la instanţă al reclamanţilor, drept protejat de articolul 6 al Convenţiei
Europene a Drepturilor Omului.
         În prezent, Legea privind taxele de timbru (Legea nr. 146/1997) stabileşte plata unor taxe de timbru raportat la
valoarea obiectului litigiului, în cazul litigiilor patrimoniale evaluabile în bani, fapt ce ar putea atrage din nou condamnarea
României, în cazul în care aceste sume se dovedesc a fi excesive, mai ales că instanţa europeană apreciază suma costurilor de acest
gen în lumina circumstanţelor unui caz dat, înţelegând aici şi solvabilitatea solicitantului şi faza procedurii prin care restricţia în
chestiune îi este impusă, factori de care legea română nu ţine cont.
         În cauza HIRSCHORN C. ROMÂNIEI Curtea a considerat că a existat o încălcare a articolului 6 din
Convenţie, din punctul de vedere al nerespectării dreptului la o instanţă independentă şi imparţială, datorită

                                                                                                                                  175
faptului că judecătorii inspectori au „pledat” în favoarea respingerii cererii reclamantului, în condiţiile în care
legislaţia română în vigoare interzicea exprimarea în mod public de către magistraţi a opiniilor referitoare la un
proces în curs şi imixtiunea judecătorilor inspectori în procedura judiciară.
         În cauza FORUM MARITIME SA. ROMÂNIEI Curtea a remarcat că rezoluţiile procurorilor nu au
format obiectul unui control ulterior din partea unei instanţe judecătoreşti care îndeplineşte exigenţele art. 6
alin. 1 din Convenţie având în vedere că, la data respectivă, reclamanta nu dispunea de nici o cale de recurs
efectivă care să-i permită să conteste în instanţă actele procurorului.
         În cauza GROZESCUC. ROMÂNIEI Curtea Europeană a Drepturilor Omului                               a constatat
încălcarea articolului 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care garantează dreptul la un proces
echitabil, datorită nerespectării principiului contradictorialităţii în cadrul procedurii judiciare interne.


         d. Durata excesivă a procedurilor judiciare: 12 cauze.
         Durata excesivă a procedurilor judiciare este cauzată, în majoritatea cauzelor, de activitatea
defectuoasă a instanţelor şi parchetelor şi a altor organe ale statului, dar şi de numeroasele modificări
legislative.
         Deşi dreptul părţilor la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil are consacrare constituţională
(art. 21 alin. 3 din Constituţia României), în practică acest drept se loveşte de unele impedimente care ţin de
erori de apreciere a obiectului acţiunii, volumul mare de muncă al judecătorilor şi procurorilor, capacitatea de
administrare şi organizare a activităţii instanţelor, modificările legislative numeroase care determină blocaje în
aplicarea legilor etc.
         Cauzele în care România a fost condamnată pentru încălcarea dreptului la soluţionarea cauzelor într-
un termen rezonabil (art. 6 alin. 1 al Convenţiei) sunt: CÂRJAN C. ROMÂNIEI (dosarul a rămas pe rolul
instanţei de fond timp de patru ani datorită unui conflict negativ de competenţă, lipsei de diligenţă din partea
experţilor şi a autorităţilor administrative cărora instanţa le-a pus în vedere să prezinte o serie de documente),
GHEORGHE C. ROMÂNIEI (lipsa de complexitate a cauzei şi luarea în considerare a stării de sănătate a
reclamantului ar fi trebuit să conducă la urgentarea acţiunilor procedurale), DURDAN C. ROMÂNIEI
(atitudinea contradictorie, timp de opt ani, a autorităţilor administrative române cu privire la executarea
hotărârii judecătoreşti prin care se dispunea reîncadrarea reclamantului în postul deţinut anterior), IŞPAN C.
ROMÂNIEI (durata excesive a procedurii civile, începută în noiembrie 1993 şi încheiată în februarie 2002)
REINER ŞI ALŢII C. ROMÂNIEI (procedura a durat, în total, aproape 10 ani), CORABIAN C.
ROMÂNIEI (perioada de aproximativ 12 ani şi 2 luni, care s-a scurs până la data punerii în posesie), FORUM
MARITIME SA C. ROMÂNIEI (durata excesivă a procedurii comerciale, de şapte ani şi aproximativ nouă
luni, care a cunoscut mai multe casări cu trimitere), FISCHER C. ROMÂNIEI, SC CONCEPT LTD SRL ŞI
MANOLE C. ROMÂNIEI (durata excesivă a trei proceduri cu caracter comercial desfăşurate în faţa

                                                                                                                 176
instanţelor judecătoreşti interne), BRAGADIREANU C. ROMÂNIEI (durata excesivă a procedurii penale
desfăşurate împotriva reclamantului, opt ani şi opt luni), KOCSIS C. ROMÂNIEI (procedura a avut o durată
de nouă ani, dintre care cinci ani până la pronunţarea hotărârii definitive asupra fondului cauzei şi nu era încă
finalizată la data pronunţării hotărârii Curţii), MICLICI C. ROMÂNIEI (executarea hotărârii definitive şi
irevocabile prin care se dispunea reintegrarea reclamantului şi plata către acesta a drepturilor salariale a fost
suspendată vreme de cinci ani).


           e. Aplicarea unor tratamente inumane si degradante de către reprezentanţi ai unor instituţii
publice şi absenţa unei anchete eficiente referitoare la aceasta: 4 cauze.
           Încălcarea articolului 3 se referă în principal la relele tratamente aplicate de către ofiţeri de politie şi
jandarmerie, precum şi la neefectuarea unor anchete eficiente cu privire la aceste cauze. Numărul
condamnărilor privind încălcarea art. 3 este redus în prezent.
           În trei cazuri106 s-a constatat încălcarea articolului 3 al Convenţiei în ceea ce priveşte partea sa
procedurală, în sensul că ancheta efectuată de autorităţi în urma plângerilor de rele tratamente făcute de
reclamanţi a fost lipsită de efectivitate.
           În cauza COBZARU C. ROMÂNIEI Curtea a concluzionat, în lipsă de probe în sens contrar, că
rănile de pe corpul reclamantului au fost cauzate de către tratamentul inuman şi degradant căruia i-a fost
victimă reclamantul în timpul cât s-a aflat sub supravegherea organelor de politie, la secţia de poliţie, în seara
zilei de 4 iulie 1997.
           În cauza DUMITRU POPESCU C. ROMÂNIEI (nr.1), condamnarea României s-a datorat aprecierii
Curţii în sensul că lipsa de independenţă instituţională a celor ce erau însărcinaţi să se ocupe de ancheta asupra
plângerii reclamantului (procurori militari) faţă de presupuşii făptuitori (angajaţii Ministerului de Interne) dă
naştere la îndoieli asupra efectivităţii anchetei efectuate de aceştia.
           Această problemă nu mai este de actualitate deoarece, conform modificărilor legislative intervenite
ulterior, respectiv adoptarea Legii nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române şi Legea
nr. 360/2002 privind Statutul Poliţistului, lucrătorii de poliţie au dobândit statutul de funcţionari publici, iar
urmărirea penală şi judecata în cauzele privind poliţişti se desfăşoară de parchetele, respectiv instanţele civile.
           De asemenea, menţionăm că potrivit modificării Codului de procedură penală prin Legea nr.
281/2003, a fost introdus articolul 2781, prin care s-a acordat posibilitatea contestării în justiţie a actelor
procurorului, asigurându-se încă o garanţie a unor anchete efective.
           În cauza MACOVEI ŞI ALŢII C. ROMÂNIEI, referitor la articolul 3 sub aspect procedural, instanţa
europeană a statuat că refuzul constant de a cerceta făptuitorii sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tentativă
de omor şi prin faptul că au impus reclamanţilor să depună o nouă plângere pentru infracţiunea de loviri sau

106
      DUMITRU POPESCU C. ROMÂNIEI(NR.1), MACOVEI ŞI ALŢII C. ROMÂNIEI, COBZARU C. ROMÂNIEI.
                                                                                                                   177
alte violenţe, autorităţile interne au îndemnat reclamanţii să renunţe la plângerea lor iniţială sau să o modifice,
ancheta nefiind efectivă şi aprofundată.
        În cauza BRAGADIREANU C. ROMÂNIEI Curtea a reţinut faptul că suprapopularea
penitenciarului, precum şi condiţiile precare de igienă, ca şi lipsa unor facilităţi adecvate stării de sănătate a
reclamantului, constituie un tratament inuman şi degradant, constatând încălcarea articolului 3 din Convenţie.




        f. Încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 prin ingerinţe nejustificate asupra dreptului de
proprietate, altele decât cele rezultate din aplicarea Legii nr. 112/1995: 22 cauze.


        Enumerăm cu titlu exemplificativ cauzele în care România a fost condamnată sub acest aspect,
situaţiile de fapt şi motivaţia Curţii Europene a Drepturilor Omului fiind variate ca natură.
        În cauzele CLEJA ŞI MIHALCEA C. ROMÂNIEI, POPESCU ŞI TOADER C. ROMÂNIEI ŞI
SPANOCHE C. ROMÂNIEI a fost criticată Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 40/1999, prin prisma
condiţiilor de formă pe care le prevede cu privire la notificarea chiriaşilor, modalitatea de exprimare a
consimţământului de către terţul proprietar al locuinţei oferite chiriaşului pentru schimbul obligatoriu de
locuinţe, exigenţele de calitate impuse ca o astfel de locuinţă să fie considerată „convenabilă” şi a sancţiunilor
ce intervin în cazul nerespectării acestora, fapte considerate de Curte ca impunând o sarcină specială şi
exorbitantă asupra proprietarilor şi de natură a nu asigura un just echilibru între interesele proprietarilor şi cele
ale chiriaşilor, amintind raţionamentul din cauzei Radovici şi Stănescu împotriva României
        În cauza BOCK ŞI PALADE C. ROMÂNIEI, Curtea a reţinut că, prin hotărârea din 2001, Curtea
Supremă a stabilit că autoritatea administrativă locală a dobândit un drept de superficie în temeiul „unor
împrejurări de fapt pe care cei doi proprietari nu le-au dorit ori cunoscut” şi în temeiul jurisprudenţei
instanţelor interne, dreptul de superficie se dobândeşte exclusiv prin lege, prin uzucapiune, prin legat sau prin
convenţia părţilor, remarcând că aparenţa de drept la care s-a referit instanţa supremă nu se încadrează în
categoria actelor şi faptelor pe care se poate întemeia dreptul de superficie, ingerinţa în dreptul de proprietate
al reclamanţilor fiind incompatibilă cu dreptul la respectarea bunurilor.
        În cauza DRĂCULEŢ C. ROMÂNIEI, Curtea Europeană a considerat că imposibilitatea, pentru
reclamant, de a intra în posesia suprafeţei de teren datorită emiterii, de către autorităţile locale, a unui titlu de
proprietate, pentru aceeaşi suprafaţă de teren, în favoarea unor terţi şi faptul că autorităţile locale nu au
întreprins demersuri pentru a pune capăt unei situaţii de care sunt responsabile reprezintă o ingerinţă în
dreptul reclamantului la respectul bunurilor sale.
        În cauza BEIAN C. ROMÂNIEI, Curtea, văzând că în alte cauze similare instanţa internă supremă a
acordat altor persoane drepturile prevăzute de Legea 309/2002, aceasta a apreciat că reclamantul avea o

                                                                                                                178
«speranţă legitimă» de a obţine recunoaşterea creanţei sale şi, faţă de divergenţele din jurisprudenţă existente la
nivelul instanţei supreme, subliniind că articolul 14 din Convenţie are caracter exemplificativ, iar nu limitativ, a
constatat încălcarea articolului 1 din Primul Protocol Adiţional combinat cu articolul 14 din Convenţie.
        Articolul 1 din Protocolul nr.1, a fost încălcat şi acolo unde Curtea a constatat încălcarea articolului 6
alin.1 din cauza neexecutării, întârzierii în executarea unor hotărâri judecătoreşti privind dreptul de
proprietate, imputabile autorităţilor, neeliberării titlului de proprietate (cauza GAVRILEANU C.
ROMÂNIEI), Curtea precizând că reclamanţii au suferit un prejudiciu ce decurge din faptul că nu a beneficiat
de bunurile lor o lungă perioadă de timp107.
        Au existat cazuri de încălcare a art.1 din Protocolul nr. 1 ca o consecinţă a faptului că în urma
promovării unor căi de atac extraordinare, reclamanţii nu au putut beneficia nici de bunurile la care aveau
dreptul, nici de despăgubiri108.


        i. Încălcarea dreptului la apărare: 3 cauze109


        În aceste cauze Curtea a constatat încălcarea dreptului la un proces echitabil sub aspectul dreptului la
apărare garantat de art.6 al.1 şi al.3 lit.d) din Convenţie, apreciind că, deşi instanţele au pronunţat hotărâri în
cadrul unor proceduri de recurs împotriva unor hotărâri care au format obiectul unui apel, nu au procedat la
audierea martorilor, nu au făcut o apreciere proprie şi directă a faptelor şi a probelor pentru a stabili dacă
acestea sunt suficiente pentru a permite condamnarea şi nu au procedat la audierea nemijlocită a inculpaţilor,
hotărârile de condamnare a reclamanţilor fiind pronunţate pe baza aceloraşi acte din dosarele în care aceştia
fuseseră achitaţi de instanţele inferioare.
        Condamnarea reclamanţilor (inculpaţi), fără a face o apreciere directă a declaraţiilor acestora şi ale
martorilor şi fără a justifica motivele pentru care s-au luat în considerare doar declaraţiile date în faza de
urmărire penală, este contrară exigenţelor unui proces echitabil.
        Curtea Europeană, reiterând jurisprudenţa sa în materie (cauza Constantinescu c. României), a apreciat
că, pentru a se putea pronunţa cu privire la vinovăţia sau nevinovăţia reclamanţilor, instanţele de recurs ar fi
trebuit să analizeze toate elementele de fapt şi de drept, pe baza probelor administrate în cauză, asigurând, în
egală măsură, prezenţa inculpaţilor pentru o audiere nemijlocită, cu atât mai mult cu cât instanţele de fond şi
de apel pronunţaseră o soluţie de achitare.
        Menţionăm că prin Legea nr. 356/2006, publicată în Monitorul Oficial nr. 764 din 07.09.2006, au fost
introduse noi prevederi în Codul de procedură penală, privind ascultarea în mod obligatoriu a inculpaţilor în

107
    NERUMBERG C. ROMÂNIEI, GAVRILEANU C. ROMÂNIEI, DOBRE C ROMÂNIEI, MARIA PETER C. ROMÂNIEI, GROSU C. ROMÂNIEI,
RĂDULESCU C. ROMÂNIEI, SC RUXANDRA TRADING SRL C. ROMÂNIEI, DORNEANU C. ROMÂNIEI, CORABIAN C. ROMÂNIEI, PRODANOF
ŞI ALŢII C. ROMÂNIEI, HIRSCHORN C. ROMÂNIEI, MICLICI C. ROMÂNIEI.
108
   CORNIF C. ROMÂNIEI, PIAŢA BAZAR DOROBANŢI SRL C. ROMÂNIEI, BLIDARU C. ROMÂNIEI, VALER POP C. ROMÂNIEI,
109 MIRCEA C. ROMÂNIEI, DANILA C. ROMÂNIEI, REINER ŞI ALŢII C. ROMÂNIEI.

                                                                                                               179
faţa instanţelor de apel şi recurs, pentru a preveni producerea unor noi încălcări ale dispoziţiilor Convenţiei
Europene, în situaţii similare celor din prezentele cauze.


        l. Alte cauze


        În anul 2007 s-au pronunţat hotărâri de condamnare a României în cauze în care s-a invocat încălcarea
art. 13 şi a art.14 din Convenţie (Cobzaru, Beian), art. 11 (Bozgan), art. 7 (Dragotonoiu şi Militaru Pidhorni),
art. 5 (Nastase Silivestru), art. 8 (Nastase Silivestru şi Dumitru Popescu nr. 2), art. 10 (Boldea) şi art. 41
(Păduraru), art. 2 din Protocolul nr. 4 (Sissanis).
        În cauza COBZARU C. ROMÂNIEI, Curtea a stabilit încălcarea art. 13 din Convenţie datorită
faptului că reclamantul nu a beneficiat de un remediu efectiv pentru pretinsele rele-tratamente la care a fost
supus din partea organelor de poliţie, în speţă nefiind efectuată o anchetă efectivă şi a art.14 care interzice
discriminarea, întrucât observaţiile tendenţioase la adresa originii rome a reclamantului au evidenţiat o
atitudine discriminatorie din partea organelor de anchetă.
        În cauza BOZGAN C. ROMÂNIEI Curtea Europeană a constatat încălcarea art. 11 din Convenţie
care garantează libertatea de întrunire si de asociere întrucât faptul că asociaţia a cărei înregistrare a fost cerută
nu a întreprins, înaintea înregistrării, nicio activitate nu putea constitui un indiciu că ar avea intenţia de a
desfăşura activităţi anticonstituţionale, contrare celor înscrise în statut, o măsură atât de radicală fiind
considerată disproporţionată faţă de scopul urmărit, nefiind necesară într-o societate democratică. Mai mult,
Curtea a constatat că cererea reclamantului a fost respinsă fără ca instanţele să-i ceară să remedieze eventualele
iregularităţi din statut, faptul de a-i cere să iniţieze o nouă procedură constituindu-se într-o sarcină
disproporţionată.
        În cauza DRADOTONIU ŞI MILITARU-PIDHORNI C. ROMÂNIEI Curtea Europeană a
constatat încălcarea dispoziţiilor art. 7 paragraful 1 din Convenţie, de către autorităţile române, sub aspectul
aplicării extensive a legii penale, întrucât, pe de o parte, faţă de prevederile Codului penal în vigoare la data
săvârşirii faptelor, nu puteau fi judecate pentru corupţie decât faptele persoanelor desfăşurând o activitate în
cadrul unei organizaţii publice şi nu în cadrul unei societăţi comerciale private, iar pe de altă parte, nu s-a putut
demonstra existenţa unei jurisprudenţe accesibile şi previzibile, prealabilă săvârşirii faptelor de către
reclamanţi, care să asimileze faptele de corupţie pasivă ale salariaţilor unei bănci cu cele ale funcţionarilor sau
altor salariaţi din unităţile „obşteşti”.
        În cauza NĂSTASE SILIVESTRU C. ROMÂNIEI Curtea a constatat încălcarea art. 8 din Convenţie,
care garantează dreptul la respectarea vieţii private si de familie, apreciind că reţinerea de către autorităţi a
unor scrisori expediate de membrii familiei către reclamanta ce executa o măsură de prevenţie, în scopul de a
efectua un control al corespondenţei în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 23/1969 privind executarea pedepselor,

                                                                                                                 180
în vigoare la momentul faptelor, reprezintă o ingerinţă în exerciţiul dreptului reclamantei la respectarea
corespondenţei, precum şi a dispoziţiilor art. 5 din Convenţie, care garantează dreptul la libertate şi la
siguranţa, apreciind că procurorul care a dispus luarea măsurii arestării preventive nu îndeplinea condiţiile
prevăzute de articolul menţionat şi că reclamanta nu a fost prezentată de îndată în faţa unui „magistrat
împuternicit prin lege cu exercitarea atribuţiilor judiciare”.
        Precizăm că Legea nr. 23/1969 privind executarea pedepselor a fost abrogată prin Legea nr. 275 din 4
iulie 2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.
        În cauza DUMITRU POPESCU C. ROMÂNIEI (nr.2)                         Curtea de la Strasbourg a constatat
încălcarea art. 8 din Convenţie datorită faptului că Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţională nu este
conformă cu Convenţia europeană, întrucât nu asigură un grad minim de protecţie împotriva arbitrariului,
cerut de acest articol al Convenţiei, arătând şi lipsa de independenţă a autorităţii competente (procurorul)
pentru autorizarea ascultărilor, lipsa unei limite temporale stabilite de lege, absenţa oricărui control a priori sau
a posteriori al măsurii de ascultare a convorbirilor de către un judecător.
        Curtea Europeană a arătat, de asemenea, lipsa de independenţă a autorităţii care ar fi putut să ateste
realitatea şi fiabilitatea înregistrărilor, întrucât aceasta era Serviciul Român de Informaţii, aceeaşi autoritate care
era însărcinată cu interceptarea comunicaţiilor, Curtea apreciind că este necesară existenţa unei autorităţi
publice sau private independente de cea care a efectuat ascultările.
        În prezent, în urma modificărilor legislative, interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice sau
de altă natură sunt realizate după obţinerea unei autorizaţii motivate a judecătorului, iar în materie de control
al fiabilităţii înregistrărilor, autoritatea competentă este Institutul naţional de expertiză criminalistică, aflat în
subordinea Ministerului Justiţiei şi în cadrul căruia experţii au calitatea de funcţionari publici şi sunt
independenţi de autorităţile competente pentru interceptarea sau transcrierea convorbirilor ascultate.
        CEDO a constatat şi faptul că, în ciuda modificărilor aduse Codului de procedură penală, şi în prezent
măsuri de supraveghere pot fi dispuse de procuror, conform procedurii prevăzute de art. 13 din Legea nr.
51/1991, care nu a fost încă abrogată, arătând şi faptul că, într-o decizie recentă, Curtea Constituţională a
statuat că acest articol este în conformitate cu prevederile Constituţiei, invocând caracterul special al Legii nr.
51/1991.
        În cauza BOLDEA C. ROMÂNIEI, reamintind jurisprudenţa sa constantă în materie, Curtea a
constatat încălcarea art. 10 din Convenţie privind libertatea de exprimare              şi a   statuat că afirmaţiile
reclamantului relative la comiterea plagiatului de către colegii săi, profesori la Universitatea Politehnică
Timişoara, nu au fost lipsite de bază factuală, nu priveau viaţa privată a persoanelor respective, ci dimpotrivă,
vizau activitatea desfăşurată în calitate de profesori şi în plus, instanţele interne nu au luat în considerare proba
verităţii pe care reclamantul a făcut-o în cadrul procesului.


                                                                                                                  181
        În cauza SISSANIS C. ROMÂNIEI, Curtea de la Strasbourg a constatat încălcarea art. 2 din
Protocolul nr. 4, întrucât restrângerea libertăţii de circulaţie a reclamantului nu a fost „prevăzută de lege”,
motivul unei astfel de ingerinţe în dreptul persoanei la libertatea de circulaţie nefiind definit cu suficientă
precizie de Legea nr. 25/1969, o astfel de măsură aplicându-se automat, pentru o perioadă nedeterminată,
ceea ce încalcă drepturile persoanei.
        Curtea a remarcat şi că art. 27 din Legea nr. 25/1969 a fost declarat neconstituţional printr-o decizie a
Curţii Constituţionale din data de 11 aprilie 2001, astfel că, cel puţin în perioada ulterioară acestei date, măsura
preventivă care l-a afectat pe reclamant nu a fost conformă legislaţiei în vigoare.
        În prezent problema aceasta nu mai e de actualitate întrucât Legea nr.25/1969 a fost abrogată.
        În cauza PĂDURARU C. ROMÂNIEI, Curtea Europeană a Drepturilor Omului după ce a
pronunţat, la data de 1 decembrie 2005, hotărârea sa în ceea ce priveşte admisibilitatea şi fondul cauzei,
constatând încălcarea art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţie (protecţia proprietăţii), s-a pronunţat
asupra aplicabilităţii art. 41 din Convenţia europeană (satisfacţia echitabilă) obligând statul român la restituirea
imobilului sau la plata unor despăgubiri.


        3.7.2. Cauze în care s-au pronunţat hotărâri de respingere. Statistica cererilor declarate
inadmisibile.


        În anul 2007, s-au pronunţat hotărâri de respingere în 7 cauze110, neconstatându-se încălcări ale
drepturilor omului de către statul român sau fiind considerate inadmisibile. În altă cauză111, după înregistrarea
cauzei la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a intervenit soluţionarea amiabilă, prin încheierea unor
tranzacţii între statul român şi reclamanţi.
        Cauza KIVU C. ROMÂNIEI a avut ca obiect încălcarea art. 6 alin.1 şi a art. 1 al Protocolului nr. 1, ca
urmare a vânzării imobilului reclamanţilor anterior constatării dreptului de proprietate al acestora şi a
imposibilităţii ulterioare de a dobândi despăgubirile corespunzătoare.
        Cauza CUBAINŢ C. ROMÂNIEI, a avut ca obiect pretinsa încălcare a articolelor 2 şi 6 alin. 1 din
Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care garantează dreptul la viaţă şi respectiv dreptul la un proces
echitabil.
        Cauza MARINESCU C. ROMÂNIEI a avut ca obiect încălcarea art. 1 din Primul Protocol adiţional
la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, precum şi a art. 6 din Convenţie, însă Curtea a statuat că, la
data introducerii plângerii, în anul 2002, reclamanta nu avea calitatea de „victimă” a încălcării unui drept
garantat de Convenţie.

110
   CUBANIŢ C. ROMÂNIEI, MANŢOG C. ROMÂNIEI, KIVU C. ROMÂNIEI, MARINESCU C. ROMÂNIEI, GEORGELY
C. ROMÂNIEI, KALANYOS C. ROMÂNIEI, ŞUŢOIU C. ROMÂNIEI.
111 DURA C. ROMÂNIEI

                                                                                                               182
        În cauzele      GERGELY C.ROMÂNIEI                  şi KALANYOS C. ROMÂNIEI Curtea Europeană a
pronunţat hotărâri prin care a decis radierea de pe rolul său a acestora, deoarece privesc evenimentele ce au
avut loc în localitatea Plăieşii de Jos din judeţul Harghita la 11 august 1990, respectiv la 9 iunie 1991, probleme
ce au fost deja examinate în mod exhaustiv de către Curte în cauza Moldovan şi alţii c. României (nr. 2).
        În cauza ŞUŢOIU C. ROMÂNIEI a fost invocată încălcarea art. 8, 5, şi 6 din Convenţie, Curtea
constatând faptul că reclamanta nu a răspuns niciuneia dintre cele două comunicări ale Curţii, deşi a fost
informată cu privire la consecinţele absenţei unui răspuns şi astfel a considerat că reclamanta nu înţelege să îşi
menţină plângerea, radiind-o de pe rol.
        Cauza MANŢOG C. ROMÂNIEI a avut ca obiect pretinsa încălcare a art. 2 şi 13 din Convenţie,
Curtea de la Strasbourg concluzionând că nu au avut loc încălcări ale articolelor invocate.


        3.7.3. Aplicarea directă a Convenţiei Europene pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale în dreptul intern112


        Instanţele judecătoreşti şi parchetele de pe lângă acestea au fost chestionate cu privire la aplicarea
directă a dispoziţiilor Convenţiei privind apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale în cauzele
soluţionate ori instrumentate de acestea.
        Precizăm că, în conformitate cu dispoziţiile art. 11 alin. 2 din Constituţia României, revizuită în anul
2003, tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern, iar potrivit art. 20 din legea
fundamentală, dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi
aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care
România este parte. Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale
ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia
cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.
        Luând în considerare răspunsurile furnizate de instanţe şi parchetele de pe lângă acestea, se poate
observa că     majoritatea acestora au realizat aplicarea directă a dispoziţiilor Convenţiei privind apărarea
drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, interpretate în lumina jurisprudenţei Curţii Europene a
Drepturilor Omului.
        La nivelul curţilor de Apel şi al parchetelor de pe lângă acestea, dispoziţiile Convenţiei s-au aplicat în
marea majoritate a cazurilor, doar trei parchete de pe lângă curţile de apel susţinând că nu s-au aplicat în mod
direct dispoziţiile Convenţiei şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauzele soluţionate.
        Câteva din domeniile în care s-a realizat aplicarea dispoziţiilor Convenţiei au fost:
112
    Date sintetizate pe baza răspunsurilor transmise de instanţe şi parchete la chestionarul pentru colectarea datelor necesare
întocmirii raportului privind starea justiţiei.

                                                                                                                          183
§   prezumţia de nevinovăţie, echitatea procedurii în lumina dispoziţiilor art.6 parag. 1-3 (Curtea de Apel
    Ploieşti);
§   pedeapsă accesorie, pedepse complimentare, armonizarea normelor penale interne cu dispoziţiile
    Convenţiei europene privind drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului (art.8) şi cu jurisprudenţa
    CEDO, cauza Sabău şi Pârcălab. (Curtea de Apel Timişoara);
§   restrângerea dreptului la circulaţie; condiţii; Legea nr.248/2005, art. 2 din Protocolul nr.4 la Convenţie
    (Curtea de apel Oradea);
§   daune morale solicitate pentru lipsirea de drepturile şi libertăţile fundamentale în perioada regimului
    totalitar şi daunele acordate în baza Decretului Lege 118/1990. Inaplicabilitatea art. 6 şi 13 din CEDO
    (Curtea de Apel Craiova).
§   nesocotirea dreptului de acces la instanţă, cauza De Geouffre de la Pradelle c. Franţei, încălcarea art. 6
    alin. 1 din Convenţie şi a art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1. (Curtea de Apel Craiova);
§   încălcarea dreptului la libera circulaţie garantat de art.2 din Protocolul nr.4 la Convenţie, Legea nr.
    248/2005. (Curtea de Apel Braşov) ;
§   pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi, cauza Hrist c. Marii Britanii, neconcordanţa
    dispoziţiilor art. 71 Cod Penal cu dispoziţiile art. 3 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru
    apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, (Curtea de Apel Bacău);
§   încălcarea dreptului la un proces echitabil şi a dreptului la apărare garantate de art.6 din Convenţia
    pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. (Curtea de Apel Oradea);
§   încălcarea dreptului la un proces echitabil şi a dreptului la apărare garantate de art.6 para. 1 şi 3 din
    Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, omisiunea audierii
    inculpatului la instanţele de fond şi la instanţa de recurs, cauzele Belzicek c. Polonia şi Botten c.
    Norvegiei. ( Curtea de Apel Timişoara);
§   dreptul de acces efectiv la instanţă garantat de art.6 din Convenţie, cauza De Geonffre de la Prodelle
    c. Franţei. (Curtea de Apel Alba-Iulia);
§   materia arestării preventive, nedepăşirea perioadei rezonabile a procedurii impuse de art. 5 paragraful 3
    din Convenţie. (Curtea de Apel Piteşti);
§   materia arestării preventive, depăşirea perioadei rezonabile a detenţiei preventive.(Curtea de Apel
    Alba-Iulia);
§   plasament, stabilirea interesului superior al copilului şi dreptul acestuia de a fi crescut de părinţii săi,
    art. 8 din Convenţie raportat la jurisprudenţa consacrată, cauza Berrehab c. Olandei, cauza Elsholz c.
    Germaniei, cauza Buscemi c. Italiei, privind dreptul la viaţa de familie. (Curtea de Apel Timişoara)



                                                                                                           184
         La nivelul tribunalelor şi al parchetelor de pe lângă acestea, majoritatea acestora au realizat aplicarea
directă a dispoziţiilor Convenţiei, astfel cum sunt interpretate în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor
Omului.
         Cu titlu de exemplu, câteva din domeniile în care s-a făcut aplicarea directă a dispoziţiilor Convenţiei
s-au referit la:
    §    încălcarea dispoziţiilor privind dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil garantate de
         Convenţie şi reliefate de jurisprudenţa CEDO (cauza Bonisch c. Austriei). (Tribunalul Brăila);
    §    dreptul la libera circulaţie; realizarea condiţiei de proporţionalitate între durata restrângerii dreptului şi
         cauza care a determinat restrângerea (Tribunalul Vrancea);
    §    liberul acces la justiţie, încălcarea drepturilor ocrotite de art. 6 din Convenţia Europeană a Dreptului
         Omului şi de prevederile art. 1 din Protocolul 1 adiţional.(Tribunalul Dolj);
    §    dreptul la liberă circulaţie garantat de art. 2 din Protocolul nr. 4 la Convenţia pentru apărarea
         drepturilor omului, (cauza Rotam c. României, cauza Peltonen c. Finlandei si cauza K.S. c. Finlandei).
         (Tribunalul Bistriţa-Năsăud);
    §    art. 5 din Convenţie în cazul măsurilor privative de libertate ( Tribunalele din raza Curţii de Apel Cluj).
         La nivelul judecătoriilor şi al parchetelor de pe lângă acestea, marea majoritate a răspunsurilor au fost
în sensul aplicării directe a dispoziţiilor Convenţiei privind apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale în cauzele soluţionate.
         Parchetele de pe lângă judecătorii din circumscripţia a patru Parchete de pe lângă Curţile de Apel au
susţinut că nu a fost nevoie să se facă aplicarea dispoziţiilor Convenţiei şi a jurisprudenţei instanţei europene.
         Domeniile în care s-a realizat aplicarea directă a dispoziţiilor Convenţiei la nivelul judecătoriilor se
referă, în special, la:
    §    materia drepturilor părinteşti;
    §    materia duratei maxime de arestare preventivă, art.5 al Convenţiei;
    §    prezumţia de nevinovăţie, art. 6 alin. 2 din Convenţia pentru protecţia drepturilor omului şi a
         libertăţilor fundamentale. (Judecătoria Caracal);
    §    materia termenului rezonabil de soluţionare a cauzelor, art.6 al Convenţiei;
    §    acţiune paternitate, neconstituţionalitatea art.54 alin.2 Codul Familiei, dispoziţiile art.8 alin.1 din
         Convenţie, la cauza Kroon c. Olandei.(Judecătoria Corabia);
    §    dreptul la apărare, problema rămânerii onorariului apărătorului din oficiu să rămână în sarcina statului
         (Judecătoriile Huşi, Paşcani, Vaslui, Iaşi);
    §    aplicabilitatea garanţiilor procedurale, în materie penală, prevăzute de art. 6 din Convenţie, cauza
         Lauko c. Slovaciei.(Judecătoria Slatina);


                                                                                                                  185
         În ceea ce priveşte problematica surselor de informare a judecătorilor şi procurorilor cu privire la
jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în percepţia judecătorilor primul loc a fost ocupat de
informarea prin intermediul paginilor de internet ale Curţii de la Strasbourg, Consiliului Superior al
Magistraturii, Ministerului Justiţiei, organizaţiilor non-guvernamentale de resort etc., pe locurile următoare
situându-se informările periodice transmise în teritoriu de Consiliul Superior al Magistraturii, Monitorul
Oficial al României şi culegerile de jurisprudenţă CEDO, articole din reviste de specialitate etc. La parchete,
pe primul loc s-a aflat informarea prin intermediul Monitorului Oficial al României, urmat de informarea prin
intermediul culegerilor de jurisprudenţă, informările periodice transmise în teritoriu de Consiliul Superior al
Magistraturii şi paginile de internet menţionate mai sus.
         Punctaje scăzute în preferinţa judecătorilor şi a procurorilor, relativ la sursele de informare pe
problematica Convenţiei europene, au obţinut participările la formele de pregătire profesională specifică la
nivel centralizat/descentralizat, ceea ce impune ca prioritate pentru anul 2008 intensificarea programelor de
formare continuă dedicată aspectelor legate de aplicarea dispoziţiilor Convenţiei pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, în special în contextul în care sursa de informare cel mai slab utilizată a
fost aceea a participării, pe cont propriu, la forme de perfecţionare profesională în domeniu..


                   3.8. Instanţele şi parchetele din România în planul dreptului comunitar


         3.8.1. Aplicarea directă a dreptului comunitar
         În contextul procesului de integrare a României în cadrul Uniunii Europene, începând cu 01 ianuarie
2007, în vederea exercitării atribuţiilor corespunzătoare noii ordini juridice, se impune dobândirea de către
judecători şi procurori a unor cunoştinţe temeinice şi actualizate în materia dreptului comunitar, referitoare
atât la reglementările comunitare cât şi la aspectele de jurisprudenţă.
         În acest sens, potrivit răspunsurilor centralizate pe fiecare nivel de jurisdicţie atât la instanţe, cât şi la
parchete, magistraţii români au apreciat că nivelul de pregătire în materia dreptului comunitar este unul
corespunzător.
         În privinţa principalelor surse de informare a judecătorilor şi procurorilor pe probleme de drept
comunitar şi de jurisprudenţă a Curţii de Justiţie a Comunităţii Europene, atât la nivelul instanţelor cât şi la
nivelul parchetelor paginile de internet ale Curţii de la Luxemburg, ale Comisiei Europene, ale Consiliului Superior al
Magistraturii, Ministerului Justiţiei sau ale organizaţiilor nonguvernamentale de resort, precum şi studiul individual al tratatelor,
manualelor, culegerilor de jurisprudenţă şi al articolelor din revistele de specialitate reprezintă principalele modalităţi de
informare utilizate de magistraţi. Acestor surse de informare şi pregătire profesională continuă li se adaugă
participarea la forme de perfecţionare specifice, organizate de Institutul Naţional al Magistraturii, dar şi participarea la forme de


                                                                                                                                186
perfecţionare descentralizată, organizate la nivelul instanţelor şi parchetelor, care au primit aprecierile pozitive ale
participanţilor.
         Cursurile de pregătire organizate de Institutul Naţional al Magistraturii, precum şi cele organizate de
parchete şi instanţe au fost considerate principala sursă de informare de către magistraţii instanţelor militare,
alături de studiul doctrinei în materia dreptului comunitar.
         Şi la nivelul parchetelor militare printre sursele principale de informare în materia dreptului comunitar
au fost cuprinse studiul tratatelor, manualelor, culegerilor de jurisprudenţă şi al articolelor din revistele de specialitate, cursurile
organizate în mod descentralizat în cadrul parchetelor respective, dar şi cursurile organizate de Institutul Naţional al
Magistraturii pe aceste teme.
         Alte surse de informare au fost discuţiile informale cu colegii pe probleme de practică şi legislaţie comunitară şi
participarea la forme de perfecţionare profesională pe cont propriu(cursuri postuniversitare, masterat, doctorat).


                                                                   *


         Referitor la aplicarea directă a normelor dreptului comunitar, în cursul anului 2007 au fost
înregistrate la instanţe cauze pentru soluţionarea cărora să se impună aplicarea directă a reglementărilor
comunitare; astfel: au fost înregistrate astfel de cauze la nivelul curţilor de apel, la nivelul tribunalelor (cu
excepţia tribunalelor din circumscripţia Curţii de Apel Suceava), dar şi la nivelul judecătoriilor, conform
centralizării pe niveluri de jurisdicţie.
         În privinţa aplicării directe a normelor comunitare la parchete, în cursul anului 2007, spre deosebire de
curţile de apel, nu au fost înregistrate astfel de cauze la nivelul tuturor parchetelor de pe lângă curţile de apel
(nu au fost înregistrate cauze în care să se impună aplicarea directă a normelor comunitare la Parchetele de pe
lângă Curţile de Apel Bacău, Iaşi, Ploieşti, Timişoara, Târgu Mureş).
         La nivelul parchetelor de pe lângă tribunale, în anul 2007, nu s-au înregistrat cazuri de aplicare directă
a normelor dreptului comunitar decât la parchetele din circumscripţiile Curţii de Apel Suceava şi Curţii de
Apel Oradea, în timp ce la nivelul parchetelor de pe lângă judecătorii nu a existat nicio cauză care să implice
aplicarea directă a normelor anterior menţionate.
         În ceea ce priveşte instanţele militare, acestea au avut spre soluţionare şi cauze care făceau trimitere la
aplicarea directă a normelor comunitare la toate nivelurile de jurisdicţie, cu excepţia Curţii Militare de Apel.
         La nivelul parchetelor militare nu au fost înregistrate cauze care pentru soluţionare să facă trimitere la
aplicarea directă a normelor dreptului comunitar.




                                                                                                                                   187
          3.8.2. Cooperarea judiciară internaţională113


          3.8.2.1. Scurtă prezentare a activităţii din anul 2007 în cadrul Reţelei europene în materie
civilă şi comercială


          1. ACTIVITATEA PUNCTELOR NAŢIONALE DE CONTACT ALE ROMÂNIEI ÎN CADRUL REŢELEI
EUROPENE ÎN MATERIE CIVILĂ ŞI COMERCIALĂ ŞI ACTIVITATEA REŢELEI JUDICARE ROMÂNE ÎN

MATERIE CIVILĂ ŞI COMERCIALĂ

          Reţeaua europeană în materie civilă şi comercială a fost înfiinţată prin Decizia nr. 2001/470/CE din
28 mai 2001 a Consiliului UE. Reţelei îi revine misiunea de a facilita cooperarea judiciară dintre statele
membre în materie civilă şi comercială, inclusiv conceperea, instituirea treptată şi actualizarea unui sistem de
informaţii juridice accesibil publicului. Reţeaua îşi dezvoltă activităţile pentru funcţionarea corectă a
procedurilor cu impact transfrontalier, facilitarea cererilor de cooperare judiciară dintre statele membre şi
aplicarea efectivă şi practică a actelor comunitare.
          Reţeaua facilitează stabilirea contactelor adecvate între autorităţi, organizează întruniri periodice ale
punctelor de contact şi ale membrilor Reţelei şi elaborează şi actualizează informaţiile privind cooperarea
judiciară în materie civilă şi comercială şi sistemele juridice din statele membre.
          Punctele de contact sunt la dispoziţia autorităţilor judiciare locale în statul membru din care fac parte
în aceleaşi scopuri şi furnizează celorlalte puncte de contact şi autorităţilor toate informaţiile necesare pentru
buna cooperare judiciară dintre statele membre, pentru a le permite să elaboreze într-o manieră eficientă cereri
de cooperare judiciară şi să stabilească contactele directe cele mai potrivite.

          Membrii reţelei şi punctele de contact din reţea se întâlnesc pentru a face schimb de experienţă şi a
oferi o platformă de discuţii pentru problemele juridice şi practice întâlnite, cu abordarea anumitor chestiuni
specifice.

          Totodată, prin intermediul reţelei se are în vedere crearea unui sistem de informaţii destinate
publicului bazat pe Internet, care cuprinde site-ul web al reţelei, creat treptat şi care cuprinde actele
comunitare, măsurile interne de punere în aplicare, instrumentele internaţionale în vigoare, elementele
pertinente din jurisprudenţa comunitară din domeniul cooperării judiciare în materie civilă şi comercială,
precum şi fişele de informaţii. Fişele de informaţii sunt dedicate cu prioritate problemelor legate de accesul la
justiţie în statele membre şi includ mai ales informaţii cu privire la modalităţile de sesizare a instanţelor şi de
obţinere a asistenţei judiciare, fără a aduce atingere altor iniţiative comunitare de care reţeaua ţine seama pe
deplin.
113
    Secţiune realizată cu sprijinul Ministerului Justiţiei, care are rolul de coordonator în ceea ce priveşte participarea României
la cele două reţele judiciare europene.
                                                                                                                                188
        1.1. ACTIVITATEA PUNCTELOR NAŢIONALE DE CONTACT ALE ROMÂNIEI ÎN CADRUL REŢELEI
EUROPENE ÎN MATERIE CIVILĂ ŞI COMERCIALĂ



        Potrivit Ordinului ministrului justiţiei nr. 402/C/2007, punctele de contact ale României în cadrul
Reţelei europene în materie civilă şi comercială, sunt:
    §   doamna dr. Viviana ONACA, director-adjunct, Direcţia Drept Internaţional şi Tratate (DDIT) –
        Ministerul Justiţiei şi
    §   doamna Ioana BURDUF, consilier juridic, Direcţia Drept Internaţional şi Tratate – Ministerul
        Justiţiei.


        În anul 2007, din cauza unor restricţii bugetare, Reţeaua judiciară europeană în materie civilă şi
comercială a organizat o singură reuniune, la data de 16 02 2007, la care România a fost reprezentată prin
punctele de contact pentru RJE.


        1.2. ACTIVITATEA REŢELEI JUDICARE ROMÂNE ÎN MATERIE CIVILĂ ŞI COMERCIALĂ


        Reţeaua judiciară română în materie civilă şi comercială a fost înfiinţată prin Ordinul ministrului
justiţiei nr. 402/C/2007 şi este alcătuită din punctele de contact ale României în cadrul Reţelei europene în
materie civilă şi comercială şi din judecători de la curţile de apel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Tribunalul
Bucureşti şi Tribunalul pentru minori şi familie de la Braşov.
        În anul 2007 au avut loc 2 întâlniri ale Reţelei judiciare române în materie civilă şi comercială
la Bucureşti, la 25-26 iunie 2007, Ministerul Justiţiei şi la 26 noiembrie 2007, Curtea de Apel
Bucureşti.
        În cadrul reuniunilor Reţelei judiciare române în materie civilă şi comercială, Ministerul Justiţiei, prin
punctele de contact ale RJE , a propus dezbaterii Reţelei judiciare române (RJR) o serie de aspecte privind
instrumentele comunitare aplicabile       de la data aderării României la Uniunea Europeană în domeniul
cooperării judiciare internaţionale în materie civilă şi comercială, respectiv:
        - procedurile de comunicare a actelor judiciare, de obţinere a probelor pe calea comisiei rogatorii, de
recunoaştere şi executare a hotărârilor judecătoreşti străine,
        - procedura de soluţionare a cererilor cu valoare redusă (sub 2000 EUR) şi procedura somaţiei
europene de plată,
        - activitatea Reţelei Judiciare Europene, Atlasul judiciar European şi site-ul Ministerului Justiţiei –
componenta cooperare internaţională,
                                                                                                                189
        - bilanţul primului an de la aderarea României la Uniunea Europeană în aplicarea Regulamentului nr.
1348/2000 privind comunicarea actelor judiciare şi extrajudiciare în materie civilă şi Regulamentului nr.
1206/2001 privind cooperarea între instanţele statelor membre în domeniul obţinerii de probe în materie
civilă şi comercială şi dificultăţile întâmpinate de instanţe în aplicarea acestora referitoare la cheltuielile de
poştă, traducerea actelor şi posibilitatea acordării asistenţei juridice în lipsa unei legi de implementare a
Directivei 8/2002,
        - metode alternative de comunicare a actelor în SUA şi Canada.
        Împreună cu reprezentanţii Reţelei judiciare române au fost discutate informaţiile pe care
România le - a comunicat Comisiei Europene, în aplicarea a trei regulamente comunitare:
        - Regulamentul nr. 44/2001 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în
materie civilă şi comercială,
        - Regulamentul nr. 2201/2003 privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor
judecătoreşti în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti,
        - Regulamentul nr. 805/2004 privind stabilirea unui titlu executoriu european pentru creanţele
necontestate,
        precum şi informaţiile pe care România le va comunica instituţiilor europene cu privire la :
        - Regulamentul nr. 861/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 iulie 2007 de stabilire
a unei proceduri europene cu privire la cererile cu valoare redusă, care va intra în vigoare la data de
01.01.2009.


        Pentru a veni în sprijinul judecătorilor care au de soluţionat cauze cu element de extraneitate,
punctele de contact şi Secretariatul RJR – Direcţia Drept Internaţional şi Tratate, au propus, iar
membrii Reţelei au fost de acord cu elaborarea unor materiale informative referitoare la incidenţa
regulamentelor comunitare asupra Legii nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept
internaţionale privat:
        -       competenţa comunitară în materie civilă şi comercială în cauzele cu element de extraneitate;
        -       recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie civilă, comercială şi dreptul
familiei;
        -       competenţa comunitară şi de drept internaţional privat în materia dreptului familiei.
        Participanţii la reuniunile Reţelei au luat la cunoştinţă stadiul derulării Programului Phare
RO/2005/IB/JH/03 Strengthening the institutional and legislative framework in the field of
international judicial cooperation, şi şi-au manifestat expres dorinţa ca să fie sprijiniţi, la nivel local, pentru
continuarea pregătirii instanţelor din circumscripţia fiecărei curţi de apel, în vederea facilitării aplicării


                                                                                                               190
 instrumentelor comunitare, prin organizarea unor întâlniri în teritoriu ale membrilor reţelei cu reprezentanţii
 instanţelor din circumscripţia fiecărei curţi de apel.
            Membrii reţelei au fost consultaţi la întocmirea fişelor tehnice de ţară în materia cooperării judiciare
 internaţionale în materie civilă solicitate de Comisia Europeană în vederea publicării pe site-ul Reţelei judiciare
 europene în materie civilă şi comercială.
        Ca urmare a propunerilor făcute de membrii Reţelei judiciare române în materie civilă şi comercială,
DDIT a transmis Direcţiei de Resurse Umane şi Relaţia cu CSM propunerea ca, având în vedere activitatea
membrilor Reţelei în cadrul acesteia, pentru îmbunătăţirea cooperării judiciare internaţionale în materie civilă şi
comercială, să se analizeze oportunitatea degrevării de activităţile curente a acestora după modelul deja
reglementat al judecătorului - purtător de cuvânt.
            Totodată, DDIT a transmis direcţiei de specialitate propunerea ca fondurile instanţelor pentru
 cheltuielile de poştă şi traduceri să fie suplimentate.
            La propunerea Reţelei, Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti a fost informată cu privire la
 necesitatea pregătirii executorilor judecătoreşti în domeniul recunoaşterii şi încuviinţării executării silite a
 hotărârilor judecătoreşti străine, şi în special suprimării exequaturului din următoarele regulamente
 comunitare: Regulamentul nr. 2201/2003 privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor
 judecătoreşti în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti, Regulamentul nr. 805/2004 privind
 stabilirea unui titlu executoriu european pentru creanţele necontestate, Regulamentul nr. 1896/2006 privind
 instituirea procedurii europene a somaţiei de plată etc.
            În cursul anului 2007, Secretariatul RJR - Direcţia Drept Internaţional şi Tratate, a transmis membrilor
 Reţelei:
            -      4 solicitări pentru puncte de vedere cu privire la Regulamentul Consiliului pentru modificarea
 Regulamentului nr. 2201/2003 privind competenţa de soluţionare, precum şi introducerea de reguli de
 determinare a legii aplicabile în materia divorţului şi separării de corp. (Roma III) şi extinderea competenţelor în
 materie preliminară ale Curţii de Justiţie, prin care orice instanţă, indiferent de gradul de jurisdicţie, poate
 adresa întrebări preliminare Curţii de Justiţie;
            -      2 noutăţi legislative interne, respectiv intrarea în vigoare la 16.03.2007 a Legii nr. 44/2007 a
 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 189/2003 privind asistenţa judiciară internaţională în materie civilă
 şi comercială şi, la 29.06.2007, a Legii nr. 191/2007 pentru aprobarea OUG nr. 119/2006 privind unele
 măsuri necesare pentru aplicarea unor regulamente comunitare de la data aderării României la Uniunea
 Europeană.


                   De asemenea, tot ca urmare a discuţiilor din cadrul Reţelei, DDIT a propus şi a transmis note
 la direcţiile de specialitate privind:
                                                                                                                191
         - introducerea unei rubrici în programul ECRIS pentru o secţiune cooperare judiciară internaţională în
vederea facilitării obţinerii informaţiilor despre statistica cererilor de asistenţă.
         - consultarea Direcţiei Tehnologia Informaţiei cu privire la introducerea în programul ECRIS a (1)
formularelor de citaţie în limba română, tradusă în cele 23 de limbi ale statelor membre ale CE şi (2)
formularelor anexate regulamentelor comunitare în materia cooperării judiciare internaţionale
         - suplimentarea numărului de posturi de agenţi procedurali şi includerea în Regulamentul de
funcţionare şi organizare a instanţelor a unor atribuţii specifice pentru magistraţi şi personalul auxiliar în
domeniul cooperării judiciare internaţionale.


         3.8.2.2. Scurtă prezentare a activităţii din anul 2007 în cadrul reţelei europene în materie
penală


         1.ACTIVITATEA PUNCTELOR NAŢIONALE DE CONTACT ALE ROMÂNIEI ÎN CADRUL REŢELEI
EUROPENE ÎN MATERIE PENALĂ ŞI ACTIVITATEA REŢELEI JUDICARE ROMÂNE ÎN MATERIE PENALĂ



         Reţeaua Judiciară Europeană (în materie penală)                       a fost înfiinţată prin Acţiunea comună nr.
98/428/JAI/29.06.1998, ca un mecanism menit a facilita cooperarea judiciară în materie penală îndeosebi
împotriva formelor grave ale criminalităţii, între statele membre ale UE.
         RJE nu are personalitate juridică, iar activitatea sa este evaluată şi monitorizată de către instituţiile UE.
Reţeaua este formată din puncte de contact, reprezentative la nivelul Statelor Membre, responsabile de
cooperarea judiciară internaţională.
         Rolul reţelei este acela de a asigura stabilirea de contacte între punctele de contact din Statele Membre,
în vederea îndeplinirii atribuţiilor stabilite în sarcina acestora, organizarea de întâlniri periodice, cu caracter
general, ale reprezentanţilor Statelor Membre şi punerea la dispoziţie a unor instrumente operaţionale114 de
natură să faciliteze contactul direct între autorităţile judiciare ale Statelor Membre ale Uniunii Europene şi
aplicarea instrumentelor comunitare aplicabile în domeniul cooperării judiciare în materie penală.
         Lucrările reţelei se desfăşoară sub forma de întâlniri ordinare şi plenare, dezvoltându-se totodată şi
întâlnirile grupurilor informale de lucru. Scopul întâlnirilor periodice este acela de a permite punctelor de
contact să se cunoască reciproc şi să facă schimb de experienţă, asigurând astfel cadrul necesar dezbaterii
problemelor de ordin practic şi teoretic cu care se confruntă Statele Membre în domeniul cooperării judiciare,
în special în ceea ce priveşte implementarea măsurilor adoptate la nivelul Uniunii Europene.




114 Astfel de instrumente sunt: Fisches Belges, Atlasul Judiciar European, Compendium şi Solon

                                                                                                                     192
           1.1. ACTIVITATEA PUNCTELOR NAŢIONALE DE CONTACT ALE ROMÂNIEI ÎN CADRUL REŢELEI
EUROPENE ÎN MATERIE PENALĂ

           Punctele de contact sunt intermediari active, având sarcina de a facilita cooperarea judiciară între
autorităţile judiciare naţionale a Statelor Membre, una din caracteristicile profesionale importante fiind aceea
de a manifesta o anumită supleţe şi disponibilitate maximă în realizarea atribuţiilor, susţinând stabilirea de
contacte directe între autorităţile judiciare naţionale sau alte autorităţi competente din Statele Membre ale
Uniunii Europene. Totodată, punctele de contact au rolul de a asigura diseminarea la nivel naţional a
informaţiilor privitoare la Reţeaua Judiciară Europeană, în special asupra instrumentelor elaborate de către
aceasta.


           Prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 398/C/2007 au fost desemnate ca puncte de contact ale României
pentru RJE, următoarele persoane:
    a. din cadrul Ministerului Justiţiei:
           -       domnul Răzvan RADU, Director, Direcţia Drept Internaţional şi Tratate;
           -       doamna Mariana ZAINEA, Şef Serviciu, Serviciul de cooperare judiciară internaţională în
                   materie penală, Direcţia Drept Internaţional şi Tratate;
    b. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie:
           -       doamna Angela NICOLAE, Procuror Şef Serviciu, Serviciul de cooperare judiciară
                   internaţională, relaţii internaţionale şi programe;
           -       doamna Daniela BĂDICĂ, Procuror Şef Birou, Biroul de cooperare judiciară internaţională;
           -       doamna Laura CEH, Procuror Şef Birou, Biroul de asistenţă judiciară din cadrul Direcţiei de
                   Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism;
           -       doamna Adina PETRESCU, Procuror Şef asistenţă judiciară, Direcţia Naţională
                   Anticorupţie.


           În principiu, activitatea pe care punctele de contact ale Statelor Membre ale Uniunii Europene o
desfăşoară în cadrul reţelei implică participarea la dezbaterile şi workshop-urile care se organizează în cadrul
reuniunilor, contribuţia acestora fiind una la nivel de expert; identificarea, în funcţie de informaţiile furnizate
de punctele de contact ale Statelor Membre ale Uniunii Europene, a eventualelor măsuri care ar putea fi luate
la nivel naţional pentru îmbunătăţirea practicii în relaţia cu acel Stat Membru al Uniunii Europene; facilitarea
cooperării cu un anumit Stat Membru al Uniunii Europene pe anumite domenii ale cooperării judiciare;
solicitarea de informaţii cu privire la stadiul de soluţionare a cererilor adresate/transmise de către/către
autorităţile judiciare române; stabilirea de contacte directe între autorităţile judiciare române şi cele ale altor
state în vederea soluţionării unor astfel de cereri etc..
                                                                                                              193
        În ceea ce priveşte participarea punctelor de contact la activităţile Reţelei Judiciare Europene,
precizăm că în cursul anului 2007, au fost organizate 3 reuniuni:
    §   26 februarie 2007, Bruxelles (la această reuniune au participat domnul Răzvan RADU, doamna
        Mariana ZAINEA şi doamna Daniela BĂDICĂ. Cu această ocazie au fost prezentate în mod oficial,
        punctele de contact ale noilor State Membre ale Uniunii Europene, România şi Bulgaria. La această
        reuniune domnul Răzvan RADU a informat membrii Reţelei, în ansamblu, asupra legislaţiei române în
        domeniul cooperării judiciare în materie penală, cu precădere în materia mandatului european de
        arestare. Totodată, a fost făcută o prezentare a rolului şi atribuţiilor membrilor Reţelei Judiciare
        Române în materie penală, judecători şi procurori de la nivelul curţilor de apel şi parchetelor de pe
        lângă acestea, încurajându-se contactarea directă a acestora. În acest scop Ministerul Justiţiei a elaborat
        un material privind executarea mandatului european de arestare şi prezentarea membrilor Reţelei
        Judiciare Române în materie penală, material ce a fost publicat ulterior şi pe site-urile oficiale ale Reţelei
        Judiciare Europene şi Comisiei Europene.

    §   12-13 iunie 2007, Trier (au participat domnul Răzvan RADU şi doamna Adina PETRESCU);

    §   12-13 decembrie 2007, Obidos, Portugalia (au participat doamna Mariana ZAINEA şi Daniela
        BĂDICĂ).

        Celelalte reuniuni au vizat, în principal, următoarele aspecte: relaţia instituţională între Eurojust şi
Reţeaua Judiciară Europeană; adoptarea de noi instrumente în domeniul cooperării judiciare în materie penală
în următoarele materii: transferul persoanelor condamnate, mandatul european de probe, mandatul european
de supraveghere, recunoaşterea şi executarea în cadrul Uniunii Europene a interdicţiilor decurgând din
infracţiunile de natură sexuală, schimbul de informaţii din cazierul judiciar, garanţiile procedurale în cadrul
Uniunii Europene; aspecte de ordin practic, cu implicaţii din punct de vedere funcţional în aplicarea
mandatului european de arestare.
        De asemenea, în cursul anului 2007, punctele naţionale de contact s-au întâlnit la Bucureşti şi Bruxelles
cu reprezentanţi ai Secretariatului RJE în vederea stabilirii calendarului şi măsurilor necesare pentru extinderea
la România a instrumentelor informatice ale RJE, îndeosebi „Atlasul judiciar european” şi „Fiches Belges”. Ca
urmare a strânsei cooperări între punctele de contact ale României şi Secretariatul RJE a fost posibil ca
România să fie prima dintre cele două state noi admise în UE, despre care au fost publicate pe site-ul RJE,
informaţii în cadrul Atlasului Judiciar European privind mandatul european de arestare.
        Totodată, la sfârşitul lunii iunie, punctele naţionale de contact au transmis Secretariatului RJE „Fiches
Belges” pentru România, completate.


                                                                                                                 194
        Corespondentul naţional pentru RJE, domnul Răzvan RADU, a participat în iunie, la Haga la
reuniunea corespondenţilor naţionali ai RJE.


        1.2. ACTIVITATEA REŢELEI JUDICARE ROMÂNE ÎN MATERIE PENALĂ


        Prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 398/2007 a fost înfiinţată Reţeaua Judiciară Română, formată din
   punctele naţionale de contact şi judecători şi procurori de la Curţile de Apel şi parchetele de pe lângă
   acestea, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul de pe lângă aceasta.

           În cursul anului 2007, Secretariatul Reţelei Judiciare Române (RJR) în materie penală - Direcţia
   Drept Internaţional şi Tratate, a organizat în perioada 30-31 mai 2007, o întâlnire cu judecătorii şi
   procurorii, membri ai reţelei, în cadrul căreia au fost dezbătute dispoziţiile proiectului de Lege privind unele
   măsuri pentru consolidarea cooperării judiciare cu statele membre ale UE.

        Totodată, în luna noiembrie 2007, DDIT- Secretariatul Reţelei a organizat o serie de sesiuni la care au
participat activ şi judecătorii membrii ai Reţelei Judiciare Române în materie penală de la nivelul Curţilor de
Apel Bacău, Galaţi, Ploieşti, Oradea şi Timişoara. Seminariile s-au desfăşurat în perioadele:
    §   1-2 noiembrie, la Bucureşti, la sediul Ministerului Justiţiei, cu judecătorii din circumscripţia Curţii de
        Apel Bucureşti şi a Curţii de Apel Ploieşti;
    §   14-15 noiembrie, la Bacău, la sediul Curţii de Apel Bacău, cu judecătorii din circumscripţia Curţii de
        Apel Bacău şi a Curţii de Apel Galaţi;
    §   27-28 noiembrie, la Timişoara, la sediul Curţii de Apel Timişoara, cu judecătorii din circumscripţia
        Curţii de Apel Timişoara şi a Curţii de Apel Oradea.


        Aceste sesiuni au avut drept scop identificarea problemelor de practică judiciară, precum şi a celor de
ordin tehnico-administrativ, cu eventuale implicaţii în desfăşurarea activităţilor corespunzătoare cooperării
judiciare şi a contactului direct în relaţia cu autorităţile Statelor Membre. Principalele obiective ale acestor
întâlniri au fost: - schimbul de informaţii de specialitate şi de expertiză în domeniu, insistându-se cu precădere
asupra informaţiilor actuale şi utile din punct de vedere practic; - cunoaşterea practicii judiciare în domeniul
cooperării judiciare în materie penală - creşterea gradului de diseminare a informaţiilor de specialitate în rândul
judecătorilor direct implicaţi în activităţile de cooperare judiciară în materie penală; - facilitarea atingerii unui
nivelul ridicat de cunoaştere şi aplicării calificate a principalelor instrumente comunitare în domeniul
cooperării judiciare în materie penală; - identificarea de soluţii legislative în vederea eliminării practicii
neunitare în domeniu.


                                                                                                                195
        Sesiunile s-au desfăşurat după o tematică comună privind: aplicarea instrumentelor de cooperare
internaţională în materie penală (cooperarea „clasică”); aplicarea a două dintre instrumentele comunitare
adoptate la nivelul Uniunii Europene: Decizia-cadru nr. 584/JAI din 13 iunie 2002 privind mandatul european
de arestare şi procedurile de predare între Statele Membre ale Uniunii Europene şi Convenţia de asistenţă
judiciară în materie penală dintre Statele Membre ale Uniunii Europene din 29 mai 2000 şi Protocolul
adiţional din 2001; prezentarea Reţelei Judiciare Europene în materie penală şi Eurojust; prezentarea
instrumentelor informatice operaţionale ale Reţelei Judiciare Europene în materie penală: Atlas şi Fiches
Belges (aplicaţii practice); propunerile de modificare şi completare a Legii nr. 302/2004 privind cooperarea
judiciară internaţională în materie penală, cu modificările şi completările ulterioare; aspecte de ordin practic -
speţe. Sub aspectul problemelor de practică judiciară, dezbaterile au vizat, în principal, următoarele aspecte: -
competenţa de emitere a mandatului european de arestare; - emiterea mandatului european de arestare (natura
procedurii - judiciară sau administrativă); - caracterul public sau secret al procedurii de emitere; - completarea
formularului de mandat european de arestare; - transmiterea mandatului (diferenţele dintre difuzare şi
transmitere); - garanţiile acordate în cazul emiterii unui mandat european de arestare în baza unei hotărâri
pronunţate în lipsa inculpatului - apelul/recursul peste termen şi/sau rejudecarea în caz de extrădare; -
executarea mandatului european de arestare; - relaţia dintre procedura de executare a mandatului european de
arestare şi cauzele penale naţionale aflate în faza de urmărire penală sau de judecată în situaţia în care persoana
solicitată este cercetată penal în România pentru aceleaşi fapte sau pentru fapte diferite; - comunicarea de acte
de procedură, audierea prin videoconferinţă şi transferul temporar al unei persoane deţinute în străinătate, în
vederea participării la judecată în calitate de inculpat potrivit Convenţiei de asistenţă judiciară în materie
penală dintre Statele Membre ale Uniunii Europene din 29 mai 2000.


        Au fost elaborate şi transmise Secretariatului General al Consiliului Europei, următoarele documente:
    §   fişa privind aplicarea de către România a mandatului european de arestare;
    §   notificările   privind   declaraţiile   României   în   aplicarea   Deciziei–cadru    a   Consiliului   nr.
        584/JAI/13.06.2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele
        membre;
    §   notificarea privind aplicarea Convenţiei UE din 29 mai 2000 privind asistenţa judiciară în materie
        penală;
    §   elaborarea şi publicarea de către DDIT, pe site-ul Ministerului Justiţiei a unui îndrumar privind
        aplicarea mandatului european de arestare;
    §   elaborarea şi publicarea de către DDIT, pe site-ul Ministerului Justiţiei a unui îndrumar referitor la
        Convenţia UE din 29 mai 2000 privind asistenţa judiciară în materie penală şi a Protocolului acesteia
        din 16 octombrie 2001.
                                                                                                                196
        Deşi atribuţiile legate de procesul de formare profesională a magistraţilor aparţin Institutului Naţional
al Magistraturii, instituţie aflată în coordonarea Consiliului Superior al Magistraturii, şi în cursul anului 2007,
Direcţia Drept internaţional şi Tratate din cadrul Ministerului Justiţiei a susţinut pregătirea judecătorilor şi
procurorilor pentru aplicarea normelor europene în domeniul cooperării judiciare, intensificând, prin surse
proprii şi în cadrul Proiectului Phare 2005 „Consolidarea cadrului legislativ şi instituţional în domeniul
cooperării judiciare internaţionale”, seminariile de formare profesională organizate şi dezvoltând Ghidul în
domeniul cooperării judiciare internaţionale în materie penală, publicat pe site-ul Ministerului, pe care îl
editează. Seminariile în cadrul Proiectului Phare 2005 „Consolidarea cadrului legislativ şi instituţional în
domeniul cooperării judiciare internaţionale” s-au derulat prin Institutul Naţional al Magistraturii.




                                   3.9. Îmbunătăţirea accesului liber la justiţie


        Art. 21 din Constituţia României consacră principiul liberului acces la justiţie, potrivit căruia orice
persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime, nici o
lege neputând îngrădi exercitarea acestui drept.
        Acest principiu este reluat în art. 6 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată,
cu modificările şi completările ulterioare, care prevede că orice persoană se poate adresa justiţiei pentru
apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime în exercitarea dreptului său la un proces
echitabil, iar accesul la justiţie nu poate fi îngrădit.
        Codul de procedură civilă, în cuprinsul dispoziţiilor sale, dă eficienţă acestui principiu, prevăzând
posibilitatea instanţei de judecată de a încuviinţa, la cerere, asistenţă judiciară pentru persoanele a căror situaţie
materială precară nu le permite suportarea cheltuielilor ocazionate de procesul civil.
        În scopul asigurării protecţiei victimelor infracţiunilor, Legea nr. 211/2004 reglementează unele
măsuri de informare a victimelor infracţiunilor cu privire la drepturile acestora, precum şi de consiliere
psihologică, asistenţă juridică gratuită şi compensaţie financiară de către stat pentru victimele unor infracţiuni.
        O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, modificată prin Legea
233/2002, asigură cadrul legal pentru soluţionarea petiţiilor cetăţenilor, indiferent că ei se adresează instanţelor
sau parchetelor ori Birourilor de Relaţii cu Publicul din cadrul Ministerului Justiţiei şi Consiliului Superior al
Magistraturii.
        Situaţiile enumerate nu epuizează garanţiile oferite de legiuitor pentru asigurarea liberului acces la
justiţie, însă constituie, în aprecierea noastră, un barometru al îmbunătăţirii relaţiilor existente între cetăţeni şi
instituţiile care contribuie la înfăptuirea justiţiei sub aspectul analizat, astfel că vor fi prezentate în lumina

                                                                                                                 197
sintetizării răspunsurilor instanţelor şi parchetelor la chestionarul de colectare a datelor necesare întocmirii
raportului.


         În cuprinsul anului 2007 la nivelul instanţelor judecătoreşti au fost                dispuse măsuri privind
îmbunătăţirea accesului liber la justiţie constând în :
    §    aprobarea cererilor de acordare a asistenţei judiciare în materie civilă;
    §    aducerea la cunoştinţa victimelor infracţiunilor a drepturilor ce le revin sau admiterea unor cereri
         având ca obiect astfel de drepturi;
    §    distribuirea de ghiduri de îndrumare pentru justiţiabili;
    §    afişarea la sediul instanţei a informaţiilor de interes pentru justiţiabili;
    §    soluţionarea cu celeritate a cererilor privind furnizarea informaţilor de interes public;
    §    răspunsul cu celeritate la petiţiile adresate instanţei
    §    organizarea unor manifestări de tipul “uşi deschise”.


         În două cazuri singulare au fost amintite alte măsuri privind facilitarea liberului acces la justiţie,
respectiv normalizarea funcţionării sistemului Ecris şi acordarea unor explicaţii directe solicitanţilor.


         În activitatea parchetelor se constată luarea aceloraşi măsuri ca şi în cazul instanţelor, mai puţin în ceea
ce priveşte situaţia acordării asistenţei judiciare gratuite în materie civilă, acestea fiind :
    §    aducerea la cunoştinţa victimelor infracţiunilor a drepturilor ce le revin;
    §    distribuirea de ghiduri de îndrumare pentru justiţiabili:
    §    afişarea la sediul parchetelor a informaţiilor de interes pentru justiţiabili;

    §    soluţionarea cu celeritate a cererilor privind furnizarea informaţilor de interes public,
    §    răspunsul cu celeritate la petiţiile adresate parchetului şi organizarea unor manifestări de tipul “uşi
         deschise”.
         Alături de aceste măsuri, parchetele au evidenţiat acordarea audienţelor, ca modalitate de îmbunătăţire
a liberului acces la justiţie.


         Cererile de acordare a asistenţei judiciare au fost admise, în majoritatea cazurilor, instanţele
dispunând scutirea totală sau parţială de plata taxelor de timbru şi, mai rar, acordarea de eşalonări sau amânări
la plata taxelor de timbru sau a cauţiunilor




                                                                                                                198
        Rolul activ al instanţelor şi parchetelor în asigurarea îmbunătăţirii liberului acces la justiţie a rezultat şi
din informarea victimelor infracţiunilor asupra drepturilor ce le revin, în conformitate cu Legea nr.
211/2004.

        O bună informare a justiţiabilului poate conduce la eliminarea acţiunilor informe şi la celeritatea
desfăşurării procesului. Din păcate, în mai puţine cazuri instanţele şi parchetele au evidenţiat utilizarea măsurii
distribuirii de ghiduri către justiţiabili în cuprinsul anului 2007. Totuşi, instanţele, în unanimitate au
procedat la afişarea unor informaţii de interes pentru cetăţeni.

        Mai mult, parchetele şi unele instanţe au procedat la consilierea justiţiabililor prin acordarea de
audienţe.

        Art. 8 din O.G. 27/2002, privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, modificată prin
Legea 233/2002 impune soluţionarea memoriilor adresate de cetăţeni într-un termen de o lună, iar
respectarea acestei dispoziţii legale, în multe situaţii, chiar prin reducerea considerabilă a perioadei menţionate,
conduce la informarea corectă şi rapidă a justiţiabililor asupra problemelor pe care ei le sesizează.
        Asigurarea transparenţei actului de justiţie reprezintă o garanţie esenţială a înfăptuirii acesteia şi, prin
organizarea de către marea majoritate a instanţelor şi parchetelor a unor manifestări de tipul “uşi deschise”,
cetăţenii au avut posibilitatea nemijlocită de a observa concret etapele soluţionării cauzelor.
        Alături de prezentarea măsurilor adoptate de către instanţe şi parchete pentru îmbunătăţirea liberului
acces la justiţie, se impune a fi evidenţiate şi aspectele negative, care conduc, uneori, la punerea în discuţie a
efectivităţii acestui principiu.
        Un prim aspect, sesizat de către majoritatea instanţelor şi parchetelor îl constituie instabilitatea
legislativă, contradictorialitatea unor norme juridice interne, neconcordanţa acestora cu unele convenţii şi
tratate internaţionale la care România este parte, dar şi procedurile judiciare greoaie.
        Prin adoptarea unor astfel de norme juridice, de cele mai multe ori fără consultarea Consiliului
Superior al Magistraturii sau, direct, a magistraţilor implicaţi în aplicarea acestora, se creează premisele
tergiversării soluţionării unor litigii, dar şi o practică neunitară, caracterizată de soluţii imprevizibile şi, uneori
contradictorii.
        Înlăturarea acestei deficienţe poate interveni în situaţia adoptării unor noi coduri de procedură (penală
şi civilă) care să prevadă dispoziţii prin care să fie redusă durata procedurii judiciare, eventual prin eliminarea
unui grad de jurisdicţie, dar şi prin crearea unui cadru legislativ coerent şi stabil, care să conducă la soluţii
previzibile.
        O altă împrejurare ce conduce la îngreunarea liberului acces al cetăţenilor la justiţie este lipsa de
cunoştinţe juridice a majorităţii populaţiei, împrejurare cu consecinţe grave, în special în contextul în care
accelerarea procedurilor judiciare nu se poate face decât prin introducerea unor termene foarte scurte şi a

                                                                                                                  199
unor sancţiuni dure pentru nerespectarea obligaţiilor procesuale. Această situaţie poate fi înlăturată prin
sporirea cazurilor şi înlesnirea condiţiilor de acordare a asistenţei juridice gratuite,        introducerea unor
programe de educare a cetăţenilor încă din şcoală sau prin intensificarea programelor de distribuire către
aceştia a unor ghiduri gratuite.
          S-au mai sugerat de către unele instanţe înlăturarea procedurilor prealabile obligatorii (concilierea
directă în litigii comerciale sau plângerea prealabilă în contenciosul administrativ), dar şi simplificarea
procedurii şi condiţiilor necesare pentru obţinerea asistenţei judiciare gratuite.




                3.10. Progrese înregistrate în domeniul justiţiei pentru minori şi a protecţiei
                                              drepturilor copilului


          În vederea implementării legislaţiei în domeniul justiţiei pentru minori şi a protecţiei drepturilor
copilului, având în vedere elementele de noutate aduse prin adoptarea Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi
promovarea drepturilor copilului, precum şi a Legii nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei, la
iniţiativa Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului şi Adopţie, Guvernul României a aprobat în anul
2005 Planul naţional de acţiune privind protecţia drepturilor copilului.115
          Planul naţional de acţiune a urmărit identificarea şi clarificarea dificultăţilor întâmpinate în
soluţionarea cauzelor din domeniul protecţiei copilului şi al adopţiei de către instanţele judecătoreşti, în scopul
înlăturării acestora.
          În cadrul acestuia au fost stabilite, în mod expres, o serie de sarcini pentru Consiliul Superior al
Magistraturii şi instanţele judecătoreşti în vederea implementării legislaţiei în domeniul drepturilor copilului.


          Conform termenelor stabilite în Planul naţional de acţiune, în continuarea măsurilor întreprinse în anii
anteriori, în anul 2007 Consiliului Superior al Magistraturii şi Institutului Naţional al Magistraturii le-a revenit
ca principală atribuţie asigurarea formării magistraţilor cu privire la implementarea legislaţiei în
domeniul protecţiei drepturilor copilului, prin iniţierea de noi programe de formare care să
reunească magistraţi, asistenţi sociali, poliţişti, cadre didactice, personal medical, consilieri de
protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor.
          În acest sens, în calitate de coordonator al activităţii de formare profesională organizată de către
Institutul Naţional al Magistraturii, prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr.
782/07.12.2006 a fost aprobat, pentru anul 2007, Programul de formare continuă al judecătorilor şi


115
      Prin Hotărârea nr. 1058/2005, publicată în M. Of. nr. 856/22.09.2005.
                                                                                                                200
procurorilor, în care au fost incluse o serie de seminarii destinate pregătirii judecătorilor şi procurorilor
specializaţi în soluţionarea cauzelor pentru minori şi familie.
             Astfel, în materia justiţiei pentru minori, în cursul anului 2007, formarea specializată a judecătorilor
şi procurorilor organizată de către Institutul Naţional al Magistraturii a avut 3 componente:
             1. Programul de formare continuă derulat în colaborare cu Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor
                 Copilului;
             2. Şcoala de Vară pentru Magistraţi de la Sovata, derulată în domeniul justiţiei pentru minori,
                 desfăşurată în perioada 2-7 iulie 2007, la care au participat 25 de magistraţi din România şi 4
                 magistraţi din Spania, acţiunea fiind inclusă în Catalogul EJTN pentru anul 2007;
             3. un seminar de formare de formatori în acelaşi domeniu, derulat în parteneriat cu Fundaţia „Terre des
                 Hommes”, destinat formării a 26 de judecători şi procurori, care s-a desfăşurat în perioada 21-
                 23 martie 2007, la Bucureşti.
              Programul de formare continuă derulat în colaborare cu Autoritatea Naţională pentru Protecţia
Drepturilor Copilului, instituţie responsabilă cu monitorizarea punerii în aplicare de către instituţiile
responsabile a atribuţiilor menite să conducă la o implementare efectivă a drepturilor copilului stipulate de
noua legislaţie, s-a realizat prin intermediul Programului Phare 2003 –„Campania de Educaţie privind Drepturile
Copilului”.
         Componenta de formare a Programului Phare 2003 s-a adresat profesioniştilor care interacţionează cu
copiii în activitatea lor zilnică - lucrătorii sociali, cadrele didactice, personalul medical, judecătorii şi procurorii,
poliţiştii şi preoţii. Ea a fost implementată în parteneriat cu instituţiile centrale care coordonează activitatea
acestor profesionişti, precum şi cu cele 47 Direcţii Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Drepturilor
Copilului.
         Institutul Naţional al Magistraturii a ocupat un loc important între instituţiile responsabile de reuşita
acestui program, care a fost cuprins în Programul de formare continuă pe anul 2007, în cadrul obiectivului
Formare specializată - Justiţia pentru minori.
         La debutul acestui program, Institutul Naţional al Magistraturii a încheiat un Protocol de colaborare
cu ANPDC, ce avea ca obiectiv stabilirea modalităţilor de colaborare între părţi în vederea implementării unui
set de acţiuni care aveau în vedere promovarea şi protecţia drepturilor copilului în România.
         Protocolul de colaborare dintre INM şi ANPDC a avut următoarele obiective:
    •    Elaborarea şi validarea unui manual privind rolul care revine magistraţilor în protecţia şi
         promovarea drepturilor copiilor. Manualul descrie, într-o manieră accesibilă şi atractivă, atât obligaţiile
         care revin judecătorilor şi procurorilor, expres menţionate de Legea nr.272/2004 privind protecţia şi
         promovarea drepturilor copilului, cât şi recomandările de acţiune care ţin mai mult de spiritul Legii şi al
         Convenţiei ONU cu privire la drepturile copilului.
                                                                                                                     201
    •    Organizarea unui număr 47 de seminarii pentru judecători şi procurori (41 pentru fiecare judeţ
         al României şi 6 la nivelul fiecărui sector al municipiului Bucureşti) în cadrul cărora au fost formaţi
         301 magistraţi.


         De asemenea, cu scopul de a contribui la îmbunătăţirea cadrului instituţional privind instanţele pentru
minori şi familie din România, a fost realizat Proiectul „Îmbunătăţirea cadrului instituţional al
instanţelor pentru minori şi familie în România”, coordonat de Asociaţia Baroului American/iniţiativa
Juridică pentru Europa Centrală şi Eurasia (ABBA/CEELI) cu sprijin din partea Agenţiei Statelor Unite
pentru Dezvoltare Internaţională ( USAID), având o desfăşurare în timp de 9 luni, 1 ianuarie - 30 septembrie
2007. Au fost alese ca instanţe pilot pentru acest studiu instanţele din capitală, precum şi cele din municipiul
Ploieşti.
         Conceput ca răspuns la preocupările potrivit cărora instanţele româneşti, în general, şi secţiile din
cadrul instanţelor care soluţionează cauze privind minorii şi familia, în special, acţionează lent şi sunt insuficiente,
proiectul a avut ca scop::
         § descrierea structurii actuale a sistemului judecătoresc românesc în domeniul justiţiei juvenile şi a
familiei;
         § identificarea, în cadrul a două instanţe pilot ( Bucureşti şi Ploieşti) a tipurilor de reforme ce ar putea
contribui la creşterea calităţii şi eficienţei soluţionării cauzelor privind minorii şi familia;
         § monitorizarea acestor reforme şi oferirea de recomandări pe termen mediu instituţiilor de profil
juridic din cadrul Guvernului României.
         Referitor la sistemul instanţelor pentru minori şi familie, s-a constatat că sistemul judiciar din România nu
este structurat pe secţii sau departamente specializate care soluţionează exclusiv cauze privind familia sau minorii ori pe ambele,
deşi există unele excepţii: Tribunalul specializat pentru minori şi familie de la Braşov, secţia specializată din
cadrul Tribunalului Iaşi care soluţionează cauze penale cu minori şi cinci ( din totalul de 15) curţi de apel care
au înfiinţat secţii care soluţionează exclusiv cauze civile privind minorii şi familia. În acelaşi timp, s-a constatat
că noţiunea de „complet specializat” este în mare măsură un termen impropriu, întrucât nu prezintă nici un
semn distinctiv de specializare pe parcursul procesării cauzelor privind minorii şi familia, deoarece judecătorii
care le examinează se ocupă şi de alte tipuri de cauze în timpul aceleiaşi şedinţe de judecată. În baza datelor
statistice şi a relatărilor judecătorilor în cadrul grupului de lucru, s-a concluzionat faptul că specializarea
secţiilor instanţelor în cauze privind minorii şi familia se confruntă cu serioase dificultăţi în condiţiile actuale
existente în instanţele din România, marcate de un număr insuficient de judecători şi de un management
defectuos al cauzelor.
         Pe de altă parte, sub aspectul inexistenţei unei specializări reale a secţiilor în soluţionarea cauzelor privind minorii
şi familia, pe baza datelor statistice, s-a constatat faptul că două treimi din curţile de apel din România preferă
                                                                                                                              202
să soluţioneze cauzele privind minorii şi familia mai curând prin intermediul a două secţii distincte, decât prin
intermediul unei secţii specializate care să acopere atât cauze civile, cât şi penale.
          În luna septembrie 2007 (la datele de 19 şi 21 septembrie 2007), la iniţiativa ABBA/CEELI –
România au fost organizate două sesiuni de lucru pentru a dezbate concluziile şi recomandările formulate în
rapoartele116 referitoare la proiectul desfăşurat de către ABBA/CEELI, la care au participat reprezentanţi ai
Comisiei pentru revizuirea Codului civil şi a Codului de procedură civilă, ai Consiliului Superior ai
Magistraturii şi ai Institutului Naţional al Magistraturii, respectiv personal tehnic din cadrul Ministerului
Justiţiei, reprezentanţi şi statisticieni din cadrul Consiliului Superior ai Magistraturii şi ai Institutului Naţional
al Magistraturii.
          De asemenea, cele două rapoarte au fost discutate şi în cadrul întâlnirii din 9 octombrie 2007 a
Grupului de lucru nr. 5 „Organizarea instanţelor şi parchetelor” 117 al Consiliului Superior al Magistraturii, fiind
apreciat caracterul complex al rapoartelor, de natură să surprindă disfuncţiile obiective şi subiective ale
sistemului, raportat nu numai la instanţele pentru minori şi familie şi care pot fi înlăturate numai prin
intervenţii legislative.


          Preocupări importante privind respectarea drepturilor minorilor şi protecţia juridică a acestora,
indiferent de ipostaza în care participă la procedura judiciară, fie ca subiect al unor raporturi juridice civile, fie
ca subiect al răspunderii penale sau ca victimă a unor infracţiuni, s-au manifestat şi la nivelul Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie 118.
          Astfel, se evidenţiază:
      §   Urmărirea modului de realizare a măsurilor prevăzute în Planul de acţiune pentru implementarea
          Strategiei de reformă a sistemului judiciar în perioada 2005 – 2007.
      §   Constituirea unei baze de date privind jurisprudenţa în materie penală şi civilă referitor la justiţia
          pentru minori, inclusiv sub aspectul jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO), în
          domeniu.
          În sensul celor de mai sus s-au realizat lucrările:
      §   „Jurisprudenţă privind încălcarea drepturilor minorilor infractori şi victime. Cauze soluţionate în anii
          2005 – 2006” (publicată în revista „Drepturile minorilor şi ale victimelor violenţei în familie” nr.
          1/2007);




116  Rapoartele ( Faza I- Cauze de dreptul familiei; Faza a II - a – Cauze civile şi Rezumatul) au fost
publicate pe pagina de internet a CSM.
117
    În urma reorganizării grupurilor de lucru la nivelul CSM, începând cu 31.01.2008 atribuţiile acestui grup de lucru au fost
preluate de Comisia privind organizarea şi funcţionarea sistemului judiciar.
118
    Datele din acest paragraf au fost furnizate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
                                                                                                                         203
    §     „Despre Convenţia de la Haga, asupra răpirii internaţionale de copii şi jurisprudenţa CEDO în
          materie”;
    §     „Jurisprudenţă privind minorii deplasaţi sau reţinuţi ilicit. Cauze soluţionate în anii 2005 – 2007.
          Ghidul practic de aplicare a noului Regulament II de la Bruxelles”;
    §     „Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind minorii” şi
    §     „Jurisprudenţa CEDO privind încălcarea unor drepturi parentale”, ambele anexă aceleiaşi note cu
          propuneri de actualizare, modificare şi completare a paginii „Justiţia pentru minori”.
          Permanent s-au urmărit noutăţile editoriale apărute în domeniu, pentru completarea Punctului de
documentare privind justiţia pentru minori şi familie înfiinţat în cadrul bibliotecii Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
          În realizarea atribuţiilor prevăzute în Regulamentul de ordine interioară al parchetelor, au fost
analizate şi întocmite note de studiu referitor la problemele de drept ridicate de parchetele din subordine.
          S-au întocmit analize privind modul de aplicare al legii în domeniile de competenţa Ministerului
Public, s-au sesizat cazurile de aplicare greşită sau neunitară a unor dispoziţii legale privind aplicarea şi
respectarea drepturilor minorilor şi s-au formulat propuneri în raport de aspectele reţinute.
          S-au formulat propuneri de modificare şi completare a unor dispoziţii ale Legii nr. 272/2004, privind
protecţia şi promovarea drepturilor copilului, având în vedere aspectele de practică judiciară neunitară
semnalate de unele parchete din subordine şi necorelările sesizate în actele normative în vigoare referitoare la
minori.
          În realizarea Ordinelor procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie, nr. 49/2006, privind participarea procurorului în cauzele cu minori deplasaţi sau reţinuţi ilicit şi nr.
180/2006, privind organizarea şi funcţionarea sistemului informaţional al Ministerului Public, au fost
întocmite analize privind activitatea judiciară în cauzele având ca obiect înapoierea copiilor minori deplasaţi
sau reţinuţi ilicit şi, respectiv, în alte cauze cu minori infractori sau victime, situaţii în care au fost evidenţiate
cazurile de încălcare a drepturilor minorilor la instanţe şi parchete.
          Pentru o mai bună realizare a atribuţiilor Ministerului Public în materie, precum şi îmbunătăţirea
activităţii procurorului în cauzele cu minori, au fost formulate propuneri de modificare şi completare a
Ordinelor nr. 49/2006, nr. 21A/2006 şi nr. 180/2006, ale procurorului general al Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
          Permanent s-a actualizat evidenţa procurorilor desemnaţi să instrumenteze sau să participe la
soluţionarea cauzelor cu minori.
          Pentru o mai bună colaborare, informare şi specializare, a procurorilor în domeniu şi realizarea, într-
un mod cât mai transparent şi eficient, a activităţii de îndrumare a acestora, publicaţiile elaborate au fost
comunicate tuturor parchetelor din subordine, iar lucrările relevante au fost publicate atât pe site-ul
                                                                                                                  204
Ministerului Public, pagina „Justiţia pentru minori”, cât şi în revista „Drepturile minorilor şi ale victimelor
violenţei în familie”.
         Pagina de internet a fost modificată şi completată permanent sub aceste aspecte, în prezent aceasta
făcând obiectul unei propuneri, de ansamblu, de actualizare. În acelaşi mod, s-a urmărit actualizarea bazei de
date privind legislaţia naţională şi internaţională relevantă, referitor la justiţia pentru minori şi familie.
         S-au formulat propuneri de îmbunătăţire a activităţii de soluţionare a cauzelor cu minori, având în
vedere atât aspectele semnalate de parchetele din subordine, cât şi cele reţinute în urma analizării activităţii
acestora. În unele cazuri s-au formulat sesizări către parchete, cât şi către Direcţia Generală de Asistenţă
Socială şi Protecţia Copilului, în vederea luării măsurilor ce se impun pentru protecţia minorilor faţă de care s-
a apreciat că se află într-o situaţie de risc.
         Totodată, s-a realizat colaborarea cu alte autorităţi, instituţii şi organizaţii cu atribuţii în domeniu, în
vederea îmbunătăţirii activităţii privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului şi prevenirea violenţei în
familie. Astfel, s-au desfăşurat şedinţe comune de lucru, organizate de Ministerul de Justiţie, Consiliul Superior
al Magistraturii, Institutul de Sociologie al Academiei Române, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul
Internelor şi Reformei Administrative, Agenţia Naţională pentru Protecţia Familiei ş.a.m.d.
         În acest sens, se impune a fi menţionată derularea în continuare a activităţii Grupului de legătură
operaţional, constituit în baza Acordului dintre Guvernul Republicii Franceze şi Guvernul României, privind
cooperarea în vederea întoarcerii în ţara de origine a minorilor români aflaţi pe teritoriul Republicii Franceze şi
proiectul de Acord între Guvernul Republicii Italiene şi Guvernul României, privind cooperarea în vederea
protecţiei minorilor români, aflaţi neînsoţiţi pe teritoriul Republicii Italiene.




                3.11. Stadiul aplicării dispoziţiilor Legii nr.544/2001 şi ale Legii nr.677/2001


         Legea nr. 544/2001, cu modificările şi completările ulterioare, reglementează accesul la informaţiile de
interes public, iar Legea nr. 677/2001, cu modificările şi completările ulterioare, cuprinde dispoziţii în scopul
asigurării protecţiei persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a
acestor date, din obiectul de reglementare a celor două legi rezultând că acestea se află într-o relaţie de
permanentă interferenţă, în special cu privire la datele privind persoanele care exercită demnităţi sau funcţii
publice, în categoria cărora se includ judecătorii şi procurorii119


119
    Menţionăm că, prin Hotărârea nr.38/2008 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii s-a stabilit că sunt informaţii de
interes public datele din mapele profesionale ale judecătorilor şi procurorilor privind traseul profesional, calificativele primite
în urma evaluării şi sancţiunile disciplinare suferite. Atât Consiliul Superior al Magistraturii, cât şi instanţele şi parchetele
gestionează sau prelucrează multe alte categorii de date care constituie informaţii de interes public, majoritatea fiind furnizate
din oficiu, prin intermediul paginii de Internet a CSM, a portalului instanţelor sau a paginii de Internet a Ministerului Public.
                                                                                                                              205
         .
         Potrivit art. 2 lit. b din primul act normativ menţionat, prin informaţie de interes public se înţelege orice
informaţie care priveşte activităţile sau rezultă din activităţile unei autorităţi sau instituţii publice, indiferent de
suportul, forma sau de modul de exprimare a informaţiei, iar art. 2 lit. c din acelaşi act normativ şi art. 3 lit. a
din Legea nr. 677/2001, cu modificările şi completările ulterioare statuează că prin informaţie cu privire la datele
personale se înţelege orice informaţie privind o persoană identificată sau identificabilă.
         Totodată, prin prelucrarea datelor cu caracter personal se desemnează orice operaţiune/set de operaţiuni
care se efectuează asupra datelor cu caracter personal, prin mijloace automate/neautomate, precum colectarea,
înregistrarea, organizarea, stocarea, adaptarea ori modificarea, extragerea, consultarea, utilizarea, dezvăluirea
către terţi prin transmitere, diseminare sau în orice alt mod, alăturarea ori combinarea, blocarea, ştergerea sau
distrugerea.
         Interferenţa dintre cele două acte normative rezidă în următoarele:
         Potrivit art. 5 din Legea nr. 677/2001, cu modificările şi completările ulterioare, orice prelucrare de
date cu caracter personal, cu unele excepţii, poate fi făcută numai dacă persoana vizată şi-a dat
consimţământul expres şi neechivoc pentru acea prelucrare, însă, prin excepţie, consimţământul nu este cerut,
printre alte situaţii, când prelucrarea este necesară în vederea îndeplinirii unei obligaţii legale a operatorului.
         Aşa cum rezultă din art. 6 alin. 2 din Legea nr. 544/2001, cu modificările şi completările ulterioare,
autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să asigure persoanelor, la cererea acestora, informaţiile de interes
public solicitate, iar art. 14 alin. 1 din acelaşi act normativ statuează că informaţiile cu privire la datele personale
ale cetăţeanului pot deveni informaţii de interes public, în măsura în care afectează capacitatea de exercitare a
unei funcţii publice.
         Prin urmare, într-o astfel de situaţie, furnizarea datelor respective devine o obligaţie legală a
autorităţilor şi instituţiilor publice.


         Aspecte semnalate de instanţele judecătoreşti şi parchete privind aplicarea Legilor nr.
544/2001, respectiv nr. 677/2001120
         Aşa cum rezultă din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin
Hotărârea nr. 387/2005, cu modificările şi completările ulterioare, a Plenului Consiliului Superior al
Magistraturii, Biroul de informare şi relaţii publice constituit în cadrul fiecărei instanţe este organizat şi
funcţionează potrivit dispoziţiilor Legii nr. 544/2001, cu modificările şi completările ulterioare, privind liberul
acces la informaţiile de interes public şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 27/2002, cu modificările şi
completările ulterioare, privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor.

120
   Date sintetizate de către Direcţia Resurse Umane şi Organizare pe baza răspunsurilor transmise de instanţe şi parchete la
chestionarul pentru colectarea unor date necesare întocmirii Raportului.
                                                                                                                           206
        Biroul de informare şi relaţii publice asigură legăturile instanţei cu publicul şi cu mijloacele de
comunicare în masă, în vederea garantării transparenţei activităţii judiciare, în condiţiile legii şi asigură
activitatea de soluţionare în termen a petiţiilor.
        Se impune a fi menţionat aici că, aşa cum rezultă din prevederile art. 27 alin. 1 din H.G. nr. 123/2003,
cu modificările şi completările ulterioare, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.
544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, instanţele au obligaţia de a întocmi anual un
raport privind accesul la informaţiile de interes public, a cărui structură este stabilită de dispoziţia legală
menţionată, raport care trebuie făcut public.
        În conformitate cu prevederile art. 21 din Legea nr. 544/2001, cu modificările şi completările
ulterioare, împotriva refuzului explicit sau tacit al angajatului desemnat al unei autorităţi ori instituţii publice
pentru aplicarea prevederilor legii menţionate se poate depune reclamaţie la conducătorul autorităţii
respective.
        Pe de altă parte, în cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute de actul
normativ menţionat, poate face plângere la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază
teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorităţii ori al instituţiei publice.
        Din răspunsurile instanţelor la chestionarul privind colectarea datelor necesare pentru redactarea
prezentului raport, rezultă că în majoritatea cazurilor nu s-au formulat plângeri în instanţă şi nici reclamaţii
administrative împotriva modului de soluţionare a solicitărilor întemeiate pe prevederile actului normativ
arătat, însă au fost şi situaţii în care s-au înregistrat astfel de solicitări, după cum urmează:
        -     în ceea ce priveşte curţile de apel au fost formulate 21 de acţiuni în justiţie, din care 4 soluţionate
              în mod irevocabil şi 19 reclamaţii administrative din care 1 a fost admisă, iar în privinţa celorlalte
              curţile de apel nu au furnizat detalii referitoare la modul de soluţionare;
        -     referitor la activitatea tribunalelor în această materie s-au înregistrat 3 acţiuni în justiţie, care sunt
              în curs de soluţionare şi 6 reclamaţii administrative, din care una a fost admisă, 4 au fost respinse,
              iar în privinţa uneia nu au fost comunicate date în privinţa soluţiei;
        -     în ceea ce priveşte judecătoriile au fost formulate 6 reclamaţii administrative, care au fost respinse
              şi 4 acţiuni în justiţie, nesoluţionate irevocabil.
        Din răspunsurile parchetelor          rezultă că în majoritatea cazurilor nu s-au             formulat reclamaţii
administrative sau acţiuni în justiţie privind încălcarea dreptului de acces la informaţii de interes public,
reglementat de Legea nr. 544/2000, cu unele excepţii după cum urmează:
        -     la parchetele de pe lângă curţile de apel au fost formulate 2 reclamaţii administrative, din care a
              fost admisă una şi o acţiune în justiţie din care una admisă irevocabil;
        -     la parchetele de pe lângă tribunale a fost formulată o reclamaţie administrativă şi 4 acţiuni în
              justiţie;
                                                                                                                     207
        -    la parchetele de pe lângă judecătorii a fost formulată o reclamaţie administrativă.




        Aspecte reţinute în urma monitorizărilor trimestriale a activităţii instanţelor şi parchetelor de
către Consiliul Superior al Magistraturii, cu privire la stadiul aplicării prevederilor Legii nr. 677/2001,
cu modificările şi completările ulterioare, privind protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea
datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date


         În Planul de acţiune pentru implementarea Strategiei de reformă a sistemului judiciar pe perioada
2005 – 2007, aprobat prin HG. nr.232/2005, în vederea îndeplinirii obiectivului referitor la „asigurarea
accesului la informaţiile de interes public din sistemul judiciar, cu respectarea normelor privind protecţia
datelor personale” s-a prevăzut ca măsură evaluarea modului de îndeplinire a obligaţiilor stipulate de actele
normative în această materie.
        În scopul realizării acestei măsuri, Consiliul Superior al Magistraturii a monitorizat şi în cursul anului
2007 aplicarea legislaţiei privind protecţia datelor personale de către instanţe şi parchete, care au calitatea de
operatori de date cu caracter personal. 121


        Din datele transmise de instanţe şi parchete pentru primele trei trimestre ale anului 2007, cu privire la
aplicarea legislaţiei primare şi secundare în materie (Legea nr. 677/2001 privind protecţia persoanelor cu
privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, Ordinul nr. 52/2002 al
Avocatului Poporului, Deciziile nr. 60/2006 şi nr. 90/2006 ale preşedintelui Autorităţii Naţionale de
Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal) rezultă următoarele:
             1. Unele instanţe şi parchete s-au confruntat cu solicitări de informaţii de interes public a căror
soluţionare implica respectarea normelor privind protecţia datelor cu caracter personal, după cum urmează:
                      §   solicitări de informaţii publice formulate de reprezentanţi ai mass-media care priveau
conţinutul unor hotărâri pronunţate în şedinţă publică sau cereri privind eliberarea de copii de pe înscrisuri
din dosare. În astfel de situaţii, fie s-a comunicat solicitanţilor un extras al hotărârilor respective, din care au
fost eliminate datele cu caracter personal ale părţilor, fie s-a intervenit asupra actelor respective prin indicarea
numai a iniţialelor părţilor din proces şi prin ştergerea tuturor datelor personale sau au fost respinse solicitările
constând în eliberarea unor copii de pe declaraţii ale părţilor şi martorilor în anumite cauze penale, faţă de



121
    Monitorizarea se realizează de Direcţia resurse umane şi organizare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii., pe
baza datelor furnizate trimestrial de către instanţe şi parchete. Rapoartele trimestriale sunt prezentate Plenului Consiliului
Superior al Magistraturii. Până la momentul redactării raportului au fost însuşite de Plen rapoartele aferente primelor trei
trimestre ale anului 2007
                                                                                                                         208
dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 677/2001, cu modificările şi completările ulterioare, întrucât declaraţiile
respective conţineau date cu caracter personal care vizau terţii;
                        §    solicitări din partea ziariştilor de studiere a dosarelor aflate pe rol, cereri care nu au fost
aprobate de către unele instanţe, ci s-au realizat materiale de către Biroul de informare şi relaţii publice din
cadrul instanţei respective în care au fost sintetizate datele solicitate, iar numele părţilor au fost înlocuite cu
iniţialele acestora;
                        §    un alt operator de date cu caracter personal a comunicat că a avut solicitări ale
jurnaliştilor de consultare a unor dosare, care au fost soluţionate după cum urmează:
              - în situaţia în care s-a considerat că litigiul era în strânsă legătură cu calitatea de persoană publică a
unei părţi au fost admise cererile de consultare a dosarelor;
            - în situaţiile în care părţile nu aveau calitatea de persoană publică, iar datele personale nu au fost
făcute publice în mod manifest de către persoana vizată sau nu erau strâns legate de caracterul public al
faptelor, s-a apreciat că datele cu caracter personal trebuie protejate.
         Pentru a se aprecia astfel s-au avut în vedere prevederile art. 11 din Legea nr. 677/2001, cu
modificările şi completările ulterioare, în conformitate cu care restricţiile prevăzute de lege cu ocazia
prelucrării datelor cu caracter personal nu sunt aplicabile dacă prelucrarea priveşte date cu caracter personal
care au fost făcute publice în mod manifest de către persoana vizată sau care sunt strâns legate de calitatea de
persoană publică a persoanei vizate ori de caracterul public al faptelor în care este implicată;
                        §    cererea unui cabinet individual de avocatură care a solicitat consultarea tuturor
dosarelor civile, aflate pe rol sau în arhiva unei instanţe, ce au ca obiect divorţ cu copii, încredinţare minor,
drept de vizitare, pensie de întreţinere şi a dosarelor penale în care sunt părţi minori, înregistrate în perioada
2005-prezent. În răspunsul comunicat solicitantului i s-au adus la cunoştinţă prevederile art. 92 alin. 2 din
Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, ale art. 11 alin. 1 şi art. 12 alin. 1 lit. f din Legea
nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, ale art. 22 alin. 1 din Legea nr. 272/2004
privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului şi ale Legii nr. 677/2001 şi i s-a comunicat că, în
condiţiile în care documentele la care se face referire conţin date personale, instanţa nu poate aviza favorabil
solicitarea privind efectuarea de fotocopii ale hotărârilor judecătoreşti122.

122
      Textele de lege menţionate statuează următoarele; Art. 92 alin. 2 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor
judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea nr. 387/2005 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările şi completările
ulterioare, prevede că dosarele şi evidenţele instanţei privitoare la activitatea de judecată pot fi consultate de persoanele care justifică
un interes legitim, cu respectarea ordinii de solicitare şi a măsurilor de asigurare a integrităţii documentelor. Potrivit art. 11 alin. 1 din
Legea nr. 544/2001, cu modificările şi completările ulterioare, persoanele care efectuează studii şi cercetări în folos propriu sau în
interes de serviciu au acces la fondul documentaristic al autorităţii sau al instituţiei publice pe baza solicitării personale, în condiţiile
legii, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 12 alin. 1 din acelaşi act normativ, se exceptează de la liberul acces al cetăţenilor
informaţiile privind procedurile judiciare, dacă publicitatea acestora aduce atingere asigurării unui proces echitabil ori interesului
legitim al oricăreia dintre părţile implicate în proces.De asemenea, art. 22 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, cu modificările şi
completările ulterioare, privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, statuează că acesta are dreptul la protejarea imaginii
sale publice şi a vieţii sale intime, private şi familiale.
                                                                                                                                         209
          2. Instanţele şi parchetele nu au fost confruntate, în perioada analizată, cu exercitarea drepturilor
stabilite în capitolul IV din Legea nr. 677/2001, cu modificările şi completările ulterioare123.
          3. Nu au fost înregistrate pe rolul instanţelor litigii având ca obiect apărarea drepturilor garantate de
Legea nr. 677/2001, cu modificările şi completările ulterioare, drepturi încălcate în procedura prelucrării
datelor cu caracter personal.
          4. Referitor la modul de aplicare a măsurilor tehnice şi organizatorice pentru protejarea datelor cu
caracter personal în acord cu „Cerinţele minime de securitate a prelucrărilor de date cu caracter personal”, aprobate prin
Ordinul nr. 52/2002 al Avocatului Poporului, sunt de subliniat următoarele aspecte:
           În mare parte, instanţele şi parchetele                    respectă       măsurile tehnice şi organizatorice luate în
concordanţă cu prevederile actului normativ menţionat, cum ar fi:
          §               identificarea şi autentificarea utilizatorului se face prin introducerea codului de bare de la
          tastatură, fiecare utilizator având propriul cod de identificare;
          §               computerele şi terminalele de acces sunt instalate în încăperi care se pot încuia şi cu acces
          restricţionat;
          §               se realizează execuţia copiilor de siguranţă                      şi sunt păstrate în încăperi cu acces
          restricţionat;
          §               accesarea bazei de date este înregistrată într-un fişier care conţine numele conturilor
          alocate şi parolele individuale.




           123 Drepturile astfel reglementate sunt următoarele: informarea persoanei vizate, drept care se exercită în cazul în care datele cu

caracter personal sunt obţinute direct de la persoana vizată, situaţie în care operatorul este obligat să furnizeze acesteia o serie de
informaţii prevăzute de alineatul 1 al articolului 12 (identitatea operatorului, scopul prelucrării datelor etc.) cu excepţia cazului în
care această persoană posedă deja informaţiile respective. În cazul în care datele nu sunt obţinute direct de la persoana vizată,
operatorul este obligat ca, în momentul colectării datelor sau, dacă se intenţionează dezvăluirea către terţi, cel mai târziu până în
momentul primei dezvăluiri, să furnizeze persoanei vizate aceleaşi informaţii prevăzute de alineatul precedent, cu excepţia cazului în
care aceasta posedă deja informaţiile respective (alin.2); dreptul de acces la date, reglementat de articolul 13 din lege, potrivit căruia orice
persoană are dreptul de a obţine de la operator, la cerere şi în mod gratuit pentru o solicitare pe an, confirmarea faptului că datele
care o privesc sunt sau nu prelucrate de acesta. În situaţia în care operatorul prelucrează astfel de date, este obligat să comunice
solicitantului, împreună cu confirmarea, informaţiile prevăzute la alineatul 1 din articolul menţionat ( lit. a-e ); dreptul de intervenţie
asupra datelor, prevăzut de articolul 14 din acelaşi act normativ, constând în aceea că, orice persoană vizată are dreptul de a obţine de
la operator, la cerere şi în mod gratuit, efectuarea unor operaţiuni asupra datelor a căror prelucrare nu este conformă prevederilor
legii, prevăzute de alin.1 lit. a şi b, şi notificarea acestor operaţiuni către terţii cărora le-au fost dezvăluite datele respective, în situaţia
în care notificarea este posibilă şi nu este disproporţionată faţă de interesul legitim care ar putea fi lezat; dreptul de opoziţie (art.15),
conferă persoanei vizate posibilitatea de a se opune în orice moment, din motive întemeiate şi legitime legate de situaţia sa
particulară, ca datele ce o vizează să facă obiectul unei prelucrări, cu excepţia cazurilor în care există dispoziţii legale contrare (alin.1)
sau de a se opune în mod gratuit şi fără nici o justificare, ca datele ce o vizează să fie prelucrate în scop de marketing direct, în
numele operatorului sau al unui terţ, sau să fie dezvăluite unor terţi într-un asemenea scop; dreptul de a nu fi supus unei decizii individuale,
constând în dreptul de cere şi de a obţine retragerea sau anularea unei decizii care produce efecte juridice în privinţa sa, adoptată
exclusiv pe baza unei prelucrări de date cu caracter personal, prin mijloace automate, destinată să evalueze unele aspecte ale
personalităţii sale ( art.17); dreptul de a se adresa justiţiei pentru apărarea oricăror drepturi garantate de Legea nr.677/2001, ce le-au fost
încălcate, independent de posibilitatea de a se adresa cu plângere autorităţii de supraveghere (art.18).

                                                                                                                                            210
         Un singur operator a învederat că dotarea tehnică de care dispune exclude posibilitatea aplicării
măsurilor tehnice şi organizatorice reglementate prin Ordinul nr. 52/2002 al Avocatului Poporului.
         5. În ceea ce priveşte obligaţia rezultată din prevederile art. 24 alin. 2 din Legea nr. 677/2001, cu
modificările şi completările ulterioare, menţionăm următoarele:
         Potrivit acestui text de lege, fiecare operator primeşte un număr de înregistrare. Numărul de
înregistrare trebuie menţionat pe orice act prin care datele sunt colectate, stocate sau dezvăluite.
         La solicitarea Consiliului Superior al Magistraturii, Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării
Datelor cu Caracter Personal a comunicat că numărul care urmează a fi trecut pe orice act prin care datele cu
caracter personal sunt colectate, stocate sau dezvăluite este numărul de înregistrare în registrul de evidenţă a
prelucrărilor de date cu caracter personal.
         Această interpretare a fost adusă la cunoştinţa instanţelor şi parchetelor, în scopul aplicării unitare a
prevederilor textului de lege menţionat.
        Aşa cum rezultă din comunicările operatorilor, majoritatea menţionează numărul de înregistrare în
registrul de evidenţă a prelucrărilor de date cu caracter personal, comunicat de Autoritatea Naţională de
Supraveghere, pe actele prin care sunt colectate, stocate sau dezvăluite date cu caracter personal.
        Sunt şi instanţe şi parchete care nu procedează în sensul arătat pentru că au întâmpinat dificultăţi în
stabilirea categoriilor de acte care cad sub incidenţa acestei prevederi .
       De asemenea, sunt instanţe care menţionează încă numărul de operator, iar nu numărul de înregistrare a
notificării în registrul de evidenţă a prelucrărilor de date cu caracter personal şi operatori la care actele care
conţin date cu caracter personal nu poartă niciunul din aceste numere.
      Există şi operatori care nu au precizat în comunicarea către Consiliul Superior al Magistraturii dacă
respectă obligaţia instituită prin textul de lege anterior menţionat.
         6. Un număr redus de instanţe şi parchete a efectuat transferuri de date în străinătate, în condiţiile art.
29 alin. 5 din Legea nr. 677/2001, cu modificările şi completările ulterioare124.
         Cele mai multe transferuri de date cu caracter personal în străinătate au fost făcute cu ocazia emiterii
sau executării unor mandate de arestare europeană şi în situaţia solicitărilor de extrădare sau arestare
provizorie în vederea extrădării, în cadrul procedurilor prevăzute de Legea nr.302/2004 privind cooperarea
judiciară internaţională în materie penală sau ca urmare a unor comisii rogatorii internaţionale.




124 Potrivit textului de lege menţionat, dispoziţiile referitoare la necesitatea ca statul în care se transferă datele să asigure un nivel de

protecţie a acestora cel puţin egal cu cel oferit de legea română şi cele privind notificarea prealabilă a Autorităţii de Supraveghere în
cazul transferurilor în străinătate nu se aplică dacă acestea se fac în baza prevederilor unei legi speciale sau ale unui acord
internaţional ratificat de România, în special dacă transferul se face în scopul prevenirii, cercetării sau reprimării unei infracţiuni.

                                                                                                                                        211
         Astfel de transferuri au fost făcute şi în materie civilă şi comercială în baza Convenţiei privind
obţinerea de probe în străinătate, adoptată la Haga la 18.03.1970 şi a Legii nr. 189/2003 privind asistenţa
judiciară internaţională în materie civilă şi comercială.
         7. Instanţele şi parchetele nu au semnalat existenţa vreunei proceduri de investigare exercitată de
Autoritatea Naţională de Supraveghere, ca urmare a unor plângeri sau sesizări, în perioada analizată125.
         8. În cea mai mare parte, instanţele şi parchetele respectă prevederile art. 12 din Legea nr. 677/2001,
cu modificările şi completările ulterioare, prin afişarea informaţiilor cu privire la calitatea de operator şi cu
privire la drepturile prevăzute de acest act normativ pentru persoanele ale căror date sunt prelucrate.
         9. Potrivit art. 3 alin. 2 din Decizia nr. 60 din 6 iunie 2006 a Preşedintelui Autorităţii Naţionale de
Supraveghere, operatorii de date cu caracter personal aveau obligaţia ca, până la data de 31 decembrie 2006, să
reconfirme prelucrările de date cu caracter personal pe care le efectuau la data intrării în vigoare a acestei
decizii, prin folosirea noilor formulare de notificare. Deşi sunt operatori care au respectat această obligaţie
legală, fie în termenul menţionat, fie cu depăşirea acestuia, precizăm că, la sfârşitul trimestrului III al anului
2007, existau încă instanţe şi parchete care nu transmiseseră către Autoritatea Naţională de Supraveghere
reconfirmarea prelucrărilor de date cu caracter personal pe care le efectuează.
         Totodată, la momentul menţionat, existau şi instanţe şi parchete care au menţionat că efectuarea
reconfirmării este în curs de derulare, precum şi operatori care nu au făcut nicio menţiune referitoare la
respectarea obligaţiei de reconfirmare a prelucrărilor de date cu caracter personal .
         10. Potrivit art. 21 alin. 3 lit. j din Legea nr. 677/2001, cu modificările şi completările ulterioare,
Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal centralizează şi analizează
rapoartele anuale de activitate ale autorităţilor publice şi ale organelor administraţiei publice privind protecţia
persoanelor în privinţa prelucrării datelor cu caracter personal.
         Faţă de această dispoziţie legală, incumbă şi instanţelor judecătoreşti şi parchetelor obligaţia de a
transmite Autorităţii Naţionale de Supraveghere raportul de activitate pe anul 2006, în calitate de operatori de
date cu caracter personal.
         Cele mai multe instanţe şi parchete nu au transmis, până la momentul ultimei comunicări către
Consiliul Superior al Magistraturii, raportul anual, dar sunt şi operatori care au procedat la întocmirea şi
comunicarea acestuia către Autoritatea Naţională de Supraveghere.
         Se impune a fi menţionat aici că actul normativ arătat nu prevede un termen până la care trebuie
transmis raportul de activitate anual.


125 Potrivit art. 21 alin. 3 din Legea nr. 677/2001, cu modificările şi completările ulterioare, Autoritatea de supraveghere

monitorizează şi controlează, sub aspectul legalităţii, prelucrările de date cu caracter personal care cad sub incidenţa prezentei legi.
În acest scop, aceasta exercită, printre alte atribuţii, şi pe aceea de efectuare a unor investigaţii din oficiu sau la primirea unor
plângeri ori sesizări.

                                                                                                                                   212
         După cum s-a arătat şi în Raportul privind starea justiţiei pe anul 2006, instanţele şi parchetele au
solicitat elaborarea unor norme metodologice de aplicare a actelor normative în materia protecţiei datelor cu
caracter personal, faţă de specificul activităţii instanţelor şi parchetelor şi organizarea unor seminarii în vederea
formării persoanelor responsabile cu monitorizarea aplicării legislaţiei în domeniu.
        Consiliul Superior al Magistraturii a transmis instanţelor judecătoreşti circulara nr. 58/L/2007, prin
care s-au solicitat propuneri referitoare la categoriile de registre, acte procedurale şi înscrisuri cărora le sunt
aplicabile dispoziţiile Legii nr. 677/2001, cu modificările şi completările ulterioare.
        Direcţia legislaţie, documentare şi contencios din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a
centralizat propunerile instanţelor judecătoreşti şi urmează să           prezinte Plenului Consiliului Superior al
Magistraturii propunerea de completare a Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti,
aprobat prin Hotărârea nr. 387/2005 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările şi
completările ulterioare, cu dispoziţii referitoare la categoriile de registre, acte procedurale şi înscrisuri cărora le
sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 677/2001, cu modificările şi completările ulterioare.
        De asemenea, se vor face propuneri în scopul completării, în acelaşi sens, a Regulamentului de ordine
interioară al parchetelor, aprobat prin Ordinul nr. 529/C/2007 al ministrului justiţiei.
        În ceea ce priveşte sugestia referitoare la organizarea unor seminarii, Consiliul Superior al Magistraturii
a transmis Institutului Naţional al Magistraturii solicitări în acest sens.
        Totodată, se impune a fi menţionat faptul că la data de 9 noiembrie 2007, Consiliul Superior al
Magistraturii a organizat o dezbatere cu tema „Protecţia datelor personale în activitatea desfăşurată de instanţe
şi parchete” la care au participat reprezentanţi ai Autorităţii Naţionale de Supraveghere şi persoanele
responsabile cu monitorizarea aplicării legislaţiei în materia protecţiei datelor cu caracter personal de la Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, curţile de apel şi parchetele
de pe lângă acestea.
        Această întâlnire a avut ca scop lămurirea unor probleme privind cadrul îndeplinirii atribuţiilor ce
revin Consiliului Superior al Magistraturii şi instanţelor şi parchetelor în acest domeniu, cu această ocazie
stabilindu-se şi baza unor viitoare întâlniri şi colaborări cu Autoritatea Naţională de Supraveghere.


        Măsuri importante privind protecţia datelor cu caracter personal au fost semnalate şi la nivelul
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
        Astfel, în activitatea de prelucrare a datelor cu caracter personal au fost aplicate măsuri tehnice şi
organizatorice pentru protejarea acestora, în acord cu "Cerinţele minime de securitate a prelucrărilor de date cu caracter
personal" prevăzute de Ordinul Avocatului Poporului nr. 52/2002.


                                                                                                                    213
         Personalul din cadrul compartimentelor funcţionale ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie
a fost instruit în legătură cu măsurile minime necesare a fi puse în aplicare în legătură cu activitatea de
informatică şi s-au instituit reguli privind folosirea calculatoarelor.
         Cu adresa circulară nr. 627/C/13234/2006 din 27.02.2007 s-a comunicat tuturor compartimentelor
funcţionale din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie modul de înscriere a numărului
de înregistrare ca operator de date cu caracter personal pe toate documentele, lucrările şi actele ce conţin
asemenea date.
         Întrucât Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a adresat Autorităţii Naţionale de
Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (A.N.S.P.D.C.P) două notificări (formularele FI şi F2)
pentru prelucrarea a două categorii de date şi a obţinut 2 numere de înregistrare, s-a solicitat compartimentelor
funcţionale din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de a face înscrierea diferenţiată
a celor două numere pe documente în raport de natura datelor prelucrate.
         În prezent, documentele, lucrările şi actele care conţin date cu caracter personal întocmite de Parchetul
de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, poartă numărul de înregistrare în registrul de evidenţă ţinut de
A.N.S.P.D.C.P.


               3.12.Ridicarea nivelului calitativ al managementului instanţelor şi parchetelor


         3.12.1. Modalitatea de recrutare a conducătorilor de instanţe şi parchete


         Potrivit cadrului normativ actual, numirea judecătorilor şi procurorilor în funcţii de conducere la
curţile de apel, tribunale, tribunale specializate şi judecătorii, precum şi la parchetele de pe lângă acestea se
realizează prin concurs sau examen126, în conformitate cu dispoziţiile art. 48-51 din Legea nr.303/2004 privind
statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată cu                  modificările şi completările ulterioare şi ale
Regulamentului de organizare şi desfăşurare a concursului sau examenului pentru numirea în funcţii de
conducere a judecătorilor şi procurorilor127.
         Prin derogare de la această regulă, în conformitate cu dispoziţiile art.53 alin.1 din legea nr.303/2004,
preşedintele, vicepreşedintele şi preşedinţii de secţii ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sunt numiţi de către



126
    Procedura de numire prin concurs sau examen este aplicabilă preşedinţilor şi vicepreşedinţilor curţilor de apel, tribunalelor,
tribunalelor specializate şi judecătoriilor, precum şi procurorilor generali, prim-procurorilor şi adjuncţilor acestora de la
parchetele de pe lângă aceste instanţe. Numirea în celelalte funcţii de conducere (spre exemplu, preşedinte de secţie) se face de
către Secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea organelor indicate de lege, pe baza unui
interviu susţinut de candidat/candidaţi în faţa acesteia.
127
    Aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr.320/2006.
                                                                                                                             214
Preşedintele României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, dintre judecătorii Înaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie care au funcţionat la această instanţă cel puţin 2 ani.
        De asemenea, potrivit art.54 alin.1 din actul normativ indicat, procurorul general al Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prim-adjunctul şi adjunctul acestuia, procurorul şef al Direcţiei
Naţionale Anticorupţie, adjuncţii acestuia, procurorii şefi de secţie ai acestor parchete, precum şi procurorul
şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi adjuncţii acestora sunt
numiţi de Preşedintele României, la propunerea ministrului justiţiei, cu avizul Consiliului Superior al
Magistraturii, dintre procurorii care au o vechime minimă de 10 ani în funcţia de judecător sau procuror.
        Această din urmă soluţie legislativă este criticabilă întrucât lasă ca numirea în cele mai înalte funcţii din
cadrul Ministerului Public să se facă de un exponent al puterii executive – Preşedintele României, la
propunerea unui reprezentant al aceleiaşi puteri – ministrul justiţiei, organul constituţional chemat să
garanteze independenţa justiţiei, inclusiv, în condiţiile legii, pe aceea a procurorilor – respectiv, Consiliul
Superior al Magistraturii având doar rolul de a emite un aviz cu valoare consultativă. Or, în materia asigurării
independenţei justiţiei, astfel cum a statuat şi Curtea de la Strasbourg, chiar şi simplele aparenţe au caracter
esenţial, în măsura în care pot produce în rândul opiniei publice o îndoială rezonabilă cu privire la garantarea
principiilor independenţei şi imparţialităţii.


        Revenind la procedura de numire prin concurs a conducătorilor de instanţe şi parchete, se impune a fi
menţionat că evidenţa posturilor vacante de conducere de la instanţe este publică şi disponibilă permanent pe
paginile de Internet ale Consiliului Superior al Magistraturii, Institutului Naţional al Magistraturii, precum şi
prin afişare la sediile instanţelor judecătoreşti. Pentru posturile vacante de conducere din cadrul parchetelor
publicitatea este asigurată prin publicarea pe paginile de Internet ale Consiliului Superior al Magistraturii,
Institutului Naţional al Magistraturii, Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie, precum şi prin afişarea la sediile instanţelor judecătoreşti.
        Concursul sau examenul se organizează ori de câte ori este necesar, de Consiliul Superior al
Magistraturii, prin Institutul Naţional al Magistraturii şi constă în susţinerea a trei probe, respectiv: testarea
psihologică, evaluarea capacităţii de a lua decizii, de a-şi asuma răspunderea şi verificarea rezistenţei la stres,
prezentarea unui proiect referitor la exercitarea atribuţiilor specifice funcţiei de conducere şi o testare scrisă(
tip grilă) privind managementul, comunicarea şi resursele umane.
        Testarea psihologică, evaluarea capacităţii candidatului de a lua decizii şi de a-şi asuma răspunderea şi
verificarea rezistenţei la stres constă în aplicarea unui test scris şi în susţinerea unui interviu în faţa
comisiei/comisiilor formate din câte 2 psihologi desemnaţi de Consiliul Superior al Magistraturii din rândul
specialiştilor din cadrul Consiliului, al curţilor de apel, precum şi din tabelul psihologilor acreditaţi de Colegiul
Psihologilor din România.

                                                                                                                215
         Rezultatele testării psihologice se concretizează într-un raport care va cuprinde profilul psihologic al
fiecărui candidat în raport cu funcţia pentru care candidează, precum şi calificativul recomandabil sau
nerecomandabil.
         Proiectul referitor la exercitarea atribuţiilor specifice funcţiei de conducere este o probă care se
desfăşoară oral, iar în aprecierea ei sunt urmărite criteriile stabilite în art.15 din Regulament128.
         Testarea scrisă constă în verificarea cunoştinţelor privind managementul, comunicarea şi resursele
umane, pe baza unui test grilă.
         Dintre cele trei probe de concurs, pentru testarea psihologică şi testarea scrisă este reglementată o
procedură de contestare a rezultatelor obţinute de candidaţi, în timp ce rezultatele susţinerii proiectului sunt
definitive şi nu pot fi contestate.
         Conform art.26 din Regulament, nota finală a concursului sau examenului reprezintă media aritmetică
dintre nota de la proiect şi nota de la proba scrisă, iar funcţia de conducere vacantă va fi ocupată de candidatul
care a obţinut cea mai mare notă finală. Totodată, pentru a ocupa funcţia pentru care candidează, judecătorii şi
procurorii trebuie să obţină cel puţin media 7 (şapte), iar notele, atât la proiect, cât şi la testarea scrisă, trebuie
să fie cel puţin 5 (cinci).


         În conformitate cu procedura expusă şi dispoziţiile art.48 alin.14 din Legea nr.303/2004, care prevăd
că numirea în funcţii de conducere se face în termen de cel mult 6 luni de la data la care acestea devin vacante,
în cursul anului 2007 s-au organizat două concursuri/examene pentru numirea în funcţii de conducere a
judecătorilor şi procurorilor, respectiv unul în perioada 12 mai – 10 iunie 2007 şi cel de-al doilea în perioada
28 octombrie – 25 noiembrie 2007.
           1. Concursul/examenul din sesiunea mai – iunie 2007 a fost organizat pentru ocuparea unui număr
de 114 posturi vacante de conducere la curţi de apel, tribunale, tribunale specializate şi judecătorii, dintre care
71 posturi de preşedinte şi 43 posturi de vicepreşedinte, şi a unui număr de 62 de posturi vacante de
conducere la parchetele de pe lângă curţi de apel, tribunale şi judecătorii, dintre care 3 posturi de procuror
general, 7 posturi de procuror general adjunct, 28 posturi de prim-procuror şi 24 posturi de prim-procuror
adjunct. Pentru funcţiile de conducere vacante de la instanţe au fost depuse 85 de candidaturi (de către 83
candidaţi), iar pentru funcţiile de conducere vacante de la parchete s-au depus 55 de candidaturi (de către 55
de candidaţi).
         S-a constatat că nu au fost înregistrate candidaturi pentru 50 funcţii de conducere la instanţe şi pentru
24 funcţii de conducere la parchete.



128
    Această probă de concurs a fost cea mai contestată, atât de către candidaţi, cât şi de unele asociaţii profesionale ale
magistraţilor, invocându-se îndeosebi caracterul arbitrar al notării, în condiţiile în care rezultatele probei nu pot fi contestate.
                                                                                                                               216
        În urma desfăşurării acestui concurs/examen, din numărul funcţiilor de conducere scoase la concurs
sau examen, nu au fost ocupate 34 funcţii de conducere din cadrul instanţelor şi 29 funcţii de conducere de la
nivelul parchetelor.
        2. Concursul/examenul din sesiunea octombrie – noiembrie 2007 a fost organizat pentru ocuparea
unu număr de 110 posturi vacante de conducere la curţi de apel, tribunale şi judecătorii, dintre care 68 posturi
de preşedinte şi 42 posturi de vicepreşedinte, şi a unui număr de 53 posturi vacante de conducere la parchetele
de pe lângă curţi de apel tribunale şi judecătorii, dintre care 3 posturi de procuror general, 4 posturi de
procuror general adjunct, 29 posturi de prim-procuror şi 17 posturi de prim-procuror adjunct.
        Pentru funcţiile de conducere vacante de la instanţe au fost depuse 74 de candidaturi (de către 72
candidaţi), iar pentru funcţiile de conducere vacante de la parchete s-au depus 39 de candidaturi (de către 39
candidaţi).
        Nu s-au înregistrat candidaturi pentru 58 funcţii de conducere la instanţe şi pentru 27 funcţii de
conducere de la nivelul parchetelor.
        Cu privire la modul de desfăşurare a concursului/examenului pentru numirea în funcţii de conducere
a judecătorilor au fost formulate mai multe memorii de către o parte dintre candidaţi şi de Uniunea Naţională
a Judecătorilor din România, prin care au fost sesizate atât aspecte în legătură cu anularea unor probe şi
invalidarea concursului/examenului, cât şi aspecte în sprijinul validării concursului sau examenului.
        Aceste memorii au fost analizate de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii cu prilejul discutării
validării rezultatelor concursului/examenului,    în şedinţa din data de 13 decembrie 2007, hotărându-se
respingerea solicitărilor de anulare a unor probe de concurs şi de invalidare a concursului /examenului. În
consecinţă, Plenul a dispus validarea rezultatelor concursului sau examenului pentru funcţiile de conducere
pentru care a fost organizat acest concurs/examen, mai puţin pentru funcţia de vicepreşedinte al Tribunalului
Dolj, în privinţa căreia s-a amânat analizarea validării rezultatelor până la finalizarea verificărilor de către
Inspecţia Judiciară sub aspectul aspectelor sesizate de unul dintre candidaţii pentru această funcţie de
conducere, referitoare la posibila atitudine de imparţialitate a preşedintelui Tribunalului Dolj, care a avut
calitatea de membru al comisiei de examinare.
        În urma desfăşurării concursului/examenului, din cele 110 posturi vacante scoase la concurs au fost
ocupate, prin validarea concursului şi numirea în funcţie, 30 de posturi de conducere, reprezentând 27% din
totalul funcţiilor de conducere scoase la concurs sau examen şi 58% din funcţiile de conducere pentru care s-
au depus candidaturi. În mod corelativ, prin raportare la numărul funcţiilor de conducere pentru care s-au
depus candidaturi, nu au fost ocupate 21 funcţii de conducere vacante la nivelul instanţelor judecătoreşti.


        Concursul sau examenul pentru numirea în funcţii de conducere a procurorilor nu a fost finalizat,
întrucât după susţinerea testării scrise, lucrările tuturor candidaţilor au fost ridicate de Direcţia Naţională

                                                                                                              217
Anticorupţie în vederea efectuării de cercetări penale privind posibila fraudare a concursului/examenului,
fiind restituite, ulterior, lucrările a 28 de candidaţi.
        Prin Hotărârea nr.76 din data de 24 ianuarie 2008, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a
hotărât continuarea procedurii de desfăşurare a concursului sau examenului pentru numirea în funcţii de
conducere a procurorilor la parchetele de pe lângă judecătorii, tribunale şi curţi de apel, desfăşurat în perioada
28 octombrie-25 noiembrie 2007, în sensul soluţionării contestaţiilor la punctaj şi afişării rezultatelor finale
pentru cei 28 de candidaţi pentru care au fost restituite lucrările de către Direcţia Naţională Anticorupţie.


        Având în vedere problemele întâlnite în organizarea şi desfăşurarea concursurilor/examenelor din anul
2007, precum şi aspectele semnalate în memoriile formulate de candidaţi, compartimentul de specialitate din
cadrul aparatului tehnic al Consiliului Superior al Magistraturii a formulat propuneri de modificare a
dispoziţiilor Regulamentului de organizare şi desfăşurare a concursului sau examenului pentru numirea în
funcţii de conducere a judecătorilor şi procurorilor, în vederea îmbunătăţirii cadrului organizatoric şi
desfăşurării, pe viitor, în condiţii cât mai bune a acestui tip de concurs sau examen.
        Propunerile au fost înaintate Direcţiei legislaţiei, contencios şi documentare, spre analiză, şi au vizat
clarificarea sau completarea unor dispoziţii referitoare la termene, locul depunerii candidaturilor, adoptarea
tematicii şi bibliografiei, incompatibilităţile membrilor comisiilor de concurs, reglementarea unei comisii
distincte pentru soluţionarea contestaţiilor.


        Referitor la suspiciunile de fraudare a concursului/examenului pentru numirea în funcţii de conducere
a procurorilor, Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat în mod public desfăşurarea cu celeritate a anchetei
penale, stabilirea existenţei sau inexistenţei acestor fapte şi identificarea persoanelor vinovate, apreciind că, cel
puţin din punct de vedere al imaginii justiţiei, aceste incidente au provocat consecinţe grave, care nu pot fi
reparate decât prin demonstrarea capacităţii sistemului judiciar de a se auto-curăţi şi de a se autoproteja faţă de
astfel de fapte prin folosirea mijloacelor prevăzute de lege şi cooperarea tuturor factorilor responsabili. Este
însă regretabil că anumite organe de presă au înţeles să amplifice consecinţele acestei situaţii citând o aşa-zisă
declaraţie a directorului Institutului Naţional al Magistraturii privind anumite aprecieri privind nelegalitatea
tuturor concursurilor/examenelor organizate în ultimii 3 ani, fără însă a prelua şi dezminţirea publică, prin
comunicat de presă, din partea directorului INM cu privire la acordarea unei astfel de declaraţii.


        Dincolo de aceste aspecte, se impune remarca că actuala procedură de numire a conducătorilor de
instanţe şi parchete este controversată în cadrul corpului magistraţilor. Astfel, conform datelor transmise de
către instanţe şi parchete ca răspuns la chestionarul pentru colectarea unor date necesare întocmirii
Raportului, 5 curţi de apel, aproximativ 33% dintre tribunale şi 30% dintre judecătorii au considerat această

                                                                                                                218
procedură ca inadecvată faţă de realităţile şi necesităţile sistemului judiciar. Totodată, alte 4 curţi de apel,
aproximativ 38% dintre tribunale şi 15 % dintre judecătorii au apreciat-o ca relativ adecvată, fiind însă
necesare anumite reforme, precum asigurarea unei proceduri transparente de selectare a membrilor comisiilor
de examinare şi specializarea acestora în management judiciar, iar nu în management cu caracter general;
introducerea unui vot consultativ al judecătorilor de la instanţa la care se doreşte ocuparea funcţiei de
conducere, eliminarea probei interviului, evaluarea activităţii anterioare a candidatului etc. Pe de altă parte, 6
curţi de apel, aproximativ 28,5% dintre tribunale şi 55% dintre judecătorii au apreciat actuala procedură de
numire în funcţii de conducere ca adecvată necesităţilor sistemului judiciar.
         La nivelul parchetelor actuala procedură de numire în funcţii de conducere a fost considerată, în
majoritate, inadecvată, propunerile formulate de parchetele care au apreciat-o ca relativ adecvată necesităţilor
sistemului judiciar vizând: numirea adjuncţilor la propunerea procurorilor generali sau a prim-procurorilor,
evaluarea activităţii profesionale anterioare a candidatului la o funcţie de conducere, selectarea candidaţilor
după evaluările profesionale anterioare şi în funcţie de abilităţile de comunicare cu colegii, modificarea
modului de desfăşurare a examenului etc.
         Din analiza comparativă, în timp, a principalelor date privind concursurile/examenele de numire în
funcţii de conducere, rezultă însă în mod evident scăderea atractivităţii ocupării acestor funcţii şi creşterea
reticenţei judecătorilor şi procurorilor de a ocupa în mod definitiv astfel de funcţii, fiind preferată modalitatea
delegării, care ridică însă mari probleme legate de continuitatea actului managerial şi de responsabilizarea
conducătorului de instanţă sau de parchet.


         3.12.2. Formarea profesională specializată a conducătorilor de instanţe şi parchete. Alte
măsuri de îmbunătăţire a managementului


         Modernizarea şi profesionalizarea managementului instanţelor şi parchetelor a constituit una dintre
preocupările permanente ale Consiliului Superior la Magistraturii, a căror necesitate a reieşit şi din analiza
rapoartelor de monitorizare ale Comisiei europene elaborate în perioada preaderării.
         Relevant în acest sens este Raportul de monitorizare al Comisiei Europene dat publicităţii la
data de 16 mai 2006, în care se evidenţiază ideea că trebuie consolidată „modernizarea managementului
instanţelor şi parchetelor”.
         Ca urmare, în Planul actualizat privind modernizarea managementului instanţelor şi
parchetelor al Consiliului Superior al Magistraturii (publicat la data de 1 iulie 2006), în cadrul capitolului
Dezvoltarea managementului judiciar la instanţe şi parchete, este prevăzută ca o primă componentă Îmbunătăţirea
performanţei manageriale a preşedinţilor de instanţe, a şefilor de parchete, a membrilor colegiilor de conducere şi a inspectorilor


                                                                                                                              219
judiciari, prin organizarea unor seminarii practice în domeniul managementului judiciar pentru preşedinţii de
instanţe, şefii de parchete, membrii colegilor de conducere şi inspectorii judiciari ( începând cu ianuarie 2006).
          Raportul de ţară din 27 iunie 2007 a plasat problematica managementului instanţelor şi parchetelor
ca fiind una dintre preocupările Consiliului Superior al Magistraturii, precizându-se că „situaţia resurselor
umane în sistemul judiciar, precum şi calitatea managementului la nivelul instanţelor şi parchetelor continuă să
fie preocupare pentru autorităţi”. Sarcinile în acest domeniu revin Consiliului Superior al Magistraturii şi
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, subliniindu-se că autorităţile judiciare trebuie să
decidă în mod constant, la nivel conceptual, ce aspecte sunt incluse în înţelesul termenului general de
„management al instanţelor” şi cum anume diferitele îndatoriri manageriale corespunzătoare acestui concept
vor fi distribuite între preşedinţii instanţelor, şefii parchetelor, directorii economici, grefieri, magistraţii înşişi şi
eventual un manager de instanţă.


          În acest context, al preocupării permanente a Consiliului Superior al Magistraturii pentru
modernizarea şi profesionalizarea managementului instanţelor şi parchetelor, s-a înscris şi formarea
profesională specializată a conducătorilor de instanţe şi parchete, stabilită ca unul din obiectivele
prioritare de formare în Programul de formare profesională continuă pentru anul 2007, derulat de către
Institutul Naţional al Magistraturii.129
          Obiectivul general al programului de formare continuă derulat în domeniul Managementului judiciar
în anul 2007 l-a constituit profesionalizarea managementului instanţelor şi parchetelor, prin dezvoltarea abilităţilor personale
şi comportamentului managerial al magistraţilor.
          În vederea realizării acestui obiectiv s-a urmărit în principal:
          a. dezvoltarea personală şi a comportamentelor asociate de Leadership ale conducătorilor instanţelor şi
parchetelor;
          b. perfecţionarea metodelor de comunicare organizaţională şi interpersonală a magistraţilor;
          c. îmbunătăţirea managementului resurselor umane la nivelul instanţelor şi parchetelor;
          d. eficientizarea activităţii de management la nivelul instanţelor/parchetelor prin utilizarea judicioasă a
resurselor de timp şi mecanismului delegării.
          La cele 10 seminarii derulate pe parcursul anului 2007 au fost invitaţi să participe judecători şi procurori
care au ocupat funcţii de conducere prin concursurile organizate în perioada 2005-2007, fiecare grupă având
în compunere atât conducători de instanţe, cât şi de parchete. Fiecare seminar a avut o durată de 5 zile. Astfel,
la aceste seminarii au participat, în 2007, 92 de judecători şi 61 de procurori.
          Agenda tuturor seminariilor a inclus teme de formare menite să dezvolte participanţilor cunoştinţele,
abordările şi atitudinile necesare atingerii obiectivelor mai sus menţionate. Astfel, în cadrul tuturor

129
      Aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 782/7 decembrie 2006.
                                                                                                                           220
seminariilor cel puţin o zi a fost alocată perfecţionării metodelor de comunicare organizaţională şi
interpersonală a magistraţilor. În cadrul acestei componente au fost discutate, printre altele, cele mai frecvente
bariere în comunicare şi implicaţiile acestora asupra mesajului transmis, metode eficiente de a preveni
distorsionarea mesajului, avantajele comportamentului asertiv şi ale mecanismului de feedback.
        Componenta de management al resurselor umane s-a concentrat pe analiza principalelor metode de
motivare a personalului, un accent deosebit fiind pus asupra rolului jucat de inteligenţa emoţională şi de
empatie. În ceea ce priveşte utilizarea resurselor de timp, discuţiile au vizat identificarea unor metode de
eficientizare a activităţii manageriale, printr-o planificare riguroasă pe tipuri de activităţi, gestionare
corespunzătoare a şedinţelor şi utilizarea în mod corect a mecanismului delegării de atribuţii.
        Apreciată în mod deosebit de participanţi, componenta de dezvoltare personală şi Leadership şi-a
propus familiarizarea acestora cu aptitudinile, abordarea şi atitudinea specifică unui lider şi percepţia influenţei
pe care acesta o exercită asupra oamenilor. Plecând de la premisa că oamenii constituie cele mai importante
resurse ale organizaţiei, o atenţie deosebită a fost acordată încurajării participanţilor în afirmarea propriei
personalităţi, a conştientizării şi recunoaşterii punctelor tari dar şi a vulnerabilităţilor proprii şi ale celorlalţi,
autocunoaşterea reprezentând premisa necesară oricărui proces de evoluţie.
        Formatul interactiv în care s-au desfăşurat seminariile a urmărit implicarea tuturor participanţilor la
dezbateri, sub forma discuţiilor libere, a unor scurte prezentări personale sau lucrului pe grupe. Exerciţiile
practice şi materialele audio-video utilizate de formatori au contribuit la o mai bună înţelegere a noţiunilor noi,
completând materialele scrise care au fost puse la dispoziţia magistraţilor.




        De asemenea, în contextul preocupărilor Consiliului Superior al Magistraturii privind eficientizarea
managementului instanţelor şi parchetelor s-a înscris şi Proiectul de asistenţă bilaterală în domeniul
politicilor de management şi administrare a instanţelor demarat între Departamentul pentru Afaceri
Constituţionale din Marea Britanie, Ministerul Justiţiei şi Consiliul Superior al Magistraturii, care a vizat examinarea
următoarelor domenii prioritare: instituţia managerului de instanţă, crearea unui cadru naţional de
management al performanţei, recomandarea oricăror unor noi măsuri de performanţă, precum şi examinarea
potenţialului ECRIS în vederea identificării unor noi funcţii ale acestora, în scopul folosirii lor la
fundamentarea unor decizii manageriale.
        În şedinţa din 30 mai 2007, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a luat act de Raportul având ca
obiect administrarea şi managementul instanţelor din România, întocmit de experţii britanici în cadrul proiectului
bilateral cu Departamentul pentru Afaceri Constituţionale din Marea Britanie şi, având în vedere propunerea
Grupului de lucru nr. 7 – „Relaţiile Consiliului Superior al Magistraturii cu instituţiile interne şi internaţionale”
cu privire la instituţia managerului de instanţă ( în sensul creării unei noi instituţii, de sine stătătoare, adaptării
                                                                                                                   221
fişei postului prim grefierului, prin sporirea atribuţiilor propuse în raport a fi îndeplinite de managerul de
instanţă şi menţinerea actualei reglementări), urmând ca raportul să fie valorificat la momentul potrivit, în
contextul acţiunilor privind reformarea şi eficientizarea sistemului judiciar.


         În ceea ce priveşte percepţia conducătorilor de instanţe şi de parchete asupra acţiunilor de formare în
domeniul managementului judiciar, desfăşurate în cursul anului 2007130, la nivelul curţilor de apel, numai în
16% din cazuri s-a semnalat neparticiparea la astfel de programe. Dimpotrivă, în 40% din cazuri persoanele cu
funcţii de conducere au fost incluse în programele de formare specifice organizate de către Institutul Naţional
al Magistraturii, 32% dintre respondenţi au participat la seminarii sau dezbateri specifice organizate de către
Consiliul Superior al Magistraturii, de alte instituţii publice, de organizaţii internaţionale sau de organizaţii
neguvernamentale, iar 12% au urmat din proprie iniţiativă forme de pregătire specifice în domeniu (cursuri
postuniversitare, de masterat sau doctorat. O situaţie mai puţin fericită s-a înregistrat la nivelul tribunalelor şi
judecătoriilor, la care aproximativ 40-42% dintre conducători nu au participat la programe specifice de
formare, de genul celor enumerate, reuşindu-se totuşi includerea majorităţii acestora în astfel de programe.
         Acelaşi decalaj pe grade ierarhice se constată şi la nivelul parchetelor, dacă la cele de pe lângă curţile de
apel 85% din personalul cu funcţii de conducere a participat la forme de pregătire în domeniul
managementului (în special prin INM-60%), procentul coboară progresiv, situându-se la 75% în cazul
tribunalelor şi numai la 60% în cazul judecătoriilor (cu menţiunea că 15% dintre respondenţi au participat la
forme de pregătire pe cont propriu).
         Prin urmare, în anul 2008, se impune intensificarea programelor de pregătire în domeniul
managementului judiciar pentru instanţele şi parchetele aflate la baza sistemului judiciar.


         În ceea ce priveşte, modul de organizare a managementului intern al instanţelor, conducătorii
instanţelor au arătat că s-au consultat cu privire la bunele practici aplicabile în activitatea managerială cel mai
des cu colegiul de conducere al instanţei, pe locurile următoare situându-se, cu procente apropiate, Consiliul
Superior al Magistraturii şi adunarea generală a judecătorilor din cadrul instanţei. Un loc important l-au ocupat
sub acest aspect şi întâlnirile sau discuţiile informale cu ceilalţi conducători de instanţe, precum şi, într-o
măsură relevantă, Ministerul Justiţiei. Din păcate, cel mai slab punctaj a fost înregistrat în ceea ce priveşte
organizaţiile non-guvernamentale, instanţele fiind încă reticente în a consulta aceste organizaţii ale societăţii
civile în mecanismul lor decizional administrativ, sau în a le implica în găsirea de soluţii pentru eficientizarea
acestuia.



130
    Date sintetizate de către Direcţia Resurse Umane şi Organizare pe baza răspunsurilor transmise de către instanţe şi parchete
la chestionarul pentru colectarea unor date necesare redactării Raportului privind starea justiţiei.
                                                                                                                           222
           În cazul parchetelor, principala sursă de bune practici utilizată de procurorii generali sau prim-
procurori în activitatea managerială a constituit-o tot consultarea cu colegiul de conducere, iar cea mai puţin
utilizată – implicarea organizaţiilor neguvernamentale. Între aceste două extreme s-au situat consultările cu
adunările generale ale procurorilor, discuţiile informale cu omologii lor de la alte parchete, precum şi
consultările sau datele solicitate de la Consiliul Superior al Magistraturii, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie sau Ministerul Justiţiei.


           3.12.3. Monitorizarea calităţii managementului la instanţe şi parchete


           Unul dintre obiectivele stabilite prin Programul de activitate al Inspecţiei Judiciare pentru anul 2007131,
redactat pe baza analizei constatărilor stabilite prin rapoartele de inspecţie din anul anterior, precum şi în acord
cu măsurile stabilite prin Strategia de reformă a sistemului judiciar 2005-2007, a constat în verificarea modului de
îndeplinire a atribuţiilor de conducere ce decurg din legi şi regulamente, pentru asigurarea bunei funcţionări a instanţelor de către
judecătorii sau procurorii cu funcţii de conducere, a eficienţei manageriale şi a calităţii corespunzătoare a serviciului public.


           Activitatea în materie a Serviciului de inspecţie judiciară pentru judecători


           În conformitate cu programul de activitate aprobat în vederea stabilirii eficienţei manageriale a
judecătorilor cu funcţii de conducere, în cursul anului 2007 inspectorii Serviciului de inspecţie judiciară pentru
judecători au efectuat în mod direct verificări la următoarele instanţe:


Nr.                Unitatea verificată                    Număr                           TEMATICA
crt.                                                     instanţe
      1.   Curtea de Apel Constanţa şi                                  - Verificarea organizării eficiente                 a
           instanţele arondate                                7         activităţii,     a     comportamentului            şi

  2.       Curtea de Apel Timişoara şi                                  comunicării, a asumării responsabilităţii şi

           instanţele arondate                               19         a aptitudinilor manageriale de către
                                                                        preşedintele instanţei, vicepreşedinte şi

  3.       Curtea de Apel Bacău şi                                      preşedinţii de secţie

           instanţele arondate                               12         - Prestaţia profesională a primului grefier,




131
      Aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr.77/2007.
                                                                                                                                    223
                                                                  a grefierilor şefi şi a grefierilor de şedinţă
                                                                  - Organizarea, funcţionarea şi evaluarea
  TOTAL INSTANŢE VERIFICATE - 38                                  activităţii compartimentelor auxiliare ale
                                                                  instanţelor


        Verificările la Curtea de Apel Constanţa au fost efectuate în baza Hotărârii nr. 131 din 21 martie 2007,
prin care Secţia pentru judecători şi-a însuşit constatările rezultate în cadrul unor verificări vizând acelaşi
obiectiv efectuate în anul 2006 şi a dispus efectuarea unui nou control în termen de 6 luni, pentru a se verifica
dacă deficienţele constatate de către Inspecţia Judiciară au fost remediate.
        Cu ocazia noilor verificări, inspectorii au constatat că mare parte din deficienţele existente la data
primului control nu au fost remediate şi, în consecinţă, în şedinţa din 28 noiembrie 2007 Secţia pentru
judecători a dispus monitorizarea activităţii manageriale a conducerilor de la Tribunalul şi Judecătoria
Constanţa de către preşedintele Curţii de Apel Constanţa şi efectuarea unui nou control după o perioadă de 6
luni.
        Referitor la verificările privind Curtea de Apel Timişoara şi instanţele din circumscripţie, raportul de
control s-a finalizat, urmând a fi discutat în cadrul Secţiei pentru judecători, iar cel referitor la activitatea Curţii
de Apel Bacău şi a instanţelor arondate, este în curs de redactare.
        Totodată, în cursul anului 2007, Secţia pentru judecători şi-a însuşit propunerile formulate în legătură
cu rezultatul verificărilor efectuate în anul 2006 la Curţile de Apel Ploieşti, Iaşi şi Târgu Mureş, dispunând
comunicarea acestora la instanţele controlate pentru a se lua măsuri în vederea înlăturării deficienţelor
constatate.
        Concluzionând, deficienţele cele mai frecvente s-au constatat în legătură cu modul de întocmire a
evidenţelor ce se ţin de diferitele compartimente din structura instanţei, de redactarea încheierilor şi a altor
acte procedurale de către personalul auxiliar de specialitate.


        Activitatea în materie a Serviciului de inspecţie judiciară pentru procurori


        În conformitate cu programul de activitate aprobat în vederea stabilirii eficienţei manageriale a
procurorilor cu funcţii de conducere, în cursul anului 2007 s-au efectuat următoarele verificări:


 Nr.                   PARCHETUL                                                      OBIECTIVE

                                                         Număr   unităţi
 crt.


   1.    Parchetul de pe lângă Curtea de Apel                              - verificarea organizării eficiente a

                                                                                                                   224
         Oradea şi unităţile din circumscripţie            11     activităţii, a comportamentului           şi
   2.    Parchetul de pe lângă Judecătoria                        comunicării, a asumării responsabilităţii
         Ploieşti                                           -     şi    aptitudinilor     manageriale      ale
   3.    Direcţia Naţională Anticorupţie –                        procurorilor cu funcţii de conducere;
         structura centrală                                 -     - activitatea de control;
   4.    Parchetul de pe lângă Înalta Curte de                    - stabilirea modului în care se reflectă
         Casaţie şi Justiţie – Serviciul de                 -     activitatea managerială                   a
         evidenţă şi organizare                                   procurorilor cu funcţii de conducere în
   5.    Parchetul de pe lângă Judecătoria                  -     activitatea de urmărire penală, de
         Rădăuţi                                                  supraveghere a cercetărilor, judiciară şi
   6.    Parchetul de pe lângă Judecătoria                  -     de rezolvarea a memoriilor, plângerilor
         Moldova Nouă                                             şi sesizărilor;
   7.    Parchetul de pe lângă Curtea de Apel                     - organizarea, funcţionarea şi evaluarea
         Iaşi şi unităţile din circumscripţie              11     activităţii compartimentelor auxiliare ale
   8.    Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj              -     parchetelor.

   9.    Parchetul de pe lângă Judecătoria                  -
         Calafat
  10.    Parchetul de pe lângă Judecătoria                  -
         Brezoi
  11.    Parchetul de pe lângă judecătoria                  -
         Câmpulung Muscel
                       TOTAL UNITĂŢI DE PARCHET VERIFICATE - 31


        Secţia pentru procurori a aprobat constatările şi propunerile formulate cu privire la verificările de la
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, Parchetele de pe lângă
Judecătoriile Ploieşti, Calafat, Câmpulung Muscel, şi Brezoi, Direcţia Naţională Anticorupţie – Structura
Centrală şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Serviciul de evidenţă şi organizare. După
aprobare, rapoartele privind rezultatul verificărilor efectuate la aceste unităţi de parchet au fost comunicate
parchetelor controlate pentru a se lua măsuri în vederea înlăturării deficienţelor constatate. Referitor la verificările
privind Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi unităţile din circumscripţie, raportul de control s-a
finalizat, urmând a fi discutat în cadrul Secţiei pentru procurori.
        Totodată, în cursul anului 2007, Secţia pentru procurori, a aprobat rezultatul verificărilor efectuate în
anul 2006 la Parchetele de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, Craiova şi Piteşti, Parchetul de pe lângă
Tribunalul Dâmboviţa şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Pucioasa, însuşindu-şi propunerile formulate.
                                                                                                                   225
         Urmare deficienţelor constatate cu ocazia verificărilor, s-au luat o serie de măsuri132, din care
exemplificăm:


       REVOCĂRI DIN FUNCŢIE                                NOI VERIFICĂRI PENTRU A SE
                                                              CONSTATA ÎNLĂTURAREA
                                                                    DEFICIENŢELOR
Procuror general PCA Piteşti                          DNA – structura centrală
Procurorul general PCA Constanţa                      PCA Constanţa – la unităţile unde s-au
                                                      constatat deficienţe
Prim procuror PT Gorj                                 PT Gorj
Prim procuror PJ Ploieşti                             PJ Calafat
Prim procuror PJ Costeşti                             PT Satu Mare
Prim procuror PJ Pucioasa                             PJ Satu Mare
Propunerea de revocare din funcţie a prim PT Bihor
procurorului de la PT Dâmboviţa a rămas PJ Moldova Nouă
fără obiect ca urmare a pensionării                   PJ Brezoi
                                                      PJ Câmpulung Moldovenesc




         3.12.4. Necesitatea identificării motivelor care împiedică ocuparea integrală a funcţiilor de
conducere vacante la nivelul instanţelor şi parchetelor
         Potrivit răspunsurilor furnizate de instanţele judecătoreşti la o circulară a Consiliului Superior al
Magistraturii, care avea ca scop identificarea cauzelor ce determină lipsa de interes pentru ocuparea
funcţiilor de conducere şi a motivelor care au dus la scăderea constantă a numărului de candidaţi la
concursurile/examenele pentru numirea în funcţiile de conducere, rezultă că acestea pot fi clasificate după
cum urmează:
         a. Motive legate de concursul/examenul organizat pentru numirea în funcţii de conducere:
tematica stabilită pentru acest concurs, care vizează cunoştinţe de management al firmei şi se întemeiază pe o
bibliografie vastă şi fără legătură cu problematica instanţelor; modalitatea de organizare a concursului în trei
etape şi cu intervale mari între probe; folosirea unor teste psihologice care nu au fost adaptate pentru
subiectul testat, fiind elaborate pentru alte categorii socio-profesionale; concursul/examenul presupune

132
   Menţionăm că unele dintre măsurile dispuse cu privire la revocarea din funcţie a unor conducători de instanţe sau parchete
au fost contestate în justiţie, urmând a rămâne definitive în funcţie de rezultatul controlului de legalitate efectuat de către
instanţele competente.
                                                                                                                            226
testarea cunoştinţelor care exced studiile juridice ale unui judecător; inexistenţa posibilităţii de contestare a
notelor acordate la proba orală, generatoare de teamă faţă de lipsa de obiectivitate a comisiei; nerespectarea de
către comisia de examinare a tematicii pentru concurs; modalitatea de examinare axată pe capacitatea de
memorare a candidaţilor; lipsa de transparenţă privind criteriile de notare.
        b. Motive legate de alţi factori: lipsa de timp pentru pregătirea în vederea participării la concurs,
datorită supraaglomerării judecătorilor; lipsa de motivaţie pecuniară pentru această funcţie; durata extrem de
limitată a mandatului pentru exercitarea unei funcţii de conducere; volumul sporit al atribuţiilor pe care le
presupune o funcţie de conducere, orientate către probleme de natură administrativă, ceea ce conduce la
îndepărtarea judecătorilor cu funcţii de conducere de activitatea profesională propriu-zisă; posturile vacante
de judecători, existente la nivelul instanţelor, care determină o permanentă situaţie de criză; suportarea
costurilor aferente cazării şi deplasării în vederea susţinerii celor trei probe ale concursului/examenului în
discuţie revine judecătorilor; conştientizarea lipsei calităţilor necesare pentru exercitarea unei funcţii de
conducere.
          În cuprinsul comunicărilor arătate, instanţele au propus efectuarea modificărilor legislative
corespunzătoare, astfel încât:
    §   notarea la concursul/examenul în discuţie să se facă pe bază de calificative, eliminându-se astfel
        comentariile nemeritate şi nedemne faţă de calitatea de magistrat;
    §   din comisiile de examinare să facă parte un reprezentant al Consiliului Superior al Magistraturii,
        precum şi preşedinţi ai curţilor de apel din ţară, care cunosc specificul activităţii
    §   ocuparea funcţiilor de conducere să se facă prin alegerea preşedintelui instanţei de către Adunarea
        Generală a judecătorilor.


        Având în vedere motivele invocate de instanţele judecătoreşti, care împiedică ocuparea funcţiilor de
conducere vacante, prin nota nr. 719/DRUO/2007, Direcţia resurse umane şi organizare a Consiliului
Superior al Magistraturii a apreciat că este necesară analizarea aprofundată a reglementării aplicabile în această
materie şi găsirea de soluţii normative adecvate. În acest sens, s-au avut în vedere :
    §   simplificarea modalităţii de selecţie a persoanelor care urmează să exercite funcţia de preşedinte sau
        vicepreşedinte de instanţă; luarea în considerare a unor proceduri alternative la concurs/examen
        pentru judecătorii; desemnarea vicepreşedintelui de instanţă în aceeaşi manieră ca şi preşedinţii de
        secţie; instituirea modalităţii de selecţie la sediul instanţei;
    §   modificarea perioadei pentru care se poate dispune delegarea şi prelungirea delegării judecătorilor în
        funcţiile de conducere;
    §   analizarea modificării O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor,
        procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, cu modificările şi completările
                                                                                                              227
         ulterioare, în sensul majorării coeficientului de multiplicare prevăzut pentru exercitarea unei funcţii de
         conducere sau acordării unei indemnizaţii pentru exercitarea acesteia, corespunzător atribuţiilor pe
         care le implică.
         Nota menţionată a fost însuşită de Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii,
astfel că acest punct de vedere a fost transmis Ministerului Justiţiei, întrucât propunerile făcute implică, în
primul rând, o modificare a Legii nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi a
O.U.G. nr. 27/2006, cu modificările şi completările ulterioare, iar Consiliul Superior al Magistraturii nu are,
potrivit legii, iniţiativă legislativă.




                3.13. Percepţia judecătorilor şi procurorilor asupra gradului de independenţă
                 a sistemului judiciar şi a căilor de întărire a acesteia. Concluziile studiului
                                  realizat de Transparency International România


         În vederea îndeplinirii angajamentelor privind reforma justiţiei, asumate de România în cadrul
procesului de integrare a României în Uniunea Europeană, una dintre măsurile aflate în competenţa
Consiliului Superior al Magistraturii pe baza Hotărârii Guvernului nr. 232/2005 privind aprobarea Strategiei de
reformă a sistemului judiciar pentru perioada 2005-2007 şi a Planului de acţiune pentru implementarea Strategiei de reformă a
sistemului judiciar pentru perioada 2005-2007, se referă la „Realizarea anuală, de către un organism independent, a
unor studii privind percepţia magistraţilor asupra independenţei sistemului judiciar”, având ca instituţie
responsabilă CSM şi termen de realizare luna septembrie a fiecărui an, începând cu anul 2005 .
         Studiul privind percepţia magistraţilor asupra sistemului judiciar a fost realizat în anul 2007 de către
Asociaţia Română de Transparenţă.

         Obiectivele studiului au fost şi în acest an:

         1. Stabilirea percepţiei în rândul judecătorilor, procurorilor şi magistraţilor asistenţi asupra gradului
             de independenţă a sistemului judiciar din România
         2. Identificarea cauzelor şi a factorilor care generează sau favorizează imixtiunile şi natura
             presiunilor exercitate asupra sistemului judiciar, din interiorul sau exteriorul acestuia – presiuni
             politice, social - economice, mediatice, administrative, profesionale, psihologice, etc.
         3. Stabilirea situaţiilor concrete în care se manifestă imixtiunile sau presiunile nelegale: repartizarea
             cauzelor, soluţionarea acestora, constituirea completelor de judecată, numirea în funcţii de
             conducere, promovarea în funcţii de execuţie, participarea la alte examene sau concursuri,
             participarea la forme de pregătire continuă, etc.
                                                                                                                        228
        4. Evidenţierea disfuncţiilor şi vulnerabilităţilor ce au ca efect diminuarea independenţei şi implicit
           a calităţii actului de justiţie: instabilitatea legislativă şi neadaptarea legislaţiei la realităţile sociale,
           nivelul de salarizare, insuficienta informatizare, necunoaştere prevederilor legale, managementul
           defectuos, ineficienta pregătire profesională, volumul ridicat de muncă, etc.
        5. Existenţa garanţiilor legale sau măsurilor care să asigure independenţa reală şi protecţia
           magistraţilor faţă de eventualele riscuri ce decurg din îndeplinirea atribuţiilor jurisdicţionale.
        6. Prezentarea propunerilor sau a remediilor, pentru creşterea gradului de independenţă în
           exercitarea atribuţiilor jurisdicţionale de către magistraţi (judecători, procurori şi magistraţi
           asistenţi).

        Temele studiului au fost împărţite pe 5 categorii de date:

        -1. independenţa justiţiei;

        -2. sursele de ingerinţă în justiţie;

        -3. situaţii care pot aduce atingere independenţei justiţiei;

        -4. disfuncţiile şi vulnerabilităţile sistemului judiciar;

        -5. percepţia supra garanţiilor asigurate magistraţilor în exercitarea atribuţiilor lor.

        Magistraţii percep independenţa ca fiind acel atribut în baza căruia se supun numai legii şi acţionează
potrivit competenţei lor, fără ingerinţe din partea vreunei puteri în stat.

        Magistraţii sunt conştienţi că există corupţie în sistem şi consideră că trebuie excluşi din magistratură
colegii magistraţi găsiţi vinovaţi de fapte de corupţie, în caz contrar perpetuându-se neîncredere între colegii
de complet. Legea privind statutul judecătorilor şi al procurorilor prevede expres această sancţiune.

    Concluzii pozitive rezultate din chestionarea magistraţilor:
    §   Scade cu 10% procentul magistraţilor care apreciază că mass-media constituie factor de presiune
        asupra sistemului judiciar ( 40,9 % în 2007, 50,6% în 2006, 81,4% în 2005). Dar 26,1% dintre
        magistraţi apreciază că părţile implicate în proces sunt factor de presiune prin intermediul mass-
        media.
    §   86% dintre magistraţi apreciază că instabilitatea legislativă afectează independenţa
        sistemului judiciar.


                                                                                                                    229
§   Creşte procentul magistraţilor care cred că CSM are capacitatea de a garanta independenţa
    magistraţilor faţă de imixtiunile politicului în justiţie (45,61% în 2007, 43% în 2006, 60% în
    2005)
§   Creşte cu 6 %        procentul magistraţilor care apreciază că CSM contribuie la asigurarea
    independenţei ( 58 % în 2007, 52% în 2006, 63% în 2005).
§   Creşte procentul magistraţilor care sunt mulţumiţi de activitatea CSM ( 54,8% în 2007, 51% în
    2006, 63% în 2005)
§   Scade procentul magistraţilor care cunosc cazuri în care au existat presiuni politice pentru
    numirea anumitor magistraţi în funcţii de conducere (16,51% în 2007, 28,5% în 2006, 22% în
    2005)
§   Scade procentul magistraţilor care apreciază că prezenţa preşedinţilor de instanţe/prim-
    procurorilor în CSM afectează capacitatea CSM de a apăra independenţa magistraţilor (37,5%
    în 2007, 41,9% în 2006, 44% în 2005)
§   Scade procentul magistraţilor care au cunoştinţă de influenţarea deciziilor colegilor (14,8 % în
    2007, 32% în 2006, 24% în 2005).
§   Scade numărul magistraţilor care consideră că executivul deţine poziţie dominantă în raport cu
    sistemul judiciar ( 62,9% în 2007, 71,4% în 2006).
§   Scade procentul magistraţilor care cred că actualul sistem de răspundere disciplinară influenţează
    în mod negativ independenţa acestora (22% în 2007, 39,1% în 2006, 24,7% în 2005)
§   Scade procentul magistraţilor care apreciază că Preşedinţia deţine o poziţie dominantă faţă de
    sistemul judiciar (50,6% în 2007, 58% în 2006, 48% în 2005)
§   Creşte procentul magistraţilor care apreciază că independenţa procurorilor este afectată de
    împrejurarea numirii conducerii Ministerului Public de către Ministrul Justiţiei.
§   Scade procentul magistraţilor care cred că sistemul actual de selectare a magistraţilor care
    participă la conferinţe, seminarii în ţară sau în străinătate este de natură a influenţa
    independenţa magistraţilor ( 21% în 2007, 21,9% în 2006, 17,7% în 2005).
§   Creşte procentul magistraţilor care cred că repartizarea aleatorie a cauzelor este o soluţie pentru
    evitarea eventualelor influenţe (85,7% în 2007, 78% în 2006, 62% în 2005)
§   Creşte procentul magistraţilor care apreciază că numărul de dosare sau cauze creşte riscurile
    profesionale, afectând independenţa acestora (73,6% în 2007, 52% în 2006, 44% în 2005)
§   Creşte procentul magistraţilor care declară că în instanţa unde îşi desfăşoară activitatea există şi
    se aplică un set de indicatori de performanţă a magistraţilor (53,9% în 2007, 50,7% în 2006,
    61,2% în 2005)


                                                                                                    230
§   Scade procentul magistraţilor care au întâlnit situaţii în care relaţia dintre procuror şi judecător
    afectează imparţialitatea hotărârilor judecătoreşti (40,2% în 2007, 42,7% în 2006, 23% în 2005)
§   Creşte    procentul    magistraţilor care    consideră    că   actualul    sistem de       finanţare        a
    parchetelor/instanţelor asigură independenţa acestora faţă de ministrul justiţiei (35,7% în
    2007, 31,9% în 2006, 29,2% în 2005)
§   Creşte procentul magistraţilor care apreciază că programele de pregătire continuă corespund
    nevoilor magistraţilor (47,7% în 2007, 43,0% în 2006, 38% în 2005)
§   Creşte procentul magistraţilor care utilizează calculatorul (78,8% în 2007, 73,9% în 2006, 51,7% în
    2005).


    Concluzii negative rezultate din chestionarea magistraţilor
§   Scade procentul magistraţilor care apreciază că actualele reglementări oferă garanţia
    independenţei magistraţilor (68,29% în 2007, 72,8% în 2006, 72,5% în 2005).
§   Creşte procentul magistraţilor care declară că asupra lor s-au exercitat presiuni politice ( 1,78%
    în 2007, 0,05% în 2006, 0% în 2005).Percepţia asupra presiunilor politice este în creştere la procurori
    şi se menţine constantă la judecători. Presiunea asupra sistemului judiciar este asociată cu factorul
    politic, magistraţii înţelegând prin aceasta intervenţia exercitată de structurile cu caracter politic, mass-
    media sau executiv. Presiunile determină vulnerabilizarea sistemului judiciar, denaturarea actului de
    justiţie şi a soluţiilor pronunţate.
§   Creşte procentul magistraţilor care cred că managementul instanţei/parchetului afectează
    independenţa magistraţilor ( 67,3 % la judecători şi 57,2% la procurori în 2007, 31,5% în 2006,
    29% în 2005).
§   Scade proporţia magistraţilor care percep sistemul judiciar românesc ca fiind unul independent, cu 6%
    faţă de anul 2006 ( 73,3% în 2007, 80% în 2006, 78% în 2005, 74,6% în 2004).
§   Creşte procentul magistraţilor care au întâlnit situaţii în care independenţa este afectată de:
    promovarea în funcţii de conducere ( 44,9% în 2007, 30% în 2006, 26% în 2005), evaluarea
    profesională (49,3% în 2007, 27% în 2006, 25% în 2005).Acest factor cuprinde aspecte precum
    promovarea examenelor, criteriile care stau la baza sistemului de selecţie sau numire a magistraţilor,
    dar şi mecanismele de verificare a bunei reputaţii.
§   42,1% dintre magistraţi identifică serviciile de informaţii ca afectând independenţa sistemului judiciar.
§   Scade procentul magistraţilor care apreciază că sistemul actual de concursuri/examene pentru
    numirea în funcţiile de conducere în cadrul PCA, PT şi PJ este unul obiectiv (43,3% în 2007,
    53% în 2006, 58% în 2005)


                                                                                                            231
    §    Creşte dar foarte puţin, procentul magistraţilor care consideră că CSM a reacţionat prompt
         întotdeauna sau foarte des în cazurile de ingerinţe în actul de justiţie (58,4% în 2007 faţă de
         56% în 2006)
    §    Creşte procentul magistraţilor care cred că rivalitatea dintre judecători şi procurori afectează
         independenţa şi/sau imparţialitatea magistraţilor (31,3% în 2007, 28,1% în 2006, 37% în 2005)
    §    Scade procentul magistraţilor care au acces la calculator (94,4% în 2007, 96,7% în 2006, 50,7% în
         2005)
    §    Se menţine un procent redus al magistraţilor care cred că actualul sistem de protecţie a integrităţii
         magistratului împotriva represaliilor (agresiuni fizice şi psihice) venite din partea
         justiţiabililor asigură independenţa magistraţilor (9,6% în 2007, aprox. 18,6% în 2006, 20,8% în
         2005)


         Propuneri pornind de la concluziile studiului



         Transparency International România, pornind de la datele reieşite din studiu şi de la analiza gradului
de realizare a propunerilor formulate în anii precedenţi, recomandă şi reiterează o serie de măsuri pentru
creşterea independenţei magistraţilor şi asigurarea unui climat de performanţă şi integritate în realizarea actului
de justiţie, unele dintre acestea fiind noi, în concordanţă cu dinamica percepţiei.

                                    MĂSURI DE ORDIN LEGISLATIV

•        Modificarea codului de procedură penală şi a legii privind organizarea judiciară pentru eliminarea din
competenţa procurorului ierarhic superior a atribuţiilor de infirmare a rechizitoriului, promovarea căilor de
atac sau retragerea acestora. A se vedea cu titlu de exemplu dispoziţiile art. 222 din Ordonanţa de Urgenţă nr.
43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, cu modificările ulterioare.

•        Elaborarea unor norme cadru care să stabilească standarde minimale în privinţa modului de redactare
şi motivare a hotărârilor judecătoreşti, care să oblige la analizarea fiecărei piese din probatoriu cu arătarea
motivelor care l-au determinat pe magistrat să reţină sau să elimine probe133.



133
    Facem precizarea că, în cadrul procesului de pregătire a evaluării profesionale a magistraţilor, care va fi declanşat în martie
2008 a fost elaborat şi un Ghid de evaluare a hotărârilor judecătoreşti, care urmează a fi folosit în procesul de evaluare şi care
permite evaluarea calitativă a principalului rezultat al activităţii judecătorului – hotărârea judecătorească, cu respectarea
totodată a principiului independenţei justiţiei, fondul unei hotărâri judecătoreşti putând fi reexaminat numai de instanţa
superioară, în cadrul căilor de atac prevăzute de lege. De altfel, şi aspectele semnalate de TI în cadrul propunerii vizează forma,
iar nu fondul hotărârilor judecătoreşti, sau, mai precis mecanismul de elaborare a acestora, astfel încât părţile, şi mai ales cea
care a pierdut, să poată înţelege raţiunile pentru care judecătorul a ajuns la soluţia pronunţată în cauză.
                                                                                                                              232
•        Introducerea asigurării obligatorii pentru răspunderea patrimonială în caz de eroare judiciară pentru
magistraţi care să fie constituită de către stat în favoarea magistraţilor134.

•        Extinderea prevederilor privind drepturile avertizorilor de integritate şi la magistraţi.

•        Modificarea legislaţiei specifice pentru reintegrarea executorilor judecătoreşti în sistemul judiciar.

•        Realizarea unor programe extinse de legal aid prin crearea unor centre de informare şi consiliere şi
prin extinderea condiţiilor de acces la asistenţa judiciară gratuită.

•        Sistematizarea legislaţiei pentru evitarea incoerenţelor normative.

•        Modificarea codurilor de procedură în vederea creşterii celerităţii soluţionării cauzelor.



                       MĂSURI PENTRU ÎMBUNĂTĂŢIREA MANAGEMENTULUI

•        Introducerea în regulamentul cadru pentru organizarea şi funcţionarea instanţelor/parchetelor a
standardelor minimale de bună administrare în compartimentele de arhivă, registratură şi grefă.

•        Simplificarea procedurilor administrative la serviciile de registratură, arhivă şi grefă ale
instanţei/parchetului.

•        Creşterea remuneraţiei managerilor de instanţă/parchet (funcţionari publici cu regim special) dat fiind
numărul mic de personal cu acest statut, pentru atragerea de resurse umane de calitate.

•        Aplicarea consecventă de către Consiliul Superior al Magistraturii a Legii nr.52/2003 privind
transparenţa decizională şi consultarea efectivă a corpului magistraţilor.

•        Salarizarea corespunzătoare a personalului din departamentul economic-financiar şi administrativ al
instanţelor/parchetelor.



134
    Menţionăm că, potrivit art.78 alin.1 din Legea nr.303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,
judecătorii şi procurorii beneficiază de asigurare pentru risc profesional, realizată din fondurile bugetare ale Înaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie, ale Ministerului Justiţiei, Ministerului Public sau, în cazul judecătorilor şi procurorilor militari, din fondurile
Ministerului Apărării Naţionale, pentru viaţă, sănătate şi bunuri, dacă sunt afectate în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în
legătură cu acestea, în limita veniturilor pentru anii lucraţi în aceste funcţii, dar nu în mai mult de 15 ani de activitate. Acest
text legal, deşi aflat în vigoare, este inaplicabil în lipsa unei hotărâri a Guvernului prin care să se detalieze condiţiile asigurării
(astfel cum impune alineatul 3 al aceluiaşi articol), situaţie care afectează dreptul magistraţilor de a fi protejaţi în cazurile de
risc profesional, cât şi pe acela al cetăţenilor de a obţine o reparaţie eficientă pentru eventualele prejudicii suferite în cursul
procedurii judiciare.
                                                                                                                                   233
                           MĂSURI PENTRU ÎMBUNĂTĂŢIREA COMUNICĂRII

•        Continuarea politicii publice adoptate de CSM pentru creşterea capacităţii de reacţie rapidă a
persoanelor desemnate să îndeplinească atribuţia de purtător de cuvânt prin reducerea la minimum a celorlalte
atribuţii135.

•        Creşterea standardelor de motivare a răspunsurilor inspecţiei judiciare, răspunzând astfel şi funcţiei de
educare-informare a cetăţeanului.

•        Conştientizarea faptului că independenţa magistratului în stabilirea soluţiilor judiciare nu presupune şi
independenţa soluţiilor faţă de lege şi nici izolarea instituţiilor judiciare de responsabilităţile care revin oricărei
instituţii publice faţă de cetăţeni.



                                     MĂSURI DE ORDIN BUGETAR

•        Datorită supraaglomerării dosarelor pe fiecare magistrat, se menţine recomandarea de alocare de
resurse bugetare la fondul de salarii pentru suplimentarea numărului de magistraţi şi nu pentru creşteri de
salarii, pentru a răspunde presiunii numărului mare de dosare pentru fiecare magistrat.

•        Reducerea numărului de personal cu statut asimilat magistraţilor.

•        Transferarea constituirii bugetelor şi elaborarea structurii acestora în sarcina ordonatorilor secundari şi
terţiari de credite din cadrul sistemului judiciar136.

•        Includerea ca sursă de venit în bugetul sistemului judiciar a unei părţi din taxele percepute pentru
serviciul de justiţie, care se varsă la bugetele locale.



                           SELECŢIA ŞI FORMAREA PROFESIONALĂ CONTINUĂ

•        Realizarea semestrială a analizei nevoii de instruire de către Institutul Naţional al Magistraturii ca bază
a programelor de formare continuă şi adecvarea programelor de formare.

135
    Redefinirea statutului purtătorului de cuvânt din cadrul instanţelor şi parchetelor se afla deja în lucru la momentul redactării
raportului, în cadrul Grupului de lucru constituit la nivelul Consiliului Superior al Magistraturii, cu participarea
reprezentanţilor ÎCCJ, PÎCCJ şi DNA, în vederea implementării strategiei de comunicare pentru CSM şi sistemul judiciar,
adoptată de către Plenul CSM în decembrie 2007, fiind declanşat procesul de consultare a instanţelor şi parchetelor asupra
acestor aspecte.
136
    Au calitatea de ordonatori secundari, respectiv terţiari de credite în sistemul judiciar curţile de apel şi tribunalele (cu
excepţia celor specializate, care nu au personalitate juridică), precum şi parchetele de pe lângă acestea.
                                                                                                                               234
•        Includerea în programele de formare profesională a unor elemente suplimentare de etică şi
deontologie, precum şi a modelelor de bună practică.

•        Scăderea ponderii materiilor care reiau discipline din ciclul universitar şi creşterea disciplinelor privind
standardele şi condiţiile de exercitare a profesiei.



                                  REFORMA CONSTITUŢIONALĂ:

• Clarificarea rolului şi misiunii procurorului şi decelarea unei soluţii coerente. Opţiunile instituţionale sunt:

      o Procurorul este apărător al comunităţii, apărând valorile sociale ocrotite de legea penală, situaţie în
         care rămâne magistrat şi se elimină principiul ierarhiei şi exercitarea autorităţii de către Ministerul
         Justiţiei asupra Ministerului Public;

      o Procurorul este agent public apărând interesele statului şi interesul public în general, aşa cum este el
         prevăzut de lege, situaţie în care subordonarea faţă de executiv creşte, pentru că executivul este cel
         care îşi asumă apărarea ordinii de drept şi politica activă în privinţa respectării legalităţii lato sensu.

• Modificarea sistemului de desemnare a membrilor Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, în sensul

instituirii unui sistem similar celui prevăzut pentru Curtea Constituţională: - înnoirea periodică a unei părţi din
membri.

• Prelungirea mandatului preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii şi instituirea obligaţiei elaborării

unui plan managerial137, pe baza căruia să poată fi evaluată activitatea la finalul mandatului.




137
   Obligaţia prezentării unui plan managerial odată cu depunerea candidaturii pentru funcţia de preşedinte/vicepreşedinte al
CSM a fost inclusă şi în Planul de acţiune pentru îndeplinirea condiţionalităţilor din cadrul mecanismului de cooperare şi
verificare şi a fost respectată cu ocazia alegerii noii conduceri a Consiliului, în ianuarie 2008.
                                                                                                                       235
                 3.14. Creşterea gradului de transparenţă a funcţionării justiţiei şi noua strategie
                 de comunicare pentru Consiliul Superior al Magistraturii şi sistemul judiciar138

          Una dintre componentele Programului Băncii Mondiale privind reforma sistemului judiciar (împrumutul
BIRD 4811 – RO) este reprezentată de crearea şi promovarea unei Strategii de comunicare şi relaţii
publice a sistemului judiciar.
          Obiectivul general al proiectului este cel al îmbunătăţirii comunicării publice a sistemului judiciar, iar
obiectivele specifice au în vedere:
      •     elaborarea strategiei de comunicare publică pentru sistemul judiciar;
      •     consolidarea capacităţii instituţionale de relaţii publice(PR) a CSM şi a altor instituţii din sistemul
            judiciar.
          În acest sens, la începutul lui 2007 a fost selectată compania care a oferit servicii de consultanţă pentru
crearea Strategiei – Tempo Advertising (România). În urma derulării activităţilor din proiect, potrivit
calendarului de implementare, a fost redactată forma finală a Strategiei, care urmează să fie implementată
începând cu anul 2008.
          S-a avut în vedere faptul că Strategia de relaţii publice va trebui utilizată de CSM, pe baza consensului cu
toţi actorii implicaţi, pentru definirea politicilor şi a tipurilor de intervenţii necesare îmbunătăţirii
mecanismelor de comunicare utilizate de sistemul judiciar şi a instrumentelor de implementare a acestor
mecanisme. Scopul final al utilizării acestui tip de Strategie îl reprezintă îmbunătăţirea calităţii actului de justiţie
prin transparentizarea sa şi corelarea cu necesităţile contemporane ale publicului.
          Pentru redactarea documentelor de etapă şi a formei finale a Strategiei au fost derulate o serie de
activităţi, coordonate de CSM, după cum urmează:
      •     întâlniri ale grupului de lucru constituit la nivelul CSM, pentru detalierea planului de lucru şi
            proiectarea instrumentelor de lucru şi a etapelor de urmat;
      •     întâlniri cu membrii CSM (alţii decât cei care au făcut parte din grupul de lucru), cu procurorul general
            al PÎCCJ şi procurorul şef al DNA, pentru înţelegerea mecanismelor de comunicare din cadrul
            instituţiei;
      •     discuţii cu purtătorii de cuvânt de la CSM, PÎCCJ şi DNA;
      •     întâlniri cu ziarişti şi cu reprezentanţi ai societăţii civile;

138
    Strategia de comunicare publică şi PR pentru sistemul judiciar a fost aprobată de către Plenul CSM în şedinţa din 13.12.2007.
Totodată, Plenul a hotărât constituirea grupului de lucru pentru implementarea sa – condus de membrul CSM coordonator al
programelor finanţate de Banca Mondială - care să stabilească şi să urmărească obiectivele şi activităţile necesare, în baza
propunerilor formulate de Consultant în finalul Strategiei, precum şi dezvoltarea mecanismelor de comunicare şi relaţii publice atât
prin mijloace interne (bugetul naţional), cât şi prin apelul la programe bilaterale de sprijin, dezvoltate cu state europene

                                                                                                                               236
    •    discuţii cu avocaţi;
    •    consultarea legislaţiei relevante pentru funcţionarea instituţiilor sistemului judiciar şi comunicarea
         dintre acestea şi publicul larg, precum şi a unor studii şi documente în materie139;
    •    proiectarea, distribuirea şi analiza unor chestionare (de tip sondaj) destinate auditului intern şi extern al
         comunicării publice a sistemului judiciar. Au fost distribuite şi completate140 circa 500 de chestionare;
    •    realizarea unei analize de media care a cuprins principalele teme reflectate în presă în perioada iulie 2006
         – februarie 2007, şi felul în care actorii din sistem şi din afara lui s-au raportat la acestea.
        De asemenea, a fost realizat un raport de teren – ca parte a Strategiei de comunicare, în urma dezbaterii
proiectului Strategiei cu magistraţii şi jurnaliştii din 10 oraşe141 (Alba Iulia, Bacău, Braşov, Bucureşti, Cluj,
Constanţa, Craiova, Oradea, Iaşi şi Timişoara).
        Principalele probleme şi opţiuni identificate de Consultant în urma analizei comprehensive şi a
dezbaterilor se referă atât la planul comunicării interne, cât şi la cel al comunicării externe, astfel:
                   1.      La nivelul comunicării interne sunt subliniate următoarele aspecte:
faptul că există un grad relativ ridicat de birocratizare a comunicării între magistraţi;
             •    lipsesc principii şi instrumente clare care să faciliteze comunicarea internă. Trebuire precizat că
                  acest tip de comunicare nu lipseşte cu desăvârşire, dar ea nu este totdeauna gestionată astfel
                  încât să genereze şi beneficii de reputaţie în favoarea sistemului judiciar. O consecinţă imediată
                  a acestei stări de fapt este scăderea credibilităţii instituţiilor în percepţia publicului intern, ceea
                  ce poate face dificilă implicarea sa în proiecte şi hotărâri adoptate la nivel central. Auditul de
                  comunicare internă realizat de Consultant a relevat faptul că, pe de o parte, publicul intern
                  doreşte să fie consultat, iar pe de altă parte, publicul intern doreşte să fie orientat în anumite
                  cauze. Astfel că succesul proiectelor iniţiate la nivel central trebuie să se bazeze pe întâlniri şi
                  grupuri de lucru la nivel local, pentru a permite înţelegerea lor exactă şi exprimarea opiniei cu
                  privire la aplicarea lor;
             •    pentru a avea şanse mari de succes, un proiect în care este implicat publicul intern trebuie
                  promovat mai ales prin lideri (şefi de instanţe şi parchete), priviţi ca manageri ai proiectelor. În
                  acest caz, abilităţile de comunicare sunt esenţiale, iar aceşti lideri trebuie să asigure nu numai
                  difuzarea informaţiei, ci şi testarea gradului de înţelegere a informaţiei şi corectarea
                  interpretărilor greşite;

139
    Studiul privind percepţia magistraţilor asupra independenţei sistemului judiciar, realizat de Transparency International
România, în 2006, Raportul SoJust privind „Respectarea prezumţiei de nevinovăţie în România. Studiu de caz”, Raportul
workshop-ului cu tema „Pregătire pentru purtătorii de cuvânt” de la instituţiile sistemului judiciar (2006), finanţat de programul
PHARE RO 2004IBJHA-01 ş.a.
140
    Respondenţii au fost purtătorii de cuvânt de la instanţe şi parchete, judecători, procurori, preşedinţi de instanţe şi şefi de
parchete, avocaţi, jurnalişti
141
    Au fost invitaţi judecători şi procurori din raza curţilor de apel respective şi a parchetelor de pe lângă acestea
                                                                                                                             237
              •    este necesar un sistem de pregătire continuă a magistraţilor în materia comunicării;
              •    sistemul de comunicare internă trebuie să sprijine proiecte importante ale reformei sistemului judiciar
                   (spre exemplu, unificarea practicii judiciare).
           2.a) La nivelul comunicării externe (cu justiţiabilii, avocaţii etc.)
       Este necesară îmbunătăţirea percepţiei asupra conduitei magistratului în instanţă sau la parchet– aspect ce nu ţine
de competenţa profesională a acestuia, ci de conduită, limbaj non-verbal, dar şi de managementul
instanţelor şi parchetelor142. În acest sens, este vitală aplicarea normelor Codului deontologic pentru judecători
şi procurori, precum şi adoptarea şi aplicarea unui Cod de conduită pentru grefieri şi personalul auxiliar din
instanţe şi parchete.
          2.b) La nivelul comunicării externe (purtătorii de cuvânt).
         Primul aspect relevat de magistraţi în întâlnirile mai-sus amintite este legat de criza de personal cu care se
confruntă întregul sistem judiciar, situaţie care pune probleme de organizare nu numai în chestiunea
comunicării, ci mai ales în chestiunea finalizării sau soluţionării dosarelor aflate pe la parchete sau instanţe.
       Comunicarea în sistemul judiciar este una ale cărei elemente sunt caracteristice comunicării de criză –
factorul care declanşează comunicarea este unul de natură conflictuală, timpul este totdeauna scurt,
răspunsurile de multe ori nu pot fi exhaustive etc. Din punct de vedere logistic, sistemul este puţin pregătit pentru a
face faţă acestui tip de comunicare, fiind în continuare necesare investiţii pentru dotările birourilor de presă şi de
comunicare la nivel de instanţe şi parchete.
       Un al doilea aspect semnalat s-a referit la inexistenţa purtătorului de cuvânt în organigramele instituţiilor
sistemului judiciar, situaţie care face ca activităţile purtătorului de cuvânt să fie înregistrate la capitolul
„activităţi anexe” ale magistraţilor, cu consecinţe asupra calităţii actului de comunicare. Neputând fi evaluată
conform unei fişe a postului, activitatea de comunicare nu contribuie la evaluarea globală a magistraţilor şi de
aici poate proveni interesul scăzut pentru această poziţie. Pe de altă parte, este de subliniat că instituţia
purtătorului de cuvânt este reglementată în sistemul judiciar român, iar în ultimii trei ani evoluţia
cantitativă şi calitativă a comunicării a fost semnificativă. Legislaţia şi sistemul de regulamente interioare
actuale stabilesc cadrul comunicării instituţionale; este însă nevoie ca ele să fie perfecţionate pentru a
determina procesele care compun actul comunicării gestionat de purtătorul de cuvânt, precum şi uniformitatea
practicilor la nivelul întregului sistem143.
       La nivel local, comunicarea cu presa a instituţiilor sistemului judiciar s-a dovedit a fi, în genere, reactivă
(cu excepţia parchetelor), în timp ce mass media solicită mai ales o comunicare pro-activă. În acest sens, se


142
    Chestionarele aplicate au relevat necesitatea adoptării, la toate instanţele şi parchetele, a unor măsuri care ţin de asigurarea
accesului în timp util la condica de şedinţe, înlăturarea dificultăţilor în obţinerea copiilor după dosare, corelarea programului
arhivelor/registraturii cu cel al şedinţelor de judecată, existenţa în cadrul sau în proximitatea instanţelor a oficiilor poştale care
încasează taxa de timbru etc.
143
    Coordonate de managerii de comunicare din instituţiile centrale ale sistemului judiciar
                                                                                                                                  238
recomandă: utilizarea unor instrumente mai variate de comunicare cu presa, decât comunicatul de presă144;
perfecţionarea profesională continuă a purtătorilor de cuvânt, în materia comunicării, concomitent cu consolidarea
statutului lor profesional, ceea ce - în funcţie de dimensiunea activităţii şi gradul de complexitate al relaţiei cu
mass media al fiecărei instanţe şi parchet - implică o degrevare parţială a magistratului care îndeplineşte funcţia de
purtător de cuvânt de atribuţiile profesionale cotidiene. De asemenea, trebuie avută în vedere colaborarea pe plan
local între purtătorii de cuvânt de la instanţe şi cei de la parchete, în special când este posibilă transmiterea unui mesaj
coerent comun.
         2.c) La nivelul comunicării externe cu reprezentanţii mass media, Strategia reliefează faptul că jurnaliştii susţin
simplificarea informaţiei pe care o primesc de la instituţiile din sistem, pentru a facilita procesul de transmitere cât
mai largă a ştirilor de interes public. Din analizele efectuate de Consultant rezultă faptul că la nivel central
comunicarea cu presa este una profesionistă, în timp ce în teritoriu practicile sunt în continuare neuniforme. În aceste sens a
apărut necesitatea organizării unor întâlniri directe periodice cu presa, nu numai la nivel central, ci şi local,
concomitent cu organizarea de programe de pregătire pentru jurnalişti în materia funcţionării sistemului judiciar şi a
principalelor probleme de ordin legislativ şi instituţional cu care se confruntă. Totodată, se recomandă
realizarea unui ghid de bune practici în relaţia dintre jurnalist şi purtătorul de cuvânt (utilizând inclusiv paginile web ale
instituţiilor sistemului judiciar şi portalurile lor de dialog interactiv).
            In general, conducătorii instituţiilor sistemului judiciar român conştientizează faptul că, la nivel de
comunicare sunt într-o competiţie deschisă cu oricare altă instituţie publică din România, iar comunicarea
reprezintă un factor important al managementului de calitate, iar iniţiativele de comunicare externă au fost din
ce în ce mai evoluate, în ultimii ani. În viitor, stabilirea unei comunicări simetrice – care să ofere mecanismul
prin care şi publicul comunică spre/către sistem – va reprezenta o direcţie prioritară de acţiune.



                 3.15. Scurte concluzii privind progresele înregistrate, precum şi vulnerabilităţile
                                      Identificate şi măsurile de remediere a acestora


            În ceea ce priveşte sistemul judiciar, în cursul anului 2007 a continuat implementarea măsurilor
cuprinse în Strategia de reformă a sistemului judiciar 2005-2007, fiind totodată stabilite benchmark-urile
pentru continuarea eficientizării şi modernizării justiţiei ca serviciu public în perioada următoare. Totodată,
anul 2007 a fost caracterizat de o intensificare semnificativă a acţiunilor de cooperare judiciară, în special cu
celelalte State Membre ale Uniunii Europene, ca urmare a aderării României la Uniune, începând cu 01
ianuarie 2007. Necesitatea îndeplinirii anumitor condiţionalităţi privind modul de funcţionare a sistemului
judiciar a fost stabilită şi în cadrul Mecanismului de cooperare şi verificare post aderare.

144
      Conferinţa de presă, newsletter-ul lunar, utilizarea planului editorial etc.
                                                                                                                          239
          Sub aspect legislativ, în cursul perioadei de referinţă au fost adoptate o serie de acte normative care au
modificat atât anumite aspecte privind cadrul legal de organizare şi funcţionare a sistemului judiciar, cât şi
statutul judecătorilor şi procurorilor, precum şi anumite aspecte care ţin de sistemul judiciar în general. Astfel,
prin O.U.G. nr.100/2007 s-a încercat lărgirea plajei de selecţie pentru concursurile de admitere în magistratură
„direct pe post” – pentru juriştii cu o vechime de cel puţin 5 ani în anumite funcţii de specialitate juridică şi s-
a încercat clarificarea aspectelor ţinând de pensionarea magistraţilor prin instituirea unei vârste unice de
pensionare, precum şi, având în vedere nevoile de personal ale sistemului, prin instituirea menţinerii acestora
în funcţie până la vârsta de 65 de ani, precum şi a posibilităţii reîncadrării magistraţilor pensionaţi. Urmare a
unor aspecte critice semnalate inclusiv prin rapoartele periodice ale Comisiei Europene, a fost abrogată, cu
efect de la 01.06.2008, procedura excepţională de numire în magistratură fără concurs şi s-a creat posibilitatea
ocupării pe termen nedeterminat a posturilor temporar vacante (membrii ai Consiliului Superior al
Magistraturii, magistraţi care ocupă funcţii de conducere, magistraţi detaşaţi sau aflaţi în concediu de îngrijire
copil etc.) prin instituirea unei rezerve de posturi gestionată de către Ministerul Justiţiei.
          Prin unele acte normative, precum OUG nr.87/2007 de modificare a Legii nr.21/1991 privind
cetăţenia română, s-a încercat degrevarea magistraţilor de anumite activităţi administrative, astfel încât aceştia
să se poată concentra asupra atribuţiilor lor judiciare, tentativele legislative sub acest aspect rămânând totuşi
timide.
          Pe de altă parte, prin Legea nr.262/2007 a fost introdus completul de judecată colegial la judecata în
fond a anumitor litigii în materia contenciosului administrativ. Revenirea la completul colegial şi în cazul
litigiilor judecate în primă instanţă a fost deseori invocată ca o modalitate de creştere a calităţii actului de
justiţie, schimbul de păreri şi experienţă profesională între membrii completului de judecată, produs cu ocazia
deliberării, fiind de natură a fundamenta o decizie finală a completului, care să fie legală şi temeinică şi a cărei
motivare în fapt şi în drept să fie convingătoare şi acceptată de părţile litigiului, în situaţia ideală, inclusiv de
aceea în care a pierdut. O astfel de soluţie legislativă trebuie însă fundamentată pe o regândire a schemelor de
funcţii şi de personal la nivelul instanţelor şi parchetelor, altminteri ea nefiind în măsură decât să acutizeze
fenomenul supraîncărcării şi să impieteze asupra funcţionării normale a acestora.
          Este însă de remarcat că, pe lângă astfel de acte normative cu caracter şi efecte limitate, menite să
remedieze din mers anumite deficienţe ale sistemului, funcţionarea eficientă a justiţiei necesită un fundament
nou şi solid, pe care nu îl poate constitui decât adoptarea noilor coduri de procedură (civilă şi penală), care să
modernizeze instituţiile procesuale actuale şi să permită, concomitent, creşterea calităţii, dar şi a celerităţii
procedurilor judiciare.
          Reaşezarea competenţelor şi, corelativ, a schemelor de personal şi a circumscripţiilor instanţelor,
stabilirea volumului optim de activitate al magistratului, dezvoltarea unei strategii de resurse umane pe termen

                                                                                                                240
lung, precum şi măsurile de unificare a practicii judiciare sunt proiecte a căror eficienţă este direct condiţionată
de finalizarea noilor coduri, în aceeaşi situaţie aflându-se şi posibilitatea de a maximiza efectele unor acţiuni cu
mare impact asupra publicului larg şi asupra percepţiei acestuia despre sistemul judiciar, precum cele privind
lupta împotriva criminalităţii organizate şi, mai ales, a corupţiei.


        De-a lungul anului 2007, în cadrul tuturor instanţelor judecătoreşti cauzele au continuat să fie
repartizate în mod aleatoriu, prin sistem informatic, cu excepţia instanţelor militare care, nefiind încă
informatizate, au folosit sistemul ciclic de repartizare aleatorii. Procesul de repartizare aleatorie a dat satisfacţie
pe de o parte intereselor părţilor, fiind eliminată suspiciunea privind posibilitatea „alegerii” judecătorului
cauzei, iar pe de altă parte, celor ale judecătorilor, prin eliminarea inechităţilor privind numărul şi
complexitatea cauzelor repartizate diferitelor complete. Sistemul a fost continuu îmbunătăţit în perioada de
referinţă, iar prin stabilirea de către Consiliul Superior al Magistraturii a gradelor de complexitate unice la nivel
naţional pentru cauzele din nomenclatorul ECRIS s-au creat atât premisele pentru optimizarea modului de
repartizare a cauzelor între complete în funcţie de număr şi complexitate, cât şi pentru stabilirea unui volum
optim de activitate al judecătorului. Conform evaluărilor primite de la instanţe, precum şi a unor semnale din
mass media, sistemul este în continuare perfectibil sub aspectul securităţii, al rezolvării anumitor incidente
procedurale, precum şi sub aspectul eliminării oricărei previzibilităţi a acestuia, în special la instanţele de mici
dimensiuni. Sub aceste aspecte se impune o intervenţie mai promptă a administratorului aplicaţiei ECRIS,
respectiv direcţia specializată de IT a Ministerului Justiţiei.
        Şi în cadrul parchetelor au fost identificate posibilităţi pentru o repartizare obiectivă a cauzelor, în
funcţie de diferitele categorii de lucrări, numărul de lucrări şi specializarea acestora. Iar, în cadrul comisiei
specializate a Consiliului Superior al Magistraturii, se află în derulare proiectul privind stabilirea gradelor de
complexitate unice la nivel naţional pentru diferitele categorii de lucrări aflate în competenţa de soluţionare a
Ministerului Public.


        Durata de soluţionare a cauzelor rămâne unul dintre cei mai importanţi indici de calitate a modului de
funcţionare a unui sistem judiciar. Indicatorii statistici demonstrează că marea majoritate a cauzelor sunt
soluţionate cu celeritate, atât la nivelul instanţelor, cât şi al parchetelor, şi pe toate gradele de jurisdicţie, cu
unele variaţii determinate de specificul sau gradul de complexitate al anumitor categorii de cauze. Există însă
în continuare un anumit număr de cauze, încă semnificativ, care nu au fost soluţionate într-un interval de timp
care să nu pună probleme, cel puţin la nivel abstract, privind încălcarea principiului respectării termenului
rezonabil. Reamintim însă că o apreciere globală este imposibil de făcut, durata rezonabilă a procedurii
evaluându-se în concret, în funcţie de circumstanţele fiecărei cauze în parte, atât după indici abstracţi (număr
de părţi, complexitatea obiectului cauzei), cât şi de circumstanţele concrete (complexitatea probatoriului

                                                                                                                  241
administrat, conduita instanţei şi a părţilor etc.).Predominanţa acestor cauze în anumite materii, ca de exemplu
procedura insolvenţei, conduce la concluzia necesităţii intervenţiei imediate a legiuitorului în aceste domenii,
caracterul coerent şi stabil al legislaţie, precum şi sistemul procedural care va fi creat prin viitoarele coduri de
procedură fiind principalii factori care pot influenţa acest indicator la nivel macro. Au fost însă luate şi trebuie
dezvoltate în continuare şi măsuri complementare de combatere a duratei excesive a procedurilor, cum ar fi
controalele tematice ale inspecţiei judiciare, discutarea în cadrul colectivelor de magistraţi, pe plan local, a
cauzelor care provoacă amânarea proceselor, colaborarea cu barourile locale pentru înlăturarea motivelor
frecvente de amânare legate de necesitatea asigurării apărării din oficiu, conştientizarea de către fiecare
magistrat a obligaţiei sale legale de a rezolva lucrările în termen rezonabil, iar în caz contrar angajarea
răspunderii disciplinare a acestuia sau, dacă condiţiile acesteia nu sunt îndeplinite, luarea în considerare a
acestui indicator al performanţei individuale în procesul de evaluare a magistraţilor care va avea loc în anul
2008 etc.
            Un impact important în materie este de aşteptat să aibă implementarea noilor module ale aplicaţiei
ECRIS, aflate în curs de finalizare, unul statistic şi unul administrativ, care vor permite un control mai riguros
al situaţiei individuale a fiecărei cauze şi o repartizare mai eficientă şi mai transparentă a sarcinilor la nivelul
fiecărei unităţi judiciare – instanţă sau parchet.
            Sub acest aspect se mai impune menţionat că în cursul anului 2007 a fost implementat sistemul
numărului unic de dosar care permite stabilirea duratei reale a soluţionării fiecărei cauze, respectiv a perioadei
în care aceasta s-a aflat în sistem, numărul unic, spre deosebire de perioada anterioară, păstrându-se şi în caz
de rejudecare sau în cazul altor incidente procedurale, până la soluţionarea în mod definitiv(irevocabil) a
cauzei.


            Pe parcursul anului 2007 a continuat procesul de specializare în activitatea judiciară, în acord cu noile
realităţi socio-economice, diversificarea ramurilor dreptului şi sporirea exigenţelor faţă de calitatea actului de
justiţie.
            Pe plan instituţional a continuat procesul de înfiinţare de secţii şi complete specializate, precum şi de
reaşezare a celor existente în funcţie de volumul de activitate şi de necesităţile concrete ale instanţei. La nivelul
parchetelor, continuă să funcţioneze servicii şi birouri specializate, acolo unde existenţa acestora este posibilă
în funcţie de schema de personal şi necesară faţă de volumul de activitate. Specializarea individuală a
procurorilor este, de asemenea, luată în considerare în procesul de repartizare a cauzelor.
            Rămâne în continuare deschisă problema instanţelor şi parchetelor de mici dimensiuni, cu o schemă
de personal redusă sau o proporţie mică de posturi ocupate, la care aplicarea unor principii fundamentale ca
cel al repartizării aleatorii, al continuităţii sau al specializării judecătorilor/procurorilor rămâne iluzorie. Odată
cu definitivarea gradelor unice de complexitate ale cauzelor şi la momentul finalizării proiectelor de stabilire a

                                                                                                                 242
volumului optim de activitate la instanţe şi parchete, se vor crea însă premisele de reorganizare a instanţelor şi
parchetelor şi de reaşezare a schemelor de personal, cu stricta respectare a inamovibilităţii judecătorilor sau a
stabilităţii procurorilor.
        Pe de altă parte, procesul de specializare este îngreunat de actuala stare de supraîncărcare a instanţelor
şi parchetelor, ceea ce conduce la împrejurarea ca secţiile şi completele specializate să soluţioneze în fapt şi
alte categorii de cauze decât cele din materiile în considerarea cărora au fost înfiinţate, fiind astfel diminuate
efectele pozitive ale specializării.
        Cu toate aceste aspecte negative, este evident că procesul de specializare instituţională este benefic
pentru sistemul judiciar, instanţele şi parchetele pronunţându-se cvasi-unanim în acest sens, impunându-se a fi
extins şi în alte materii. În acest context, este de remarcat necesitatea accentuării proceselor de specializare şi a
celor de formare profesională în domeniul combaterii şi judecării cauzelor de corupţie, date fiind benchmark-
urile stabilite în cadrul Mecanismului de cooperare şi verificare post-aderare.
        În ceea ce priveşte instanţele specializate, considerăm că ar putea fi repusă în discuţie soluţia de
îngheţare a procesului de extindere a acestora, în special din considerente de finanţare, cel puţin în domeniile
care presupun în mai mică măsură prezenţa părţilor la mai multe termene în instanţă, ci în principal o
procedură scrisă, cum este cazul, spre exemplu, al litigiilor comerciale. În aceste condiţii, s-ar putea lua în
considerare soluţia ca un tribunal comercial să deservească mai multe judeţe limitrofe, asemenea curţilor de
apel, fiind astfel create premise unei specializări reale şi efective a magistraţilor care activează în cadrul
acestora.
        În ceea ce priveşte specializarea individuală a judecătorilor şi procurorilor, prin intermediul
programelor de formare şi perfecţionare profesională, se impune a fi extinsă plaja domeniilor de interes
(inclusiv în ceea ce priveşte abilităţile non-judiciare ale magistraţilor, precum comunicarea) pentru care se
organizează astfel de forme de pregătire, precum şi identificarea modalităţilor alternative la Institutul Naţional
al Magistraturii de a dezvolta astfel de programe, în special pe plan local, cu sprijinul organizaţiilor societăţii
civile, date fiind limitele capacităţii de extindere a activităţii Institutului şi obligaţiile care revin acestuia în
domeniul formării iniţiale.
        Este însă evident că se impune şi acceptarea de către Legislativ şi Executiv, ca factori care stabilesc,
respectiv administrează, fondurile bugetare şi ordinea de prioritate a cheltuielilor publice, a faptului că se
impune extinderea finanţării în ceea ce priveşte programele de formare şi perfecţionare profesională destinate
magistraţilor, participarea fiecărui magistrat la forme de pregătire profesională doar cel puţin o dată la 3 ani
fiind insuficientă, mai ales dacă se doreşte o creştere evidentă şi imediată a calităţii actului de justiţie.


        Sub aspectul indicelui de casare, acesta a înregistra o creştere uşoară în anul 2007 faţă de anul 2006 de
la aproximativ 5% în anul 2006 la 6% în anul 2007 (94% dintre hotărârile pronunţate rămânând aşadar

                                                                                                                243
irevocabile), în ceea ce priveşte hotărârile pronunţate de judecătorii în fond, respectiv de la aproximativ 8,2%
la 9,2% în ceea ce priveşte hotărârile pronunţate de tribunale în fond sau apel (80,8% dintre acestea rămânând
irevocabile). În cazul hotărârilor pronunţate de curţile de apel în fond sau în apel, indicele de desfiinţare a
acestora de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a situat la 2,8% (97,2% dintre hotărârile pronunţate de
curţile de apel în primă instanţă sau în apel rămânând irevocabile).
        Aceste cifre sunt specifice unui sistem judiciar caracterizat printr-o practică judiciară neunitară şi o
legislaţie instabilă şi, chiar dacă nu sunt satisfăcătoare, trebuie luat în considerare ca un aspect pozitiv că
aproximativ 80% dintre cauzele soluţionate de judecătorii, în fond şi 76% dintre cele soluţionate de tribunale,
în fond şi apel, au rămas definitive şi irevocabile prin neexercitarea căilor de atac, părţile care au pierdut aceste
litigii achiesând astfel tacit la soluţia pronunţată în cauză
        Şi în cazul parchetelor, ponderea inculpaţilor achitaţi definitiv în totalul celor trimişi în judecată a
înregistrat o uşoară creştere, de la 1,81% în anul 2006 la 2,5% în anul 2007 (fiind incluşi şi inculpaţii achitaţi în
baza art.18 ind.1 C.p.). Cauzele restituite de instanţe în vederea refacerii sau completării urmăririi penale au
reprezentat doar 0,35% din totalul cauzelor în care s-au emis rechizitorii, însă printre acestea s-au numărat o
serie de dosare larg mediatizate. Printre cauzele restituirilor s-au numărat nereguli procedurale, insuficienţa
probatoriului, dar şi admiterea unor excepţii de neconstituţionalitate de către Curtea Constituţională a
României.
        Principalele soluţii pentru îmbunătăţirea acestor indici calitativi ai activităţii instanţelor şi parchetelor
constau în măsurile de unificare a practicii judiciare, instituirea unor norme procedurale clare şi coerente prin
noile coduri şi stabilitatea în timp a acestora, dar şi formarea profesională continuă, încurajarea schimbului de
informaţie profesională şi de bune practici în cadrul instanţelor şi parchetelor, cu respectarea strictă a
independenţei individuale a magistratului etc.


        Principala modalitate de cristalizare a unei practici judiciare unificate şi a unei interpretări unitare a
legii în cursul anului 2007 a fost constituită de mecanismul recursului în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie
şi Justiţie soluţionând de două ori şi jumătate mai multe recursuri în interesul legii decât în anul precedent.
        Un rol important în materie l-a avut activitatea Grupului de lucru „Unificarea practicii judiciare”, la
lucrările căruia au participat reprezentanţi ai principalelor instituţii ale sistemului judiciar şi care a organizat
întâlniri periodice, tematice, cu preşedinţii de secţie din cadrul curţilor de apel asupra chestiunilor de practică
judiciară neunitară.
          De asemenea, se impun a fi menţionate noile dispoziţii legislative care dau dreptul, respectiv obligă –
în materie penală, colegiile de conducere ale curţilor de apel să sesizeze Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
asupra chestiunilor de practică judiciară neunitară, precum şi noile prevederi introduse de Consiliul Superior al
Magistraturii în Regulamentul de ordine interioară al instanţelor privind organizarea de întâlniri periodice ale

                                                                                                                  244
magistraţilor pentru dezbaterea acestor chestiuni, obligativitatea publicării de buletine de jurisprudenţă de
către curţile de apel etc.
         De altfel, şi în raportul pe justiţie din vara trecută al Comisiei Europene s-a remarcat îndeplinirea de
către Consiliul Superior al Magistraturii a măsurilor cuprinse în planul său de acţiune privind unificarea
practicii judiciare.
         În cursul anului 2008 toate măsurile enumerate, şi care au un caracter complementar, trebuie
intensificate, practica judiciară unitară fiind esenţială pentru accesibilitatea şi previzibilitatea jurisprudenţei şi a
modului de interpretare a normelor legale, cu consecinţe pozitive asupra încrederii în justiţie şi a soluţionării
conflictelor prin metode alternative, reducându-se volumul de activitate şi încărcătura instanţelor şi
parchetelor.


         Condamnările pronunţate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului împotriva statului român
continuă să constituie un motiv serios de preocupare pentru sistemul judiciar. Din analiza cauzelor soluţionate
de către Curte în anul 2007, prezentată pe larg în acest capitol, se desprind cel puţin 3 concluzii importante:
         -   unele dintre cauzele pe care se întemeiază condamnările suferite au fost deja înlăturate, ca urmare
             a unor modificări legislative sau luării măsurilor administrative adecvate, precum, spre exemplu,
             condamnarea unui civil de către o instanţă militară;
         -   condamnările împotriva României nu privesc de obicei încălcarea „fondului” drepturilor prevăzute
             de Convenţie, ci unele impedimente cu privire la exercitarea acestora, majoritatea condamnărilor
             având la baza funcţionarea ineficientă a instituţiilor statului, întârzierea sau inadecvarea acestora în
             a asigura cetăţenilor exerciţiul drepturilor garantate de Convenţie – inadecvarea unor dispoziţii
             legale sau proceduri administrative, durata excesivă a procedurilor, stabilirea unor obligaţii
             exorbitante pentru exercitarea efectivă a anumitor drepturi fundamentale etc. (spre exemplu, în
             materia dreptului de proprietate nu se constată exproprieri abuzive, ci aspecte precum durata
             excesivă a procedurilor de restituire, caracterul neefectiv al despăgubirii acordate, generată de lipsa
             de funcţionalitate a Fondului Proprietatea etc.)145;
         -   înlăturarea încălcărilor drepturilor şi libertăţilor fundamentale constatate de Curte nu se poate face
             decât prin cooperarea tuturor ramurilor puterii statutului, mecanismul de protecţie instituit de
             Convenţia Europeană a Drepturilor Omului impunând o atitudine proactivă a tuturor instituţiilor
             sau organizaţiilor publice, în vederea garantării caracterului efectiv al drepturilor protejate.



145
    Reamintim că, în mecanismul de protecţie instituit de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, statelor semnatare nu le
revine numai obligaţia negativă de a se abţine de la încălcarea drepturilor sau libertăţilor fundamentale garantate de Convenţie,
ci şi obligaţia pozitivă de a institui mecanismele (legale, administrative, judiciare etc.) necesare exerciţiului efectiv al acestor
drepturi sau protejării acestor libertăţi.
                                                                                                                               245
        Spre exemplu, nerespectarea Convenţiei va fi constatată de Curte atât atunci când se depăşeşte o
durată rezonabilă a procedurii judiciare într-un anumit litigiu, inclusiv din cauza conduitei culpabile a
organului judiciar, cât şi pentru aspecte care ţin de puterea de decizie a Executivului (spre exemplu
nefuncţionalitatea Fondului Proprietatea, refuzul/întârzierea executării unei hotărâri judecătoreşti de către un
organ administrativ etc.) sau a Legislativului (spre exemplu, stabilirea printr-un act normativ de protecţie a
chiriaşilor a unor obligaţii considerate de Curte exorbitante în sarcina adevăratului proprietar, pentru a obţine
evacuarea chiriaşului, competenţa instanţelor militare de a judeca persoane care nu au calitatea de militar etc.).
        În consecinţă se impune un mecanism de colaborare mult mai eficient între toate instituţiile
responsabile, din sfera tuturor celor trei puteri, pentru a preveni astfel de condamnări, impunându-se totodată
o reacţie mult mai promptă pentru a elimina de îndată astfel de cauze, care justifică o condamnare în faţa
Curţii de la Strasbourg, înainte ca aceasta să devină un precedent pentru cauze ulterioare.
        Se impune însă a fi evidenţiat şi un aspect pozitiv, respectiv că, intervievate pentru redactarea
prezentului raport, majoritatea instanţelor şi parchetelor au menţionat că au făcut aplicarea directă a normelor
de protecţie instituite de Convenţie, pe parcursul anului, în activitatea lor curentă.


        Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, instanţele şi parchetele au fost puse într-o nouă
realitate juridică, caracterizată prin preeminenţa dreptului comunitar asupra normelor interne şi principiul
cooperării judiciare între Statele Membre, contribuind activ la edificarea unui spaţiu comun european de
libertate, securitate şi justiţie. Organele judiciare române au emis mandate europene de arestare, au colaborat
cu partenerii comunitari pentru combaterea criminalităţii organizate, au transmis Curţii de Justiţie a
Comunităţilor Europene întrebările preliminare ridicate în faţa lor etc. Hotărâri judecătoreşti de aplicare
directă a dreptului comunitar au fost deja pronunţate chiar în materii larg mediatizate, precum legalitatea taxei
de primă înmatriculare.


        În ceea ce priveşte, accesul liber la justiţie al cetăţenilor, instanţele şi parchetele au dat eficienţă în
cursul anului 2007 principalelor instrumente pe care le au la îndemână, conform legii, în vederea garantării
acestora, respectiv: acordarea de scutiri sau eşalonări la plata taxelor judiciare de timbru, îndrumarea părţilor
cu o stare materială precară cu privire la posibilitatea de a solicita decanilor barourilor acordarea asistenţei
juridice gratuite, distribuirea de ghiduri de îndrumare pentru justiţiabili, organizarea de manifestări de tipul
„Porţi deschise” etc.
        Se cuvine subliniat în acest context rolul fundamental care revine în materie organizaţiilor societăţii
civile, nu puţine fiind organizaţiile non-guvernamentale care s-au implicat activ în acest domeniu prin
organizarea de centre de resurse juridice, asistenţă gratuită oferită cetăţenilor sau derularea altor programe, cu
finanţare naţională sau internaţională.

                                                                                                               246
        Din perspectiva jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dispoziţiile actuale în materia
taxelor judiciare de timbru rămân problematice, acestea fiind stabilite în general după criterii obiective,
precum valoarea obiectului litigiului, fără a se lua în calcul la stabilirea taxei ex oficio starea materială a părţii.
Prin urmare, rămâne de văzut dacă posibilitatea părţilor de a solicita scutiri sau eşalonări de la plata taxelor de
timbru ulterior stabilirii acestora va fi privită de Curte ca o garanţie suficientă pentru efectivitatea dreptului de
acces la un tribunal.
        Reiterăm în acest context concluzia exprimată şi în raportul precedent, conform căreia sporirea
complexităţii normelor juridice, diversificarea ramurilor dreptului şi împrejurarea că acestea au un caracter tot
mai tehnic şi mai specializat sunt factori care conferă o mare importanţă posibilităţii părţii de a fi asistată într-
un litigiu de un specialist în drept, respectiv de un avocat. O planificare strategică a dezvoltării sistemului
judiciar nu poate fi gândită fără luarea în considerare a extinderii cazurilor de acordare a asistenţei juridice
gratuite şi, eventual, a introducerii unui sistem de asigurări care să garanteze posibilitatea de a consulta un
specialist înainte sau pe parcursul procedurii judiciare şi pentru persoanele lipsite de resursele materiale
necesare.


        Accesul cetăţenilor la informaţii de interes public legate de activitatea instanţelor şi parchetelor a fost
asigurată în condiţiile prescrise de Legea nr.544/2001, cu respectarea normelor de protecţie a datelor cu
caracter personal, incidentele survenite – reclamaţii administrative sau contestarea în justiţie a refuzului de
comunicare a datelor – fiind reduse numeric şi soluţionate în condiţiile actului normativ menţionat.
        De asemenea, în domeniul protecţiei drepturilor copilului a continuat implementarea prevederilor
Planului naţional de acţiune în această materie.


        Pe planul managementului judiciar au continuat acţiunile de formare specifică a conducătorilor de
instanţe şi parchete, precum şi organizarea, conform calendarului anual, de către Consiliul Superior al
Magistraturii prin Institutul Naţional al Magistraturii a concursurilor de numire în funcţii de conducere pentru
judecători şi procurori.
        Din nefericire aceste concursuri au evidenţiat interesul relativ redus al magistraţilor pentru ocuparea în
mod definitiv a acestor posturi, fiind preferată modalitatea delegării, cu consecinţe directe asupra
responsabilizării persoanelor care ocupă astfel de posturi.
        Concursul de numire în funcţii de conducere a procurorilor din sesiunea octombrie-noiembrie 2007 a
fost marcat de un incident regretabil, cu un puternic efect negativ asupra sistemului judiciar, câţiva candidaţi,
membrii ai comisiei de examinare şi alte terţe persoane fiind cercetate penale cu privire la unele suspiciuni
privind fraudarea rezultatelor concursului.


                                                                                                                  247
         Evitând atitudinile extreme, Consiliul Superior al Magistraturii a încercat gestionarea acestei situaţii cu
responsabilitate, conform dispoziţiilor legii, manifestându-şi public întregul sprijin pentru desfăşurarea
anchetei, în vederea stabilirii cu exactitate a faptelor şi a identificării şi angajării răspunderii penale a
persoanelor eventual implicate.


         Noua strategie de comunicare pentru Consiliul Superior al Magistraturii şi sistemul judiciar, elaborată
printr-un program cofinanţat de Banca Mondială şi aprobată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii în
luna decembrie 2007, se află în prezent în curs de implementare, fiind elaborat un plan de acţiune în acest sens
pentru următorii 3 ani. Scopul acesteia este de a genera, pe de o parte, o mai bună înţelegere a modului de
funcţionare a sistemului de către cetăţeni, precum şi o mai bună informare a acestora în calitate de beneficiari
ai acestui serviciu public, iar, pe de altă parte, de creştere a coeziunii şi a îmbunătăţirii comunicării interne, în
interiorul sistemului.
         Implementarea eficientă a acestei strategii este impusă şi de percepţia instanţelor şi parchetelor asupra
actualei imagini publice a sistemului judiciar şi a modalităţilor de refacere a încrederii publicului în justiţie 146.
         Astfel, cu o largă majoritate, atât instanţele, cât şi parchetele au opinat că actuala imagine publică a
sistemului judiciar este eronată, fiind influenţată în sens negativ de o serie de factori obiectivi şi subiectivi.
         Ca principale modalităţi de refacere a încrederii publice în justiţie, instanţele şi parchetele au optat
pentru intensificarea măsurilor de informare a publicului larg cu privire la modul de funcţionare a sistemului
judiciar şi pentru elaborarea unei strategii de comunicare pentru întreg sistemul judiciar, coordonată de
Consiliul Superior al Magistraturii.
         Au fost, de asemenea, apreciate ca importante măsuri precum dezvoltarea unor programe privind
sporirea nivelului de cunoştinţe juridice al cetăţenilor, precum şi editarea de noi materiale de informare pentru
justiţiabili, distribuite gratuit.
         În acelaşi context, au fost considerate necesare simplificarea procedurilor şi condiţiilor necesare pentru
obţinerea asistenţei juridice gratuite şi eficientizarea activităţii birourilor de informare publică din cadrul
fiecărei instanţe/unităţi de parchet147.

146
    Datele şi propunerile din paragraful următor au fost sintetizate pe baza răspunsurilor transmise de instanţe şi parchete la
chestionarul pentru colectarea unor date necesare întocmirii Raportului.
147
    Alte măsuri propuse de instanţe pentru refacerea încrederii cetăţenilor în justiţie au privit: accentuarea formării profesionale
a magistraţilor, asigurarea celerităţii actului de justiţie, atitudinea faţă de justiţiabili, încetarea tensiunilor dintre CSM şi MJ,
predarea unor noţiuni de drept la liceu, specializarea purtătorilor de cuvânt, promovarea unei independenţe reale a justiţiei,
asigurarea unei publicităţi adecvate a şedinţelor CSM, folosirea dreptului la replică la nivelul instanţei, prin purtătorul de
cuvânt, ori de câte ori se impune, spaţii corespunzătoare desfăşurării activităţii, unificarea practicii judiciare, elaborarea unei
strategii de resurse umane p termen lung, informarea publicului cu privire la procedurile alternative de soluţionare a litigiilor
etc. În opinia parchetelor se impun şi următoarele măsuri: specializarea jurnaliştilor pe probleme juridice, simplificarea
procedurilor judiciare, reflectarea mai obiectivă a informaţiilor de către mass-media, suprimarea uneia dintre căile de atac în
procesul penal, mediatizarea activităţii procurorilor, interzicerea dezbaterilor publice asupra cauzelor aflate în curs de
soluţionare, transparenţă în activitatea CSM, atenta selecţionare a personalului din sistemul judiciar, informarea corectă a
cetăţenilor de către mass-media etc.
                                                                                                                                248
                                     Capitolul 4 – GESTIONAREA RESURSELOR


                           4.1. Politica de resurse umane privind judecătorii şi procurorii


          Consiliul Superior al Magistraturii exercită, prin compartimentul specializat din aparatul propriu,
atribuţiile stabilite prin legi şi regulamente în domeniul resurselor umane privind magistraţii, pentru a asigura
organizarea şi funcţionarea normală a instanţelor şi parchetelor.
        În cursul anului 2007 au fost continuate, de către Direcţia resurse umane şi organizare, măsurile stabilite
prin Strategia de reformă a sistemului judiciar, instituită prin Hotărârea Guvernului nr. 232/2005, pentru
realizarea următoarelor obiective, apreciate ca relevante în managementul resurselor umane :
          - iniţierea, continuarea şi finalizarea procedurilor prevăzute de lege pentru asigurarea ocupării posturilor vacante de
judecători şi procurori la instanţe şi parchete;
          - continuarea şi dezvoltarea programelor de formare continuă a judecătorilor şi procurorilor;
          - fundamentarea măsurilor privind organizarea instanţelor şi parchetelor, în funcţie de evoluţia volumului de activitate,
a gradului de complexitate a cauzelor şi în acord cu politicile Consiliului Superior al Magistraturii în acest domeniu.


          Iniţierea, continuarea şi finalizarea procedurilor prevăzute de lege pentru asigurarea ocupării
posturilor vacante de judecători şi procurori la instanţe şi parchete
         La începutul anului 2007 din totalul de 4482 posturi de judecător prevăzute la instanţele judecătoreşti,
erau vacante 388.
         Distribuţia posturilor vacante pe grade de jurisdicţie era configurată astfel :
    §     3 la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
    §     34 la curţile de apel;
    §     130 la tribunale şi tribunale specializate;
    §     221 la judecătorii.
         În raport cu situaţia posturilor repartizate şi a celor vacante, corespunzător fiecărui grad de jurisdicţie,
procentul de ocupare era cel prevăzut în graficul alăturat:




                                                                                                                              249
                     GRAD DE OCUPARE A POSTURILOR DE JUDECĂTOR LA ÎNCEPUTUL ANULUI 2007
                     97,52%

                                95,50%
  98,00%

  96,00%                                                                       ICCJ
                                         90,91%
  94,00%                                                                       C.A. şi C.M.A.
                                                   89,83%
  92,00%
                                                                               Tribunale, tribunale specializate şi
  90,00%                                                                       Tribunalul Militar Teritorial
  88,00%                                                                       Judecătorii şi Tribunale Militare

  86,00%

  84,00%



         La aceeaşi dată, la nivelul parchetelor, din totalul de 2765 posturi prevăzute, erau ocupate 2179 şi
vacante 586.
         Situaţia posturilor vacante, pe grade de jurisdicţie, se prezenta astfel:
    §    131 la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (inclusiv Direcţia                          Naţională
         Anticorupţie şi Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism );
    §    52 la parchetele de pe lângă curţile de apel;
    §    120 la parchetele de pe lângă tribunale;
    §    283 la parchetele de pe lângă judecătorii.


         La nivelul parchetelor, gradul de ocupare a posturilor era de 75,99% la Parchetul de pe lângă Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie (inclusiv Direcţia Naţională Anticorupţie şi Direcţia de Investigare a Infracţiunilor
de Criminalitate Organizată şi Terorism), la parchetele de pe lângă curţile de apel de 79,12%, la parchetele de
pe lângă tribunale de 81,26% şi la parchetele de pe lângă judecătorii de 78,03%.
Gradul de ocupare a posturilor de procuror la începutul anului 2007


                                           81,26            78,03
                              79,12
             65,67
                                                                      P.Î.C.C.J.(incl. D.N.A. si D.I.I.C.O.T.)
                                                                      P.C.A.
                                                                      P.T.
                                                                      P.J.




        4.1.1. Modalităţi de ocupare a posturilor de execuţie vacante
                                                                                                                           250
       Pe parcursul anului 2007, ocuparea progresivă a posturilor de execuţie vacante s-a realizat prin
valorificarea tuturor modalităţilor de recrutare prevăzute de Legea nr. 303/2004, şi anume:


       1. Repartizarea auditorilor de justiţie, absolvenţi ai Institutului Naţional al Magistraturii,
promoţia 2007148
       În raport cu dispoziţiile Legii nr. 303/2004, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, prin Hotărârea
nr. 514/2007, a numit în funcţia de judecător stagiar un număr de 80 auditori de justiţie – promoţia 2007 şi
în funcţia de procuror stagiar un număr de 34 auditori de justiţie, promoţia 2007.


       2. Numirea în magistratură pe bază de concurs, conform dispoziţiilor art. 33 al.(1)-(4) din
Legea 303/2004149
       La data de 8 februarie 2007, Plenul Consiliul Superior al Magistraturii a propus Preşedintelui României,
numirea în funcţia de judecător a celor 3 candidaţi declaraţi admişi la concursul de admitere în magistratură,
organizat la data de 10 decembrie 2006, şi în funcţia de procuror a celor 4 candidaţi declaraţi admişi la acelaşi
concurs.
        La data de 3 iunie 2007, Consiliul Superior al Magistraturii, prin intermediul Institutului Naţional al
Magistraturii, a organizat, în temeiul art.33 alin.(1)-(4) din Legea nr. 303/2004, concurs de admitere în
magistratură pentru ocuparea a 50 de posturi de judecător şi 50 de posturi de procuror la judecătorii şi
parchetele de pe lângă acestea. Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, prin Hotărârea nr. 530 din 5 iulie
2007, a propus Preşedintelui României numirea în funcţie a celor doi candidaţi admişi (1 judecător şi 1
procuror)
          Prin Hotărârea nr. 193 din 03.04.2007, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a propus
Preşedintelui României numirea în funcţia de procuror a unui candidat care a obţinut media necesară
promovării la concursul de admitere în magistratură, organizat la data de 17.12.2005.
       Prin Hotărârea nr. 509 din 05.07.2007, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a numit un procuror
stagiar, în conformitate cu dispoziţiile art. 21 alin. 1 şi 2 din Legea 303/2004, republicată, cu modificările şi

148 Potrivit dispoziţiilor art.13 din Legea nr. 303/2004, admiterea în magistratură şi formarea profesională iniţială în vederea ocupării

funcţiei de judecător şi procuror se realizează prin Institutul Naţional al Magistraturii.

149 Potrivit dispoziţiilor art.33 alin.(1) din Legea nr.303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, forma anterioară

modificării aduse prin O.U.G. nr. 100/2007, pot fi numiţi în magistratură, pe bază de concurs, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute
la art.14 alin.(2) din aceeaşi lege, persoanele care au exercitat funcţia de judecător sau procuror şi care şi-au încetat activitatea din
motive neimputabile, personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin.(1) din lege, avocaţii, notari publici, asistenţii judiciari,
consilierii juridici, persoanele care au îndeplinit funcţii de specialitate juridică în aparatul Parlamentului, Administraţiei Prezidenţiale,
Guvernului, Curţii Constituţionale, Avocatului Poporului, Curţii de Conturi sau al Consiliului Legislativ, cadrele didactice din
învăţământul juridic superior acreditat, cu o vechime în specialitate de cel puţin 5 ani, precum şi magistraţii-asistenţi la Înalta Curte
de Casaţie şi Justiţie cu o vechime de cel puţin 5 ani şi care şi-au încetat activitatea din motive neimputabile.

                                                                                                                                         251
completările ulterioare şi art. 35 alin. 1 lit. b din Legea 317/2004 republicată, cu modificările şi completările
ulterioare.
       Analiza datelor privind valorificarea acestei modalităţi prevăzute de lege confirmă concluziile inserate în Raportul privind
activitatea Consiliului Superior al Magistraturii pe anul 2006. Astfel, deşi numărul candidaţilor înscrişi la concursul organizat
la data de 3 iunie 2007, a fost semnificativ (368 pentru cele 50 de posturi vacante de judecător şi 50 de posturi vacante de
procuror), au reuşit să promoveze numai 2 candidaţi. În aceste condiţii, eforturile de organizare a concursului, timpul afectat şi
resursele umane alocate au avut o eficienţă redusă, devenind, astfel, acută, necesitatea regândirii – în plan normativ - a acestei
proceduri recunoscute de Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor150.


       3. Numirea în funcţiile de judecător şi procuror, fără concurs, conform dispoziţiilor art. 33
al.(5)-(10) din Legea nr. 303/2004151


         a) Numirea în funcţia de judecător
         §    Prin Hotărârea nr. 428/04.10.2005, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a aprobat
              procedura de soluţionare a cererilor de numire ca judecător sau procuror, în condiţiile art.33
              alin.(5), (7) şi (8) din Legea nr. 303/2004. Pentru posturile vacante de judecător, această
              procedură s-a finalizat în anul 2007 prin numirea a 25 de candidaţi în funcţia de judecător sau
              prin respingerea candidaturilor depuse.
         §    Prin Hotărârea nr. 125/01.03.2007, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a dispus
              declanşarea procedurii de numire în funcţia de judecător, pentru 12 posturi de judecător, la
              tribunale şi judecătorii. Procedura a fost finalizată prin numirea în funcţie a 8 candidaţi.
         §    Prin Hotărârea nr. 171/22.03.2007, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a dispus
              declanşarea procedurii de numire în funcţia de judecător, pentru 18 posturi la judecătorii. Toate
              cele 18 posturi alocate acestei modalităţi de selecţie au fost ocupate.
         §    Prin Hotărârea nr. 507/05.07.2007, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a dispus
              declanşarea procedurii de numire în funcţia de judecător, pentru 43 de posturi la judecătorii. După
              parcurgerea tuturor fazelor procedurale, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a propus
              numirea în funcţia de judecător a 29 de candidaţi. Pentru un număr de 24 de candidaţi au fost
              emise decretele de numire în funcţie.

150
    Menţionăm că, prin intermediul O.U.G. nr.100/2007, a fost lărgită plaja de selecţie pentru această formă de admitere în
magistratură, prin recunoaşterea dreptului de a se prezenta la concurs şi persoanelor cu o vechime de cel puţin 5 ani în alte
funcţii de specialitate juridică decât cele prevăzute iniţial de Legea nr.303/2004.
151
    Procedura de numire fără concurs se adresa persoanelor care au ocupat timp de cel puţin 10 ani funcţiile enumerate limitativ
de lege. Prin O.U.G. nr.100/2007, dispoziţiile privind această procedură din Legea nr.303/2004 au fost abrogate. Abrogarea
operând însă cu data de 01.06.2008.

                                                                                                                              252
         b) Numirea în funcţia de procuror
         §    Prin Hotărârea nr. 639/05.10.2006, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a aprobat
              procedura de numire în funcţia de procuror, fără concurs, în condiţiile art.33 alin.(5), (7) şi (8)
              din Legea nr. 303/2004, republicată, pentru ocuparea a 50 de posturi vacante de procuror la
              parchetele de pe lângă judecătorii. Prin Hotărârile nr. 201-250 din 03.04.2007, Plenul
              Consiliului Superior al Magistraturii a propus Preşedintelui României numirea a 50 de
              procurori la parchetele de pe lângă judecătorii, la data de 18.04.2007 fiind emise decretele de
              numire de către Preşedintele României;
         §    Prin Hotărârea nr. 507/05.07.2007, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a dispus
              declanşarea procedurii de numire în funcţia de procuror pentru 71 de posturi la parchetele de pe
              lângă judecătorii. După parcurgerea tuturor fazelor procedurale, prin Hotărârea nr.
              831/30.11.2007, Plenul CSM a propus preşedintelui României numirea a 34 de procurori la
              parchetele de pe lângă judecătorii.


       4. Numirea, la cerere, a procurorilor în funcţia de judecător şi a judecătorilor în funcţia de
procuror152
         În şedinţa din data de 1 noiembrie 2007, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a dispus
declanşarea procedurii de ocupare de către procurori a 47 de posturi vacante de judecător, la judecătorii.
Procedura s-a finalizat prin eliberarea din funcţia de procuror şi numirea în funcţia de judecător a 7 procurori.
         Prin Hotărârea nr. 483/05.07.2007 şi Hotărârea nr. 513/ 05.07.2007, Plenul Consiliului Superior al
Magistraturii a propus Preşedintelui României eliberarea din funcţie a doi judecători şi numirea lor în funcţia
de procuror.
       De asemenea, prin Hotărârea nr. 130/07.03.2007 şi Hotărârea nr. 441/21.06.2007, Plenul Consiliului
Superior al Magistraturii a propus Preşedintelui României eliberarea din funcţia de judecător şi numirea în
funcţie a doi procurori militari.


152
    În conformitate cu prevederile art. 61 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, la
cererea motivată, judecătorii pot fi numiţi în funcţia de procuror, iar procurorii, în funcţia de judecător, prin decret al
Preşedintelui României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.
       Pentru numirea în funcţiile respective, candidaţii vor susţine un interviu în faţa Secţiei pentru judecători a Consiliului
Superior al Magistraturii în cazul procurorilor care solicită numirea ca judecători şi a Secţiei pentru procurori a Consiliului
Superior al Magistraturii, în cazul judecătorilor care solicită numirea ca procurori.
       Reglementări detaliate privind această procedură sunt prevăzute şi în Regulamentul privind transferul şi detaşarea
judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere,
precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător , aprobat prin Hotărârea nr.
193/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

                                                                                                                            253
           Transferul procurorilor în funcţia de judecător şi al judecătorilor în funcţia de procuror realizat prin procedura specială
instituită de Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se constituie într-o modalitate
complementară de acoperire a unor posturi vacante la instanţe sau parchete, avându-se în vedere atât interesul judecătorului sau
procurorului solicitant, cât şi interesul instanţei sau parchetului la care se propune numirea. În raport cu dubla finalitate
specifică acestei modalităţi, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a utilizat-o cu prudenţă, datele statistice prezentate
confirmând pe deplin respectiva aserţiune (spre exemplu, în şedinţa din 1 noiembrie 2007 a fost aprobată trecerea în funcţia de
judecător a 7 procurori, din cele aproximativ 200 de cereri înregistrate)..


         Redăm, în graficele alăturate, situaţia ocupării posturilor de execuţie în anul 2007, prin diferitele
modalităţi de recrutare.


                                 Modalităţi de ocupare a posturilor de judecător în anul 2007


    Absolvenţi I.N.M. repartizaţi
                                                90
                                                                      80                     75
                                                80
    judecători numiti în urma                   70
    promovării concursului de                   60
    admitere în magistratură                    50
    judecători numiţi fără                      40
    concurs                                     30
                                                20
    procurori numiţi, la cerere,                                                                             7
                                                10                                 4
    judecători
                                                 0



                         Modalităţi de ocupare a posturilor de procuror în anul 2007

       Absolvenţi I.N.M.
       repartizaţi                         60                                               50
                                           50
       Procurori numiţi în
       urma promovării                     40                    34
       concursului
                                           30
       Procurori numiţi fără
       concurs                             20
                                                                               5                         4
       Judecători numiţi la                10
       cerere procurori
                                            0



                                                                                                                                 254
          4.1.2 Promovarea judecătorilor şi procurorilor în funcţii de execuţie153

          1. Promovarea în funcţii de execuţie a judecătorilor


          Prin Hotărârea nr. 781/30 noiembrie 2006 Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a aprobat
organizarea concursului de promovare a judecătorilor în funcţii de execuţie, efectivă şi pe loc, la data de 4
februarie 2007.
          Pentru promovarea efectivă au fost scoase la concurs 150 posturi de execuţie la instanţele
judecătoreşti (118 posturi la tribunale şi tribunalele specializate şi 32 de posturi la curţile de apel şi Curtea Militară de
Apel).
          Pentru promovarea pe loc au fost scoase la concurs 113 posturi de judecător (68 de posturi la tribunale şi
tribunalele specializate şi 45 de posturi la curţile de apel şi Curtea Militară de Apel).
          Prin Hotărârea nr. 90 din 19 februarie 2007, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a dispus
promovarea judecătorilor declaraţi admişi la concursul de promovare în funcţii de execuţie, organizat la data
de 4 februarie 2007, începând cu 1 martie 2007. Astfel, au fost promovaţi efectiv la instanţele ierarhic
superioare un număr de 105 judecători (27 la curţile de apel şi 78 la tribunale). Ulterior, prin valorificarea
rezultatelor acestui examen, s-a dispus promovarea a încă 24 de judecători (6 la curţile de apel şi 18 la
tribunale).
          Prin aceeaşi hotărâre s-a dispus promovarea pe loc, cu aceeaşi dată, pentru 88 de judecători (din
care 43 la tribunale şi 45 la curţile de apel).


          In comparaţie cu concursul din 4 iunie 2006, la concursul de promovare în funcţii de execuţie organizat la data de 4
februarie 2007 s-a înregistrat o creştere a procentului de promovabilitate, atât pentru promovarea efectivă ( de la
58,09% la 72,66%), cât şi pentru promovarea pe loc ( de la 57,22% la 72,35%), determinată, în principal, de schimbarea
modalităţii de examinare.
          În raport cu numărul participanţilor şi cu rezultatele efective obţinute de aceştia la concursul/examenul de promovare în
funcţii de execuţie, efectivă şi pe loc, se poate aprecia că judecătorii sunt interesaţi în mai mare măsură de statutul profesional –
prin promovarea în funcţii de execuţie la instanţe superioare şi, implicit, de valorificarea procesului de formare continuă, decât de
ocuparea funcţiilor de conducere, pe care le consideră – potrivit răspunsurilor la chestionarele transmise de CSM – nestimulative,
în planul indemnizării, şi oneroase în ceea ce priveşte atribuţiile.




    153
        Potrivit dispoziţiilor art.43 alin.(1) şi (2) din Legea 303/2004, promovarea judecătorilor şi procurorilor se face numai
prin concurs organizat la nivel naţional, în limita posturilor vacante existente la tribunale, tribunale specializate, Tribunalul
Militar Teritorial, curţi de apel şi Curtea Militară de Apel sau, după caz, la parchetele corespunzătoare.
                                                                                                                                255
                      Judecători promovaţi efectiv la instanţe ierarhic superioare



                                                                                              96
                                      100
        Judecători promovaţI la
        CA şi C.M.A.
                                        80
                                        60                              33
        Judecători promovaţi la         40
        tribunale, tribunale
        specializate şi                 20
        Tribunalul Militar
        Teritorial
                                          0




                                Judecători promovaţi pe loc în urma concursului din data de
                                                     4 februarie 2007




                                         60                             45                    43

    Judecători promovaţi pe loc
    la C.A. şi C.M.A.                    40


    Judecători promovaţi pe loc          20
    la tribunale, tribunale
    specializate şi Tribunalul             0
    Militar Teritorial




        2. Promovarea în funcţii de execuţie a procurorilor


         Prin Hotărârea nr. 670/04.10.2007, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a aprobat organizarea
concursului de promovare a procurorilor în funcţii de execuţie, efectivă, la data de 9 decembrie 2007.
        Au fost scoase la concurs 47 de posturi de execuţie vacante de procuror la nivelul parchetelor de pe
lângă curţile de apel şi Curtea Militară de Apel şi 109 posturi de execuţie vacante de procuror la nivelul
parchetelor de pe lângă tribunale şi tribunale specializate.

                                                                                                          256
         Din cei 165 de candidaţi care s-au prezentat la concurs, 118 procurori au obţinut media minimă
prevăzută de Regulament pentru a fi declarat admis la concurs, dar numai 97 de candidaţi s-au încadrat în
limita numărului de posturi aprobate.
         Pe baza rezultatelor obţinute la concurs, vor fi ocupate, începând cu data de 15 februarie 2008, prin
promovare efectivă, 31 de posturi de execuţie vacante de procuror la nivelul parchetelor de pe lângă curţile
de apel, 65 de posturi de execuţie vacante de procuror la nivelul parchetelor de pe lângă tribunale şi 1 post
de execuţie vacant de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti.

                               Pr ocur or i prom ovaţi e fe ctiv la par che te ie r ar hic
                                                   s upe r ioar e


                                                                                                65
                                                     70
               Proc urori promovaţi la
               parc hete de pe lângă                 60
               curţile de apel                       50                         32
                                                     40
               Proc urori promovaţi la               30
               parc hete de pe lângă
               tribunale ş i Tribunalul              20
               Militar Teritorial                    10
                                                       0
                                                                                   1




         4.1.3. Numirea în funcţii de conducere


         1. Numirea judecătorilor în funcţii de conducere


         §    Numirea judecătorilor în funcţia de preşedinte şi vicepreşedinte de instanţă


         La începutul anului 2007 erau vacante un număr de 81 de funcţii de conducere (preşedinte şi vicepreşedinte) la
judecătorii, tribunale, tribunale specializate, curţi de apel şi Curtea Militară de Apel, pentru ocuparea cărora au fost organizate
2 concursuri. Până la data organizării concursului/examenului pentru ocuparea respectivelor funcţii, în anul 2007, numărul
acestora s-a ridicat la 114.
         Potrivit prevederilor art.48 alin.(1) din Legea nr. 303/2004, în perioada 12 mai – 10 iunie 2007,
Consiliul Superior al Magistraturii, prin Institutul Naţional al Magistraturii, a organizat concurs pentru
ocuparea unui număr de 114 funcţii vacante de conducere la curţi de apel, tribunale, tribunale specializate şi
judecătorii, dintre care 71 posturi de preşedinte (2 – preşedinte curte de apel, 2 – preşedinte tribunal şi 67 –
preşedinte judecătorie) şi 43 posturi de vicepreşedinte (5 – vicepreşedinte curte de apel, 12 – vicepreşedinte
tribunal şi 26 – vicepreşedinte judecătorie), pentru care au fost depuse 85 de candidaturi.
                                                                                                                              257
        Prin Hotărârea nr. 459/26.06.2007, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a validat rezultatele
concursului. Cei 30 de candidaţi declaraţi admişi au fost numiţi în funcţii de conducere, de către Secţia
pentru judecători, începând cu data de 01.07.2007.
        Ca urmare a neocupării funcţiilor de conducere vacante la concursul anterior şi a expirării mandatelor
în cursul anului 2007, în perioada 28 octombrie – 25 noiembrie 2007 s-a organizat concurs pentru ocuparea unui
număr de 110 funcţii vacante de preşedinte şi vicepreşedinte la curţi de apel, tribunale, tribunale specializate
şi judecătorii, funcţii rămase vacante sau vacantate până la data organizării concursului/examenului, la care au
participat un număr de 72 de candidaţi.
        În şedinţa din data de 13 decembrie 2007, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât
amânarea analizării propunerii de validare a rezultatelor obţinute de judecătorii înscrişi la concursul sau
examenul pentru numirea în funcţii de conducere, în ceea ce priveşte funcţia de vicepreşedinte la Tribunalul
Dolj, până la finalizarea verificărilor de către Inspecţia judiciară154. În aceeaşi şedinţă, au fost validate
rezultatele concursului sau examenului pentru numirea în funcţii de conducere de la celelalte curţi de apel,
tribunale şi judecătorii pentru 30 de candidaţi care au fost numiţi în funcţii începând cu data de 01.01.2008.




                           Gradul de ocupare prin concurs a funcţiilor de conducere
                             urmare concursurilor organizate la nivelul instanţelor
                                          judecătoreşti în anul 2007
                                      114
                                                                  110
                    120
                    100
                     80
                     60
                                                      30                                      30
                     40
                     20
                       0
                             Concurs mai-iunie 2007                 Concurs octombrie-
                                                                       noiembrie 2007
                                   Posturi anunţate           Posturi ocupate




154
   Ca urmare a verificărilor efectuate de către Inspecţia Judiciară, în şedinţa din 06.03.2008 au fost validate de către Plenul
Consiliului Superior al Magistraturii şi rezultatele concursului sau examenului pentru numirea în funcţii de conducere a
judecătorilor, în ceea ce priveşte funcţia de vicepreşedinte la Tribunalul Dolj.
                                                                                                                          258
        §   Numirea judecătorilor în alte funcţii de conducere, în temeiul dispoziţiilor art. 48 alin.(9)
            din Legea 303/2004


        În conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, numirea în celelalte funcţii de conducere, altele decât cele de preşedinte şi vicepreşedinte de
instanţă, respectiv preşedinte de secţie la judecătorii, tribunale şi la curţile de apel se face pe o perioadă de 3
ani, cu posibilitatea reinvestirii, o singură dată, de Consiliul Superior al Magistraturii, la propunerea
preşedintelui instanţei.
        În cursul anului 2007, Secţia pentru judecători a numit 100 de judecători în alte funcţii de conducere
decât cele de preşedinte şi vicepreşedinte de instanţă, respectiv în funcţii de preşedinte de secţie.


        Conform procedurii speciale prevăzute de art. 53 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi
procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prin Decret al Preşedintelui României, la propunerea
Consiliului Superior al Magistraturii, s-a dispus numirea în funcţia de preşedinte al Secţiei civile şi de
proprietate intelectuală la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a domnului judecător Florin Costiniu.


      2. Numirea procurorilor în funcţii de conducere


        În acord cu dispoziţiile art. 49 din Legea nr. 303/2004, în cursul anului 2007 au fost organizate două
concursuri/examene pentru numirea procurorilor în funcţii de conducere, respectiv în funcţiile de procuror
general al parchetului de pe lângă curtea de apel, prim-procuror al parchetului de pe lângă tribunal,
prim-procuror al parchetului de pe lângă judecătorie şi de adjuncţi ai acestora.


        În intervalul 12 mai 2007 – 10 iunie 2007 a fost organizat concursul pentru ocuparea unui număr de 62
funcţii de conducere vacante la parchetele de pe lângă curţi de apel, tribunale şi judecătorii, pentru care au
depus candidaturi un număr de 55 de procurori.
         Prin Hotărârea nr. 464 din 26 iunie 2007, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a validat
rezultatele concursului, cei 33 de candidaţi declaraţi admişi fiind numiţi în funcţiile de conducere de către
Secţia pentru procurori, începând cu data de 01 iulie 2007.


        În perioada 28 octombrie 2007 – 25 noiembrie 2007, s-a desfăşurat concursul pentru ocuparea unui
număr de 53 funcţii de conducere vacante la parchetele de pe lângă curţile de apel, tribunale şi judecătorii: 3
posturi de procuror general, 4 posturi de procuror general adjunct, 29 posturi de prim procuror şi 17 posturi
de prim procuror adjunct.
                                                                                                                      259
       Calendarul concursului a fost devansat deoarece, la data de 5 decembrie 2007 a fost declanşată o
anchetă penală în vederea clarificării suspiciunilor de fraudare a concursului/examenului, aşa cum rezultă din
comunicatul oficial al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, după ce în prealabil, la data de 29.11.2007 toate
lucrările de la testarea scrisă privind managementul, comunicarea şi resursele umane, desfăşurată la data de 25
noiembrie 2007, fuseseră ridicate de DNA în vederea efectuării cercetării penale.
       Prin Hotărârea nr.76/24.01.2008 Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât continuarea
procedurii de desfăşurare a concursului sau examenului pentru numirea în funcţii de conducere a procurorilor
la parchetele de pe lângă judecătorii, tribunale şi curţi de apel, desfăşurat în perioada 28 octombrie-25
noiembrie 2007, în sensul soluţionării contestaţiilor la punctaj şi afişării rezultatelor finale pentru cei 28 de
candidaţi pentru care au fost restituite lucrările de către Direcţia Naţională Anticorupţie.


        §   Numirea procurorilor în alte funcţii de conducere, în temeiul dispoziţiilor art. 49 alin.(9)
            din Legea 303/2004


       Dispoziţiile din Legea nr.303/2004 care reglementează numirea la instanţe în celelalte funcţii de
conducere (altele decât cele de preşedinte şi vicepreşedinte) sunt, deopotrivă, aplicabile pentru numirea
procurorilor în funcţii de conducere, altele decât cele de procuror general, prim procuror şi adjuncţi ai
acestora.
        În cursul anului 2007, Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a dispus numirea
în aceste funcţii de conducere a unui număr de 11 procurori.


        §   Numirea procurorilor în alte funcţii de conducere, în temeiul dispoziţiilor art. 55 alin.(1)
            din Legea 303/2004


      În cursul anului 2007, Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a dispus numirea în
funcţii de conducere (altele decât cele prevăzute de art. 54 alin. 1 din Legea 303/2004 republicată)) a unui
număr de 50 procurori la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, respectiv la Direcţia
Naţională Anticorupţie şi Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.


        §   Avizarea numirii în funcţii de conducere


     În raport cu dispoziţiile art.54 alin.(1) din Legea 303/2004, în cursul anului 2007, Secţia pentru
procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a emis avize pentru 5 procurori, referitor la numirea în
următoarele funcţii de conducere: procuror general adjunct al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie
                                                                                                              260
şi Justiţie, procuror şef secţie şi procuror şef adjunct de secţie la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie
şi Justiţie, respectiv la Direcţia Naţională Anticorupţie (aviz favorabil).


           4.1.4. Delegarea în funcţii de conducere a judecătorilor şi procurorilor


           1. Delegarea judecătorilor în funcţii de conducere155

           În cursul anului 2007, au fost admise 173 de delegări în funcţii de conducere, din care 2 delegări în
funcţii de conducere ale judecătorilor de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi 220 de prelungiri în aceste
funcţii.

           De asemenea, în perioada de referinţă a fost respinsă o propunere de delegare în funcţiile menţionate
şi 2 propuneri de prelungire a delegării şi s-a dispus încetarea delegării în 29 de situaţii.

           2. Delegarea procurorilor în funcţii de conducere156


           În cursul anului 2007 au fost delegaţi de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie un număr de 66 procurori în funcţii de conducere şi un număr de 44 procurori în
funcţii de execuţie.


           Numărul delegărilor în funcţii de conducere rămâne în continuare ridicat, atât la nivelul instanţelor, cât
şi al parchetelor; coroborată cu numărul redus de candidaturi la concursurile de numire în funcţii de
conducere a judecătorilor şi procurorilor, această situaţie reflectă faptul că judecătorii şi procurorii au obiecţii
serioase faţă de actualul sistem de numire în funcţii de conducere, precum şi faţă de atractivitatea acestora


155
    În conformitate cu prevederile art. 57 alin. 4 şi 5 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, delegarea în funcţii de conducere a judecătorilor de la curţile de apel, tribunale, tribunale specializate şi judecătorii
se dispune, cu acordul scris al acestora, de Consiliul Superior al Magistraturii, până la ocuparea funcţiei prin numire, iar
delegarea în funcţiile de conducere de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a judecătorilor de la această instanţă se dispune de
Consiliul Superior al Magistraturii, cu acordul scris al acestora, la propunerea preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
         Aşa cum rezultă din prevederile art. 14 şi urm. din Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi
procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea
judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător, aprobat prin Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului
Consiliului Superior al Magistraturii, delegarea într-o funcţie de conducere se dispune de către Secţia pentru judecători a
Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea persoanelor care exercită funcţiile prevăzute de textele de lege menţionate,
cu acordul judecătorului care urmează a fi delegat şi cu avizul consultativ al colegiului de conducere al instanţei la care este
vacantă funcţia de conducere.
156
    Conform dispoziţiilor art. 57 alin. 7 şi 8 din Legea nr. 303/2004, procurorii pot fi delegaţi, în interesul serviciului, cu
acordul scris al acestora, inclusiv în funcţii de conducere, de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie, la parchetele din cadrul ministerului public pe o perioadă de 90 de zile într-un an, delegare care poate fi
prelungită cu cel mult 90 de zile.

                                                                                                                                261
(existând opinia unui dezechilibru evident între avantajele materiale – modeste în raport cu funcţia de execuţie
şi nivelul atribuţiilor suplimentare, fiind luată în considerare şi durata relativ scurtă a mandatului – 3 ani).
Preferarea de către judecători şi procurori a modalităţii delegării în funcţii de conducere produce însă
consecinţe serioase privind calitatea managementului instanţelor şi parchetelor, dată fiind limitarea în timp a
delegării şi imposibilitatea responsabilizării corespunzătoare a conducătorilor desemnaţi în această manieră.


         4.1.5 Promovarea în funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie


         Potrivit dispoziţiilor cuprinse Legii nr.303/2004, promovarea în funcţia de judecător la Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie se face de către Consiliul Superior al Magistraturii, dintre persoanele care au îndeplinit
funcţia de judecător în ultimii 2 ani la tribunale sau curţi de apel, au obţinut calificativul „foarte bine” la ultima
evaluare, nu au fost sancţionaţi disciplinar, s-au remarcat în activitatea profesională şi au o vechime în funcţia
de judecător sau procuror de cel puţin 12 ani.
         Prin Decizia nr. 866/28.11.2006, Curtea Constituţională a României a decis că dispoziţiile art.52 alin.1
din Legea nr.303/2004, în partea care condiţionează promovarea în funcţia de judecător la Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie de îndeplinirea funcţiei de judecător în ultimii 2 ani sunt neconstituţionale.
         Pe baza prevederilor legale menţionate, în cursul anului 2007 au fost promovaţi, în funcţia de
judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, 3 judecători, ca urmare a 5 selecţii organizate de Consiliul
Superior al Magistraturii, avându-se în vedere şi rapoartele consultative întocmite de colegiul de conducere
al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.


         4.1.6. Situaţia posturilor de magistrat asistent la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie


         În schema de personal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sunt prevăzute 85 de posturi de magistrat
asistent, întrucât, prin Hotărârea Guvernului nr. 103/2007, numărul de posturi vacante de magistrat asistent
de la instanţa supremă a fost majorat cu 6 posturi, de la cele 79 câte erau în schemă.
         La începutul anului 2007 erau vacante 5 posturi de magistrat asistent şi ocupate 74 de posturi, pentru
ca la sfârşitul anului 2007 să fie ocupate toate cele 85 de posturi.
         Potrivit dispoziţiilor art.66 alin (2) din Legea nr. 303/2004,                 magistraţii-asistenţi sunt numiţi şi
promovaţi în funcţie de Consiliul Superior al Magistraturii, pe bază de concurs.
         În cursul anului 2007 a avut loc un concurs pentru ocuparea celor 11 posturi vacante de execuţie de
magistraţi asistenţi, la data de 10 septembrie 2007. În şedinţa din data de 1 noiembrie 2007, Secţia pentru
judecători i-a numit pe cei 11 candidaţi declaraţi admişi, în funcţia de magistrat asistent, începând cu data de 5 noiembrie 2007.


                                                                                                                             262
       4.1.7. Situaţia posturilor vacante de judecător şi procuror la finalul anului 2007


       Prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 2039/09.08.2007, ca urmare a obţinerii avizului Consiliului
Superior al Magistraturii, numărul posturilor de judecător alocate instanţelor judecătoreşti a fost suplimentat
cu 8 posturi, începând cu data de 1 august 2007.
       În aceste condiţii, la sfârşitul anului 2007, în schemele instanţelor judecătoreşti sunt prevăzute 4490
posturi de judecător, repartizate astfel:
       §     121 de posturi la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
       §     759 de posturi la curţile de apel (inclusiv Curtea Militară de Apel);
       §     1435 posturi la tribunale, tribunale specializate (inclusiv instanţele militare);
       §     2175 posturi la judecătorii (inclusiv instanţele militare).
       Din acestea, sunt vacante 223 de posturi de execuţie repartizate pe grade de jurisdicţie, astfel:
       §     4 posturi la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
       §     11 posturi la curţile de apel şi Curtea Militară de Apel;
       §     64 posturi la tribunale şi Tribunalul militar Teritorial;
       §     144 posturi la judecătorii şi tribunalele militare.
       În acelaşi timp, la toate instanţele judecătoreşti, sunt vacante 124 funcţii de conducere.



                     GRADUL DE OCUPARE A POSTURILOR DE JUDECĂTOR LA SFÂRŞITUL
                                           ANULUI 2007
                                98,66%
           99,00%

           98,00%
                          96,70%
           97,00%                                                          ICCJ
                                                95,55%
           96,00%                                                          CA şi C.M.A.

           95,00%                                                          Tribunale, tribunale specializate
                                                          93,38%           şi Tribunalul Militar Teritorial
           94,00%                                                          Judecătorii şi Tribunale Militare

           93,00%

           92,00%

           91,00%

           90,00%




                                                                                                               263
        Prin Hotărârea nr. 254/12.04.2007, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a avizat conform Statul
de funcţii şi de personal al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
        La data de 25.04.2007 prin Ordinul nr. 1047/C/2007, Ministrul Justiţiei a aprobat noul Stat de funcţii
şi de personal al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, rezultat ca efect al reorganizării
acestui parchet.
        Prin Hotărârea nr. 643 din 20.09.2007 Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a avizat conform, iar
prin Ordinul nr. 2477/C/01.10.2007 ministrul justiţiei a aprobat statele de funcţii şi de personal ale
parchetelor de pe lângă curţile de apel, tribunale, tribunale specializate şi judecătorii, în sensul redistribuirii a
56 de posturi către parchetele de pe lângă judecătorii, 35 de posturi de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie şi 21 de posturi de la parchetele de pe lângă judecătorii cu activitate redusă.


        Repartiţia, pe grade de jurisdicţie, a posturilor de procuror (de execuţie şi de conducere),
prevăzute, ocupate şi vacante, la sfârşitul anului 2007, se prezintă astfel:
        §   161 de posturi prevăzute, din care 156 sunt ocupate, iar 5 posturi sunt vacante, la Parchetul de pe
            lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
        §   145 de posturi prevăzute, din care 121 sunt ocupate, iar 24 posturi sunt vacante la Direcţia
            Naţională Anticorupţie;
        §   230 de posturi prevăzute, din care 200 sunt ocupate, iar 30 posturi sunt vacante la Direcţia de
            Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism;
        §   249 de posturi prevăzute, din care 193 sunt ocupate, iar 56 posturi sunt vacante la parchetele de pe
            lângă curţile de apel;
        §   635 de posturi prevăzute, din care 488 sunt ocupate, iar 147 posturi sunt vacante la parchetele de
            pe lângă tribunale;
        §   1323 de posturi prevăzute, din care 1045 sunt ocupate, iar 278 posturi sunt vacante la parchetele
            de pe lângă judecătorii.
        În ceea ce priveşte parchetele militare, la sfârşitul anului 2007, din cele 116 de posturi prevăzute în
schemă sunt ocupate 71 şi sunt vacante 45 de posturi.
      Din totalul posturilor vacante la nivelul parchetelor, la sfârşitul anului 2007, 435 sunt posturi de
execuţie şi 105 sunt funcţii de conducere.


     Astfel, gradul de ocupare a posturilor este la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (
inclusiv Direcţia Naţională Anticorupţie şi D.I.I.C.O.T.) de 88,99 %, la parchetele de pe lângă curţile de apel
de 77,51%, la parchetele de pe lângă tribunale de 76,85 % şi la parchetele de pe lângă judecătorii de 78,98 %.


                                                                                                                264
                      GRADUL DE OCUPARE A POSTURILOR LA SFÂRŞITUL ANULUI 2007



           100
                        88,99%
           90                                                              P.I.C.C.J(incl. D.N.A.
                                   77,51% 76,85% 78,98%                    si D.I.I.C.O.T)
           80                                                              P.C.A.

                                                                           P.T.
           70

                                                                           P.J.
           60

           50




                         4.2. Fluctuaţia judecătorilor şi procurorilor în anul 2007


       4.2.1. Eliberări din funcţia de judecător şi procuror


       În cursul anului 2007, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a propus Preşedintelui României
eliberarea din funcţia de judecător pentru următoarele motive:
       §   51 de persoane, ca urmare a pensionării;
       §   19 persoane, ca urmare a demisiei;
       §   4 persoane, ca urmare a solicitării numirii în funcţia de procuror;
       §   2 persoane, ca urmare a condamnării penale definitive;
       §   1 persoană, ca urmare a aplicării sancţiunii disciplinare a excluderii din magistratură.
       În cursul acestui an s-au mai vacantat 9 posturi, ca urmare a decesului unor judecători.
       Tot în cursul anului 2007, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a propus Preşedintelui României
eliberarea din funcţia de procuror pentru următoarele motive:
       §   42 de persoane, ca urmare a pensionării;
       §   8 persoane, ca urmare a demisiei;
       §   7 persoane, ca urmare a solicitării numirii în funcţia de judecător;
       §   2 persoane, ca urmare a aplicării sancţiunii disciplinare a excluderii din magistratură.
       În cursul acestui an s-au mai vacantat 5 posturi, ca urmare a decesului unor procurori.



                                                                                                          265
         Ca şi în anii precedenţi, ponderea ieşirilor din sistem o deţin pensionările, generate de dispoziţiile privind beneficiul
pensiei de serviciu, dar şi modificările intervenite în această materie, prin adoptarea OUG nr. 100/2007. Demisiile deţin o
pondere nesemnificativă, majoritatea determinate de accesul în alte profesii, mai atractive sub raport material (promovarea
concursurilor pentru obţinerea statutului de notar public, trecerea în avocatură etc.).


         4.2.2. Transferul judecătorilor şi procurorilor157


         Transferul judecătorilor de la o instanţă la altă instanţă şi transferul procurorilor de la un parchet la alt
parchet se aprobă, la cererea celor în cauză, de Secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al
Magistraturii158.
         La analizarea şi soluţionarea cererilor de transfer ale judecătorilor şi procurorilor sunt avute în vedere
următoarele criterii:
         §     volumul de activitate al instanţei sau parchetului de la care se solicită şi la care se solicită transferul,
               numărul posturilor vacante şi posibilităţile de ocupare a acestora;
         §     domiciliul solicitantului;
         §     locul de muncă al soţului sau soţiei;
         §     distanţa între domiciliu şi sediul instanţei sau parchetului la care funcţionează judecătorul sau
               procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;
         §     starea sănătăţii solicitantului, a soţului sau soţiei ori a copiilor minori şi părinţilor, aflaţi în
               întreţinerea acestuia, precum şi alte situaţii familiale deosebite.


         În cursul anului 2007, Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a admis 162 de
cereri de transfer ale judecătorilor, 272 au fost respinse şi s-au înregistrat 7 renunţări la soluţionarea cererilor
de transfer.

157
    Este de remarcat că mobilitatea judecătorilor/procurorilor între instanţe/parchete, în special în modalitatea transferului, este
privită în unele sisteme de drept ca deosebit de importantă pentru asigurarea unei practici judiciare unitare şi chiar pentru
prevenirea corupţiei.
158
     Potrivit art. 2 din Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor,
numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a
procurorilor în funcţia de judecător, aprobat prin Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii,
Direcţia resurse umane şi organizare din cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii întocmeşte, în termen
de cel mult 15 zile de la primirea cererii, un referat în care prezintă datele relevante privind cariera de judecător sau procuror a
solicitantului, motivele pe care se întemeiază cererea, situaţia posturilor ocupate şi a posturilor vacante la instanţa ori la
parchetul de la care se solicită transferul, precum şi la instanţa sau parchetul la care se solicită transferul. Referatul va cuprinde,
obligatoriu, datele statistice din anul precedent privind volumul de activitate şi încărcătura pe judecător sau procuror la
instanţele sau parchetele implicate în procedura de transfer.
          Dacă apreciază necesar, secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii solicită punctele de vedere ale
conducerilor instanţelor sau parchetelor de la care şi la care se solicită transferul şi poate invita judecătorul sau procurorul în
cauză să îşi susţină cererea.

                                                                                                                                  266
          Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a soluţionat, în cursul anului 2007, un
număr de 153 cereri de transfer, din care 63 admise, 88 respinse, iar în 2 cazuri procurorii au renunţat la
cereri.


          4.2.3. Detaşarea judecătorilor şi procurorilor


          Detaşarea judecătorilor la alte instanţe şi a procurorilor la alte parchete, precum şi detaşarea
judecătorilor şi procurorilor la alte autorităţi sau instituţii publice se dispune de Secţia corespunzătoare a
Consiliului Superior al Magistraturii, cu acordul scris al acestora, la cererea preşedintelui instanţei, a
conducătorului parchetului sau a conducătorului instituţiei ori autorităţii la care se solicită detaşarea.
          Detaşarea nu poate fi dispusă decât la o instanţă sau la un parchet la care judecătorul sau procurorul
are dreptul să funcţioneze.
          Cererea de detaşare însoţită de acordul scris al judecătorului sau al procurorului a cărui detaşare se
solicită se depune la Consiliul Superior al Magistraturii.
          Direcţia resurse umane şi organizare solicită punctul de vedere al preşedintelui instanţei sau al
conducătorului parchetului la care funcţionează judecătorul sau procurorul şi întocmeşte, în termen de cel
mult 15 zile de la primirea cererii, un referat în care prezintă datele relevante privind cariera judecătorului sau
a procurorului, situaţia posturilor vacante şi a celor ocupate la cele două instanţe, respectiv parchete, precum
şi volumul de activitate şi încărcătura pe judecător sau procuror la instanţele sau parchetele implicate în
procedura de detaşare.
          Aşa cum rezultă din prevederile art. 8 din acelaşi act normativ, soluţionarea cererilor de prelungire a
detaşării se realizează potrivit aceleaşi proceduri.
          În cursul anului 2007, în ceea ce priveşte judecătorii, au fost admise 29 de cereri de detaşare, respinse
58 şi amânate 4. Totodată, s-a dispus încetarea detaşării în 12 situaţii şi a fost respinsă o astfel de cerere.
          În aceeaşi perioadă, au fost aprobate 14 solicitări de prelungire a detaşării, iar 6 au fost respinse.
          Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii         a dispus, în cursul anului 2007,
detaşarea a 81 procurori şi a respins un număr de 29 cereri de detaşare.
          În aceeaşi perioadă au fost admise 14 solicitări de prelungire a detaşării şi s-a dispus încetarea detaşării
în 13 situaţii.
          Din totalul judecătorilor şi procurorilor detaşaţi, la sfârşitul anului 2007 mai erau detaşaţi la alte
instituţii decât instanţele judecătoreşti şi parchete 73 de judecători şi 71 de procurori, în cifre relative, aceştia




                                                                                                                   267
reprezentând aproximativ 1,7%, respectiv aproximativ 3% din totalul judecătorilor, respectiv procurorilor în
funcţie159.
         Deşi asupra sistemului judiciar în ansamblu impactul detaşărilor în afara instanţelor şi parchetelor
rămâne, astfel cum o arată indicii statistici, minor, unele probleme se pot ridica cu privire la un număr redus
de instanţe şi parchete, în special cele din Bucureşti, de unde provin majoritatea judecătorilor şi procurorilor
detaşaţi.
         Pentru soluţionarea acestei probleme, prin O.U.G: nr.100/2007 s-a creat posibilitatea ocupării pe o
perioadă nedeterminată a posturilor vacante temporar pentru o perioadă de mai mult de un an (în afară de
detaşări, aceste posturi pot fi temporar vacante pentru situaţii precum: alegerea titularului ca membru CSM,
numirea titularului într-o funcţie de conducere la o altă instanţă/parchet, concedii de îngrijire copil, concedii
fără plată etc.), creându-se un fond de rezervă de posturi de judecător sau procuror destinate ipotezei revenirii
titularilor la instanţele şi parchetele respective, administrat de Ministerul Justiţiei.
         La data redactării raportului pe rolul Direcţiei Resurse Umane şi Organizare se aflau în lucru astfel de
cereri de declanşare a procedurii de ocupare a posturilor temporar vacante, iniţiate de mai multe instanţe din
municipiul Bucureşti, acestea urmând a fi analizate de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii.




                4.3. Estimarea impactului modificărilor aduse prin O.U.G. nr.100/2007 asupra
                             politicii de resurse umane privind judecătorii şi procurorii


            Prin art. 82 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum
a fost modificat prin O.U.G. nr. 100/2007, s-a instituit ca vârstă de pensionare unică pentru judecători şi
procurori cea de 60 de ani160.
         De asemenea, art. 83 din acelaşi act normativ a fost modificat în sensul că judecătorii şi procurorii,
precum şi magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pot fi menţinuţi în funcţie după împlinirea
vârstei de pensionare prevăzute de lege, până la vârsta de 65 de ani, cu avizul anual al Consiliului Superior al Magistraturii.
         La finele anului 2007, la nivelul instanţelor judecătoreşti un număr de 101 de judecători aveau vârsta
cuprinsă între 60 şi 65 de ani, iar 10 judecători aveau peste 65 de ani, iar la nivelul parchetelor un număr de 55
procurori aveau vârsta cuprinsă între 60 şi 65 de ani şi 4 procurori aveau vârsta peste 65 de ani.

159
    La începutul lunii martie 2008 existau 5 judecători 13 procurori detaşaţi în afara sistemului judiciar, unii dintre aceştia aflaţi în
funcţii pentru care însăşi legea stabileşte imperativ că e nevoie de un magistrat( agentul guvernamental şi echipa acestuia, funcţii din
cadrul DGA etc., celelalte detaşări în afara instanţelor şi parchetelor vizând instituţii din interiorul sistemului.
160
    În conformitate cu prevederile art. IV din O.U.G. nr. 100/2007, pentru femei, atingerea vârstei de pensionare de 60 de ani
prevăzută de acest act normativ se va realiza eşalonat în termen de un an şi 3 luni de la data intrării acestuia în vigoare, prin
creşterea vârstei de pensionare, pornindu-se de la 58 de ani şi două luni, la data de 1 octombrie 2007, la 60 de ani, la data de 31
decembrie 2008.

                                                                                                                                    268
        În ceea ce priveşte Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precizăm că 11 judecători şi 6 magistraţi asistenţi
au vârsta cuprinsă între 60 şi 65 de ani, iar 11 judecători şi 1 magistrat asistent au peste 65 de ani.
        În aceste condiţii, în măsura în care vor fi eliberaţi din funcţie cei care au peste 65 de ani, se vor
vacanta cu efect imediat 11 posturi de judecător şi 1 post de magistrat asistent la nivelul Înaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie şi 10 posturi de judecător la nivelul instanţelor judecătoreşti, precum şi 4 posturi de procuror
la parchetele de pe lângă acestea.
        Totodată, în situaţia în care judecătorii, procurorii şi magistraţii asistenţi care au vârsta cuprinsă între
60 şi 65 de ani nu vor solicita avizul Consiliului Superior al Magistraturii pentru menţinerea în funcţie sau, deşi
îl solicită, acesta nu este acordat, posturile ocupate de aceştia se vor vacanta, de asemenea, ca urmare a
eliberării din funcţie prin pensionare.
        Pe de altă parte, alineatul 3 al articolului 83, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 100/2007,
instituie o nouă procedură de numire în funcţia de funcţia de judecător, procuror sau magistrat-asistent,
respectiv procedura reîncadrării judecătorilor sau procurorilor pensionaţi, care se face până la vârsta de
65 de ani, fără concurs şi cu avizul anual al Consiliului Superior al Magistraturii, numai la judecătorii şi
parchetele de pe lângă acestea, cu păstrarea gradului profesional avut la data pensionării.
        Alături de aspectele semnalate anterior, au impact asupra politicii de resurse umane privind judecătorii
şi procurorii şi dispoziţiile art. I pct. 4 coroborate cu cele ale art. VII din actul normativ menţionat, în
conformitate cu care, începând cu data de 1 iunie 2008, se abrogă dispoziţiile art. 33 alin. 5 şi 10 din Legea nr.
303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
        Textele de lege menţionate reglementează procedura numirii în funcţia de judecător şi procuror, fără
concurs.
        Prin urmare, începând cu data menţionată, ocuparea posturilor vacante de judecător sau procuror nu
se va mai putea realiza prin procedura arătată.
        O altă modificare importantă o reprezintă şi introducerea art. 1341 în Legea nr. 304/2004, republicată,
cu modificările şi completările ulterioare, în conformitate cu care în cazul în care buna funcţionare a
instanţelor sau a parchetelor este grav afectată din cauza numărului de posturi vacante temporar, acestea pot fi
ocupate pe perioadă nedeterminată, în cazul în care vacantarea posturilor s-a realizat în urma: numirii în
funcţii de conducere; numirii ca procuror în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate
Organizată şi Terorism ori al Direcţiei Naţionale Anticorupţie; detaşării; alegerii în funcţia de membru al
Consiliului Superior al Magistraturii; suspendării din funcţie, în temeiul art. 62 din Legea nr. 303/2004,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare; vacantării din alte cauze, pe o perioadă mai mare de un
an.




                                                                                                               269
           Numărul posturilor vacante temporar care se pot ocupa în situaţiile menţionate se aprobă pentru
fiecare instanţă sau, după caz, parchet, de Consiliul Superior al Magistraturii, la propunerea ordonatorilor de
credite.
           După încetarea situaţiilor arătate, în cazul în care judecătorul sau procurorul revine la instanţa sau
parchetul unde a funcţionat anterior, ordonatorul principal de credite este obligat să-i asigure de îndată un
post vacant din fondul de rezervă, în cazul în care nu mai există posturi vacante la acea instanţă sau parchet.
           În cazul vacantării ulterioare a unor posturi la instanţa sau parchetul respectivă/respectiv, temporar
sau definitiv, posturile de judecător sau procuror repartizate în condiţiile menţionate se reinclud de drept, de
la data vacantării, în fondul de rezervă, iar judecătorul sau procurorul care a ocupat un astfel de post este
considerat încadrat pe postul care se vacantează.


     4.4. Stadiul aplicării dispoziţiilor legale referitoare la depunerea diferitelor tipuri de declaraţii
      de către judecători sau procurori. Impactul modificărilor legislative intervenite în anul 2007


           4.4.1. Declaraţiile prevăzute de art. 5 alin. 3 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare
           Aşa cum rezultă din prevederile art. 5 alin. 3) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, alături de alte categorii de personal, judecătorii şi procurorii sunt obligaţi să dea,
anual, o declaraţie pe propria răspundere în care să menţioneze dacă soţul, rudele sau afinii până la
gradul al IV-lea inclusiv exercită o funcţie sau desfăşoară o activitate juridică ori activităţi de
investigare sau cercetare penală, precum şi locul de muncă al acestora. Declaraţiile se înregistrează
şi se depun la dosarul profesional.
           În şedinţa din 4 mai 2006, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât publicarea integrală pe
site-ul curţilor de apel a declaraţiilor de rudenie, prevăzute de art. 5 alin. 3 din Legea nr. 303/2004,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
           Aceste declaraţii se publică şi pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii.

           Măsurile privind publicarea acestor declaraţii au fost determinate de raţiunea pentru care legiuitorul a
instituit obligaţia pentru judecători şi procurori de a da declaraţia de rudenie, respectiv crearea premiselor
pentru a se putea verifica cu uşurinţă eventualele cazuri de incompatibilitate în care s-ar afla aceste persoane
şi de a da posibilitatea terţelor persoane interesate de a cunoaşte situaţiile în care persoanele care exercită
funcţiile menţionate se află în vreunul din cazurile de incompatibilitate prevăzute de lege.




                                                                                                                270
            După cum rezultă din evidenţele Direcţiei resurse umane şi organizare a Consiliului Superior al
Magistraturii, la momentul centralizării datelor necesare întocmirii raportului, aproximativ 94,5% dintre
judecători şi 88% dintre procurori depuseseră declaraţiile aferente anului 2007.
           Trebuie precizat aici că nedeponenţii până la finele anului 2007 a declaraţiilor în discuţie se află în
situaţii speciale, constând în întreruperea temporară a relaţiilor de serviciu din anumite cauze: concedii de
îngrijire copil, suspendaţi din funcţie, concedii medicale sau fără plată, sau fac parte dintre cei nou numiţi în
funcţie (numiri directe, concursuri de admitere, magistraţi stagiari etc.), legea neprevăzând un termen special
limită de la numirea în funcţie până la care poate fi dată prima declaraţie din această categorie.


           4.4.2. Declaraţiile prevăzute de art. 6 alin. 1 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare
           Potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. 1 din acelaşi act normativ, pe lângă alte categorii de personal,
judecătorii şi procurorii sunt obligaţi să facă o declaraţie autentică, pe propria răspundere potrivit
legii penale, privind apartenenţa sau neapartenenţa ca agent sau colaborator al organelor de
securitate, ca poliţie politică.
           Această declaraţie se depune o singură dată pe parcursul carierei de judecător sau procuror.
           La momentul centralizării datelor necesare întocmirii raportului exista un procent redus de judecători,
aproximativ 2,27%, respectiv de procurori, aproximativ 4%, care nu depuseseră această declaraţie, marea
majoritate făcând parte din categoria celor cu raporturile de serviciu suspendate sau proaspăt numiţi în
funcţie.


           4.4.3. Declaraţiile prevăzute de art. 7 alin. 2 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare
           Art. 7 alin. 1 din actul normativ menţionat statuează că judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi,
personalul de specialitate juridică asimilat acestora şi personalul auxiliar de specialitate al instanţelor
judecătoreşti şi parchetelor nu pot fi lucrători operativi, inclusiv acoperiţi, informatori sau colaboratori ai
serviciilor de informaţii.
           Potrivit art. 7 alin. 2, persoanele arătate completează, anual, o declaraţie autentică, pe propria
răspundere potrivit legii penale, din care să rezulte că nu sunt lucrători operativi, inclusiv acoperiţi,
informatori sau colaboratori ai serviciilor de informaţii.
           Din evidenţele Consiliului Superior al Magistraturii rezultă că la momentul centralizării datelor
necesare întocmirii raportului, mai existau aproximativ 5,39% dintre judecători, respectiv 12,6% dintre
procurori, care nu depuseseră declaraţiile menţionate pentru anul 2007, marea majoritate aflându-se în
situaţiile speciale prezentate la paragrafele precedente..
                                                                                                               271
         4.4.4. Declaraţiile de avere
         Prin art. 1 din Legea nr. 115/1996, pentru declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor, a
unor persoane cu funcţii de conducere şi de control şi a funcţionarilor publici, cu modificările şi completările
ulterioare, se instituia obligaţia declarării averii şi pentru magistraţi şi asimilaţii acestora.
         Potrivit art. 6 alin.1 din acelaşi act normativ, aceştia au obligaţia ca, anual, în situaţia în care dobândesc
bunuri de natura celor prevăzute în anexa la lege, să îşi actualizeze declaraţia de avere.
         Alineatele 3 şi 4 ale aceluiaşi articol statuau că persoanele la care se referă actul normativ menţionat,
numite în funcţii pe perioade mai mari de 4 ani sau pe durată nedeterminată, aveau obligaţia ca, din 4 în 4 ani,
să depună o declaraţie de avere actualizată, precum şi faptul că neactualizarea declaraţiei de avere, din motive
imputabile, până la data de 31 decembrie a fiecărui an, în situaţia dobândirii unor bunuri, potrivit alin. (1),
conducea la declanşarea din oficiu a procedurii de control161.
         În conformitate cu prevederile art. 60 alin. 1 lit. a coroborate cu cele ale art. 59 alin. 1 lit. b din Legea
nr. 144/2007, cu modificările şi completările ulterioare, privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea
Agenţiei Naţionale de Integritate, art. 1 şi art. 6 alin. 3 şi 4 din Legea nr. 115/1996, cu modificările şi
completările ulterioare, au fost abrogate la data de 25 noiembrie 2007.
         În aceste condiţii, după data menţionată, obligaţia judecătorilor şi procurorilor de declarare a averilor
îşi are temeiul în prevederile art. 39 alin. 1 din Legea nr. 144/2007, cu modificările şi completările ulterioare,
iar termenul în care este necesar să fie depuse acestea este prevăzut de art. 42 alin. 1, potrivit căruia declaraţiile
de avere se depun în termen de 15 zile de la data numirii în funcţie.
         Din art. 42 alin. 2 rezultă că judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi şi asistenţii judiciari au
obligaţia să actualizeze declaraţiile de avere anual, cel mai târziu la data de 15 iunie, pentru anul fiscal
următor, pentru anul 2007 actualizarea declaraţiilor de avere fiind aşadar posibilă până la data de 15.06.2008.
         Un element de noutate în materia declarării averilor de către persoanele din sistemul judiciar îl
constituie gestionarea de către Consiliul Superior al Magistraturii a declaraţiilor de avere şi de interese depuse
de asistenţii judiciari, deşi Consiliului nu îi revin alte atribuţii cu privire la cariera acestora.
         Din evidenţele Direcţiei resurse umane şi organizare rezultă că, la momentul centralizării datelor
necesare întocmirii raportului, un număr extrem de redus de judecători (0,53%) şi procurori (2%) nu
depuseseră declaraţii de avere, marea majoritate fiind nou numiţi în funcţie sau aflându-se în situaţii care
impun suspendarea raportului de serviciu.


161
    Referitor la obligaţia judecătorilor, procurorilor şi asimilaţilor acestora de a depune şi actualiza declaraţiile de avere, în
şedinţa din data de 8 februarie 2006, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a apreciat că depunerea şi actualizarea
declaraţiilor de avere, prevăzute de Legea nr.115/2006, cu modificările şi completările ulterioare, trebuia să se facă potrivit
dispoziţiilor art. 6 alin. 3 şi 4 din această lege.

                                                                                                                             272
        4.4.5. Declaraţiile de interese
        Prin art. 111 alin. 1 şi art. 112 alin. 2 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea
transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi
sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare, se instituia pentru persoanele care exercită
demnităţile publice şi funcţiile publice prevăzute de acest act normativ, printre care şi judecătorii şi procurorii,
obligaţia de a depune, pe propria răspundere, o declaraţie de interese în 15 zile de la numirea în funcţie şi de
a actualiza declaraţia ori de câte ori intervin schimbări care trebuie înscrise în aceasta.
        Aceste dispoziţii au fost, de asemenea, abrogate la data de 25 noiembrie 2007, prin Legea nr.
144/2007, cu modificările şi completările ulterioare.
        Ulterior acestui moment, obligaţia judecătorilor şi procurorilor de declarare a intereselor rezultă din
dispoziţiile art. 39 alin. 1 pct. 6 din actul normativ menţionat, text de lege prin care se prevede, spre deosebire
de reglementarea anterioară, declararea intereselor şi de către asistenţii judiciari. Totodată, gestiunea
declaraţiilor de interese este preluată, de la momentul intrării în vigoare a Legii nr.144/2007, de la instanţe şi
parchete de către Consiliul Superior al Magistraturii, care devine depozitarul declaraţiilor de interese depuse
ulterior acestei date.
        În ceea ce priveşte termenele în care trebuie depuse si actualizate aceste declaraţii, trebuie precizat că
sunt acelaşi ca şi cele prevăzute pentru declaraţiile de avere şi care au fost menţionate mai sus.
        Până la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 144/2007, cu modificările şi completările ulterioare,
declaraţiile de interese se depuneau la preşedintele instanţei sau conducătorul parchetului, Consiliul Superior al
Magistraturii fiind depozitarul numai pentru declaraţiile depuse de preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi procurorul şef al
Departamentului Naţional Anticorupţie.
        În aceste condiţii, Consiliul Superior al Magistraturii nu deţine o evidenţă a declaraţiilor de interese
depuse până la data de 25 noiembrie 2007 de către magistraţi, dar trebuie spus că aceste declaraţii sunt
publicate de paginile de Internet ale curţilor de apel, astfel cum a stabilit Plenul Consiliului Superior al
Magistraturii în şedinţa din data de 4 mai 2006.




                                                                                                               273
      4.5. Aspecte privind răspunderea disciplinară şi penală a judecătorilor, procurorilor, magistraţilor
                asistenţi şi a celorlalte categorii de personal din cadrul instanţelor şi parchetelor


           4.5.1. Răspunderea disciplinară a judecătorilor, procurorilor şi magistraţilor asistenţi162
           Stabilirea unui sistem judiciar eficient nu poate fi conceput fără luarea unor măsuri adecvate de natură
a promova rolul judecătorilor sau procurorilor şi întărirea independenţei şi eficienţei lor, fiind însă avute în
vedere în egală măsură supunerea magistraţilor faţă de dispoziţiile legii şi responsabilizarea acestora faţă de
buna îndeplinire a funcţiilor deţinute..
           Independenţa judecătorului şi, cu respectarea principiului controlului ierarhic, a procurorului
reprezintă un principiu esenţial, care se traduce în dreptul justiţiei de a decide fără restricţii sau interferenţe în
orice cauză cu care este învestită.
           Încrederea publică şi respectul pentru sistemul judiciar sunt garanţii ale sistemului juridic.
           Comportamentul judecătorilor şi procurorilor în activitatea profesională este în mod justificat văzut de
public ca fiind esenţial pentru credibilitatea instanţelor şi parchetelor.
           În acest scop, au fost stabilite standarde de conduită judiciară şi a căror încălcare atrage răspunderea
disciplinară.
           Prin Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată şi modificată, au fost
stabilite faptele considerate de lege ca fiind abateri disciplinare163.
           În anul 2007, au fost înregistrate 74 sesizări privind activitatea judecătorilor şi 72 referitoare la
conduita procurorilor.
           Dintre acestea, în 44 şi respectiv 60 cazuri comisiile de disciplină au dispus clasarea.
           Soluţiile de clasare s-au întemeiat, în principal, pe constatarea că faptele reclamate făceau parte din
sfera protejată a activităţii de judecată sau a soluţiilor adoptate, fiind astfel sustrase controlului de
supraveghere pe care-l exercită comisiile disciplinare.
           În anul 2007, Comisia de disciplină pentru judecători a promovat 10 acţiuni disciplinare, la care s-au
adăugat alte 4 acţiuni disciplinare aflate pe rolul Secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii
din anul anterior. Din totalul celor 14 acţiuni disciplinare, Secţia pentru judecători a soluţionat 7 acţiuni, din

162
      Date furnizate de Inspecţia Judiciară de pe lângă Plenul CSM.
163
      A se vedea pentru amănunte art.99 din acest act normativ.
                                                                                                                 274
care 3 au fost respinse, iar, pentru celelalte, s-au aplicat sancţiuni, în 2 cazuri hotărârile pronunţate fiind
irevocabile.
        La sfârşitul anului, au rămas înregistrate 7 acţiuni disciplinare în curs de soluţionare.
        Faptele pentru care s-a dispus sancţionarea disciplinară a judecătorilor în cauzele mai sus-menţionate
sunt: exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, dacă fapta nu constituie infracţiune; atitudinea
nedemnă în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu faţă de colegi, avocaţi şi justiţiabili; refuzul nejustificat de
a îndeplini o sarcină de serviciu, iar sancţiunile aplicate, stabilite în raport de gravitatea faptei şi circumstanţele
personale, au constat în avertisment - 3 cazuri şi diminuarea indemnizaţiei lunare brute cu 15 % pe o perioadă
de 3 luni – 1 caz.
        În ceea ce priveşte situaţia procurorilor, în anul 2007, Comisia de disciplină pentru procurori a
exercitat 8 acţiuni disciplinare la care s-au adăugat alte 4 acţiuni disciplinare aflate pe rolul Secţiei pentru
procurori a Consiliului Superior al Magistraturii din anul anterior. Dintre acestea, până la sfârşitul anului, au
fost soluţionate 11 acţiuni disciplinare, fiind admise 7, în care s-a dispus sancţionarea procurorilor cu
avertisment – 4 cazuri, diminuarea indemnizaţiei lunare brute cu 15 % pe o perioadă de 3 luni – 2 cazuri şi
mutarea disciplinară pentru o perioadă de 3 luni – 1 caz. Faptele constatate în cele 7 hotărâri pronunţate în
cauză, din care 3 sunt irevocabile, se referă la exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, dacă
fapta nu constituie infracţiune; efectuarea cu întârziere a lucrărilor din motive imputabile; absenţele
nemotivate de la serviciu, în mod, repetat; intervenţiile pentru soluţionarea unor cereri şi nerespectarea în mod
repetat şi din motive imputabile a dispoziţiilor legale privitoare la soluţionarea cu celeritate a cauzelor164.


        4.5.2. Răspunderea penală a judecătorilor, procurorilor şi magistraţilor asistenţi165


        Din datele transmise de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de urmărire
penală şi criminalistică, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate şi Terorism şi Direcţia
Naţională Anticorupţie a rezultat că, în anul 2007, pentru comiterea unor infracţiuni de corupţie şi fapte
asimilate acestora prevăzute de Legea nr. 78/2000, republicată şi modificată, a fost începută urmărirea penală
faţă de 3 judecători şi 11 procurori, au fost trimişi în judecată 2 judecători şi 7 procurori, fiind condamnaţi
definitiv 4 judecători, pentru 2 dintre aceştia fiind sesizată instanţa în anii anteriori.
        De asemenea s-a mai început urmărirea penală pentru 2 procurori sub aspectul unor infracţiuni de
serviciu sau în legătură cu serviciul, precum şi pentru infracţiuni care împiedică înfăptuirea justiţiei, şi faţă de
un judecător pentru infracţiunea de lovire şi alte violenţe.


164
    În cursul anului 2007 au rămas definitive şi irevocabile 3 sancţiuni cu excluderea din magistratură pronunţate de Secţiile
CSM ca instanţe disciplinare în perioada anterioară, magistraţii respectivi fiind eliberaţi din funcţie.
165
    Date furnizate de Inspecţia Judiciară, de pe lângă Plenul CSM:
                                                                                                                         275
         În cauzele aflate în curs de urmărire penală, în care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale,
precum şi în cele aflate în curs de judecată, Consiliul Superior al Magistraturii a dispus suspendarea din funcţie
a procurorilor şi judecătorilor cercetaţi, măsură ce a fost comunicată atât magistraţilor, cât şi parchetelor şi
instanţelor în care aceştia îşi desfăşurau activitatea.
         Inspecţia Judiciară a efectuat în anul 2007 verificări în vederea încuviinţării de către Secţiile Consiliului
Superior al Magistraturii a reţinerii sau arestării preventive a judecătorilor sau procurorilor, în condiţiile art. 43
lit. d şi art. 44 lit. d din Regulamentul Consiliului Superior al Magistraturii, faţă de 3 procurori, pentru care se
pusese în mişcare acţiunea penală sub aspectul săvârşirii unor infracţiuni de corupţie prevăzute şi sancţionate
de Legea nr. 78/2000, precum şi în vederea percheziţiei unui sediu de parchet.


        4.5.3. Răspunderea disciplinară şi penală a celorlalte categorii de personal166
         Ca în cazul oricărei categorii de personal, pentru anumite abateri de la îndatoririle de serviciu sau
pentru încălcări ale legii care constituie infracţiuni, şi pentru personalul auxiliar din cadrul instanţelor
judecătoreşti se poate angaja răspunderea disciplinară şi penală.

        Astfel, potrivit art. 83 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al
instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, cu modificările şi completările ulterioare,
personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea răspunde
disciplinar pentru abaterile de la îndatoririle de serviciu, precum şi pentru comportările care dăunează
intereselor serviciului sau prestigiului justiţiei.

         Legea prevede expres faptele care constituie abatere disciplinară şi sancţiunile care se pot aplica într-o
astfel de situaţie.

         În conformitate cu prevederile art. 86 din acelaşi act normativ, sancţiunea disciplinară a
avertismentului se aplică de conducătorul instanţei sau al parchetului în cadrul căruia îşi desfăşoară activitatea
cel sancţionat, iar celelalte sancţiuni se aplică, după caz, de către preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau al Departamentului
Naţional Anticorupţie ori, după caz, de preşedintele curţii de apel sau de procurorul general al parchetului de
pe lângă curtea de apel în a cărui circumscripţie teritorială îşi desfăşoară activitatea cel sancţionat.




166
   Date sintetizate de către Direcţia Resurse Umane şi Organizare pe baza răspunsurilor transmise de către instanţe şi parchete
la chestionarul pentru colectarea unor date necesare întocmirii raportului.
                                                                                                                           276
           Din datele furnizate de către curţile de apel, tribunale şi judecătorii rezultă că în cursul anului 2007 au
fost aplicate personalului auxiliar 38 de sancţiuni disciplinare şi au rămas definitive, în cursul aceluiaşi an, 17
astfel de sancţiuni.

           În ceea ce priveşte tipul acestor sancţiuni precizăm că, în raport cu gravitatea abaterii, au fost aplicate
8 avertismente, 8 sancţiuni vizând reducerea salariului, 4 mutări disciplinare la o altă instanţă din
circumscripţia curţii de apel, o excludere din profesie, o desfacere a contractului de muncă, iar în 16 situaţii nu
au fost oferite detalii în acest sens.

           La nivelul parchetelor de pe lângă curţile de apel, tribunale şi judecătorii s-a raportat aplicarea a 5
sancţiuni diciplinare privind personalul auxiliar, iar 2 sancţiuni disciplinare au rămas definitive până la sfârşitul
anului 2007. Sancţiunea disciplinară cea mai des aplicată a constat în diminuarea salariului de bază pe o
perioadă de 3 luni (3 cazuri).

           Cu aceeaşi ocazie, nu s-a comunicat existenţa unor cazuri de începere a urmăririi penale, punere în
mişcare a urmăririi penale, trimiteri în judecată sau condamnări definitive în ceea ce priveşte personalul
auxiliar, pentru fapte în legătură cu exerciţiul atribuţiilor de serviciu.




                       4.6. Apărarea independenţei individuale şi a reputaţiei profesionale a

                                               judecătorilor şi procurorilor167


           Consiliul Superior al Magistraturii are obligaţia legală de a apăra judecătorii şi procurorii împotriva
oricărui act care le-ar putea afecta independenţa şi imparţialitatea ori ar crea suspiciuni cu privire la acestea.
           Această atribuţie a Consiliului, prevăzută de articolul 30 din Legea nr. 317/2004, lege cadru ce
reglementează activitatea Consiliului Superior al Magistraturii, decurge din norma constituţională prevăzută de
articolul 133, conform căreia Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei.
           O justiţie independentă presupune ca judecătorul să hotărască în cauzele aduse în faţa sa, pe baza
faptelor şi în conformitate cu legea, fără restricţii, fără influenţe nedorite, presiuni, ameninţări sau amestecuri
directe sau indirecte ale nimănui, indiferent de motive.
           Această cerinţă prevăzută de articolul 2 din Principiile fundamentale referitoare la independenţa
judecătorilor, aprobată de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite în noiembrie 1985, se regăseşte
şi în dispoziţiile Cartei Europene privind statutul judecătorilor adoptată la Strasbourg la 8-10 iunie 1998.
167
      Date furnizate de Inspecţia judiciară de pe lângă Plenul CSM.
                                                                                                                 277
        Dispoziţii de natură a asigura garanţii de independenţă şi imparţialitate a judecătorilor sunt prevăzute
şi de legislaţia naţională, în norma constituţională prevăzută de art. 124 alin. 3 şi art. 2 alin 3 din Legea nr.
303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, deosebit de Legea nr. 317/2004, în concepţia căreia,
Consiliul Superior al Magistraturii apare ca o instanţă independentă de puterea executivă sau legislativă pentru
orice decizie care afectează activitatea magistratului.
        Independenţa funcţională a justiţiei nu este însă suficientă, fiind necesar să se asigure şi o
independenţă personală a magistratului.
        În acest sens, Consiliul Superior al Magistraturii are obligaţia de a se sesiza şi din oficiu, ori de câte ori
independenţa sau imparţialitatea judecătorilor sau procurorilor ar putea fi afectată, prin acte sau fapte ale
autorităţilor sau altor persoane.
        Cu atât mai mult, Consiliul Superior al Magistraturii are obligaţia de a dispune măsuri corespunzătoare
în situaţia în care este sesizat de un judecător sau procuror cu o cerere de apărare a independenţei,
imparţialităţii sau reputaţiei profesionale.
        De subliniat că, din modul de redactare a alineatelor 1 şi 2 ale articolului 30 din Legea nr. 317/2004,
rezultă că sesizarea din oficiu nu poate avea loc pentru apărarea reputaţiei profesionale a unui judecător sau
procuror, formularea unei asemenea cereri fiind lăsată de legiuitor la aprecierea magistratului, al cărui prestigiu
profesional a fost afectat în orice mod.
        Dreptul de a sesiza şi obligaţia Consiliului Superior al Magistraturii de a se sesiza din oficiu pentru
situaţii de natură a afecta independenţa sau imparţialitatea magistraţilor sunt prevăzute şi în articolul 75 din
Legea nr. 303/2004.
           În exercitarea efectivă a atribuţiei sale de garant al independenţei justiţiei, în cursul anului 2007,
Consiliul Superior al Magistraturii a fost sesizat cu 40 de cereri prin care s-a solicitat efectuarea de verificări şi
luarea de măsuri corespunzătoare.
           Toate aceste sesizări au fost determinate de intervenţii din mass-media, afirmaţiile unor personalităţi
sau chiar magistraţi care au fost apreciate fie ca o încălcare a independenţei, ori ingerinţă nepermisă în actul
de justiţie, fie ca o încercare de discreditare a imaginii judecătorului sau procurorului, cu efecte directe asupra
slăbirii încrederii opiniei publice în justiţie.
           Din totalul sesizărilor înregistrate, 25 au fost formulate de judecători, iar 15 de către procurori.
           În urma verificărilor efectuate de Inspecţia judiciară, au fost încuviinţate 15 cereri de apărare a
reputaţiei profesionale a judecătorilor şi 3 ale procurorilor.
           La sfârşitul anului 2007, verificările erau în curs de efectuare în 13 lucrări, 5 fiind înregistrate la
Serviciul de inspecţie judiciară pentru judecători şi 8 la Serviciul de inspecţie judiciară pentru procurori.
           Au fost respinse 4 asemenea cereri, 2 privind solicitări ale unor judecători şi celelalte 2 formulate
de procurori.

                                                                                                                  278
               După înregistrarea unei cereri formulate de un judecător, precum şi a două sesizări ale procurorilor,
s-a luat act de retragerea acestora, ţinându-se seama de voinţa magistraţilor şi constatându-se că aspectele
semnalate nu puneau în discuţie independenţa sistemului judiciar, pentru a se putea continua şi din oficiu
verificările ce se impuneau de către Consiliul Superior al Magistraturii. Cu privire la alte 2 cereri formulate de
judecători, Plenul a dispus amânarea discutării lor până la soluţionarea dosarelor penale sau disciplinare ale
magistraţilor care aveau ca obiect faptele în legătură cu care se reclamau acte de ingerinţă în administrarea
justiţiei.
               Prin modul în care a fost instituită procedura de soluţionare a cererilor de apărare a independenţei,
imparţialităţii şi reputaţiei profesionale s-a urmărit asigurarea transparenţei procedurii, hotărârile Plenului
fiind aduse la cunoştinţa publicului, prin comunicate de presă şi prin publicare pe site-ul Consiliului Superior
al Magistraturii168.


             4.7. Institutul Naţional al Magistraturii în structura sistemului juridic românesc169


             4.7.1. Recrutarea şi formarea iniţială a auditorilor de justiţie

             Recrutarea auditorilor de justiţie în 2007

             În perioada 30 august – 25 septembrie 2007 s-a desfăşurat concursul de admitere la Institutul Naţional al
Magistraturii, continuându-se modalitatea de examinare aplicată în 2006 – pe lângă testarea privind
cunoştinţele juridice, candidaţii au susţinut un test de verificare a raţionamentului logic constând în evaluarea
capacităţii de analiză şi sinteză, a raţionamentului logic şi un interviu constând în chestionarea orală a
candidaţilor în scopul identificării aptitudinilor, motivaţiilor şi elementelor de etică specifice profesiei de
magistrat.
             Concursul a fost organizat pentru ocuparea unui număr de 240 de locuri de auditori de justiţie, din
care 100 de locuri au fost alocate funcţiei de judecător şi 140 de locuri au fost alocate funcţiei de procuror,
numărul locurilor ocupate efectiv fiind de 174.
             Procesul de selecţie a candidaţilor, precum şi formarea iniţială în cadrul INM s-au grefat, pe tot
parcursul anului de învăţământ 2006 – 2007, pe Profilul magistratului, tinzând să dezvolte, prin programele de
formare, acele calităţi şi aptitudini evidenţiate ca esenţiale pentru un magistrat, iar metodele pedagogice
utilizate au fost selectate astfel încât demersul să se bucure de o eficienţă maximă.



168
    Pentru semnalarea ingerinţelor în activitatea autorităţii judecătoreşti, toate aceste cazuri au fost cuprinse într-o culegere, al
cărei rol este de a preveni, pe viitor, încălcări de acest gen.
169
      Datele şi informaţiile din această secţiune au fost transmise de către Institutul Naţional al Magistraturii.
                                                                                                                                279
           Strategia formă rii iniţiale

           Printre calităţile şi capacităţile pe care formarea în cadrul Institutului Naţional al Magistraturii a
urmărit să le creeze şi să le dezvolte auditorilor de justiţie pe parcursul anului universitar 2006 – 2007, se
regăsesc:

           •         Interpretarea şi aplicarea dreptului în mod uniform
           •         Existenţa unei deschideri europene, internaţionale asupra dreptului
           •         Stăpânirea nu doar a normelor de drept, ci şi a tehnicilor specifice profesiei de magistrat
           •         Existenţa unei conştiinţe a apartenenţei la profesie
           •         Existenţa unei formări generaliste
           Procesul de integrare a României în Uniunea Europeană a ridicat problema adaptării propriului sistem
juridic, astfel încât să-i permită să facă faţă problemelor legate de aplicarea directă a dreptului comunitar, pe de
o parte, iar, pe de altă parte, de modificarea pe care o suportă dreptul intern ca urmare a presiunii
jurisprudenţei Curţii Europene de Justiţie şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, fiind astfel necesare:
           o        formarea în domeniul dreptului comunitar, al dreptului internaţional al drepturilor omului,
instituţiilor judiciare europene,
           o        crearea unor programe de cooperare cu instituţii responsabile de formarea magistraţilor din
ţările europene, precum şi cu instituţiile judiciare europene.


           Planul de învăţământ şi Programul de stagiu
           În anul 2007, formarea profesională a auditorilor de justiţie a fost realizată, în cadrul INM, conform
Planului de învăţământ (pentru anul I de studiu) şi a Programului de stagiu (pentru anul II de studiu),
aşa cum au fost adoptate prin Hotărâre a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii170. În cadrul Planului de
învăţământ, pentru fiecare disciplină, au fost prevăzute obiectivele conferinţelor şi ale dezbaterilor, modul de
evaluare a activităţii auditorilor de justiţie – prin raportare la Sistemul European de Transfer şi Acumulare a
Creditelor – numărul           de teste obligatorii, de procese simulate, precum şi alte informaţii utile pentru
programarea desfăşurării seminariilor şi a cursurilor.


           Concursul de referate CEDO
           Ca urmare a succesului de care s-au bucurat ediţiile anterioare, în scopul impulsionării şi stimulării
pregătirii profesionale în domeniul drepturilor omului, INM a organizat, pe data de 9 mai 2007, a treia ediţie
a Concursul de referate CEDO adresat atât auditorilor de justiţie din anul I, cât şi celor din anul terminal.
Referatele selectate au fost susţinute public în faţa unei Comisii independente, sensibile la probleme legate de

170
      Aprobate prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 540/22 august 2006
                                                                                                                   280
drepturile omului, tematica lucrărilor fiind lăsată la alegerea participanţilor. Cele mai apreciate lucrări au fost
premiate, auditorii premiaţi având posibilitatea de a efectua un stagiu de pregătire la Curtea Europeană a
Drepturilor Omului de la Strasbourg pe parcursul anului 2008.


        Proiecte şi conferinţe extracurriculare
        Datorită importanţei pe care astfel de activităţi o prezintă în crearea şi dezvoltarea calităţilor şi
competenţelor auditorilor de justiţie specifice profesiei de magistrat, Institutul Naţional al Magistraturii a
asigurat derularea, pe parcursul anului universitar 2006 – 2007, a unor proiecte şi conferinţe
extracurriculare pentru auditorii de justiţie, având o tematică diversificată: crearea unor baze de date în
materie civilă şi penală, elaborarea unor culegeri de jurisprudenţă în materie penală, drepturile omului, drept
comunitar, libertatea presei, multimedia law etc.


        Stagii şi vizite de studiu externe
        Componenta europeană a formării iniţiale reprezintă o preocupare constantă a INM, reflectându-se
atât în Planul de învăţământ şi în programele analitice, cât şi prin alte activităţi în care sunt implicaţi auditorii
de justiţie şi care au o pronunţată componentă europeană:


        Programul de schimb desfăşurat de către INM în parteneriat cu ENM (Şcoala de Magistratură din Franţa)
        Programul de cooperare între INM şi ENM a continuat şi pe parcursul anului 2007, în temeiul unei
convenţii bilaterale semnate între aceste două instituţii. Programul, având două componente – cooperare
internaţională în materie penală şi cooperare internaţională în materie civilă – s-a desfăşurat în două etape: în
prima etapă, şase auditori de justiţie francezi împreună cu un formator francez au efectuat o vizită la sediul
INM în perioada 22 – 28 octombrie 2007, iar în cea de a doua etapă şase auditori de justiţie români însoţiţi de
un formator din cadrul INM s-au deplasat la Bordeaux, la sediul principal al ENM, în perioada 25 noiembrie
– 2 decembrie 2007.


        Stagiile desfăşurate anual în cadrul Programului de Schimb între Autorităţi Judiciare al Reţelei Europene de Formare
Judiciară (EJTN)
        În urma reuniunii de la Trier desfăşurată în perioada 11-13 iunie 2007, Institutul Naţional al
Magistraturii a obţinut în unanimitate statutul de membru cu drepturi depline al EJTN. De asemenea, INM a
fost ales, pentru un mandat de 3 ani, ca membru al Comitetului de Pilotaj, organul de decizie al EJTN între
două Adunări Generale. În plus, cu aceeaşi ocazie, INM a fost desemnat ca membru al unuia dintre cele două
Grupuri de lucru, şi anume cel privind relaţiile externe ale Reţelei.


                                                                                                                       281
         Colaborarea Institutului Naţional al Magistraturii cu EJTN a continuat şi pe parcursul anului 2007 pe
cele două direcţii:
         Ø        programul de schimb de magistraţi între statele Europei, intitulat Programme d’echanges d’autorites
judiciaires (Program de schimb al autorităţilor judiciare).
         Ø        acţiunile de formare dedicate judecătorilor din statele Europei incluse în catalogul EJTN.
         Începând din 2007, în cadrul Programului de schimb între autorităţi judiciare, alături de judecătorii şi
procurorii în exerciţiu, şi auditorilor de justiţie ai INM li s-a oferit posibilitatea de a-şi depune candidaturile în
vederea efectuării unor stagii în străinătate prin intermediul Reţelei, numărul auditorilor de justiţie care au
beneficiat de astfel de stagii fiind de 5.


         Stagii şi vizite de studiu la Curtea Europeană de Justiţie de la Luxemburg; Vizite de studiu la Curtea Europeană a
Drepturilor Omului.
         Pregătirea auditorilor de justiţie în domeniul dreptului comunitar şi în cel al drepturilor omului s-a
realizat, şi pe parcursul anului 2007, inclusiv printr-o serie de stagii de practică şi vizite de studiu organizate la
CJCE şi la CEDO, în cadrul unei colaborări între INM şi cele două instanţe.
         Graţie acestui program de colaborare, 2 absolvenţi ai INM – participanţi la concursul de referate pe
teme de jurisprudenţă CEDO – au avut prilejul de a efectua un stagiu de 3 luni la Curtea Europeană a
Drepturilor Omului, alţi 2 absolvenţi – participanţi la concursul THEMIS – au efectuat un stagiu de practică
de 3 luni la Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene, iar 2 auditori de justiţie au beneficiat de vizite de
studiu atât la CJCE, cât şi la CEDO.


         Concursul Şcolilor de magistratură din Europa
         În perioada 24 – 29 septembrie 2007 a avut loc, la Lisabona, cea de-a doua ediţie a Concursului THEMIS al
Scolilor de Magistratură din Europa. Desfăşurată sub egida Consiliului Europei şi a Reţelei Europene de Formare
a Magistraţilor, competiţia a fost organizată în parteneriat de Centrul de Studii Judiciare din Portugalia şi
Institutul Naţional al Magistraturii din România. Concursul, a cărui primă ediţie s-a desfăşurat în 2006 la
Bucureşti, a avut patru secţiuni – Cooperare judiciară în materie civilă, Cooperare judiciară în materie penală,
Drepturile Omului, respectiv Etică şi Deontologie, la care s-au înscris echipe provenind din 12 state (Albania,
Austria, Belgia, Croaţia, Republica Cehă, Danemarca, Finlanda, Republica Moldova, Portugalia, România,
Spania, Ungaria). Institutul Naţional al Magistraturii din România a fost reprezentat de două echipe, astfel: o
echipă a participat la secţiunea de Cooperare judiciară în materie civilă, iar cealaltă echipă a participat la
secţiunea de Drepturile Omului, participarea remarcabilă a echipelor româneşti la acest prestigios concurs
fiind încununată de succes: una dintre echipe a obţinut Premiul special pentru cel mai bun conţinut şi cea mai
bună prezentare la secţiunea Cooperare judiciară în materie civilă, iar cealaltă a obţinut Premiul Juriului pentru
                                                                                                                      282
calitatea prezentării scrise. Concursul a avut un predominat caracter practic, temele abordate de participanţi
reieşind din experienţa practică acumulată de aceştia.


        Conferinţe internaţionale
        În perioada 15-17 martie 2007, Institutul Naţional al Magistraturii a avut onoarea de a organiza în
Bucureşti Conferinţa Şcolilor de magistratură din Europa Centrală şi de Est. Conferinţa a avut în vedere
crearea unui forum de discuţie a modalităţilor de pregătire a judecătorilor şi procurorilor în domenii de interes
comun pentru spaţiul juridic european, precum dreptul comunitar, drepturile omului, etică şi deontologie
profesională, relaţia justiţie - mass-media şi a prilejuit dezbateri ale unor aspecte precum dezvoltarea de
programe de studiu de drept comunitar, drepturile omului, etică şi deontologie profesională.
         Institutul Naţional al Magistraturii a organizat, în perioada 26 – 29 noiembrie 2007, în colaborare cu
Consiliul Europei – Programul HELP – un seminar de pregătire având ca temă dezvoltarea programelor
de studiu de drepturile omului. Conferinţa s-a adresat instituţiilor de formare judiciară din Europa Centrală
şi de Est, cercul participanţilor la conferinţă incluzând reprezentanţi ai acestor instituţii de profil responsabili
cu formarea judecătorilor şi procurorilor.


        Prin intermediul chestionarului pentru colectarea datelor necesare întocmirii Raportului privind starea
justiţiei171, instanţele şi parchetele în cadrul cărora şi-au desfăşurat activitatea, pe parcursul anului 2007,
judecători sau procurori stagiari au fost intervievate asupra principalelor direcţii prioritare spre care ar trebui
orientate programele de formare iniţială ale Institutului Naţional al Magistraturii.
        Răspunsul majoritar, atât la nivelul instanţelor, cât şi al parchetelor, a vizat dezvoltarea, în special, a
programelor de formare iniţială cu caracter practic a auditorilor de justiţie.
        De asemenea, a fost considerată ca deosebit de utilă dezvoltarea de noi programe privind abilităţile
non-judiciare ale auditorilor de justiţie (spre exemplu-comunicare şi relaţii publice), un procent semnificativ
dintre răspunsuri vizând, de asemenea, programele vizând normele de etică şi deontologie profesională,
comportamentul în sala de judecată, relaţiile cu colegii şi personalul auxiliar.
        În sfârşit, o altă cifră semnificativă este că în peste 20% dintre răspunsurile instanţelor s-a învederat că
actualul program de formare iniţială apare ca deplin adecvat necesităţilor impuse de pregătirea unui tânăr
magistrat.


        4.7.2. Formarea continuă a judecătorilor şi procurorilor


171
   Datele cuprinse în acest paragraf au fost sintetizate de către Direcţia Resurse Umane şi Organizare pe baza răspunsurilor
transmise de judecătoriile, respectiv parchetele de pe lângă judecătorii, la care şi-au desfăşurat în anul 2007 activitatea
judecători sau procurori stagiari la chestionar.
                                                                                                                       283
        Activitatea de formare continuă a judecătorilor şi procurorilor a urmărit îndeplinirea Programului de
formare continuă pentru 2007 aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 782
din data de 7 decembrie 2006.
        Pentru anul 2007, au fost identificate următoarele obiective ale formării continue, cu următoarea
ordine de prioritate:
        1. Pregătirea magistraţilor în vederea asigurării cunoştinţelor necesare pentru ca sistemul judiciar
românesc să fie compatibil cu sistemele judiciare ale statelor europene în perspectiva aderării României la UE:
drept comunitar, CEDO, cooperare judiciară internaţională în materie civilă şi penală; pregătirea magistraţilor
în ceea ce priveşte noile domenii ale criminalităţii.
        2. Asigurarea unei formări axate pe specializarea judecătorilor şi procurorilor, în concordanţă cu
nevoile sistemului;
        3. Unificarea practicii judiciare;
        4. Creşterea numărului de formatori la nivel central şi la nivel descentralizat, în domenii prioritare
pentru ambele direcţii de formare, cum ar fi: dreptul comunitar, CEDO, cooperare judiciară în materie civilă
şi penală ş.a.m.d.;
        5. Asigurarea pregătirii judecătorilor şi procurorilor admişi în magistratură în condiţiile art. 33 din
Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor;
        6. Dezvoltarea abilităţilor non-juridice specifice profesiei de magistrat, prin crearea unei punţi de
comunicare eficiente între magistraţi şi societate.
        7. Asistenţa magistraţilor în ceea ce priveşte schimbările legislative intervenite;
        8. Implicarea judecătorilor şi procurorilor în dezvoltarea politicilor publice în justiţie;
        9. Întărirea cooperării europene şi regionale.


        Toate aceste obiective au fost avute în vedere la întocmirea Programului de formare continuă şi se
reflectă în domeniile de formare abordate şi în tematica acţiunilor de formare realizate.
        Trebuie menţionat pentru început că, în 2007, INM a depus un efort fără precedent în ceea ce priveşte
activitatea de formare continuă, realizând un număr de 284 de acţiuni de formare, la care au participat 3.181
de magistraţi – 2167 judecători şi 1014 procurori (în total, 4.454 de participări efective). Din totalul
acţiunilor realizate, 256 de seminarii au vizat formarea continuă, iar 28 de seminarii, formarea de formatori.
        Astfel, în 2007 au fost realizate cu 100 de seminarii mai mult decât în 2006 (o creştere de 54%) şi cu
163 de seminarii mai mult decât în 2005 (o creştere de 134%).
                Grafic, această situaţie poate fi ilustrată astfel:




                                                                                                           284
              300

              250

              200
                                                                                 2005
              150                                                                2006
              100                                      284                       2007
                                 121       184
               50

                    0
                                   Numar de seminarii




               În ceea ce priveşte numărul magistraţilor formaţi în 2007, acesta este cu 20% mai mare
         decât în 2006 şi cu 47% mai mare decât în 2005.




             4500
             4000
             3500
             3000
             2500                                                                2005
             2000                                      4454                      2006
                                 3026      3687
             1500                                                                2007
             1000
              500
                0
                        Numar de participari la actiuni de formare



       În ceea ce priveşte repartiţia pe curţi de apel/parchete de curţi de apel a participărilor, deţinem
următoarele date:
                                                                         Număr de
                                                                                         Procent
                                    INSTANTE                             magistraţi
                                                                                        participare
                                                                          formaţi
               Curtea de apel Alba Iulia                                        101             40%


                                                                                                      285
Curtea de apel Bacău                                         81          41%
Curtea de apel Braşov                                        69          41%
Curtea de apel Bucureşti                                 379             50%
Curtea de apel Cluj                                      147             51%
Curtea de apel Constanta                                     71          45%
Curtea de apel Craiova                                   216             46%
Curtea de apel Galaţi                                    117             55%
Curtea de apel Iaşi                                      109             50%
Curtea de apel Oradea                                        63          39%
Curtea de apel Piteşti                                   110             50%
Curtea de apel Ploieşti                                  133             45%
Curtea de apel Suceava                                   101             55%
Curtea de apel Târgu Mureş                                   53          40%
Curtea de apel Timişoara                                 121             43%
Înalta Curte de Casaţie si Justiţie                          31          26%
Curtea Militară de Apel                                       9          35%


                                                  Număr de
                                                                   Procent
                         PARCHETE                 magistraţi
                                                                  participare
                                                   formaţi
Parchetul de pe lângă Curtea de apel Alba Iulia              77          65%
Parchetul de pe lângă Curtea de apel Bacău                   42          53%
Parchetul de pe lângă Curtea de apel Braşov                  47          71%
Parchetul de pe lângă Curtea de apel Bucureşti           149             43%
Parchetul de pe lângă Curtea de apel Cluj                    78          70%
Parchetul de pe lângă Curtea de apel Constanta               53          60%
Parchetul de pe lângă Curtea de apel Craiova             112             68%
Parchetul de pe lângă Curtea de apel Galaţi                  69          69%
Parchetul de pe lângă Curtea de apel Iaşi                    42          44%
Parchetul de pe lângă Curtea de apel Oradea                  48          68%
Parchetul de pe lângă Curtea de apel Piteşti                 29          34%
Parchetul de pe lângă Curtea de apel Ploieşti                79          66%
Parchetul de pe lângă Curtea de apel Suceava                 47          63%

                                                                                286
      Parchetul de pe lângă Curtea de apel Târgu Mureş                                   45     76%
      Parchetul de pe lângă Curtea de apel Timişoara                                     84     61%
      Parchetul de pe lângă Curtea Militară de Apel                                       4      6%
      Departamentul Naţional Anticorupţie                                                55     45%
      DIICOT                                                                             131    66%
      Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie si Justiţie                          77     49%


Aceeaşi situaţie poate fi reprezentată grafic astfel:


      Participarea la actiuni de formare continua in
                    cadrul instantelor
                                                                                               CA Alba
60                                                                                             CA Bacau
                                                                                               CA Brasov
50                                     55                       55                             CA Bucuresti
                          51                50        50                                       CA Cluj
                     50
40                             45 46                       45                                  CA Constanta
        40 41 41                                                          43                   CA Craiova
                                                 39                  40
                                                                                               CA Galati
30                                                                                  35         CA Iasi
                                                                                               CA Oradea
                                                                               26
20                                                                                             CA Pitesti
                                                                                               CA Ploiesti

10                                                                                             CA Suceava
                                                                                               CA Tg Mures
                                                                                               CA Timisoara
 0                                                                                             ICCJ
                            Procent participare                                                CA Militara




                                                                                                         287
              Participarea la actiuni de formare
               continua in cadrul parchetelor                                              PCA Alba
                                                                                           PCA Bacau
                                                                                           PCA Brasov
                                                                                           PCA Bucuresti
  80                                                                                       PCA Cluj
                                                             76                            PCA Constanta

  60              71        70 68 69        68        66                     66
                                                                                           PCA Craiova
            65                                                                             PCA Galati
                              60                        63    61
                                                                                           PCA Iasi
                 53                                                49                      PCA Oradea
  40                   43               44                              45                 PCA Pitesti
                                                                                           PCA Ploiesti
                                                 34                                        PCA Suceava
  20                                                                                       PCA Tg Mures
                                                                                           PCA Timisoara
                                                                                           PICCJ
    0                                                                                      DNA
                            Procent participare                                            DIICOT




Domeniile în care au fost realizate seminarii în 2007 sunt:


1. Drept comunitar – 13 seminarii
2. CEDO – 14 seminarii
3. Cooperare judiciară internaţională – 24 de seminarii
        §        Cooperare judiciară în materie civilă şi comercială – 9 seminarii (1 seminar organizat în
colaborare cu EIPA şi 8 seminarii realizate în cadrul proiectului Phare 2005/IB/JH/03 de Înfrăţire
instituţională dintre MJ şi Austria)
        §        Cooperare judiciară în materie penală – 12 seminarii (2 seminarii organizate în
colaborare cu EIPA şi 10 seminarii realizate în cadrul proiectului Phare 2005/IB/JH/03 de Înfrăţire
instituţională dintre MJ şi Austria)
        §        Probleme privind asistenţa judiciară internaţională – 2 seminarii
        §        “Jurisdictia aut dedere, aut judicare. Transferul de proceduri în materie penală” – seminar
organizat de MJ, INM a realizat selecţia judecătorilor – 1 seminar
4. Criminalitate economico-financiară - 16 seminarii
5. Unificarea practicii judiciare în materie civilă – 10 seminarii
6. Unificarea practicii judiciare în materie penală – 4 seminarii
                                                                                                          288
       7. Criminalitate organizată – 19 seminarii
               §       Combaterea spălării banilor – 4 seminarii
               §       Combaterea criminalităţii informatice – 2 seminarii
               §       Combaterea traficului internaţional cu automobile furate – 2 seminarii
               §       Combaterea terorismului şi legăturile cu crima organizată – 4 seminarii
               §       Tehnici de investigare în cazuri de crimă organizată – 2 seminarii
               §       Crimă organizată – seminarii organizate în cadrul proiectului Phare 2004 /016-
       772.01.04-08 –„Sprijin ulterior acordat INM” – 5 seminarii
       8. Lupta împotriva corupţiei (organizat în colaborare cu Direcţia Naţională Anticorupţie în cadrul
proiectului PHARE RO-03/IB/JH/08) – 2 seminarii
       9. Frauda împotriva intereselor financiare ale UE – Programul Phare2004/016-772.01.05                     -
Improving the fight against corruption DNA – 2 seminarii
       10. Tehnici de investigare a infracţiunilor – 1 seminar
       11. Perspectiva medicală, psihologică şi socială a prevederilor legale privind consumul de
droguri – în colaborare cu Agenţia Antidrog şi Institutul de Sănătate Publică – 2 seminarii
       12. Justiţia pentru minori – 47 seminarii organizate de către ANPDC la care INM a realizat selecţia
magistraţilor şi o Şcoală de Vară pentru Magistraţii Europeni – acţiune inclusă şi în Catalogul EJTN pentru
2007
       13. Dreptul proprietăţii intelectuale – 5 seminarii (din care 2 seminarii finanţate de Ambasada
SUA, 2 seminarii organizate în cadrul proiectului Phare 2004 /016-772.01.04-08 –„Sprijin ulterior acordat
INM” şi o conferinţă internaţională organizată în colaborare cu Organizaţia Mondială a Proprietăţii
Intelectuale – OMPI)
       14. Asistenţă în privinţa modificărilor legislative - Modificări ale Codului penal şi ale Codului
de procedură penală – 4 seminarii
       15. Drept comercial –3 seminarii
       16. Drept administrativ - Achiziţii publice - 5 seminarii
       17. Dreptul mediului – 1 seminar
       18. Drept bancar – 1 seminar
       19. Dreptul concurenţei – 6 seminarii (din care 2 seminarii organizate în colaborare cu ERA, 3
seminarii organizate în cadrul proiectului Phare 2004 /016-772.01.04-08 –„Sprijin ulterior acordat INM” şi 1
seminar realizat din fonduri bugetare pentru unificarea practicii neunitare în domeniul dreptului concurenţei)
       20. Protecţia consumatorului – seminarii organizate în cadrul proiectului Phare 2004 /016-
772.01.04-08 –„Sprijin ulterior acordat INM” – 2 seminarii
       21. Formarea magistraţilor recrutaţi prin examen direct pe post – 36 seminarii
                                                                                                           289
       22. Relaţia cu mass-media – 15 seminarii (13 seminarii de pregătire a purtătorilor de cuvânt, 1
seminar cu participare internaţională inclus în Catalogul EJTN pentru 2007 si un seminar organizat in
colaborare cu Centrul pentru Jurnalism Independent referitor la adoptarea şi implementarea acquis-ului
comunitar care aduce atingere reglementărilor din presă)
       23. Management judiciar – 10 seminarii
       24. Combaterea discriminării – 3 seminarii
       25. Etică şi deontologie - 8 seminarii (din care 5 seminarii cu tema “Fair trail”, organizate în cadrul
proiectului Phare 2004 /016-772.01.04-08 –„Sprijin ulterior acordat INM”)
       26. Metodologia actului de justiţie – 1 seminar
       27. Politici publice in justiţie – 1 conferinţă, acţiune inclusă în Catalogul EJTN pentru 2007
       28. Tehnică legislativă – 1 seminar


       Alte activităţi de formare au vizat întâlnirile periodice a responsabililor cu activitatea de formare
continuă la nivel descentralizat, pentru responsabilii de la Curţile de Apel şi pentru responsabilii de la
Parchetele Curţilor de Apel.
       Grafic, această situaţie poate fi reprezentată astfel:




                                                                                                          290
                          Drept comunitar


Domenii de formare 2007   CEDO

                          Cooperare judiciara
                          internationala
                          Criminalitate
                          economico-financiara
                          Practica neunitara -
                          civil
                          Practica neunitara -
                          penal
                          Criminalitat
                          organizata
                          Lupta impotriva
                          coruptiei
                          Frauda impotriva
                          intereselor UE
                          Tehnici de investigare
                          a infractiunilor
                          Justitia pentru minori

                          Proprietate
                          intelectuala
                          Drept penal

                          Drept comercial

                          Achizitii publice

                          Dreptul mediului

                          Drept bancar

                          Dreptul concurentei

                          Dreptul
                          consumatorului
                          Magistrati recrutati
                          exceptional
                          Relatia cu mass-
                          media
                          Management judiciar

                          Combaterea
                          discriminarii
                          Etica si deontologie

                          Metodologia actului
                          de justitie
                          Politici publice

                          Tehnica legislativa




                                              291
        Resurse financiare alocate programului de formare continuă


        Activitatea de formare continuă a magistraţilor în funcţie, finanţată de la bugetul de stat, a început în
cadrul INM în anul 2001, fondurile bugetare repartizate fiind la articolul bugetar 30 - alte cheltuieli. Fondurile
alocate pe fiecare an sunt redate mai jos:


                  An                      Credite aprobate                               Credite definitive
                                           iniţial
                                    ROL/             EURO                       ROL/                   EURO
                                  RON                                        RON
                 2001      50.000.000                1.921,09            16.000.000                     614,74
                 2002      360.000.000               11.518,064          350.210.000                  11.204,837
                 2003      3.083.260.000             82.097,951          3.243.200.000                86.356,673
                 2004      4.112.000.000             101.450,430         5.657.000.000               139.568,357
                 2005      4.112.000.000             112.648,275         6.075.000.000                166.575,26
                 2006      1.300.000                 371.428,57          2.137.506                     610.716
                 2007      1.619.000                 476.176,47          1.921.000                     565.000


        În ceea ce priveşte suma cheltuită pentru formare continuă pentru un magistrat, aceasta a evoluat
constant, de la 0,0973 Euro/magistrat în anul 2001, la 24,3709 Euro/magistrat în 2005, la 95,48
Euro/magistrat în 2006 şi la 86 Euro/magistrat în 2007 (sumă obţinută prin raportarea fondurilor bugetare
alocate formării continue în fiecare an la numărul total de magistraţi din sistem în anul de referinţă).
                An      Număr                                        Suma cheltuită pentru un magistrat
                        posturi                             ROL/RON                                   EURO
                        magistraţi în
                        România
        2001                      5.618                    2.534,709/0,25                              0,0973
        2002                      5.749                   60.913,202/6,09                              1,9488
        2003                      5.786                   464.377,80/46,43                            12,3649
        2004                      6.675                  846.680,149/84,66                            20,8891
        2005                      6.835                  888.807,600/88,88                            24,3709
        2006                      6.396                         334,194                                95,48
        2007                      6.410                            280                                 82,35

                                                                                                                   292
        Această evoluţie poate fi ilustrată grafic, astfel:



                  Evolutia cheltuilelilor cu formarea continua/magistrat




                                                                                                             2001
                                                                                                             2002
                                                                                                             2003
                                                                                                             2004
                                                                                                             2005
                                                                                                             2006
                                                                                                             2007
                  2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007


        Pentru anul 2007 s-au aprobat iniţial credite în valoare de 1.619.000 RON, iar prin rectificare bugetară,
creditele aprobate au ajuns la suma de 1.921.000 RON, creditele utilizate ridicându-se la 1.794.941,18 RON.


        În percepţia instanţelor şi parchetelor172 , cu o largă majoritate, s-a considerat că programele de
formare continuă dezvoltate de către Institutul Naţional al Magistraturii în anul 2007 au fost adecvate din punct
de vedere calitativ, însă insuficiente ca număr de programe (seminarii, întâlniri de lucru etc.) şi ca număr al
magistraţilor cooptaţi.


        4.7.3. Formarea formatorilor


172
    Datele din acest paragraf au fost sintetizate la nivelul Direcţiei Resurse Umane şi Organizare, pe baza răspunsurilor
furnizate de instanţe şi parchete la chestionarul pentru colectarea unor date necesare întocmirii raportului.
                                                                                                                    293
        Prin Hotărârea Plenului CSM nr. 270 din 19 aprilie 2007 a fost aprobată lista de formatori din
cadrul formării iniţiale şi continue, hotărâre completată ulterior prin Hotărârea nr. 444 din 21 iunie 2007
pentru aprobarea listei nominale de formatori aferente programului “To do list”.
        De asemenea, având în vedere necesitatea reglementării statutului de formator al INM în ceea ce
priveşte recrutarea, evaluarea şi revocarea acestora, Plenul CSM a aprobat, prin Hotărârea nr. 613 din 13
septembrie 2007, proiectul “Statutului de formator al INM – Recrutare, evaluare şi revocare”, astfel cum
a fost aprobat de Consiliul ştiinţific al INM în şedinţa din 31 august 2007, cu observaţiile formulate în cadrul
Grupului de lucru nr. 3 al Consiliului Superior al Magistraturii.


        Institutul Naţional al Magistraturii a realizat în 2007 28 seminarii de formare a formatorilor, fie în
cadrul unor programe noi (cum sunt cele în materia dreptului comunitar, al eticii şi deontologiei profesionale
sau al aptitudinilor didactice organizate în cadrul programului Phare 2004/ 016-772.01.04-08 –„Sprijin ulterior
acordat INM”, în domeniul cooperării judiciare internaţionale, realizate în cadrul proiectului Phare
2005/IB/JH/03       de Înfrăţire instituţională dintre MJ şi Austria sau organizate în colaborare cu Fundaţia
Alternative Sociale), fie în cadrul unor programe care au demarat în 2006 şi au continuat în 2007 (în domenii
ca IT, limba engleză, criminalitate informativă sau formarea reţelei de evaluatori).
        O conferinţă internaţională în domeniul redactării hotărârilor judecătoreşti în materie civilă a fost organizată cu
sprijinul fundaţiei Konrad Adenauer şi a implicat şi 3 formatori români, reprezentanţi ai INM.


        Programele de formare de formatori realizate în 2007 sunt:
        1. Drept comunitar - seminarii organizate în cadrul proiectului Phare 2004/ 016-772.01.04-08 –
„Sprijin ulterior acordat INM” – 1 seminar;
        2. Cooperare judiciară în materie civilă şi comercială - seminarii organizate în cadrul proiectului
Phare Phare 2005/IB/JH/03 de Înfrăţire instituţională dintre MJ şi Austria – 5 seminarii;
        3. Cooperare judiciară în materie penală - seminarii organizate în cadrul proiectului Phare
2005/IB/JH/03 de Înfrăţire instituţională dintre MJ şi Austria – 5 seminarii;
        4. Etică şi deontologie – 4 seminarii (din care 3 seminarii organizate în cadrul proiectului Phare
2004 /016-772.01.04-08 –„Sprijin ulterior acordat INM” şi un seminar organizat în colaborare cu Fundaţia
Alternative Sociale);
        5. Aptitudini didactice – seminarii organizate în cadrul proiectului Phare 2004 /016-772.01.04-08 –
„Sprijin ulterior acordat INM” – 5 seminarii;
        6. Redactarea hotărârilor judecătoreşti în materie civilă – conferinţă organizată cu sprijinul
fundaţiei Konrad Adenauer – 1 seminar.

                                                                                                                      294
        Totodată, în 2007 au fost continuate mai multe programe de formare a formatorilor începute în 2006,
respectiv:
        1. Criminalitate informatică – 1 seminar;
        2. Limba engleză - Proiectul “Language4Law”, desfăşurat în colaborare cu CEELI Institute Praga –
2 seminarii;
        3. IT – 1 seminar;
        4. Formarea reţelei de formatori care va asigura pregătirea membrilor comisiilor responsabile
cu evaluarea activităţii profesionale a judecătorilor şi procurorilor – 3 seminarii.


        În cadrul componentei de formare a formatorilor, au fost realizate şi o serie de activităţi de formare
adresate formatorilor de la formarea iniţială, cum sunt:
        1. Metodologia actului de justiţie – Motivarea hotărârilor judecătoreşti (în materie civilă şi penală) –
1 seminar;
        2. Dezvoltarea unor programe comune în materia drepturilor omului pentru şcolile de
magistratură din Europa est centrală – seminar organizat cu sprijinul Consiliului Europei, în cadrul
programului HELP – 1 seminar;
        3. Formarea noilor formatori INM şi a tutorilor de practică - 2 seminarii.


        4.7.4. Organizarea concursurilor/examenelor privind admiterea în profesie şi cariera
judecătorilor şi procurorilor


        În 2007 INM a organizat, sub coordonarea CSM, un număr de 9 examene şi concursuri, după cum
urmează:
        1.         4 februarie 2007 –        concurs/examen de promovare în funcţii de execuţie al
judecătorilor
        Cu această ocazie au fost scoase la concurs un număr de 150 de locuri pentru promovare efectivă şi
113 locuri pentru promovare pe loc. S-au înscris 236 de candidaţi pentru promovare efectivă şi 245 pentru
promovare pe loc, fiind ocupate 105 poziţii promovare efectivă şi 86 pentru promovare pe loc.


        2.         12 mai 2007 – 3 iunie 2007 – concurs/examen de ocupare a funcţiilor de conducere
        Au fost scoase la concurs 115 posturi de conducere pentru judecători şi 109 pentru procurori. S-au
înscris la concurs 122 candidaţi judecători şi 54 candidaţi procurori. Au fost ocupate 30 de funcţii de
conducere pentru judecători şi 42 de procurori.
                                                                                                            295
        3.          3 iunie 2007 – examen de admitere în magistratură
        Au fost scoase la concurs 100 de posturi, 50 de judecător şi 50 de procuror. La concurs s-au înscris
316 candidaţi. Au fost declaraţi admişi 2 candidaţi, care au ocupat un post de judecător şi un post de procuror.


        4.          4 – 6 iunie 2007 – examen de absolvire pentru auditorii de justiţie
        Au susţinut examenul absolvenţii de anul II, 83 de judecători şi 34 de procurori. Au promovat acest
examen 115 absolvenţi.


        5.          13 iulie 2007 – examen de absolvire – sesiune extraordinară
        Pentru cei 2 absolvenţi care nu au promovat examenul de absolvire, s-a organizat o sesiune specială,
aceştia promovând examenul.


        6.          30 august – 18 septembrie 2007 – examen de admitere la INM
        Au fost scoase la concurs 240 de posturi, 100 de judecător şi 140 de procuror. La concurs s-au înscris
2635 candidaţi. In urma susţinerii tuturor probelor, au fost declaraţi admişi 174 candidaţi.


        7.          27 octombrie – 27 noiembrie 2007 - examen de capacitate al judecătorilor şi
procurorilor stagiari
        La examen s-au înscris 183 candidaţi: 109 judecători, 52 procurori şi 22 asimilaţi magistraţilor. Au
promovat acest examen 107 judecători, 52 procurori şi 18 asimilaţi magistraţilor.


        8.          28 octombrie – 25 noiembrie 2007 – concurs/examen de ocupare a funcţiilor de
conducere
        Au fost scoase la concurs 109 posturi de conducere pentru judecători şi 54 pentru procurori. S-au
înscris la concurs 71 candidaţi judecători şi 35 candidaţi procurori. Au fost ocupate 30 de funcţii de conducere
pentru judecători, în timp ce validarea concursului pentru procurori a fost suspendată.


        9.          9 decembrie 2007 – examen de promovare în funcţii de execuţie a procurorilor
        Cu această ocazie au fost scoase la concurs un număr de 146 de locuri pentru promovare efectivă
pentru procurori. S-au înscris 233 de candidaţi, examenul fiind susţinut de 165 de candidaţi. Au fost ocupate
99 de posturi.




                                                                                                            296
         4.7.5. Priorităţi strategice privind dezvoltarea activităţilor de formare desfăşurate de către
Institutul Naţional al Magistraturii
         În perioada 2004 - 2007, activitatea Institutului Naţional al Magistraturii s-a desfăşurat având în vedere
obiectivele, direcţiile principale de dezvoltare şi principiile cuprinse în strategiile Institutului Naţional al
Magistraturii, înaintate spre aprobare Plenului Consiliului Superior la Magistraturii în şedinţa din 4 noiembrie
2004, respectiv:
                                1. Strategia de formare iniţială;
                                2. Strategia de formare continuă;
                                3. Strategia de recrutare şi formare a formatorilor;
                                4. Strategia de formare în domeniul informatic.
         Printre obiectivele cuprinse în strategiile aferente perioadei 2004-2007, în ceea ce priveşte formarea
iniţială şi continuă, se numără:
    §    Creşterea ponderii caracterului practic al formării iniţiale în cadrul INM şi renunţarea la sistemul de examinare
         bazat pe memorare în favoarea unui sistem centrat pe verificarea abilităţilor practice dobândite de
         auditori, utilizarea unor metode moderne de formare cu caracter interactiv;
    §    Creşterea calităţii procesului de formare continuă; asigurarea accesului magistraţilor la acţiunile de formare
         continuă organizate de INM, în funcţie de propriile domenii de interes; asigurarea, anual, a unui număr de
         locuri la acţiunile de formare continuă organizate de INM cel puţin egal cu 1/3 din numărul de
         magistraţi;
    §    Asigurarea unei proceduri obiective, transparente, publice, de recrutare a formatorilor;
    §    Realizarea unei viziuni europene asupra dreptului prin accentuarea formării în domeniul dreptului
         internaţional al drepturilor omului şi în cel al dreptului comunitar;
    §    Îmbunătăţirea imaginii sistemului judiciar român în Europa prin oferirea de burse, stagii, vizite în străinătate
         pentru magistraţii români şi organizarea de stagii pentru magistraţii străini în România.


         Pentru sfârşitul anului 2007, Institutul Naţional al Magistraturii şi-a propus actualizarea strategiilor
Institutului şi identificarea obiectivelor şi direcţiilor principale de dezvoltare pentru perioada 2008-
2011.
         Stabilirea obiectivelor formării iniţiale şi continue, cât şi ale formării formatorilor, ca fundamente în
elaborarea strategiilor Institutului Naţional al Magistraturii pentru perioada 2008 - 2011, se subsumează
obiectivelor Consiliului Superior al Magistraturii în aceste domenii, având în vedere rolul acestuia de
coordonator al activităţii Institutului Naţional al Magistraturii conferit de dispoziţiile art. 37 din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu completările şi modificările ulterioare.


                                                                                                                     297
        Astfel, identificarea obiectivelor formării iniţiale şi continue ale Consiliului Superior al Magistraturii în
domeniul formării iniţiale şi continue, precum şi în cel al recrutării şi formării formatorilor şi, implicit,
stabilirea obiectivelor Institutului Naţional al Magistraturii, în aceste domenii, ar trebui să aibă la bază
următoarele:
    §   obligaţiile ce revin Consiliului Superior al Magistraturii şi Institutului Naţional al Magistraturii cu
        privire la formarea profesională, care reies din analiza documentelor strategice care conţin
        angajamentele României rezultate din actul aderării (în special cele rezultate din Planul de acţiune pentru
        îndeplinirea condiţionalităţilor din cadrul mecanismului de cooperare şi verificare a progresului realizat de România în
        domeniul reformei sistemului judiciar şi al luptei împotriva corupţiei aprobat prin H.G. nr. 1346/31.10.2007),
        precum şi din analiza documentelor, studiilor sau rapoartelor internaţionale referitoare la sistemul
        judiciar ori statutul judecătorilor şi procurorilor;
    §   obligaţiile ce revin Consiliului Superior al Magistraturii şi Institutului Naţional al Magistraturii cu
        privire la formarea profesională, rezultate din dispoziţiile legale în vigoare;
    §   evaluarea activităţii de formare profesională organizată de Institutul Naţional al Magistraturii în
        perioada 2004 - 2007 şi, implicit, a gradului de realizare a obiectivelor stabilite de către Institut în cele
        4 strategii.
        În acest scop, s-a solicitat Consiliului Superior al Magistraturii, precum şi instanţelor şi
parchetelor, formularea de răspunsuri la următoarele întrebări:
            1. Ce obiective identificate în strategiile aferente perioadei 2004 - 2007 rămân actuale pentru perioada 2008 -
                 2011 ?;
            2. Ce alte obiective şi direcţii de dezvoltare consideraţi că ar trebui cuprinse în noile strategii ?;
            3. La care dintre obiectivele strategiilor din perioada 2004 - 2007 se apreciază că ar trebui să se renunţe ?;
            4. Indicaţi trei aspecte din activitatea Institutului Naţional al Magistraturii apreciate ca pozitive;
            5. Indicaţi trei aspecte din activitatea Institutului Naţional al Magistraturii apreciate ca negative.


        Răspunsurile au fost sintetizate, iar proiectul documentului urmează a fi discutat într-un grup de lucru
din care fac parte membri ai Consiliului ştiinţific al Institutului Naţional al Magistraturii, reprezentanţi ai
Consiliului Superior al Magistraturii şi ai asociaţiilor profesionale ale magistraţilor.




                                                                                                                             298
         4.8. Politica de resurse umane privind personalul auxiliar al instanţelor şi parchetelor



         4.8.1. Cadrul legal şi impactul modificărilor legislative intervenite

         Activitatea personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor este reglementată
de Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciară, cu modificările şi completările ulterioare, de Legea nr.
567/2004, cu modificările aduse prin Legea nr. 17/2006 şi prin O.U.G. .nr. 100/2007 şi de Regulamentele de
ordine interioară ale instanţelor şi parchetelor.

         Personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea este
format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentarişti, grefieri arhivari, grefieri registratori şi grefieri
informaticieni.
         Corpul grefierilor este alcătuit din grefieri cu studii superioare şi grefieri cu studii medii.
         Funcţiile de agent procedural, aprod şi şofer sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al
instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea.
         Recrutarea personalului auxiliar de specialitate şi a celui conex se face prin concurs.
         Grefierii se recrutează, de regulă, prin concurs organizat de Şcoala Naţională de Grefieri, anual, la
nivel naţional, sub coordonarea Consiliului Superior al Magistraturii.
         Concursul se desfăşoară separat, pentru posturile de grefieri cu studii superioare şi grefieri cu studii
medii.
         Concursul pentru ocuparea posturilor vacante de grefieri informaticieni, grefieri arhivari, grefieri
registratori şi personal conex se organizează la nivelul fiecărei curţi de apel sau fiecărui parchet de pe lângă
curtea de apel ori, după caz, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie
şi Justiţie sau Departamentul Naţional Anticorupţie.
         În raport cu atribuţiile care îi revin în ceea ce priveşte recrutarea grefierilor, în cursul anului 2007,
Consiliul Superior al Magistraturii a aprobat, în temeiul prevederilor art. 36 din Legea nr. 567/2004, cu
modificările şi completările ulterioare, organizarea unui concurs pentru ocuparea posturilor vacante de grefieri
cu studii medii la unele instanţe şi parchete ( prin Hotărârea nr. 581/2007 a Plenului Consiliului Superior al
Magistraturii) şi a organizat, la data de 16 septembrie 2007, concurs de admitere la Şcoala Naţională de
Grefieri pentru ocuparea a 100 de posturi de grefieri cu studii superioare juridice ( 60 la instanţele
judecătoreşti şi 40 la parchetele de pe lângă acestea).




                                                                                                                     299
         Ca urmare a modificărilor aduse prin Legea nr. 17/2006, ulterior datei de 31 ianuarie 2007, nu mai era
posibilă avizarea numirii în funcţia de grefier, fără concurs, de către Consiliul Superior al Magistraturii a
persoanelor care îndeplineau anumite condiţii prevăzute de lege.
         Prin O.U.G. nr. 100/2007 a fost modificată Legea nr. 567/2004, cu modificările şi completările
ulterioare, cele care interesează sub aspectul politicii de resurse umane fiind următoarele:
         §   Prin art. 68 alin. 1 s-a instituit ca vârstă de pensionare pentru personalul auxiliar de specialitate al
             instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea vârsta de 60 de ani173;
         §   S-a prevăzut posibilitatea reîncadrării şi avizării numirii în funcţia de grefier, fără concurs.
         Astfel, potrivit dispoziţiilor art.683 alin.2 teza a II-a din actul normativ menţionat, reîncadrarea în
funcţia de personal auxiliar de specialitate se face în condiţiile alineatului 3, până la împlinirea vârstei de 65 de
ani, iar potrivit alineatului 3 al aceluiaşi articol, Consiliul Superior al Magistraturii poate aviza numirea în
funcţia de grefier, fără concurs, pentru persoanele care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art.33 alin.1 lit.a-e,
au o vechime în funcţie de cel puţin 10 ani, şi-au încetat activitatea din motive neimputabile, iar de la data
eliberării lor din funcţie nu au trecut mai mult de 2 ani.
         Analizând dispoziţiile legale menţionate, rezultă că, deşi se face o distincţie între reîncadrare, situaţie
în care se referă la funcţia de personal auxiliar de specialitate şi numirea fără concurs, în acest caz referindu-se
numai la grefieri, ambele presupun avizul Consiliului Superior al Magistraturii, cu respectarea aceloraşi criterii
prevăzute de art.681 alin.3 din O.U.G.nr.100/2007.
         De asemenea, în timp ce reîncadrarea în funcţia de personal auxiliar de specialitate presupune că
persoana care a îndeplinit funcţia corespunzătoare la instanţă sau parchet să fi fost eliberată din funcţie prin
pensionare, numirea în funcţia de grefier, fără concurs, este condiţionată de eliberarea din funcţia de grefier,
din motive neimputabile (dintre cele prevăzute art.52 din Legea nr.567/2004, cu modificările ulterioare),
altele decât pensionarea.
         Aşa cum rezultă din dispoziţiile art.37-39 şi 53 din acelaşi act normativ, atât numirea cât şi eliberarea
din funcţiile de personal auxiliar de specialitate, se fac prin decizie de către preşedinţii curţilor de apel sau,
după caz, de procurorii generali ai parchetelor de pe lângă acestea, în a căror circumscripţie teritorială
persoana în cauză urmează a fi numită ori şi-a desfăşurat activitatea.
         În ceea ce priveşte acordarea avizului prevăzut de lege pentru reîncadrarea în funcţie sau numirea fără
concurs, Direcţia resurse umane şi organizare a propus, iar Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a
aprobat în şedinţa din data de 28 noiembrie 2007 o procedură în acest sens174.


173
    În conformitate cu prevederile art. IV din O.U.G. nr. 100/2007, pentru femei, atingerea vârstei de pensionare de 60 de ani
prevăzute de acest act normativ se va realiza eşalonat în termen de un an şi 3 luni de la data intrării acestuia în vigoare, prin
creşterea vârstei de pensionare, pornindu-se de la 58 de ani şi două luni, la data de 1 octombrie 2007, la 60 de ani, la data de 31
decembrie 2008;

                                                                                                                              300
          4.8.2. Situaţia asigurării necesarului de personal auxiliar la instanţe şi parchete. Priorităţi
identificate şi măsuri de remediere a deficienţelor existente
          Potrivit datelor furnizate de către instanţele judecătoreşti, actuala schemă privind personalul auxiliar de
specialitate nu este satisfăcătoare, la majoritatea dintre acestea simţindu-se                        nevoia unei suplimentări a
numărului posturilor de grefier datorită următoarelor împrejurări:
      §   în scopul asigurării premiselor necesare formării de complete fixe judecător-grefier de şedinţă, atât în
          ceea ce priveşte activitatea de judecată, cât şi dactilografierea hotărârilor redactate;
      §   sunt instanţe unde s-a demarat acţiunea de înfiinţare a unor arhive separate pe secţii, actualul număr de
          grefieri arhivari neacoperind necesarul de personal pentru Serviciul arhivă-registratură: arhivă curentă,
          registratură, arhivă veche şi repartizarea aleatorie a cauzelor;
      §   intenţiei unor instanţe de a solicita înfiinţarea de noi secţii, datorită numărului mare de dosare
          înregistrate în anumite materii;
      §   creşterii gradului de complexitate a litigiilor deduse judecăţii, cu precădere în materia falimentului, al
          dreptului muncii şi asigurărilor sociale şi în materia dreptului penal, unde o pondere importantă o
          reprezintă procesele penale cu element de extraneitate.
          Complexitatea cauzelor implică, sub aspect procedural şi chiar administrativ-judiciar şi o sporire a
atribuţiilor personalului auxiliar de specialitate.



174
     Astfel, s-a stabilit că cererile privind reîncadrarea în funcţia de personal auxiliar de specialitate sau numirea în funcţia de
grefier, fără concurs, se depun la instanţele sau parchetele care au calitatea de angajator (respectiv Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, curţile de apel şi parchetele de
pe lângă acestea ) şi se transmit Consiliului Superior al Magistraturii, însoţite de actele care atestă îndeplinirea criteriilor
prevăzute de art.68 3 alin.3 din actul normativ menţionat, după cum urmează: - datele privind traseul profesional şi vârsta
persoanei în cauză; - vechimea în funcţia de grefier, precum şi în funcţiile de specialitate ale personalului auxiliar, enumerate în
articolul 3 alin.1 din Legea nr.567/2004, cu modificările ulterioare, astfel cum rezultă din carnetul de muncă; - calificativul
obţinut la ultima evaluare; - data şi temeiul eliberării din funcţie; - eventuale sancţiuni disciplinare; - acte din care rezultă
îndeplinirea condiţiilor generale prevăzute de art.33 lit.a-e din Legea nr.567/2004, cu modificările ulterioare.
        În ceea ce priveşte ultima menţiune, faţă de conţinutul dispoziţiilor art. 33 lit.a-e din Legea nr.567/2004, cu modificările
ulterioare, s-a considerat că pentru acordarea avizului prevăzut de lege, în fiecare caz în parte, (reîncadrare, respectiv, numire
fără concurs), este necesar ca Plenul Consiliului Superior al Magistraturii să aprecieze asupra îndeplinirii tuturor acestor
condiţii generale, rezultând din următoarele acte: copie de pe cartea de identitate; cazier judiciar şi cazier fiscal în original;
caracterizare de la ultimul loc de muncă care atestă îndeplinirea condiţiei bunei reputaţii; adeverinţă de la medicul de familie
care atestă aptitudinea din punct de vedere medical pentru exercitarea funcţiei; copia diplomei privind absolvirea de studii
superioare sau medii (cu precizarea că, în ceea ce priveşte reîncadrarea în funcţiile de grefier statistician, documentarist şi
informatician, este necesară absolvirea studiilor medii sau superioare de specialitate, prevăzute de art.33 alin.3-4 şi art.34 din
aceeaşi lege).
   De asemenea, s-a stabilit că toate aceste date urmează a fi completate cu punctul de vedere al conducerii instanţei privind
utilitatea numirii, sau, după caz, a reîncadrării în funcţie a solicitantului, în raport cu calitatea prestaţiei avute anterior eliberării
din funcţie, totodată, fiind necesar a se comunica situaţia posturilor vacante de personal auxiliar de specialitate, de natura celor
pentru care se solicită reîncadrarea, iar în cazul numirii în funcţia de grefier, fără concurs, evidenţa posturilor de grefieri cu
studii medii şi a celor cu studii superioare, după distincţia prevăzută la art.33 alin.2 din legea specială, în funcţie de studiile
absolvite de solicitant.

                                                                                                                                     301
            Această multitudine de atribuţii este şi rezultatul punerii în aplicare a proiectului-pilot „privind
transferul unor atribuţii administrative (nejudiciare), de la magistraţi la personalul auxiliar”, precum şi
atribuţiilor suplimentare cauzate de completarea corectă si la timp a rubricilor din evidenta informatizată a
dosarelor (aplicaţia ECRIS), pe lângă evidenta manuală a acestora.
            Ca priorităţi, în scopul remedierii deficienţelor existente, s-au semnalat următoarele:
       §    suplimentarea schemelor în ceea ce priveşte personalul auxiliar de specialitate;
       §    perfecţionarea personalului auxiliar de specialitate în scopul îmbunătăţirii cunoştinţelor cu privire la
            cooperarea judiciară internaţională, în domeniul aplicaţiei ECRIS;
       §    înlăturarea formalismului în pregătirea profesională, atât la nivel centralizat, cât şi la nivel
            descentralizat;
       §    verificarea anuală a personalului auxiliar de specialitate sub aspectul cunoştinţelor profesionale, al
            abilităţilor de comunicare, muncă în echipă, grad de responsabilizare şi al rezistenţei la stres;
       §    creşterea exigenţei concursurilor de recrutare a acestei categorii de personal;
       §    ocuparea locurilor vacante de personal auxiliar de specialitate;
       §    modificarea Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea concursului de ocupare a posturilor
            vacante de grefier la instanţele judecătoreşti în ceea ce priveşte: tematica şi bibliografia pentru concurs
            (care trebuie să fie adecvată pregătirii candidaţilor (grefieri cu studii superioare şi grefieri cu studii
            medii), care acced pentru prima dată în sistemul judiciar), reducerea numărului de comisii implicate în
            desfăşurarea concursului (se argumentează aceasta prin faptul că organizarea în acest mod a unui astfel
            de concurs presupune eforturi mari şi uneori nejustificate, în raport de timpul alocat derulării
            procedurilor de înscriere, examinare, corectare şi contestare, de resursele umane implicate şi de
            anvergura concursului - pot exista situaţii în care, fie numărul posturilor vacante de grefieri pentru care
            se organizează concursul, fie numărul candidaţilor înscrişi, să fie redus);
       §    modificări în plan legislativ în sensul scoaterii la concurs a posturilor pentru Şcoala Naţională de
            Grefieri pe centre zonale, întrucât prin modul cum se procedează în prezent sunt dezavantajate
            judeţele din centrul şi nord-vestul ţării; aceasta pentru că, de regulă, la acest concurs participă candidaţi
            din Bucureşti şi judeţele apropiate care, la scurt timp după repartiţie, solicită transferul;
       §    suplimentarea posturilor de agent procedural, care ar reduce costurile pentru efectuarea actelor de
            procedură.


            4.8.3. Activitatea în anul 2007 a Şcolii Naţionale de Grefieri175




175
      Datele şi informaţiile din prezenta secţiune au fost furnizate de către Şcoala Naţională de Grefieri.
                                                                                                                    302
         În anul 2007, Şcoala Naţională de Grefieri a desfăşurat, sub coordonarea Consiliului Superior al
Magistraturii, activităţi de formare iniţială, continuă şi de formare a formatorilor, în virtutea competenţelor
stabilite prin Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al
parchetelor de pe lângă acestea şi a noului Regulament de organizare şi funcţionare al Şcolii Naţionale de Grefieri aprobat
prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 183/29.03.2007. Totodată, au fost desfăşurate
mai multe activităţi prin programe internaţionale.


         4.8.3.1. Formarea iniţială


         În anul şcolar 2006-2007 formarea profesională iniţială organizată de Şcoala Naţională de Grefieri în
temeiul Legii 567/2004 a continuat să aibă în vedere exclusiv grefierii cu studii superioare juridice.
         Cei 147 de absolvenţi ai promoţiei 2006-2007, grefieri cu studii superioare juridice, au fost repartizaţi
la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi celelalte instanţe judecătoreşti (judecătorii, tribunale şi curţi de apel) din
toată ţara.


         În planificarea şi desfăşurarea activităţii didactice, s-a valorificat experienţa dobândită în anii anteriori,
precum şi semnalele primite de la foştii cursanţi, dar şi din instanţele şi parchetele unde au fost repartizaţi
absolvenţii Şcolii.
         Organizarea formării iniţiale, planul de învăţământ şi stabilirea obiectivelor a ţinut seama de nivelul
studiilor cursanţilor. Pentru asigurarea unei pregătiri temeinice şi complete a viitorilor grefieri, s-a pornit de la
atribuţiile actuale ale grefierilor,         legate atât de şedinţa de judecată, cât şi de activitatea aferentă
compartimentelor auxiliare ale instanţelor, precum şi activitatea specifică grefierilor din parchete. S-a urmărit
ridicarea standardului de pregătire juridică, atât teoretică cât şi practică, astfel încât grefierii cu studii superioare juridice
să poată prelua cu succes sarcinile administrative de la judecător.
         Astfel, s-a păstrat şi dezvoltat experienţa didactică dobândită împreună cu formatorii Şcolii, punând în
mod deosebit accentul pe caracterul practic al activităţii de învăţământ. Cursurile s-au concretizat în
dezbateri şi/sau aplicaţii practice, care au intenţionat să acopere palierele activităţii grefierilor din instanţele
judecătoreşti şi parchete şi s-a urmărit dobândirea de către cursanţi a deprinderilor profesionale întemeiate pe
solide cunoştinţe juridice la un standard ridicat, deschiderea şi responsabilizarea lor pentru noi atribuţii, fără a
fi neglijate aspectele legate de deontologie.


         Efectuat sub coordonarea şi supravegherea îndrumătorilor de stagiu, stagiul practic a debutat la
începutul anului şcolar cu o scurtă perioadă de observare la judecătorii şi parchetele de pe lângă judecătorii şi a
continuat cu practica propriu-zisă la judecătorie (2 luni) şi parchete (2 săptămâni).
                                                                                                                             303
           Stagiul practic, efectuat în cadrul judecătoriilor şi parchetelor de pe lângă judecătoriile din Bucureşti, s-
a desfăşurat potrivit unui program stabilit şi comunicat instanţelor judecătoreşti şi parchetelor.
           Atât în instanţe cât şi la parchete, cursanţilor li s-a oferit posibilitatea să cunoască activitatea tuturor
compartimentelor instanţelor judecătoreşti, respectiv, parchetelor, atribuţiile specifice grefierilor şi chiar să
lucreze efectiv îndeplinind toate sarcinile ce le revin în exercitarea acestei profesii. În vederea coordonării
desfăşurării stagiului, formatorul desemnat, judecător sau procuror, alături de un reprezentant al şcolii, a
organizat şi a condus activitatea concretă a cursanţilor în fiecare compartiment auxiliar al instanţei
judecătoreşti sau parchetului.


           Evaluarea cursanţilor s-a realizat continuu ţinându-se seamă de mai multe criterii. Notele pentru
fiecare disciplină au avut o anumită pondere în cadrul mediei finale, alături de examenele de absolvire,
raportată la importanţa disciplinei respective.


           Desfăşurarea la un standard ridicat a activităţii didactice a fost asigurată de echipa de formatori a
Şcolii Naţionale de Grefieri, numită prin Hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii şi alcătuită din 56
formatori şi 12 îndrumători de stagiu practic (6 judecători şi 6 procurori). În marea lor majoritate, formatorii
de la formarea iniţială sunt judecători, dar şi procurori (urmărire penală, deontologie, comunicare, drept
penal), grefieri cu studii superioare juridice (executări penale, dactilografie, informatică), informaticieni care îşi
desfăşoară activitatea la instanţele din Bucureşti, profesori universitari şi alţi specialişti. Dintre formatori,
iniţial 6, ulterior 3, au fost judecători, procurori şi grefieri detaşaţi la Şcoala Naţională de Grefieri.


           Intrarea în vigoare a Legii 17/2006 care a modificat Legea 567/2004 a făcut dificilă planificarea
formării iniţiale şi a determinat găsirea unor soluţii viabile în organizarea acesteia, cu respectarea standardelor
stabilite şi impuse până în prezent, întrucât, potrivit modificărilor legale, s-a redus durata studiilor pentru
cursanţii cu studii superioare juridice la 6 luni.
           În acest context, Şcoala Naţională de Grefieri a atras atenţia cu privire la implicaţiile pe care le-ar
putea avea imposibilitatea realizării unei pregătiri suficiente a viitorilor grefieri asupra obiectivului cuprins în
planul de acţiune privind realizarea reformei în justiţie care vizează transferul unor atribuţii de la judecător la
grefier.
           Soluţia de compromis a fost aceea de reducere proporţională a numărului de ore şi mai ales reducerea
semnificativă, cu 6 săptămâni, a perioadei de practică, precum şi transformarea mai multor dezbateri şi
aplicaţii practice în prelegeri, cu fragmentarea pregătirii cursanţilor în două categorii: grefieri pentru instanţele
judecătoreşti şi grefieri pentru parchete.


                                                                                                                   304
        Sub acest aspect, este de menţionat că prin Hotărârea Plenului nr. 470/26 iunie 2007 a fost aprobată
propunerea Şcolii Naţionale de Grefieri de modificare a modalităţii de organizare a formării iniţiale
pentru promoţia 2007-2008, prin specializarea formării iniţiale pentru cursanţii care vor fi repartizaţi
la instanţele judecătoreşti şi pentru cei care vor fi repartizaţi pe posturi în cadrul parchetelor. Soluţia
realizării astfel a unei pregătiri specializate a fost aleasă după consultarea instanţelor şi parchetelor, în acest
sens.


        La data de 17 septembrie 2007, a fost organizat concursul de admitere la Şcoala Naţională de Grefieri,
pentru promoţia 2007 -2008. Au fost admişi în urma concursului un număr de 100 de cursanţi.
        Cursurile pentru această promoţie au început la data de 15 octombrie 2007. În prima săptămână de
cursuri, după efectuarea unor seminarii aplicative de procedură civilă şi procedură penală la judecătoriile din
Bucureşti şi parchetele de pe lângă acestea, cursanţii au optat între cele două specializări: 60 - grefieri pentru
instanţele judecătoreşti şi 40 - grefieri pentru parchete.


        Reţeaua de formatori pentru formarea iniţială în anul şcolar 2007 - 2008 a fost aprobată prin
Hotărârea nr. 683/11 octombrie 2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii şi este formată în cea
mai mare parte din formatori cu experienţă în activitatea didactică a Şcolii, păstrând astfel continuitatea în
predare. Numărul acestora se ridică la 46 şi include şi formatori noi, specializaţi în activitatea parchetelor.
        Datorită imposibilităţii de ocupare a posturilor prin detaşarea formatorilor, ponderea orelor predate de
formatorii detaşaţi nu este cea preconizată. În prezent, în cadrul formării iniţiale sunt doar 4 formatori din
cadrul personalului de instruire detaşat: 2 judecători, 1 procuror şi 1 grefier, numai ultimii doi având doar
atribuţii exclusiv didactice.


        Planul de învăţământ pentru noul an şcolar 2007 - 2008, aprobat de Consiliul Superior al
Magistraturii prin Hotărârea Plenului nr. 647/20 septembrie 2007 a fost stabilit diferenţiat, avându-se în
vedere specificul activităţii celor două categorii profesionale.
        Pentru grefierii de instanţă s-a încercat, în noul context, păstrarea structurii celui precedent şi a
disciplinelor de predare. S-a impus, pe de o parte, renunţarea la modalitatea interactivă de lucru şi limitarea la
prelegeri pentru mai multe discipline, iar pe de altă parte reducerea numărului de ore. Practica în instanţe a
fost limitată la numai 4 săptămâni.
        Planul de învăţământ pentru grefierii de parchete reprezintă, însă, un prilej binevenit pentru realizarea
unei pregătiri specializate, corespunzătoare activităţii grefierului de parchete, categoric diferită de aceea a
grefierului de instanţă.


                                                                                                                  305
         Prin noua modalitate de concepere a planului de învăţământ, s-a încercat găsirea soluţiilor eficiente
pentru a obţine maximul de performanţă profesională pentru promoţia 2007 - 2008, la standardele deja
confirmate de absolvenţii promoţiilor anterioare.

         Şcoala Naţională de Grefieri realizează şi formarea iniţială a grefierilor arhivari si registratori
prevăzută la art. 10 coroborat cu art. 28 din Legea nr. 567/2004. Această formă de pregătire iniţială se
desfăşoară în temeiul programului de stagiu adoptat de Şcoală şi aprobat de către Consiliul Superior al
Magistraturii, în funcţie de concursurile de ocupare a respectivelor posturi, organizate de curţile de apel.
         În cadrul stagiului efectuat în cursul anului 2007 au fost pregătiţi 23 grefieri arhivari şi grefieri
registratori din întreaga ţară, stagiul de pregătire fiind finalizat cu examen pentru 16 dintre aceştia.
         Datorită lipsei de personal, Şcoala Naţională de Grefieri întâmpină mari dificultăţi în realizarea acestei
activităţi şi întârzieri în derularea ei în termenele propuse.


         4.8.3.2 Formarea continuă


         Departamentul de formare profesională continuă a grefierilor176 este organizat potrivit specificului
activităţii grefierilor si a celorlalte categorii de personal de specialitate şi are ca scop consolidarea cunoştinţelor
dobândite atât în cadrul cursurilor S.N.G., cât şi în instanţe şi parchete, tinzând spre actualizarea cunoştinţelor în raport cu
modificările legislative şi cu evoluţia dotărilor tehnice în instanţe şi parchete, toate în acord cu atribuţiile stabilite pentru
fiecare grefier în parte.


         Programul de formare continuă a grefierilor din instanţele judecătoreşti şi parchetele de pe
lângă acestea, pentru anul 2007, a fost elaborat prin consultarea judecătorilor, procurorilor şi grefierilor din
instanţe şi parchete, al cursanţilor, al formatorilor şcolii şi a personalului de instruire din cadrul
departamentului. Programul a fost aprobat de Consiliul Superior al Magistraturii, prin Hotărârea Plenului nr.
797/13 decembrie 2006, la propunerea consiliului de conducere.
         Având în vedere obligaţiile legale stabilite în sarcina grefierilor şi a celuilalt personal auxiliar de
specialitate de a efectua cursuri de formare continuă cel puţin o dată la cinci ani, conform programării făcute de
conducerea instanţei sau parchetului, în baza opţiunilor exprimate, s-a îmbunătăţit şi diversificat tematica
seminariilor, în baza opţiunilor grefierilor, a formatorilor şi a magistraţilor din instanţe şi parchete, astfel încât s-

176
    Conform art. 41 din Regulamentul de organizare şi funcţionare al S.N.G. aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr. 183/2007,
Departamentul de formare profesională continuă al Şcolii Naţionale de Grefieri îndeplineşte următoarele activităţi principale:
organizează şi realizează formarea profesională continuă a grefierilor şi a celuilalt personal auxiliar de specialitate conform
programului de formare continuă, organizează şi realizează formarea personalului auxiliar de specialitate al instanţelor şi
parchetelor recrutat prin concurs de ocupare în mod direct a posturilor.

                                                                                                                            306
a ajuns ca pentru instanţe principalele domenii de formare din 2007 să fie: drept procesual civil, drept
procesual penal, statistica judiciară, informatica, deontologia profesională, protecţia drepturilor omului şi ale
copilului, dreptul comunitar, comunicare, relaţii cu publicul şi mass-media, iar pentru grefierii din parchete
domeniile de formare au fost: dreptul procesual penal, statistica judiciară, informatica, deontologia
profesională şi protecţia drepturilor omului.


        La seminariile organizate în cursul anului 2007 au participat 2116 grefieri din instanţe şi parchete.
        Cele 84 de seminarii organizate în cursul anului 2007 au fost desfăşurate în centrele de pregătire a
magistraţilor şi a personalului auxiliar situate în Bârlad, Sovata, Amara, Arad şi Timişoara şi au fost susţinute
de formatorii departamentului de formare continuă numiţi de Consiliul Superior al Magistraturii din rândul
magistraţilor, a grefierilor cu studii superioare juridice şi a altor specialişti din cadrul instanţelor şi al
parchetelor.
        Gestionarea eficientă a resurselor financiare ale Şcolii Naţionale de Grefieri a permis găsirea
modalităţii de efectuare a unui program suplimentar de pregătire a grefierilor în perioada 1 septembrie – 31 decembrie
2007, aceasta hotărâre fiind luată de conducerea departamentului ca efect al solicitărilor adresate Şcolii de
către grefierii din instanţe şi parchete care, din diverse motive, nu au putut participa la seminariile de pregătire
profesională. În perioada indicată programul suplimentar a cuprins 17 seminarii, la care au participat 409
grefieri din instanţe şi parchete.


        În cursul anului 2007, personalul de instruire al departamentului de formare continuă a creat o bază
de date referitoare la toţi grefierii din parchete şi instanţe aflaţi în funcţie până în noiembrie 2007,
bază de date care cuprinde informaţii despre participarea grefierilor la seminariile de pregătire continuă,
tematicile pentru care au optat şi cele pentru care şi-au exprimat dorinţa de a fi cuprinse în programele
viitoare de pregătire continuă a şcolii. Precizăm că a fost avută în vedere participarea grefierilor la seminariile
desfăşurate în perioada 2002-2007.


        Ca urmare a colaborării între formatorii magistraţi şi grefieri, sub coordonarea personalului de
instruire al departamentului de pregătire continuă au fost actualizate, în funcţie de modificările legislative intervenite,
suporturile de curs ai căror autori sunt formatorii departamentului de formare continuă, suporturi de curs care
au fost comunicate în format electronic participanţilor la seminariile desfăşurate de şcoală şi care au fost
cuprinse într-o bază de date informatică aflată la S.N.G. Totodată, aceste suporturi de curs au fost comunicate şi
celorlalţi grefieri care, deşi nu au fost desemnaţi să participe la seminariile din 2007, şi-au manifestat dorinţa de
a avea acces la informaţiile predate în cursul seminariilor.


                                                                                                                      307
         De asemenea, departamentul de formare continuă a răspuns tuturor solicitărilor primite de la
magistraţi, grefieri şi celelalte categorii de personal de specialitate din instanţe şi parchete, solicitări pe care le-a
avut în vedere la stabilirea programului de formare continuă, fiind astfel o interfaţă între magistraţi şi grefieri.


         În anul 2007, Şcoala Naţională de Grefieri şi-a îmbogăţit baza materială a departamentului de
formare continuă cu 25 calculatoare, ce au fost folosite pentru dotarea laboratorului informatic aliniat la
ultimele standarde de IT, achiziţionând de asemenea şi un copiator multifuncţional, două videoproiectoare şi
patru laptopuri, toate acestea fiind necesare nu numai pregătirii grefierilor în cadrul seminariilor de
informatică, ci şi pentru susţinerea logistică a celorlalte seminarii cu tematicile indicate în expozeu, asigurându-
se prezentările in Power Point a tematicilor şi , prin internet, accesul la legislaţia comunitară în domeniile
cooperării judiciare internaţionale în materie civilă, comercială şi penală.


         Pe parcursul anului 2007 s-a constatat că există un deficit de formatori la disciplinele dreptul familiei,
cooperare judiciară în materie civilă, comercială şi penală, dreptul muncii, drept comercial, drept administrativ, motiv pentru
care conducerea Şcolii Naţionale de Grefieri a organizat in decembrie 2007 selecţia unor noi formatori.


         Programele de formare continuă a grefierilor din instanţele judecătoreşti şi parchetele de pe
lângă acestea, pentru anul 2008, au fost aprobate prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al
Magistraturii nr. 886/13 decembrie 2007. Ca element de noutate, este de menţionat includerea unui program
destinat pregătirii profesionale a grefierilor recrutaţi direct pe post în urma concursurilor organizate la nivelul
curţilor de apel şi parchetelor de pe lângă acestea.
         Pregătirea continuă a fost completată de Departamentul de relaţii internaţionale a Şcolii Naţionale de
Grefieri, care a derulat, cu finanţare externă, programe care au cuprins şi pe grefierii aflaţi în funcţie în
instanţe şi parchete.


         4.8.3.4. Formarea formatorilor


               La nivelul Şcolii Naţionale de Grefieri, activitatea de formare a formatorilor în 2007 a atins atât
aspecte informale, cât şi aspecte practice, formative.


         Astfel, la nivelul fiecărei catedre au avut loc întâlniri metodice coordonate de către directorul
adjunct al Departamentul de Formare Iniţială şi de către specialistul în ştiinţele educaţiei al Şcolii Naţionale de
Grefieri, la care s-au pus în discuţie următoarele teme: Specificul instruirii adulţilor, Pedagogia interactivă, Proiectarea
curriculară.
                                                                                                                          308
        Au fost elaborate şi distribuite formatorilor materiale privind metodele activ-participative de instruire,
evaluarea instruirii şi noţiuni generale de curriculum.


        La începutul anului de curs a fost distribuit formatorilor din cadrul formării iniţiale materialul sumar -
Elemente de pedagogie specifice formării profesionale a adulţilor, precum şi materiale specifice realizării proiectării
curriculare pentru anul 2007-2008. De asemenea, specialistul SNG în ştiinţele educaţiei a realizat un Ghid
metodologic pentru formatori, o sinteză a elementelor de pedagogie specifice instruirii adulţilor.
        În cadrul proiectului Phare - Asistenţă tehnică pentru Şcoala de Grefieri au participat un număr
de 94 de formatori ai SNG pe următoarele teme:
    §   Cooperare judiciară în materie civilă şi penală (19 formatori)
    §   Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (16 formatori)
    §   Drept comercial (9 formatori)
    §   Dreptul familiei şi protecţia minorilor (16 formatori)
    §   Relaţii publice şi comunicare (15 formatori)
    §   Cooperare judiciară (19 formatori).
        Dintre aceştia, 30 de formatori au susţinut la Bucureşti şi Timişoara, pe domeniul în care s-au format
şi în echipă cu experţii proiectului, seminare cu cursanţi grefieri.
        Seminariile de formare a formatorilor din cadrul proiectului Phare - Asistenţă tehnică pentru Şcoala de
Grefieri au avut ca rezultat şi realizarea ghidurilor practice pentru grefieri în domeniile: Relaţii publice şi
comunicare, Dreptul familiei şi protecţia minorilor, Drept comercial; aceste ghiduri au ca autori şi formatori ai SNG şi
vor fi utile tuturor formatorilor în activitatea de predare în cadrul disciplinelor respective.


        În 2007, Departamentul de Formare a Formatorilor a vizat şi dezvoltarea reţelei de formatori.
Astfel, la echipa de formatori din cadrul formării iniţiale s-au alăturat experţi în proiecte internaţionale în
vederea susţinerii unor prelegeri pe teme specifice, precum şi un procuror pentru organizarea şi coordonarea
stagiului practic pentru grefierii de parchete.
        Pentru completarea reţelei de formatori din cadrul formării continue s-a organizat o nouă procedură
de selecţie, conform Regulamentului de organizare şi funcţionare al Şcolii Naţionale de Grefieri. Au participat
58 de candidaţi, din care au fost selectaţi ca formatori 35 de candidaţi ( judecători, procurori, grefieri ) care
urmează să fie propuşi spre aprobare Plenului Consiliului.


        Pentru o corectă şi eficientă utilizare a resurselor tehnice în activitatea de instruire, formatorii au
participat la o activitate demonstrativă pentru utilizarea smartboard-ului, tabla interactivă, demonstraţie
susţinută de către un reprezentant al firmei furnizoare.
                                                                                                                   309
        4.8.3.4. Alte activităţi şi programe


        I. Şcoala Naţională de Grefieri a implementat în cursul anului 2007 Programul Phare 2004
EuropeAid/122652/D/SER/RO intitulat ,,Asistenţă tehnică pentru Şcoala Naţională de Grefieri”.
Acesta a avut ca obiectiv general dezvoltarea profesionalismului în sistemul de justiţie prin îmbunătăţirea
programelor de formare, iar ca obiectiv specific, dezvoltarea abilităţilor profesionale ale grefierilor.
        Activităţile proiectului au fost dezvoltate pe două planuri: pe de o parte, desfăşurarea formării de
formatori şi implicarea directă, la rândul lor, a formatorilor nou-instruiţi in pregătirea grefierilor, iar pe de altă
parte, furnizarea unor contribuţii internaţionale la dezbaterea actuală privind profilul si responsabilităţile
grefierilor în justiţia din România. În privinţa acestui din urmă aspect, desfăşurarea unor vizite de studiu în ţări
europene ca Franţa şi Austria, precum şi organizarea unei conferinţe internaţionale au reprezentat un prilej de
schimb de experienţă şi pentru dezbateri privind statutul actual al grefierului în Europa.
        Principalele realizări ale proiectului au fost direcţionate pe 5 paliere: instruire, consultanţă, vizite de
studiu, ghiduri practice şi conferinţă internaţională.
        Astfel, în ceea ce priveşte instruirea, au fost furnizate 17 module de câte 3 zile (seminarii de formare de
formatori) şi de câte 2-3 zile (cursuri pentru grefierii in funcţie) în următoarele domenii: cooperare judiciară
europeană în materie de drept civil şi penal (3 sesiuni de formare formatori şi 2 seminarii pentru grefieri);
Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (o sesiune de formare formatori şi 2 seminarii pentru grefieri);
drept comercial (o sesiune de formare formatori şi 3 seminarii pentru grefieri); dreptul familiei şi protecţia
minorilor (o sesiune de formare formatori şi 2 seminarii pentru grefieri); relaţii publice şi comunicare (o
sesiune de formare formatori şi 2 seminarii pentru grefieri). În cadrul acestor seminarii au fost instruiţi 94 de
formatori ai SNG şi 285 de grefieri.
        De asemenea, în cadrul proiectului a fost realizat un studiu de fezabilitate cu privire la crearea unei reţele între
instituţiile europene de formare a grefierilor, finalizat printr-un raport discutat în cadrul Conferinţei internaţionale.
        În cadrul proiectului au mai fost organizate două vizite de studiu, una în Franţa şi alta în Austria, pentru
15 formatori şi reprezentanţi ai SNG. Acestea s-au axat pe următoarele teme: cooperare judiciară europeană în
materie de drept civil şi penal Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (în cazul vizitei în Franţa), şi drept
comercial, dreptul familiei şi protecţia minorilor, relaţii publice şi comunicare (în cazul vizitei de studiu în
Austria).
        O activitate care s-a bucurat de participare internaţională, fiind primită cu entuziasm de cei prezenţi şi
care a avut ecouri şi în mass-media, a fost conferinţa internaţională pe tema profesiei de grefier şi a
sistemelor de instruire profesională a grefierilor în Europa. La această conferinţă au participat
                                                                                                                        310
reprezentanţi din Albania, Austria, Bulgaria, Franţa, Germania, Italia, Moldova, România, Spania şi Ungaria.
Conferinţa a avut onoarea să aibă în rândurile participanţilor conferenţiari pe reprezentanta Consiliului
Europei, doamna Anna Capello-Brillat - directorul Diviziei pentru Reformă Juridică şi Judiciară din cadrul
Direcţiei pentru Cooperare Juridică a Consiliului Europei. În total, au fost la conferinţă 93 de participanţi.
        Publicul invitat să participe la conferinţă a fost constituit din judecători preşedinţi de instanţe,
procurori, prim-grefieri şi grefieri-şefi, din raza curţilor de apel din toată ţara, precum şi personal şi formatori
din cadrul Şcolii Naţionale de Grefieri.
        Conferinţa a constituit un prilej pentru reprezentanţii şcolilor de grefieri din ţările europene precum şi
ai altor organisme care se ocupă cu formarea personalului auxiliar din justiţie de a dezbate rolul şi statutul
grefierului azi în Europa, precum şi pentru un schimb de informaţii privind experienţele diferite ale ţărilor
europene în recrutarea şi pregătirea profesională a grefierilor.
        În cadrul acestei conferinţe, Şcoala Naţională de Grefieri a propus înfiinţarea unei reţele a şcolilor de grefieri
din ţările europene, precum şi a altor organisme care se ocupă cu formarea personalului auxiliar din justiţie, din
perspectiva nevoii de dezvoltare a colaborării între aceste instituţii şi pentru a oferi un cadru de discuţii în
privinţa statutului profesional al grefierului. Interesul manifestat de toţi participanţii la conferinţă a condus la
concluzia necesităţii creării unei asemenea reţele în realizarea scopului comun de a contribui la creşterea
eficienţei şi transparenţei justiţiei, pentru a asigura respectarea articolului 6 alin. 1 din Convenţia Europeană a
Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil.
         De asemenea, în cadrul aceluiaşi Proiect Phare 2004, Şcoala Naţională de Grefieri a achiziţionat
echipament IT precum şi echipamente pentru îmbunătăţirea procesului de predare, atât pentru sediul său din
Bucureşti cât şi pentru centrul regional de pregătire a personalului auxiliar de la Bârlad, respectiv : 23 de
computere, 3 imprimante, 1 scanner, 5 smart–board-uri, 5 video proiectoare, 5 laptopuri, 1 echipament de
traducere şi un fotocopiator – în primul lot – precum şi o minitiparniţă– în lotul al doilea.




        II. Departamentul Relaţii Internaţionale al Şcolii Naţionale de Grefieri a parcurs în cursul anului 2007
procedura de selecţie pentru Proiectul PHARE RO2005/017-553.01.04.03 “Continuarea asistenţei
pentru dezvoltarea Şcolii Naţionale de Grefieri”, iar la data de 28.11.2007 a fost semnat contractul,
urmând ca implementarea acestui proiect să aibă loc pe parcursul anului 2008.
        De asemenea, tot în cursul anului 2007 au fost întocmite documentele de licitaţie pentru Proiectul
PHARE RO2006 intitulat “Continuarea Dezvoltării Şcolii Naţionale de Grefieri”.


        III. În cursul anului 2007 a fost parcursă procedura de selecţie şi pentru alte două proiecte finanţate
de Banca Mondială : unul privind Revizuirea programei de formare continuă a Şcolii Naţionale de
                                                                                                                     311
Grefieri – contractul fiind semnat la sfârşitul anului 2007 – şi altul privind Învăţământul continuu on-line
pentru grefieri şi magistraţi, program comun cu Institutul Naţional al Magistraturii. Implementarea ambelor
proiecte va începe în luna ianuarie 2008.


            IV. În cadrul programului derulat cu Fundaţia Germană pentru Cooperare Juridică Internaţională
(IRZ), respectiv un program de înfrăţire între SNG şi Şcoala Superioară de Grefieri de la Schwetzingen, 2 cursante
ale SNG au participat la un stagiu de pregătire de 2 săptămâni, în perioada 12.03.2007-23.03.2007 la Şcoala
Superioară de Grefieri de la Schwetzingen (Germania).


            V. În perioada 16 - 20 aprilie 2007, în cadrul programului bilateral derulat cu experţii germani Haselmayer şi
Allollio, s-a desfăşurat seminarul cu tema „Analiza stadiului planificării pe termen scurt, mediu şi lung a
Şcolii Naţionale de Grefieri din perspectiva resurselor existente şi a nevoilor viitoare şi stabilirea unui
model actualizat şi complet de funcţionare şi dezvoltare a SNG pe termen scurt, mediu şi lung”. În urma
acestui seminar s-a elaborat Metodologia SNG privind formarea grefierului. De asemenea, în urma schimbului de
experienţă cu experţii germani, în cadrul acestei activităţi de formare a personalului de conducere al SNG, s-au
realizat următoarele documente: planul-cadrul de învăţământ (distinct pentru grefierii de instanţă şi pentru cei din
parchete, cuprinzând lista disciplinelor de studiu, numărul de ore alocat săptămânal fiecărei discipline şi numărul
total de ore rezultat pentru perioada celor 6 luni), planificarea resurselor umane (formatori cu normă întreagă şi
colaboratori), urmărind distribuirea formatorilor pe discipline de studiu, planificarea normei didactice, constând în
repartizarea unui număr de ore fiecărui formator, pe fiecare disciplină predată.


            VI. În cadrul programului bilateral derulat cu Asociaţia Baroului American (ABA-CEELI), la data de 4
aprilie 2007 a fost organizat un seminar cu tematica violenţa în familie, la care au participat 120 de cursanţi ai Şcolii
Naţionale de Grefieri din promoţia 2006/2007. De asemenea, în urma acestei colaborări, a fost editat un ghid
practic cu aceeaşi tematică, în număr de 100 de exemplare, care au fost distribuite formatorilor Şcolii Naţionale de
Grefieri.


            4.8.4. Stadiul proiectului pilot privind degrevarea judecătorilor de unele atribuţii
administrative prin preluarea acestora de către personalul auxiliar177


            Fundamentarea şi conţinutul proiectului
            Propunerea Comitetului de Miniştri a Consiliului Europei, făcută prin Recomandarea R 86 (12) din 16
septembrie 1986 şi reluată în „Statutul model pentru un grefier european”, în sensul că este de dorit evitarea

177
      Date furnizate de către Direcţia Resurse Umane şi Organizare, din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.
                                                                                                                        312
creşterii volumului atribuţiilor nejurisdicţionale încredinţate judecătorului, ci, dimpotrivă, se impune
diminuarea progresivă a acestora, prin încredinţarea lor altor persoane sau organe, s-a materializat pe plan
naţional în măsura privind „transferul unor atribuţii administrative (nejudiciare) de la magistraţi la personalul auxiliar”,
inclusă în Planul de acţiune pentru implementarea Strategiei de reformă a sistemului judiciar 2005-2007.
         Raţiunile care pledează pentru extinderea atribuţiilor grefierului prin preluarea de la judecător a
sarcinilor administrative şi de rutină în managementul dosarelor, în sistemul judiciar românesc, în raport şi cu
cele expuse în Raportul Comisiei Europene pentru eficientizarea justiţiei şi acceptate de celelalte sisteme
juridice europene, ar putea fi sistematizate astfel:
    §    creşterea constantă a numărului cauzelor aflate pe rolul instanţelor, şi supraîncărcarea activităţii
         judecătorilor;
    §    necesitatea redefinirii rolului grefierului în cadrul instanţei, a competenţelor acestuia şi posibilitatea de
         a prelua atribuţii nejudiciare, aflate în prezent în sarcina judecătorului;
    §    perioada mai scurtă necesară formării grefierilor, faţă de cea afectată pregătirii magistraţilor;
    §    costul mult mai scăzut al formării, pregătirii şi prestaţiei grefierului, faţă de cel al pregătirii şi activităţii
         magistratului.
        În perspectiva continuării reformei justiţiei din România, se impune reexaminarea activităţii grefierilor
din instanţele judecătoreşti şi parchete, în vederea eficientizării şi creşterii calităţii acesteia.
        Având în vedere cele două categorii de grefieri prevăzute de legislaţia în vigoare (grefieri cu studii
superioare şi grefieri cu studii medii) şi subcategoria grefierilor absolvenţi ai Şcolii Naţionale de Grefieri,
precum şi faptul că diferenţierea de atribuţii între cele două categorii este la acest moment minoră, ceea ce
face nestimulativă competiţia şi împiedică accesul posibililor doritori în profesie, s-a avansat ideea constituirii
la nivelul instanţelor judecătoreşti, cu valoare de experiment, a unor module (echipe) funcţionale formate
dintr-un judecător şi cel puţin 2 grefieri (unul cu studii superioare juridice şi unul cu studii medii)
care să preia gestionarea dosarului de la învestirea instanţei şi până la pronunţarea hotărârii, fără
vreo implicare a celorlalte compartimente auxiliare ale instanţei.
         În acest model de management al dosarelor s-a preconizat ca judecătorul să aibă autonomie în
organizarea activităţii, în sensul de a putea să distribuie dosarele în funcţie de complexitatea acestora între cei
doi grefieri cu care alcătuieşte echipa şi să stabilească atribuţii punctuale pentru fiecare, în scopul asigurării
celerităţii judecăţii şi legalităţii soluţiilor pronunţate.
         Pentru iniţierea unui astfel de experiment, au fost avute în vedere, în raport cu deficitul major de
personal auxiliar la nivelul judecătoriilor, un număr limitat de instanţe.
         În procedura de selecţie s-a optat pentru judecătoriile cu un volum de activitate de peste 15.000
dosare pe an, în care: numărul completelor de judecată să fie egal sau mai mic decât numărul
grefierilor destinaţi activităţii de judecată; ponderea grefierilor cu studii superioare juridice să facă
                                                                                                                       313
posibilă aplicarea noului concept de manageriat al dosarelor instanţei; încărcătura pe judecător să
se situeze în jurul mediei naţionale, ceea ce indică o încadrare normală a schemei de personal.
        În ceea ce priveşte atribuţiile grefierului în domeniul managementului de caz, în vederea eficientizării,
acestea ar putea fi grupate în raport de activitatea anterioară şedinţei de judecată, activitatea din timpul şedinţei
de judecată şi activitatea ulterioară şedinţei de judecată – având ca principal obiectiv întocmirea în concept, a
proiectului oricărei hotărâri judecătoreşti, urmând ca judecătorul să verifice respectivul proiect şi să transmită
îndrumări, observaţii şi dispoziţii susceptibile de a fi aduse la îndeplinire.


        Derularea proiectului
        În şedinţa din data de 21.06.2006, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, a apreciat ca necesară
iniţierea proiectului pilot în varianta propusă prin nota nr.8562/DRUO-CSM/2005, şi s-a decis transmiterea
notei de prezentare a proiectului către Ministerul Justiţiei, pentru a fi avută în vedere la finanţarea posturilor
de grefier necesare derulării proiectului, în perioada 2006-2008.
        Potrivit propunerilor, au fost selectate un număr de 7 judecătorii (Judecătoriile Sectorului 5 şi
Sectorului 3 Bucureşti, Oradea, Timişoara, Cluj-Napoca, Craiova şi Târgu Jiu), care au fost considerate
corespunzătoare cerinţelor de iniţiere ale proiectului managerial.
      Ulterior, în şedinţa din data de 30.11.2006, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, a hotărât
extinderea proiectului pilot privind organizarea şi funcţionarea "modulelor judecător-grefieri", la alte 7
judecătorii (Bacău, Focşani, Constanţa, Botoşani, Galaţi, Brăila şi Piatra Neamţ), şi transmiterea unei adrese
ministrului justiţiei, prin care să se solicite suplimentarea statelor de personal la instanţele selecţionate, cu
numărul de grefieri necesar pentru funcţionarea modulelor constituite. De asemenea, Plenului Consiliului
Superior al Magistraturii a aprobat propunerea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, de cooptare a acestei
instanţe în proiectul pilot privind organizarea şi funcţionarea „modulelor judecător-grefieri”.
      În raport cu datele şi etapele stabilite în derularea proiectului, prezentate în nota de fundamentare, s-a
solicitat tuturor instanţelor pilot, să se analizeze întreaga problematică, să se întocmească propunerile
considerate necesare şi să fie transmise Consiliului Superior al Magistraturii.
        Instanţele implicate au transmis comunicări privind completele desemnate pentru constituirea
modulelor, majoritatea invocând probleme administrative şi de personal pe care le implică demararea
proiectului în cadrul instanţelor respective, şi solicitând suplimentarea statelor de personal cu un număr
concret de grefieri. Unele dintre acestea, au formulat propuneri privind buna funcţionare a modulelor,
apreciind că aceasta presupune în mod necesar modificări corespunzătoare ale Regulamentului de ordine
interioară al instanţelor judecătoreşti.




                                                                                                                314
        Având în vedere necesitatea finanţării posturilor de grefier în vederea desfăşurării proiectului, precum
şi propunerile formulate de instanţele pilot, Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat ministrului justiţei,
suplimentarea numărului posturilor de grefieri la instanţele pilot corespunzător etapelor selectării acestora.
        Prin adresa nr.10748/2007, Ministerul Justiţiei a apreciat că numărul instanţelor pilot este nejustificat
de mare şi a arătat că, în prezent, singurele posibilităţi pentru asigurarea numărului necesar de grefieri la
instanţele implicate sunt redistribuirea unor posturi vacante de grefier de la alte instanţe din raza curţii de apel
sau transformarea unor posturi vacante de altă natură în posturi de grefier. Totodată, s-au propus variante
alternative de funcţionare a unui model experimental considerat viabil.
        La data de 7 iunie 2007, s-a solicitat instanţelor pilot, o primă evaluare a activităţilor
desfăşurate. Din comunicările primite a rezultat faptul că un număr de 5 judecătorii (Cluj Napoca, Piatra
Neamţ, Focşani, Constanţa şi Botoşani), nu au putut desfăşura nici un fel de activităţi specifice acestui proiect
datorită numărului insuficient de grefieri care funcţionează la instanţă, a fluctuaţiei de personal sau ocupării
temporare a unor posturi de grefier cu personal insuficient pregătit pentru a răspunde cerinţelor postului.
        Majoritatea instanţelor pilot, chiar şi cele care nu au putut desfăşura activităţile specifice proiectului, şi-
au manifestat toată disponibilitatea de a participa în viitor la programul experimental, în condiţiile în care se va
dispune suplimentarea statelor de personal cu numărul de grefieri solicitat, şi totodată se vor lua măsurile
necesare pentru ocuparea numărului posturilor vacante, existent la unele instanţe.
            Judecătoriile care au reuşit să treacă la implementarea proiectului în limitele preconizate, chiar şi cu
deficit de personal (judecătoriile de sector din Municipiul Bucureşti, Judecătoriile Craiova, Tărgu Jiu, Oradea
şi Brăila), au semnalat avantajele vizibile ale activităţii desfăşurate în aceste condiţii cum ar fi: posibilitatea
judecătorului de a-şi controla şedinţa de judecată într-un mod mai performant, rularea unui număr mai mare
de cauze şi soluţionarea cu celeritate a acestora, crearea şi gestionarea unor mini-arhive ale completelor
implicate, cu consecinţe pozitive în ceea ce priveşte accesul avocaţilor şi justiţiabililor la dosare.
           Cu privire la deficienţele constatate, s-au invocat ca fiind cele mai acute, lipsa unor reglementări
derogatorii de la Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti şi o reglementare clară a
competenţelor grefierilor cu studii medii şi a celor cu studii superioare care să permită materializarea
proiectului, precum şi lipsa de informare a avocaţilor şi justiţiabililor cu privire la acest program.
          Având în vedere rezultatele evaluării menţionate, precum şi faptul că, potrivit notei de iniţiere
aprobată de Plenul Consilului Superior al Magistraturii, creşterea numărului personalului auxiliar din cadrul
instanţelor pilot este determinantă pentru implementarea proiectului, s-au formulat următoarele propuneri
privind derularea proiectului:
    §   să se solicite ministrului justiţiei sprijinul necesar pentru demararea efectivă şi în termenii
        aprobaţi de Plenul Consilului Superior al Magistraturii, a proiectului pilot prin asigurarea
        suplimentării cu numărul cerut de grefieri;
                                                                                                                  315
    §   pe baza propunerilor concrete ale instanţelor pilot să se analizeze necesitatea instituirii unor
        norme derogatorii de la Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, pentru
        a permite gestionarea autonomă a completelor pilot;
    §   oportunitatea unei analize, împreună cu Ministerul Justiţei şi Şcoala Naţională de Grefieri, în
        paralel cu derularea proiectului pilot, a necesităţii redefinirii funcţiei de grefier cu studii
        superioare şi modificării substanţiale a atribuţiilor şi competenţelor specifice acesteia.
        În şedinţa din data de 26.06.2007, Plenul Consilului Superior al Magistraturii a aprobat propunerile
menţionate, formulate de către direcţia de resort, şi a luat act de stadiul proiectului pilot privind organizarea şi
funcţionarea modulelor “judecător-grefieri”.
        Referitor la cea de-a doua propunere formulată, având în vedere iniţiativa Judecătoriei Focşani de a
elabora un proiect de regulament privind organizarea şi funcţionarea modulelor judecători grefieri, precum şi
propunerile şi observaţiile formulate de celelalte instanţe pilot în legătură cu acest aspect, în urma analizei
efectuate în şedinţa Grupului de lucru nr.1 „Legislaţie”, la data de 03.10.2007, s-a propus includerea normelor
specifice referitoare la organizarea şi funcţionarea modulelor “judecător-grefieri”, în proiectul noului
Regulament de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, proiect care urmează să fie finalizat de către
direcţia de specialitate a Consiliului Superior al Magistraturii.
        Întrucât asigurarea necesarului de personal auxiliar pentru organizarea şi funcţionarea completelor
pilot rămâne prioritară, fiind nominalizate completele integrate proiectului pilot, s-a revenit asupra solicitării
de suplimentare a statelor de personal la fiecare dintre instanţele pilot, corespunzător numărului completelor
pilot desemnate de colegiile de conducere.
        Ca răspuns la această solicitare, prin adresa nr.132250/2007 a ministrului justiţiei, s-a arătat în
continuare că nu este posibilă suplimentarea integrală a acestor posturi datorită creşterii substanţiale a
numărului de instanţe pilot şi în consecinţă, a numărului de posturi de grefier propuse pentru suplimentare,
respectiv de la 43 posturi la 104 posturi, pentru moment, singura soluţie fiind aceea de redistribuire a
unor posturi vacante de la alte instanţe din raza curţilor de apel către instanţele pilot.
        De asemenea, s-a apreciat că, într-o primă etapă, este necesar ca toate posturile vacante de grefier de la
instanţe implicate în proiect să fie ocupate, prin finalizarea concursurilor aflate în derulare pentru ocuparea
acestor posturi, constatându-se că instanţele pilot dispun de un număr relativ mare de posturi vacante,
urmând să se procedeze la suplimentarea posturilor de grefier în măsura în care este posibil, doar la instanţele
la care raportul între posturile de judecător şi cele de grefier este sub media pe ţară.
         Referitor la soluţia propusă, a redistribuirii posturilor, s-a arătat că şi aceasta poate deveni viabilă
numai în măsura în care alte instanţe din raza curţilor de apel dispun de posturi vacante de grefieri, posturi
care nu au fost alocate concursurilor respective, şi care pot fi redistribuite instanţelor pilot.


                                                                                                               316
         În urma analizei efectuate, s-a arătat că, în prezent, este posibilă redistribuirea de posturi vacante de
grefier numai la unele instanţe pilot, şi în consecinţă, s-a solicitat Plenului Consiliului Superior al Magistraturii
acordarea avizului conform, potrivit art.135 din Legea nr.304/2004, cu modificările şi completările ulterioare,
pentru transferul posturilor vacante de grefier la următoarele instanţe pilot:
    §   Judecătoria Timişoara – 7 posturi;
    §   Judecătoria Târgu Jiu – 2 posturi;
    §   Judecătoria Bacău - 2 posturi;
    §   Judecătoria Botoşani -1 post.
        Faţă de stadiul actual şi elementele nou intervenite în derularea proiectului pilot, pe baza unei analize
fundamentate, urmează ca Plenul Consiliului Superior al Magistraturii să aprecieze asupra unei eventuale
redimensionări, în sensul reducerii numărului de instanţe pilot, în raport de resursele alocate, precum şi asupra
posibilităţii derulării în continuare a acestuia în termenii stabiliţi.


        Prin intermediul chestionarului pentru colectarea unor date necesare întocmirii raportului, s-a solicitat
instanţelor pilot să estimeze, pe baza rezultatelor practice observate până în prezent, dacă proiectul de transfer
a sarcinilor administrative către personalul auxiliar provoacă o creştere a eficienţei funcţionării instanţei,
precum şi să identifice principalele avantaje ale acestuia.
        În unanimitate, răspunsurile primite au evidenţiat efectul pozitiv al acestui proiect asupra eficienţei
activităţii judiciare, instanţele implicate opinând în favoarea extinderii proiectului la scară naţională.
        Principalele avantaje ale acestui sistem constau, în opinia instanţelor implicate, în faptul că judecătorul
este degrevat de o parte a sarcinilor non-judiciare, având mai mult timp pentru studiul dosarelor, documentare
şi deliberare, precum şi în împrejurarea că actele procedurale întocmite au un conţinut ridicat calitativ. S-au
mai evidenţiat ca avantaje: scăderea duratei de soluţionare a cauzelor, accesul mai facil al părţilor şi
apărătorilor acestora la actele dosarului, faptul că diviziunea de atribuţii între cei doi grefieri, cu studii
superioare, respectiv cu studii medii, este clar stabilită, precum şi împrejurarea că modul de constituire a
modulului stimulează munca în echipă şi creşterea eficienţei individuale.




                                                                                                                317
                 4.9. Resursele materiale aflate la dispoziţia instanţelor şi parchetelor în anul 2007178


            Asigurarea resurselor materiale necesare este esenţială pentru buna funcţionare a justiţiei ca serviciu
public. Totodată, locul justiţiei în echilibrul puterilor, ca putere/autoritate a statului de drept nu poate fi
garantat decât dacă se asigură şi independenţa financiară a acesteia, în sensul că bugetul justiţiei trebuie să fie
stabilit, pe de o parte, în funcţie de om serie de factori obiectivi (volum de activitate, schemele de personal
etc.), iar, pe de altă parte, la un nivel corespunzător, care să permită îndeplinirea rolului social şi a atribuţiilor
prevăzute de lege pentru sistemul judiciar.


            În acest context, prezentăm câteva aspecte esenţiale care privesc finanţarea justiţiei, în conformitate cu
planurile de acţiune pentru Reforma în justiţie:


            I. În anul 2007 au existat trei rectificări bugetare pentru sistemul judiciar care s-au concretizat după
cum urmează:
            1. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – bugetul rectificat pentru anul 2007 în valoare totală de 70.100
                  mii lei, din care fonduri suplimentare alocate au fost de 16.000 mii lei;
            2. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – bugetul rectificat pentru anul 2007 în
                  valoare totală de 552.456 mii lei, din care 41.000 mii lei fonduri alocate suplimentar;
            3. Direcţia Naţională Anticorupţie – bugetul rectificat pentru anul 2007 în valoare totală de 68.010
                  mii lei - bugetul iniţial a fost diminuat cu 28% la rectificare;
            4. Ministerul Justiţiei – bugetul rectificat pentru anul 2007 a fost în valoare de 1.972.193 mii lei, iar
                  fondurile alocate suplimentar faţă de bugetul iniţial au fost de 426.723 mii lei.
            Majoritatea fondurilor alocate suplimentar pentru anul 2007 au fost necesare pentru achitarea
drepturilor de natură salarială restante, conform sentinţelor civile definitive şi executorii având ca obiect
sporuri pentru vechimea în muncă cuvenite, sporuri de 30-40% din indemnizaţia de încadrare brută lunară,
prime de vacanţă şi alte drepturi de natură salarială.


            II. Pentru asigurarea şi dezvoltarea capacităţii administrative în sistemul justiţiei în anul 2007, fondurile
pentru dotări şi investiţii au fost în valoare totală de 79.937 mii lei, astfel:
            1.           Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – bugetul alocat pentru anul 2007 a fost de 2.400 mii lei
                         dotări, iar în anul 2008 au fost prevăzute în buget fonduri pentru investiţii şi dotări de 5.000
                         mii lei;


178
      Secţiune întocmită de către Direcţia Economică şi Administrativ din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.
                                                                                                                          318
           2.              Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – bugetul alocat pentru anul 2007 a
                           fost de 39.506 mii lei, din care 25.566 mii lei pentru reparaţii curente, capitale, investiţii noi
                           şi în continuare în vederea asigurării desfăşurării activităţii în bune condiţii.


           Situaţia sediilor unităţilor de parchet se prezintă astfel:
                      - număr total sedii                                                            194, din care:
                                 - sedii noi                                                             5
                                 - sedii în stare tehnică foarte bună                                    115
                                 - sedii în stare tehnică bună                                           41
                                 - sedii în stare tehnică satisfăcătoare                                  33


           Fondurile alocate prin proiectul de buget pe anul 2008 nu permit însă demararea unor lucrări de
investiţii noi pentru sediile unor unităţi de parchet, precum: Parchetul Curţii de Apel Bucureşti, Parchetul
Curţii de Apel Craiova, Parchetul Judecătoriei Moineşti.
           Au fost prevăzute însă fonduri în valoare de 29.272 mii lei pentru finanţarea corespunzătoare în anul
2008 a unor reparaţii curente, capitale, investiţii noi şi în continuare, cu termen de finalizare până în anul 2010,
pentru un număr de 13 sedii de parchete.
           În prezent, valoarea dotărilor la nivelul Ministerului Public de natura obiectelor de inventar şi mijloace
fixe reprezentând mobilier, tehnologie IT, xeroxuri, faxuri, telefonie fixă şi mobilă, autoturisme, însumează
fonduri în sumă totală de 95.785 mii lei, iar în proiectul de buget pentru anul 2008 au fost prevăzute fonduri
pentru acest gen de dotări în sumă totală de 19.805 mi lei.
           Din suma de 12.743 mii lei prevăzută pentru achiziţionarea de mobilier, aparatură birotică şi alte active
corporale, suma de 9.500 mii lei va fi utilizată pentru achitarea ratelor aferente contractului multianual de
achiziţionare în sistem leasing de tehnică de calcul nr. 64/C/2006, în baza căruia s-au achiziţionat un număr
de 4.300 calculatoare, 495 Notebook, 3.315 imprimante, 346 aparate multifuncţionale, 488 servere, 416
scanere.


           3. Direcţia Naţională Anticorupţie179 îşi desfăşoară activitatea într-un sediu central, 14 sedii ale
serviciilor teritoriale şi 3 sedii ale birourilor teritoriale.
           Cuantumul fondurilor alocate în anul 2007 pentru reparaţii curente şi reparaţii capitale la sediile
existente este de 4.086 mii lei.

179
    Prin bugetul aprobat pe anul 2007, Direcţiei Naţionale Anticorupţie i-au fost alocate fonduri bugetare totale în sumă 65.985.470 lei, din care: - 60.698.470
lei au reprezentat fonduri alocate de la bugetul de stat; 5.287.000 lei au reprezentat fonduri externe nerambursabile (aferente derulării proiectelor PHARE
2003/005-551.04.15 - „Continuarea întăririi capacităţii instituţionale de luptă împotriva corupţiei” şi PHARE 2004/016-772.01.05. - „Întărirea capacităţii de
luptă împotriva corupţiei”).


                                                                                                                                                          319
        În anul 2008 au fost solicitate fonduri în valoare de 100 mii lei la reparaţii capitale, modernizări şi
investiţii pentru sediile serviciilor teritoriale Alba Iulia şi Constanţa, aflate în administrarea D.N.A.
        Pentru dotări cu mobilier, aparatură birotică, echipamente, programe informatice, mijloace de
transport au fost utilizate în anul 2007 fonduri în valoare de 441,4 mii lei, iar în anul 2008 au fost solicitate
prin buget la cheltuieli cu această destinaţie suma de 400 mii lei.


        4. Menţionăm că procesul investiţional desfăşurat de către Ministerul Justiţiei în anul 2007 a avut în
vedere prevederile din H.G. nr. 232/30.03.2005 privind aprobarea Strategiei de reformă a sistemului judiciar
pe perioada 2005-2007 şi a Planului de acţiune pentru implementarea Strategiei de reformă a sistemului
judiciar pe perioada 2005-2007 şi din H.G. nr. 543/09.06.2005 privind aprobarea Strategiei de informatizare a
sistemului judiciar pe perioada 2005-2009 şi organizarea şi funcţionarea Comisiei de monitorizare şi
implementare a strategiei.
        Totodată, în anul 2007 au mai fost dotate instanţele judecătoreşti cu echipamente de IT, conform
unor proiecte cu finanţare din fonduri externe nerambursabile de preaderare, iar în cursul anului 2008, tot din
aceeaşi finanţare se vor achiziţiona sisteme de protecţie umană (porţi antitero), mobilier pentru sălile de
şedinţă şi birourile magistraţilor, având ca destinaţie tot instanţele judecătoreşti.
        Sumele alocate Ministerului Justiţiei în anul bugetar 2007 la dotări, reparaţii capitale şi investiţii pentru
sediile instanţelor au fost în sumă totală de 47.885 mii lei, după ultima rectificare bugetară conform O.U.G.
nr. 134/11.2007 privind rectificarea bugetului pe anul 2007.
        Creditele au fost utilizate potrivit programului de investiţii, astfel:
    •   la lucrări de investiţii în continuare pentru un număr de 6 sedii ale instituţiei a fost alocată suma de
        10.954 mii lei;
    •   pentru investiţii noi la judecătoria Bicaz a fost alocată suma de 11 mii lei;
    •   pentru achiziţii imobile, sedii pentru Curtea de Apel Craiova şi Tribunalul Buzău,au fost alocate
        fonduri de 3.060 mii lei;
    •   a fost alocată suma de 27.360 mii lei pentru instalaţii profesionale de climatizare, pentru amenajare
        camere servere dotate cu SAN-uri, conform procesului de informatizare a sistemului judiciar, potrivit
        H.G. nr. 543/2005; dotarea parcurilor auto din cadrul instanţelor de judecată – achiziţie centralizată;
        dotarea instanţelor cu mobilier pentru sălile de judecată, birouri şi arhive, centrale termice şi telefonice;
        sisteme de protecţie umană şi materiale; dotarea cu echipamente pentru persoanele cu dizabilităţi etc.
    •   s-au efectuat studii de prefezabilitate sau fezabilitate la un număr de 8 sedii pentru instanţe în valoare
        de 177 mii lei;



                                                                                                                320
    •   s-au efectuat cheltuieli în valoare de 702 mii lei cu expertize, proiectare şi execuţie privind
        consolidările pentru un număr de 12 sedii de instanţe judecătoreşti;
    •   suma de 93 mii lei a fost alocată pentru alte cheltuieli de investiţii, potrivit legii, programe informatice
        de legislaţie, promovarea informaţiilor electronice şi eficientizarea sistemului judiciar, programe
        psihologice, de jurisprudenţă, semnătură electronică;
    •   suma de 5.528 mii lei din bugetul aprobat pentru anul 2007 a fost utilizată pentru reparaţii capitale la
        un număr de 32 sedii de instanţe.
        Ministerul Justiţiei a semnat un acord de împrumut cu Banca Mondială în valoare de 110 milioane
euro, din care 76 milioane euro pentru reabilitare sedii de instanţă, partea de reabilitare instanţe fiind negociată
de Ministerul Justiţiei potrivit programului de prioritizare a investiţiilor la sediile de instanţă.
        Prin H.G. nr. 1161/26.09.2007 s-au aprobat indicatorii tehnico-economici aferenţi obiectivelor de
investiţii publice, potrivit documentaţiilor de studiu de fezabilitate, în anul 2008 urmând a se elabora
documentaţiile de proiectare, faza de proiect tehnic şi detalii de execuţie, autorizarea lucrărilor de construcţii şi
achiziţia publică de lucrări. Etapele următoare din procesul investiţional se vor desfăşura prin Direcţia de
Investiţii şi Administrarea Serviciilor – Serviciul de Gestiune a Investiţiilor şi Direcţia de Implementare a
Proiectelor Finanţate din Împrumuturi Externe, ambele din cadrul Ministerului Justiţiei.
        Situaţia sediilor în care îşi desfăşoară activitatea instanţele judecătoreşti se prezintă astfel:
        - numărul total de sedii - 209, din care:
                - sedii în stare foarte bună                       38
                - sedii în stare bună de funcţionare               50
                - sedii în stare tehnică satisfăcătoare            91
                - sedii în stare tehnică nesatisfăcătoare          30.
        Menţionăm că sunt instanţe care funcţionează în spaţii comune cu parchetele, instanţe cu sedii
închiriate, precum şi sedii de instanţe revendicate.


        În anul 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut finanţarea obiectivelor cuprinse în Planurile
de acţiune pentru Reforma Justiţiei.
        Printre acestea se numără şi elaborarea şi publicarea Buletinului Jurisprudenţei pe anul 2006, culegerea
anuală de Jurisprudenţă a Înaltei Curţi de casaţie şi Justiţie.
        De asemenea, în cursul lunii iunie 2007 a fost publicată Jurisprudenţa Secţiei Civile şi de proprietate
intelectuală pe anul 2006 şi Jurisprudenţa Secţiei penale pe anul 2006, culegeri care cuprind şi deciziile
pronunţate de Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursurilor în interesul legii
în materie civilă şi în materie penală.


                                                                                                                321
        III. La nivelul Consiliului Superior al Magistraturii, finanţarea corespunzătoare a fost asigurată prin
estimarea bugetului pentru fiecare obiectiv în parte, cuprins în strategiile, proiectele sau programele privind
reforma în justiţie.
        Programul de cheltuieli pentru anul 2007, potrivit bugetului de stat aprobat prin Legea nr. 486/2006, cu
modificările şi completările ulterioare, care a susţinut financiar atât activitatea Consiliului Superior al Magistraturii,
cât şi derularea activităţilor cu privire la Planul de acţiune privind Reforma în justiţie, este în valoare totală de
57.384 mii lei, din care:
        - aparat propriu CSM                                35.050 mii lei
        - I.N.M.                                            17.036 mii lei
        - S.N.G.                                             5.298 mii lei.
        Bugetul iniţial aprobat pe anul 2007 a fost diminuat în cursul anului, prin rectificări, cu 14.080 mii lei.
        Evoluţia cheltuielilor aprobate pentru anul 2007 faţă de anul 2006 şi în perspectiva anului 2008 este
semnificativă, creşterea fiind în pondere de 128,57% şi respectiv de 173,03 % în anul 2008.
        Este semnificativă creşterea bugetului propus, la titlul cheltuieli materiale pentru anul 2008, având în
vedere obiectivele propuse în documentul de politică şi strategie elaborat, ţinând seama de creşterea bugetului
aprobat în structură ca fiind cu 19.841 mii lei mai mare faţă de bugetul anului 2007.
        Bugetul aparatului propriu în anul 2006 şi 2007 a crescut corespunzător fondurilor alocate pentru
efectuarea de reparaţii capitale la Căminul pentru pregătirea judecătorilor şi procurorilor situat în Comuna
Giroc, Jud. Timiş. Acest cămin a fost preluat de Consiliul Superior al Magistraturii prin H.G. nr. 1516/2005
şi apoi prin Protocolul nr. 69/2006 încheiat cu Ministerul Justiţiei.
        Prin asigurarea unei finanţări corespunzătoare la capitolul „Învăţământ” s-a preconizat dezvoltarea
structurii instituţionale a Institutul Naţional al Magistraturii şi a Şcolii Naţionale de Grefieri.
        La întărirea capacităţii administrative o contribuţie importantă a avut şi dotarea cu echipamente IT,
echipamente electronice şi microbuze prin derularea pe anul 2007 a proiectelor din Programul Naţional
PHARE 2004/016-772 de Unitatea de Implementare a C.S.M., beneficiarii finali fiind I.N.M, S.N.G şi
aparatul propriu al C.S.M.




                                                                                                                     322
                                           4.10. Continuarea şi dezvoltarea procesului de
                                              informatizare a instanţelor şi parchetelor


            4.10.1. Dezvoltarea aplicaţiei informatice ECRIS
            A. Dezvoltarea aplicaţiei informatice ECRIS pentru instanţele judecătoreşti180
            Proiectul Ecris 2007 având ca obiect dezvoltarea aplicaţiei cu acelaşi nume a debutat la începutul
anului 2007, în acest moment aflându-se în faza de testare după care se va continua cu faza pregătirii
personalului şi implementarea efectivă. Pentru buna realizare a dezvoltării aplicaţiei a fost constituită la nivelul
Ministerului de Justiţie o echipă de lucru din care fac parte reprezentanţi ai diverselor instanţe, dar şi ai
Ministerului Justiţiei, respectiv ai Consiliului Superior al Magistraturii.
            Nevoia de dezvoltare a acestei aplicaţii, deja funcţională în cadrul tuturor instanţelor naţionale, a reieşit
din faptul că s-au constatat în timp o serie de disfuncţionalităţi în buna funcţionare a modulului actual,
precum şi din dorinţa de optimizare a activităţii instanţelor judecătoreşti în ansamblu, dar şi a judecătorilor şi
grefierilor în special. Cu siguranţă, pentru preşedinţii de instanţă noul Ecris va fi un instrument mult mai
eficient în monitorizarea performanţelor propriei instanţe, mai ales prin intermediul Modulului statistic care
va releva în permanenţă şi în mod instantaneu peste 50 de indicatori predefiniţi (sau oricare alţii ad-hoc),
mulţi dintre aceştia fiind monitorizaţi ca indicatori de performanţă.
            Câteva dintre elementele de noutate pe care le va pune la dispoziţia justiţiei noul program informatic
s-ar putea sintetiza după cum urmează:
            1. Repartizarea aleatorie a cauzelor – actuala formă a aplicaţiei Ecris a creat o serie de probleme în
teritoriu referitoare la modul de repartizare aleatorie a cauzelor, în foarte multe cazuri fiind cerut chiar şi
concursul Consiliului Superior al Magistraturii pentru crearea unei practici unitare. Cele mai multe probleme
au fost generate de faptul că programul nu permite repartizarea aleatorie consecutivă a unui dosar cu număr
unic alocat, ceea ce a avut drept consecinţă crearea unei practici neunitare privind modul de repartizare a
incidentelor procedurale, a dosarelor sosite spre rejudecare, a dosarelor ajunse în căile de atac pentru judecarea
recursului la o anume încheiere de şedinţă etc.
            Noua formă a aplicaţiei va permite mai multe repartizări aleatorii a aceluiaşi dosar cu număr unic
alocat, cu menţiunea că de la a 2-a repartizare programul va solicita consemnarea motivului care a generat
nevoia rerepartizării unui anume dosar, totodată fiind afişată persoana care a efectuat noua repartizare
aleatorie.
            În ceea ce priveşte algoritmul de repartizare aleatorie a cauzelor, acesta va fi înlocuit cu un altul mai
puţin previzibil. S-a reproşat actualului modul de repartizare faptul că întrucâtva este intuibil (astfel încât unii
avocaţi aşteaptă anumite zile pentru a depune o anume cerere de chemare în judecată). Se încearcă totodată

180
      Subsecţiune elaborată de Biroul Statistică din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.
                                                                                                                    323
crearea unui algoritm mai echitabil astfel încât să nu se mai repete situaţiile întâlnite în prezent în care, un
anume complet primeşte la primul termen o cauză de 10 puncte iar un altul primeşte 10 cauze a câte un punct.
Se va încerca o egalizare a încărcării completelor şi sub aspectul naturii cauzelor, nu doar al punctelor
matematice.
        2. Dosare asociate şi dosare versiuni – Aşa cum am arătat, ideea de bază a acestui program este
aceea de a păstra numărul unic repartizat la momentul creării pentru prima dată a dosarului în sistem.
        Cu toate acestea s-a apreciat ca fiind important de a se cunoaşte în orice moment prin simpla
observare a numărului dosarului dacă acesta se află în primul ciclu procesual sau nu. Astfel, la momentul
întoarcerii unui dosar spre rejudecare acesta va prelua în mod automat un indicativ (de genul R2) astfel încât
se va şti cu siguranţă dacă acesta este un dosar trimis spre rejudecare sau nu. De îndată ce versiunea R2 va fi
creată, prima formă a dosarului va deveni automat versiunea R1. Până la acest moment, în mod evident,
versiunile sunt inexistente. Aşa cum am precizat, repartizarea aleatorie a acestui dosar va fi perfect posibilă. În
orice moment se va putea consulta în totalitate întreaga istorie a cauzei (împreună cu toate versiunile sale).
        În ceea ce priveşte dosarele asociate, acestea vor primi un alt indicativ (de genul A1) şi se vor crea în
cadrul instanţelor superioare de fiecare dată când se va ataca o anume încheiere înainte de finalizarea prin
hotărâre a unui dosar. Se va putea determina astfel cu precizie (mai ales pentru cauzele penale) cine a declarat
recurs la o anumită      încheiere, de câte ori a făcut-o, cu ce soluţie s-a finalizat etc.. Această activitate a
instanţelor superioare, de a judeca recursurile la încheierile premergătoare, va fi monitorizată din punct de
vedere statistic.
        3. Condica de şedinţă – În momentul de faţă, condicile de şedinţă sunt completate manual ceea ce
generează disfuncţionalităţi din cauza existenţei un registru unic (se creează aglomeraţie atât la completarea de
către magistraţi cât şi la lecturarea din partea publicului) precum şi pentru faptul că de multe ori soluţia nu este
menţionată complet sau este ilizibilă.
        În noua variantă a aplicaţiei Ecris soluţia va fi introdusă în câmpul rezervat pentru acest tip de
document şi ea va fi preluată în mod automat integral în cadrul condicii informatice. Numerele de hotărâre
vor fi generate automat de către sistem şi vor fi afişate de asemenea în conţinutul condicii. Pentru dosarele
care nu se vor finaliza la un anumit termen va fi inserat în mod automat noul termen de judecată precum şi
motivul amânării cauzei (motiv care va fi ales de către grefier din rândul unui nomenclator; completarea va fi
obligatorie, în lipsă neputând-se trece la crearea termenului viitor).
        Odată generat, documentul va fi listat, semnat apoi de către magistrat şi, ulterior, fie afişat la uşa
instanţei, fie adăugat într-un registru care astfel va substitui forma actualei condici de şedinţă. Grefierii sunt
scutiţi astfel de un volum de muncă semnificativ, întrucât scrierea condicilor manuale este o problemă, mai
ales pentru şedinţele voluminoase, informaţiile afişate în noua condică fiind oricum obligatorii a fi introduse


                                                                                                                 324
pentru buna funcţionare a sistemului în general. Ideea este aceea de a folosi o informaţie deja introdusă, de cât
mai multe ori fără vreun efort suplimentar.
        4.Registrul redactor - În momentul de faţă, prin forma avută, redactorul Ecris este un instrument
puţin util la îndemâna preşedintelui de instanţă, mai ales în cadrul instanţelor cu volum mare de activitate.
Astfel, acestea nu sunt decât depozitarele tuturor sentinţelor sau deciziilor redactate, fără nici un fel de
posibilitate de filtrare şi selectare a informaţiei. Aşadar, nu se poate determina cu uşurinţă dacă o hotărâre a
fost redactată în termen sau nu şi nici nu există un control asupra documentelor care ar trebui să fie închise181.
        5. Registrele electronice – Toate registrele prevăzute de regulament vor fi generate automat de
sistem (fără introducerea informaţiilor suplimentare), cu excepţia celor ce conţin date secrete.
        6. Redactarea oricărui tip de adresă – Toate adresele necesare soluţionării unui proces de oricare
natură, vor fi create în şablon în programul Ecris şi, prin simpla alegere a destinatarului, (parte sau participant
în Ecris) formularul va fi generat în bună măsură deja completat (nume, adresă, calitate, numele părţii adverse,
noul termen de judecată etc.) fapt ce va uşura considerabil munca grefierilor.
        7. Modulul executări penale – va fi creat un modul funcţional al executărilor penale care va gestiona
întreaga evidenţă în materie. Vor exista aşadar evidenţe clare asupra hotărârilor definitive, modului de
executare, datei începerii executării, mandatului de executare, asupra dării în urmărire generală, a cheltuielilor
judiciare, a plăţii amenzilor etc.
        8. Modulul statistic – în momentul de faţă, întreaga statistică este colectată manual, gradul de
acurateţe fiind relativ mic. Sistemul va genera în viitor întreaga statistică în sistem informatizat avantajele
majore fiind acelea că rapoartele vor fi generate aproape instantaneu, şi în plus, informaţia va fi dinamică de la
o raportare la alta.
        Vor exista rapoarte locale, la îndemâna preşedinţilor de instanţă care vor pune în lumină pe de o
parte activitatea unui complet în raport cu oricare altul, iar pe de altă parte activitatea instanţei în sine182. Se
vor putea extrage în acest mod peste 60 de rapoarte locale distincte, relevând fie, comparativ, activitatea
tuturor completelor de judecată, fie starea instanţei în sine (putând fi generate grafice care să releve activitatea
în comparaţie cu anii precedenţi).
        Vor exista şi rapoarte generale, aflate la îndemâna Consiliului Superior al Magistraturii şi Ministerului
de Justiţie în egală măsură. Astfel, pentru oricare indicator se va putea face o comparaţie de la nivelul celor
două instituţii între o instanţă şi oricare alta de acelaşi tip. Spre exemplu se va putea determina care este

181
    În instanţele unde se pronunţă 100 de hotărâri zilnic, controlul prin acest instrument efectiv nu se poate face; în două
săptămâni se pot adăuga astfel cel puţin 1000 documente, care fără nici un criteriu de selecţie, nu pot releva nimic important
despre termenul în care redactează un anume judecător, sau instanţa în ansamblu.
182
   Spre exemplu, se va putea determina care sunt motivele de amânare care predomină la un complet în comparaţie cu un altul.
Sau, se va putea şti în câte termene finalizează un dosar civil cu obiectul revendicare, stadiul procesual apel, un complet de
judecată în comparaţie cu un altul. Se va putea determina de asemenea, care este numărul mediu de termene în care se
finalizează un dosar de genul celui de mai sus la nivelul întregii instanţe.
                                                                                                                         325
intervalul de succesiune între două termene de judecată consecutive (pentru o anumită materie, obiect şi
stadiu procesual) la Judecătoria Piteşti, comparativ cu Judecătoria Ploieşti. Se va putea determina faptul că o
anumită instanţă amână un dosar de un anume tip la 5 săptămâni în medie distanţă între 2 termene
consecutive, pe când o alta asemănătoare o face la numai 3 săptămâni. Sau, se va putea determina cât durează
comunicarea unei hotărâri civile la o instanţă comparativ cu o alta (cu 3 opţiuni distincte – termen calculat de
la pronunţare până la comunicarea efectivă, de la redactare până la comunicare şi de la expedierea în sine până
la comunicare; vor exista de asemenea două termene finale – data la care comunicarea a ajuns sau a fost
considerată ca ajunsă la parte şi data la care dovada comunicării s-a reîntors la instanţă).
        Un alt gen de raport ce se va consolida la Consiliul Superior al Magistraturii sau la Ministerul Justiţiei
vizează o însumare a informaţiei la nivel naţional.
        Spre exemplu, se va putea determina care este durata unui proces de revendicare în România defalcat
pe stadii procesuale (dar şi cumulând toate stadiile procesuale , inclusiv căile extraordinare de atac). Acesta va
fi un bun instrument pentru predictibilitate, care va putea fi comunicat justiţiabililor.
        Se va putea determina de asemenea la nivel naţional care este cel mai frecvent motiv de amânare (spre
exemplu, motivul nr. 7 în acest clasament ar putea figura lipsa raportului de expertiză din care pe primul loc,
motivul că nu a fost achitat onorariul de expert de către părţile obligate, pe locul 2 faptul că nici o parte nu s-a
prezentat la faţa locului pentru identificarea bunului iar pe locul 3 faptul că expertul cauzei nu a depus
lucrarea până la termenul acordat, din culpa sa).
        Un alt exemplu de indicator global este cel al centralizării vechimii dosarelor. Se va putea şti oricând la
nivel naţional care este numărul de dosare mai vechi de 1 an, 2 ani, 3 ani pentru fond respectiv 6 luni pentru
căile de atac. Raportul va fi şi procentual (cât la sută din totalul dosarelor rulate în unitatea de timp au
termenul rezonabil depăşit).
        Fără îndoială vor exista centralizări şi pentru rapoartele clasice gen, încărcătură magistrat, încărcare
instanţă, volum de activitate, stare infracţională etc. În total vor fi astfel mai mult de 50 de rapoarte generale
distincte.
        Un alt element de noutate este acela al cumulării informaţiei statistice pe tipuri de informaţie solicitată.
Astfel, va fi suficientă accesarea unui buton pentru a releva întreaga informaţie statistică în materie de trafic de
persoane sau de droguri, în materie de violenţă în familie, drepturi de autor sau discriminare etc.


        Concluzii – În ceea ce priveşte progresele înregistrate, aşa cum am arătat aplicaţia Ecris 4.0. este în
faza de testare, fază apreciată a se finaliza în luna martie 2008.Progresele înregistrate şi buna sa funcţionalitate
vor putea fi observate ulterior prin intermediul beneficiarilor acesteia, instanţele şi parchetele. Toate punctele
aduse în dezbatere mai sus au fost apreciate ca vulnerabilităţi ale actualei forme Ecris 3.0., iar prin viitoarea
formă a aplicaţiei s-a încercat remedierea acestora şi îmbunătăţirea sistemului.

                                                                                                                326
            B. Dezvoltarea aplicaţiei informatice ECRIS la nivelul parchetelor183
            Sistemul ECRIS – realizat prin Programul PHARE 1997, conţine două aplicaţii CDMS şi LLDS, care
au fost instalate şi funcţionale la finele anului 2007, astfel: în 230 de parchete – CDMS şi 229 parchete –
LLDS. Acest lucru a fost realizat în unităţile subordonate Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie cu un număr de 55 de informaticieni, din care doi au lucrat doar o parte a anului 2007. Cinci parchete
îşi desfăşoară activitatea în condiţii total improprii, având sediile în diverse stadii de realizare – cu termene de
finalizare în 2008, situaţie în care aplicaţiile nu au putut fi instalate deoarece acest lucru ar fi presupus investiţii
care nu se puteau justifica. Nivelul la care se utilizează aplicaţia este variabil, în funcţie de condiţiile specifice
fiecărui parchet, în special cele legate de asigurarea personalului auxiliar de specialitate juridică.
            Aplicaţia LLDS a fost în repetate rânduri dezvoltată/modernizată de către Ministerul Justiţie, care a
pus-o gratuit la dispoziţia Ministerului Public. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a
achiziţionat în 2007 servicii de actualizare a bazelor de date de legislaţie şi jurisprudenţă (inclusiv legislaţie
U.E.), utilizate de toate parchetele din subordine, inclusiv structurile teritoriale ale Direcţiei de Investigare a
Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, situate în aceleaşi locaţii cu alte unităţi de parchet.
            Aplicaţia CDMS nu a fost modernizată sau dezvoltată (deşi acest lucru a fost solicitat în repetate
rânduri de structura IT din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie) din lipsă de fonduri, din
2002 până în 2007, când a început derularea Programului PHARE 2004, în care unitate de implementare este
Ministerul Justiţiei, având şi o componentă de dezvoltare a aplicaţiei ECRIS-CDMS: Project ECRIS 2007
(EuropeAid/123816/D/SER/RO) ″Continuing the Automation of Courts – Development of the ECRIS Case
Management System ”.
            Proiectul este în curs de derulare, urmând a fi finalizat în luna mai a anului 2008. În cadrul acestui
proiect, Ministerul Public, prin reprezentaţii unităţilor pilot, desemnaţi în comisia de analiză prin ordin al
procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, au formulat 322 de cerinţe de
dezvoltare/modernizare/ergonomizare, cuprinse în livrabilul „Technical specifications - user requirements analysis”
şi au răspuns tuturor cerinţelor de clarificare venite din parte Consorţiului: European Dynamics şi Total Soft –
realizatorii aplicaţiei ECRIS 2007.
            În legătură cu ECRIS-CDMS şi în scopul obţinerii imaginii electronice a dosarelor şi a anumitor
categorii de lucrări, care fac obiectul activităţii procurorilor, s-a demarat la finele anului 2007 un alt Proiect
PHARE şi anume PHARE RO 2005/017-553.01.04.08 – “Continuarea procesului de informatizare la nivelul
sistemului judiciar”- Sistemul de Arhivare Electronică – în cadrul căruia s-au desfăşurat trei şedinţe ale comisiei
de analiză constituită, de asemenea, prin ordin al procurorului general.


              4.10.2. Crearea de noi baze de date relevante pentru funcţionarea sistemului judiciar
183
      Subsecţiune realizată pe baza datelor transmise de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
                                                                                                                            327
            A. Activităţile desfăşurate la nivelul Consiliului Superior al Magistraturii184
            Biroul de informatică din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a iniţiat analiza şi proiectarea
aplicaţiei      de    gestiune     a    resurselor     umane      din    instanţe     şi   parchete     destinată     să     furnizeze
compartimentelor/instituţiilor            interesate (în special Direcţia Resurse Umane şi Organizare şi Institutul
Naţional al Magistraturii) informaţii privind structura posturilor, structura şi calificarea personalului, nivelul
de specializare şi perfecţionare, traseul profesional etc.
            Pentru evaluarea corectă şi completă a resurselor IT necesare funcţionarii sistemului informatic al
sistemului judiciar, Biroul de Informatică din cadrul CSM va continua colectarea on-line din teritoriu a
datelor privind echipamentele şi aplicaţiile existente. În acest sens, va fi dezvoltată baza de date deja existentă.
            Sistemul de management al resurselor umane, materiale şi financiare (RMS) ce va fi implementat la
nivelul sistemului judiciar, prin proiectul finanţat de Banca Mondială, va colecta toate informaţiile de această
natură din aplicaţiile interne, asigurând astfel suportul comparabilităţii în timp a datelor.
            Prin dezvoltarea şi implementarea unui astfel de sistem de management al resurselor la nivelul
sistemului judiciar, sunt urmărite:
       •    îmbunătăţirea eficienţei activităţii instituţiilor;
       •    gestionarea într-o manieră eficientă a activităţii financiare, de planificare, administrative şi de resurse
            umane;
       •    colectarea şi analiza în timp real a datelor necesare în procesul decizional şi în managementul
            instituţiilor;
       •    monitorizarea în timp real a activităţii instituţiilor cheie;
       •    salvarea informaţiilor în format electronic, în mod centralizat;
       •    generarea de rapoarte în timp real pe baza datelor colectate;
       •    partajarea informaţiilor între instituţiile autorizate într-o manieră securizată;
       •    eliminarea redundanţei;
       •    eliminarea comunicării pe bază de hârtie dintre instituţiile cheie (în limita legală).
            În momentul de faţă, sunt întâmpinate dificultăţi în determinarea sursei de finanţare a proiectului, dat
fiind faptul că, în urma analizei, a rezultat o valoare mai mare decât valoarea acoperită de Banca Mondială.


            B. Activităţi desfăşurate la nivelul structurii specializate din Parchetul de pe lângă Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie185
            •          Proiectul PHARE – 2005/017-553.03.05


184
      Subsecţiune realizată de către Biroul Informatică din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.
185
      Datele din această subsecţiune au fost furnizate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
                                                                                                                                  328
           Acest proiect de twinning, privind „Întărirea capacităţii instituţionale a României de protecţie a dreptului de
proprietate intelectuală şi industrială”, conţine şi o componentă IT care vizează realizarea unei baze de date,
populată şi utilizată în comun de instituţiile cu atribuţii în domeniu:
           - parchete (până la nivelul parchetelor de pe lângă tribunale)
           - Inspectoratul General al Poliţiei Române
           - Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră
           - Administraţia Naţională a Vămilor
           - Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci
           - Oficiul Român al Drepturilor de Autor
           Astfel, accesarea acestei baze de date, prin intermediul aplicaţiei furnizate în cadrul proiectului, va
reprezenta un instrument de lucru eficient pentru organele de cercetare.
           •           Proiectul E-POC III.
           EUROJUST a relansat proiectul EPOC, prin realizarea unei noi aplicaţii EPOC versiunea III, prin
contractantul CM Sistemi – Italia. Acest proiect a fost preluat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie de la Ministerul Justiţiei, deoarece instituţiile beneficiare sunt direcţiile specializate din cadrul
Ministerului Public. Proiectul vizează în final realizarea unei baze de date centralizate la nivelul organizaţiei
EUROJUST, care va fi pusă la dispoziţia ţărilor participante în proiect: Franţa, Italia, Slovenia, Polonia,
România şi va conţine informaţii despre faptele de corupţie, terorism, crimă organizată şi alte infracţiuni
importante, precum şi informaţii despre persoanele care le-au comis. Realizatorul a transmis versiunea 1 a
aplicaţiei, care s-a instalat, cu excepţia componentei DTM a cărei instalare continuă.


           4.10.3. Analiza posibilităţii de furnizare de servicii on line către cetăţeni de către instanţe şi
parchete186
           Odată cu modificarea aplicaţiei ECRIS, este necesară adaptarea instrumentelor de furnizare de servicii
on-line către cetăţeni la noile specificaţii. De asemenea, noile categorii de informaţii vor oferi posibilitatea
furnizării către cetăţeni şi a altor servicii (ex: condica informatică de şedinţă), menite să asigure o informare cât
mai completă.
           Sistemul de arhivare electronică (EAS), care se află în momentul de faţă în faza de dezvoltare, va da
posibilitatea realizării dosarului electronic, prin scanarea tuturor documentelor aflate la dosar. Astfel, va exista
posibilitatea consultării conţinutului întregului dosar direct din internet, cu respectarea condiţiilor privind
protecţia datelor personale.
           Obţinerea formei electronice a dosarului va oferi următoarele avantaje:
•      reducerea considerabilă a costurilor cu materialele consumabile (hârtie, tonere);
186
      Secţiune realizată de către Biroul Informatică din cadrul CSM.
                                                                                                                     329
•   reducerea costurilor cu depozitarea;
•   accelerarea proceselor, datorită posibilităţii transferului electronic al întregului dosar între instanţe.
           Beneficiile unei astfel de organizări a informaţiei sunt extrem de mari, însă nu trebuie scăpate din
vedere dificultăţile pe care le presupune un astfel de sistem: personal calificat în prelucrarea datelor,
necesitatea protecţiei datelor cu caracter personal şi a celor confidenţiale etc.
           Biroul de informatica din cadrul CSM va continua colaborarea cu compartimentele de specialitate din
Ministerul Justiţiei şi Ministerul Public, astfel încât paginile de Internet ale instanţelor şi parchetelor să permită
publicului interesat consultarea tuturor informaţiilor ce au caracter public, precum şi în vederea dezvoltării de
noi servicii on-line pentru beneficiarii justiţiei ca serviciu public (plata prin Internet a taxelor de timbru, citarea
prin mijloace tehnice moderne etc.).


                  4.11. Concluzii privind progresele înregistrate, vulnerabilităţile identificate
                                   şi posibilele măsuri de remediere a acestora


           În cursul anului 2007 s-au continuat eforturile de ocupare a posturilor vacante din cadrul instanţelor şi
parchetelor, folosindu-se toate cele trei modalităţi prevăzute de lege pentru recrutarea judecătorilor şi
procurorilor: admiterea prin Institutul Naţional al Magistraturii, admiterea în magistratură „direct pe post”,
prin concurs, a persoanelor care au exercitat cel puţin o perioadă de 5 ani funcţiile/profesiile de specialitate
juridică prevăzute limitativ de lege şi numirea în magistratură, fără concurs, pe bază de interviu a persoanelor
care au exercitat cel puţin o perioadă de 10 ani funcţiile/profesiile de specialitate juridică prevăzute limitativ
de lege.
           Deşi au fost obţinute rezultate pozitive, numărul intrărilor în sistem depăşind semnificativ numărul
persoanelor care l-au părăsit, din diferite motive (în special prin pensionare), există în continuare numeroase
instanţe şi parchete care se confruntă cu o accentuată criză de personal, precum şi instanţe şi parchete cu o
încărcătură depăşind media pe ţară, în condiţiile în care au schemele de personal ocupate aproape în totalitate.
           Din existenţa acestei situaţii rezultă concluzia că este vitală definitivarea proiectelor privind
restructurarea şi reechilibrarea schemelor de personal între instanţele judecătoreşti, respectiv între parchete, în
funcţie de volumul de activitate şi încărcătură, fiind totodată necesară o reevaluare atât sub aspectul
competenţei materiale, cât şi a celei teritoriale, în vederea unei modernizări a sistemului judiciar care să
permită, pe de o parte, desfăşurarea procedurii judiciare prin instanţe şi unităţi de parchet de o dimensiune
optimă, astfel încât, să fie viabile investiţiile în reabilitare, dotare şi modernizare şi să poată fi aplicate efectiv
principiile repartizării aleatorii, al continuităţii completelor şi al specializării judecătorilor şi procurorilor, iar,




                                                                                                                   330
pe de altă parte să se garanteze accesul liber la justiţie al cetăţenilor şi să fie respectate principiile fundamentale
privind inamovibilitatea judecătorilor şi stabilitatea procurorilor187.
         Numai printr-un astfel de proces complex, corelat cu dezvoltarea unei strategii de resurse umane pe
termen mediu şi lung, care să-i confere suportul logistic, se poate obţine o reformă reală a sistemului judiciar,
o echilibrare a volumului de muncă al judecătorilor şi procurorilor şi o creştere semnificativă a calităţii actului
de justiţie.
         În lipsa unei astfel de analize, practica a demonstrat că toate eforturile de ocupare a posturilor vacante
în cazul instanţelor şi parchetelor aflate în situaţii de criză au o finalitate redusă, existând numeroase instanţe şi
parchete ale căror posturi rămân neatractive fie pentru absolvenţii INM, fie pentru cei care reuşesc la
examenul de admitere în magistratură, în ciuda faptului că s-a încercat ocuparea lor în aceste modalităţi pentru
mai multe proceduri consecutive. Pe de altă parte, deşi s-a reuşit ocuparea unora dintre aceste posturi prin
procedura de numire directă, ulterior s-a constatat că magistraţii astfel numiţi nu au de multe ori intenţia de a
rămâne în instanţele sau parchetele respective, iniţiind la puţin timp după numire proceduri de transfer. Din
acest motiv, transpunându-se legislativ o anumită practică cristalizată în timp la nivelul Secţiilor Consiliului
Superior al Magistraturii, prin OUG nr.100/2007 s-a introdus un termen rezonabil, de un an de la numire, în
care beneficiarii numirii fără concurs nu pot solicitat transferul sau detaşarea de la instanţele sau parchetele la
care au fost numiţi.
         Dincolo de aspectele de mai sus, comune pentru instanţe şi parchete, este evident că, în cazul celor din
urmă este nevoie imperioasă de o intervenţie legislativă urgentă, fie în domeniul competenţei materiale, fie
privind restructurarea Ministerului Public, având în vedere proporţia covârşitoare, cel puţin din punct de
vedere statistic, în care activitatea acestuia se concentrează la nivelul parchetelor de pe lângă judecătorii.
         Sub aspectul modalităţilor de recrutare, se constată că aceea considerată, sub toate punctele de vedere,
ca preferabilă, respectiv admiterea şi urmarea timp de doi ani a cursurilor Institutului Naţional al Magistraturii
rămâne limitată, atât sub aspectul plajei de selecţie (cu excepţia anului 2006, în ultimii ani nu s-a reuşit
niciodată ocuparea tuturor posturilor scoase la concurs), cât şi mai ales sub aspectul capacităţii logistice şi
financiare a Institutului Naţional al Magistraturii, care are obligaţia legală de a derula şi principalele programe
de formare continuă destinate judecătorilor şi procurorilor.
         În aceste condiţii, având în vedere şi criticile aduse în rapoartele Comisiei Europene procedurii de
numire în magistratură fără concurs, care de altfel a fost abrogată prin OUG nr.100/2007, însă cu efect din
iunie 2008, rămân a fi identificate modalităţile de a eficientiza modalitatea de numire care a furnizat până
acum cele mai nesatisfăcătoare rezultate – examenul de admitere pentru persoanele cu cel puţin 5 ani vechime

187
   Prin stabilirea gradelor unice de complexitate pentru instanţele judecătoreşti, de către Plenul CSM, în anul 2007, acelaşi
proces fiind în prezent în desfăşurare pentru parchete la nivelul Comisiei de specialitate a CSM, s-au creat premisele finalizării
proiectului privind volumul optim de activitate, ca bază, alături de alte studii, pentru procesul de reorganizare şi de
redimensionare a instanţelor şi parchetelor.
                                                                                                                             331
în anumite funcţii juridice, aceasta rămânând singura modalitate de recrutare prin care se poate răspunde
eficient şi imediat unor situaţii de criză de personal apărute în sistemul judiciar (dat fiind că recrutarea prin
INM presupune doi ani de pregătire în cadrul Institutului). Rămâne a fi evaluat, în acest context, impactul pe
care îl vor avea asupra eficienţei acestei proceduri măsuri precum recenta modificare a modalităţii de
examinare, prin introducerea testelor grilă sau lărgirea plajei de selecţie prin adăugarea de noi categorii de
persoane care pot participa la examen (produsă prin modificările aduse Legii nr.303/2004 de OUG
nr.100/2007).


        În altă ordine de idei, perfecţionarea şi specializarea profesională pentru întreg personalul sistemului
judiciar, judecători, procurori sau personal auxiliar de specialitate, rămâne în continuare o măsură cheie pentru
creşterea calităţii actului de justiţie şi refacerea încrederii cetăţenilor în funcţionarea sistemului.
        Un rol esenţial în acest domeniu revine Institutului Naţional al Magistraturii şi Şcolii Naţionale de
Grefieri, ca principale instituţii implicate în procesul de formare profesională continuă al magistraţilor,
respectiv al personalului auxiliar. Nu trebuie însă neglijate nici programele de formare descentralizată,
desfăşurate pe plan local, la nivelul curţilor de apel, schimbul continuu de idei, informaţie profesională şi bune
practici fiind o modalitate importantă, şi totodată necostisitoare, pentru unificarea practicii judiciare şi a
modului de interpretare a legii.
        La nivelul Institutului Naţional al Magistraturii, care îşi reevaluează în această perioadă strategiile
privind programele de formare, se impune, potrivit semnalelor provenite de la instanţe şi parchete, o
coparticipare mai mare a corpului magistraţilor la mecanismul decizional privind programele de formare şi o
mai bună transparenţă şi un grad de obiectivitate mai înalt al sistemului de selecţie pentru seminariile
organizate. Totodată, trebuie asigurată o conectare permanentă a programelor de formare la necesităţile
concrete şi imediate ale sistemului judiciar, ceea ce presupune finalizarea proceselor de constituire a bazelor de
date privind programele de formare şi specializarea judecătorilor şi procurorilor. În sfârşit, este de dorit o
creştere a rigorii în procesul de selecţie al persoanelor propuse Consiliului Superior al Magistraturii, fie ca
formatori, fie ca membrii în comisiile de examinare pentru diferitele concursuri/examene, cu luarea în
considerare şi a unor indicatori privind etica şi deontologia profesională, corelativi celor privind pregătirea de
specialitate, în special avându-se în vedere incidentul de la sfârşitul anului 2007 privind unele suspiciuni de
fraudare a concursului/examenului de numire în funcţii de conducere a procurorilor.
        În ceea ce priveşte Şcoala Naţională de Grefieri, luând în considerare că îmbunătăţirea calităţii actului
de justiţie, cât şi extinderea proiectului pilot privind transferul atribuţiilor administrative, non judiciare, de la
magistraţi la grefieri constituie elemente care impun o modificare a raportului numeric dintre grefierii cu studii
superioare şi cei cu studii medii în cadrul sistemului judiciar, se impune dezvoltarea programelor de formare
care să constituie suportul unei astfel de transformări calitative. Totodată, necesităţile actuale ale instanţelor şi

                                                                                                                332
parchetelor impun o diversificare a activităţilor de formare iniţială ale Şcolii, fiind necesar ca, pe lângă grefierii
de şedinţă, să fie instruite grupe speciale de grefieri specializaţi pentru desfăşurarea anumitor activităţi –
grefieri statisticieni, grefieri informaticieni etc., sau pentru lucrul în anumite departamente ale instanţelor şi
parchetelor, care presupun dezvoltarea unor abilităţi non-judiciare ale personalului implicat, precum birourile
de informare şi relaţii publice.


         În ceea ce priveşte răspunderea disciplinară a judecătorilor sau procurorilor, în cursul anului 2007
Inspecţia judiciară de pe lângă Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a continuat atât efectuarea
controalelor tematice, având ca scop verificarea respectării legii şi regulamentelor atât în activitatea
instanţelor/parchetelor, cât şi, în limitele prescrise de principiul independenţei profesionale, în activitatea
individuală a judecătorilor sau procurorilor sub anumite aspecte (management judiciar, repartizarea aleatorie a
cauzelor, respectarea principiului continuităţii completului, identificarea cauzelor de tergiversare a anumitor
cauze), cât şi a controalelor declanşate ca urmare a unor sesizări a cetăţenilor sau justificate de necesitatea
efectuării cercetării prealabile în cadrul procedurii disciplinare.
         De asemenea, s-a continuat la nivelul Inspecţiei Judiciare identificarea factorilor care reduc eficienţa
procedurii disciplinare (termenul redus impus de lege pentru efectuarea cercetărilor, posibilitatea paralizării
efectelor acţiunii disciplinare prin părăsirea magistraturii prin pensionare sau demisie, considerate, în principiu,
ca motive neimputabile de ieşire din sistem etc.), în vederea formulării unor propuneri adecvate de ajustare a
textelor legale incidente în cadrul procesului de modificare a Legilor justiţiei.
         Se impune remarcat că, în percepţia instanţelor judecătoreşti188 elementele esenţiale pentru ca
procedura disciplinară să fie eficientă, îndeplinindu-şi rolul preventiv, de a preîntâmpina săvârşirea de abateri
disciplinare, constau în standardizarea sancţiunilor disciplinare aplicabile în raport cu fiecare abatere
disciplinară prevăzută de lege (astfel ca sancţiunea aplicabilă să fie pe deplin previzibilă), precum şi în
promptitudinea sancţiunii disciplinare (celeritatea procedurii disciplinare), iar nu, neapărat, în severitatea
sancţiunii aplicate. Aceleaşi concluzii au reieşit şi din răspunsurile parchetelor de toate gradele, cu
specificitatea că acestea au plasat pe primul loc ca element de descurajare a săvârşirii abaterilor disciplinare
promptitudinea aplicării sancţiunii (celeritatea procedurii disciplinare), urmată de standardizarea sancţiunilor în
raport cu fiecare abatere.
         Aceste concluzii ar trebui avute în vedere în procesul de modificare a normelor legale vizând
procedura disciplinară, creşterea eficienţei acesteia, mai ales sub aspect preventiv, constituind un element
important, atât pentru îmbunătăţirea modului de funcţionare al justiţiei, cu impunerea principiului că
independenţa magistratului nu se referă şi la respectarea legii, ci, dimpotrivă, impune supunerea

188
   Date sintetizate pe baza răspunsurilor transmise de către instanţe şi parchete la chestionarul pentru colectarea unor date
necesare întocmirii raportului.
                                                                                                                                333
necondiţionată faţă de prevederile acesteia, cât şi pentru demonstrarea capacităţii de autoadministrare a
sistemului judiciar prin propriile sale organe.
        Corelativ procedurii disciplinare, un rol foarte important în creşterea calităţii actului de justiţie
considerăm că o va avea procesul de evaluare individuală a magistraţilor, pentru care s-au creat condiţiile
necesare în cursul anului 2007, prin adoptarea unui nou regulament de evaluare, a unui ghid de evaluare şi a
noii fişe de evaluare, şi care urmează a fi demarat în luna martie 2008.


        În ceea ce priveşte apărarea independenţei individuale, a imparţialităţii şi a reputaţiei profesionale a
judecătorilor şi procurorilor, atribuţie care revine Consiliului Superior al Magistraturii în interesul protejării
independenţei şi prestigiului justiţiei, se evidenţiază concluzia că actualele dispoziţii legale nu au o eficienţă
ridicată şi produc rezultate practice nesatisfăcătoare, în principal din două motive: reacţia Consiliului Superior
al Magistraturii este considerată de către magistraţi, în genere, ca fiind prea lentă, iar, pe de altă parte, nu există
mijloace concrete, eficiente, de reducere sau reparare a prejudiciului creat reputaţiei profesionale a unui
judecător sau procuror, produs în urma unui atac nejustificat, în special prin mass media, cât timp entitatea
medie culpabilă nu poate fi obligată să preia conţinutul comunicatului emis de către Consiliul Superior al
Magistraturii în urma verificării aspectelor semnalate sau să mediatizeze rezultatele acestuia.
        Sub primul aspect, ar fi recomandabilă o reorganizare a activităţii Inspecţiei judiciare, care să permită o
reacţie promptă şi imediată în vederea cercetării aspectelor în urma cărora independenţa, imparţialitatea sau
reputaţia profesională a unui judecător sau procuror a fost afectată. În acest sens, un rol deosebit poate reveni
preconizatei reorganizări a Inspecţiei judiciare pe centre regionale sau creării unei echipe speciale de inspectori
(task force), cu atribuţii exclusive în acest domeniu, soluţie greu însă de pus în practică până la completarea
integrală a schemei de personal a Inspecţiei judiciare.
        În ceea ce priveşte a doua vulnerabilitate semnalată, Consiliul Superior al Magistraturii are obligaţia, ca
garant al independenţei justiţiei, să dezvolte un mecanism care să crească eficienţa procedurii de apărare a
reputaţiei profesionale a judecătorilor şi procurorilor, în special prin modificări legislative adecvate, prin
colaborarea cu organizaţiile reprezentative ale corpului jurnaliştilor, precum şi prin implicarea asociaţiilor
profesionale ale magistraţilor.


        Referitor la resursele materiale aflate la dispoziţia instanţelor şi parchetelor în anul 2007, acestea au
fost intervievate distinct, prin intermediul chestionarului pentru colectarea unor date necesare întocmirii
raportului, asupra stării imobilului în care şi-au desfăşurat activitatea pe parcursul anului 2007, precum şi a
modului cum pot fi caracterizate celelalte resurse materiale avute la dispoziţie în perioada de referinţă.
        În ceea ce priveşte instanţele judecătoreşti, 10 dintre curţile de apel au arătat că şi-au desfăşurat
activitatea în sedii corespunzătoare, 4 au reclamat spaţiul insuficient pentru buna desfăşurare a activităţii, iar 2

                                                                                                                  334
curţi de apel s-au aflat în situaţia de a-şi îndeplini atribuţiile în clădiri care nu corespund standardelor normale
de igienă şi salubritate, necesitând recondiţionări sau reparaţii capitale.
        Situaţia sediilor se acutizează la nivelul tribunalelor şi a judecătoriilor, clădirile fiind inadecvate ca
dimensiune desfăşurării normale a activităţilor instanţelor în 33,3% (tribunale), respectiv 30%(judecătorii) din
cazuri, sediile fiind insalubre, degradate sau necesitând reparaţii capitale sau operaţiuni de consolidare în
20%(tribunale), respectiv 25% (judecătorii) din cazuri, numai 45-46% dintre instanţele de acest nivel
beneficiind de sedii corespunzătoare din toate punctele de vedere.
        În ceea ce priveşte parchetele, 75% dintre răspunsurile transmise de parchetele de pe lângă curţile de
apel, 50% dintre răspunsurile parchetelor de pe lângă tribunale şi 75% dintre cele ale parchetelor de pe lângă
judecătorii au învederat existenţa unor sedii corespunzătoare. Insuficienţa spaţiului a fost invocată în 25%
dintre răspunsurile furnizate de parchetele de pe lângă curţile de apel, 40% dintre acelea ale parchetelor de pe
lângă tribunale, respectiv în 15% dintre răspunsurile parchetelor de pe lângă judecătorii. Existenţa unor sedii
insalubre, degradate sau care necesită reparaţii capitale a fost menţionată în 10% dintre răspunsurile
parchetelor de pe lângă tribunale, precum şi, într-un procent identic, în răspunsurile parchetelor de pe lângă
judecătorii.
        Celelalte resurse materiale disponibile au fost apreciate ca foarte bune de 4 curţi de apel, drept bune de
jumătate dintre curţile de apel şi ca satisfăcătoare de 4 curţi de apel. La nivelul tribunalelor, resursele materiale
disponibile au fost apreciate în majoritate ca bune (57%), drept satisfăcătoare în proporţie de 28,5%, ca foarte
bune în 4,7% din cazuri, dar şi ca nesatisfăcătoare în 9,5% dintre cazuri. O situaţie asemănătoare s-a
înregistrat la nivelul judecătoriilor, cu menţiunea că proporţia răspunsurilor care au caracterizat resursele
materiale disponibile ca nesatisfăcătoare a atins în cadrul acestora 10,5%.
        În cazul parchetelor, resursele materiale disponibile în 2007 au fost apreciate ca bune în 80% dintre
răspunsurile transmise de parchetele de pe lângă curţile de apel, în 60% dintre acelea ale parchetelor de pe
lângă tribunale şi în 70% dintre cele transmise de parchetele de pe lângă judecătorii. 15% dintre parchetele de
pe lângă curţile de apel, 20% dintre parchetele de pe lângă tribunale şi 15% dintre parchetele de pe lângă
judecătorii au apreciat resursele materiale ca satisfăcătoare, iar 5% dintre parchetele de pe lângă curţile de apel,
15 % dintre parchetele de pe lângă tribunale şi 5% dintre parchetele de pe lângă judecătorii au opinat că
acestea au fost nesatisfăcătoare. La polul opus s-au situat 5% dintre parchetele de pe lângă tribunale şi 10%
dintre parchetele de pe lângă judecătorii, care au apreciat resursele materiale disponibile ca foarte bune.
        Finanţarea corespunzătoare a justiţiei este esenţială pentru funcţionalitatea acesteia ca serviciu public.
Liberul acces al cetăţenilor la justiţie (care se traduce prin acţiuni de informare şi consiliere, programe de
educaţie juridică, scutiri sau reduceri de taxe judiciare, asigurare de apărare din oficiu sau posibilitatea obţinerii
asistenţei juridice gratuite) presupune din partea statului un efort financiar constant, care nu poate fi însă
evitat dacă justiţia este considerată o prioritate naţională şi dacă se doreşte funcţionarea efectivă a unui stat de

                                                                                                                 335
drept. În acelaşi timp, asigurarea unor sedii corespunzătoare, a cheltuielilor curente şi un nivel al
indemnizaţiilor care să asigure independenţa profesională a judecătorilor şi procurorilor şi să compenseze
incompatibilităţile şi interdicţiile la care sunt supuşi aceştia constituie nu crearea unui sistem de privilegii
financiare, ci o investiţie, în ultimă instanţă, pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor milioanelor de cetăţeni
care intră în fiecare an, în diferite ipostaze, în contact cu serviciul public al justiţiei.
          În acest context, sunt îngrijorătoare semnalele apărute la începutul anului 2008, inclusiv în unele
mijloace de presă, privind apariţia riscului unei subfinanţări a sistemului judiciar, mai multe instanţe şi parchete
nedispunând de fonduri nici măcar pentru plata utilităţilor sau îndeplinirea în bune condiţii a procedurii de
citare.




                                                                                                                 336
            Capitolul 5 – Raporturile dintre sistemul justiţiei şi celelalte instituţii şi organisme,
                                              precum şi cu societatea civilă


      5.1. Raporturile dintre instanţe şi parchete, precum şi cu Consiliul Superior al Magistraturii
         Înfăptuirea corespunzătoare a actului de justiţie implică existenţa unor relaţii adecvate între membri
profesiilor juridice.
         Raporturile dintre instanţe şi parchete şi, implicit dintre magistraţii din cadrul acestora, judecători şi
procurori, implică o analiză prioritară, dată de rolul lor esenţial în soluţionarea cauzelor.
         Instanţele de la nivelul întregii ţări au caracterizat relaţia cu parchetele corespunzătoare ca fiind una bună şi
foarte bună, desfăşurată în lumina dispoziţiilor legale, în baza unei bune colaborări şi a respectului reciproc.
         Într-un caz singular, o curte de apel a apreciat relaţia cu parchetul ca fiind satisfăcătoare, fără a fi
evidenţiate cauzele exprimării acestei opinii.
         Parchetele naţionale au caracterizat relaţia cu instanţele judecătoreşti ca fiind una bună şi foarte bună,
bazată pe colaborare, respect, disponibilitate, legalitate şi interes reciproc în rezolvarea tuturor problemelor.
         Există şi în acest caz o apreciere că relaţia cu instanţa corespunzătoare este satisfăcătoare, fără a fi
specificate disfuncţionalităţi concrete.
         Observăm că, spre deosebire de anul 2006, instanţele şi parchetele nu au mai evidenţiat, nici măcar
tangenţial, inadvertenţe în relaţiile dintre aceste instituţii.
         O colaborare eficientă între parchete şi instanţe nu poate conduce decât la ocrotirea drepturilor şi
intereselor celorlalţi participanţi la proces, la soluţionarea cu celeritate, imparţial şi în mod legal a cauzelor şi,
implicit, la sporirea încrederii populaţiei în justiţie.


         În ceea ce priveşte relaţia instituţională a instanţelor şi parchetelor cu Consiliul Superior al Magistraturii 189,
aceasta a fost apreciată ca fiind bună şi foarte bună, doar în câteva răspunsuri aceasta fiind caracterizată ca
„satisfăcătoare”, iar, într-un caz singular, ca „nesatisfăcătoare”.



189
    Relaţia a fost apreciatã ca „foarte bună” de către 5 curţi de apel şi drept „bună” de 10 curţi de apel, o singură curte de apel
apreciind-o ca nesatisfăcătoare. La nivelul tribunalelor relaţia instituţională cu CSM a fost apreciată ca bună în peste 77%
dintre răspunsuri, în cazul celorlalte răspunsuri optându-se, în proporţii relativ egale, între o relaţie „foarte bună” şi una
„satisfăcătoare”. La nivelul judecătoriilor, răspunsul majoritar a evidenţiat o relaţie „bună” cu Consiliul, în proporţie de peste
88%.
          În ceea ce priveşte parchetele, relaţia instituţională cu CSM a fost apreciată ca „bună” prin răspunsurile a 65% dintre
parchetele de pe lângă curţile de apel, 70% dintre parchetele de pe lângă tribunale şi 80% dintre parchetele de pe lângă
judecătorii. Relaţia instituţională cu CSM a fost percepută ca „foarte bună” de 25% dintre parchetele de pe lângă curţile de apel
şi de 20% dintre parchetele de pe lângă tribunale şi de pe lângă judecătorii. Un procent semnificativ al parchetelor de pe lângă
curţile de apel şi de pe lângă tribunale -10%-au apreciat relaţia cu CSM ca fiind „satisfăcătoare”.
          Datele au fost sintetizate pe baza răspunsurilor transmise de către instanţe şi parchete la chestionarul pentru colectarea
unor date necesare întocmirii raportului privind starea justiţiei.

                                                                                                                               337
            Propunerile instanţelor, în vederea îmbunătăţirii relaţiei instituţionale a Consiliului Superior al
Magistraturii cu acestea, au vizat, în principal:
            -   acordarea de către CSM a unui sprijin mai eficient magistraţilor pentru apărarea dreptului şi
                statutului acestora;
            -   consultarea mai des a instanţelor de către CSM în procesul său decizional, precum şi dezvoltarea
                comunicării cu întreg corpul magistraţilor (întâlniri periodice, revista CSM, forumul informatic
                etc.)190;
            -   CSM să apere eficient magistraţii împotriva oricăror imixtiuni de natură politică sau economică şi
                să reacţioneze mai prompt în privinţa cererilor de apărare a independenţei sau a reputaţiei
                profesionale formulate de judecători191;
            -   CSM să apere eficient magistraţii împotriva eventualelor presiuni exercitate prin mass-media192.
            Alte propuneri ale instanţelor judecătoreşti, în ceea ce priveşte dezvoltarea relaţiei instituţionale cu
Consiliul Superior al Magistraturii au vizat aspecte precum: medierea relaţiilor cu alte instituţii publice,
gestionarea bugetului instanţelor; modificarea procedurii de alegere a membrilor CSM; promovarea unei
independenţe reale a sistemului judiciar, în raporturile cu celelalte autorităţi publice; să se „simtă” că şi
membrii CSM fac parte din categoria magistraţilor; asigurarea unei publicităţi adecvate a şedinţelor CSM;
transparenţă în activitatea Consiliului; reacţia promptă şi eficientă a CSM în cazul săvârşirii unei abateri
disciplinare de către un magistrat; stabilirea unor persoane de contact la nivelul aparatului propriu; apărarea
eficientă a magistraţilor faţă de puterea executivă în cazurile de neacordare a unor drepturi salariale prevăzute
de lege, discriminatoare; obiectivitate în promovare etc.
            În percepţia parchetelor, principalele modalităţi de îmbunătăţire a relaţiei acestora cu Consiliul
Superior al Magistraturii constau, în ordine, în: consultarea mai des a parchetelor în procesul decizional al
CSM; reacţia mai promptă a CSM în privinţa cererilor de apărare a independenţei sau reputaţiei profesionale;
acordarea unui sprijin susţinut magistraţilor pentru apărarea drepturilor şi statutului lor; CSM să apere eficient



190
    S-a solicitat existenţa unei transparenţe a hotărârilor, avizelor, notelor şi lucrărilor Plenului şi Secţiilor CSM şi o mai bună
colaborare a compartimentelor CSM cu instanţele, fiind propusă chiar desemnarea unor persoane de legătură.
191
    De altfel, modalitatea de soluţionare a unor astfel de cereri a fost criticată de către Societatea pentru Justiţie în raportul său
de monitorizare a activităţii CSM în domeniul apărării independenţei justiţiei în perioada ianuarie-aprilie 2007, fiind criticată
atât durata procedurii, cât şi lipsa unor sesizări din oficiu, în ciuda frecvenţei materialelor mass-media referitoare la activitatea
magistraţilor.
      192
          Unele instanţe sau parchete au solicitat îmbunătăţirea reacţiei Consiliului Superior al Magistraturii la atacurile asupra
justiţiei, dar şi. adoptarea unor acte normative prin care să se interzică dezbaterile publice referitoare la cauze în curs de
soluţionare, ultima propunere trebuind însă nuanţată dat fiind principiul dezbaterii libere a aspectelor de interes public într-o
democraţie Mai mult, un parchet a solicitat efectuarea unui studiu privind eventualul efect (pozitiv sau negativ) al luărilor de
atitudine a CSM şi a purtătorilor de cuvânt privind presiunea exercitată prin mass-media.

                                                                                                                                 338
magistraţii împotriva eventualelor presiuni exercitate prin mass-media, precum şi a oricăror imixtiuni de
natură politică sau economică şi să dezvolte comunicarea cu întreg corpul magistraţilor.
          Alte propuneri formulate de parchete sub acest aspect au vizat: informarea parchetelor cu privire la
măsurile dispuse în cazul plângerilor formulate împotriva procurorilor; claritatea hotărârilor CSM; asigurarea
transparenţei activităţii CSM; selectarea riguroasă a inspectorilor CSM; degrevarea procurorilor de activităţi ce
intră în competenţa Inspecţiei judiciare a CSM; majorarea schemelor de personal; descentralizarea actului de
decizie; comunicare şi deschidere spre problemele concrete cu care se confruntă magistraţii; răspunsuri clare şi
prompte la solicitările parchetelor; acordarea unor facilităţi magistraţilor care activează în zone defavorizate
etc.


       5.2. Raporturile dintre instanţe/parchete şi barourile de avocaţi, precum şi cu experţii judiciari
          Înfăptuirea actului de justiţie reprezintă, pe de o parte, un serviciu public, subordonat intereselor
cetăţeanului, menit a garanta exercitarea drepturilor şi intereselor, în limitele legii, fără încălcări şi restricţii
arbitrare, indiferent că acestea provin din partea statului sau a unor particulari.
          Pe de altă parte, actul de justiţie reprezintă un proces laborios de contragere a adevărului judiciar cu
ajutorul mijloacelor de probă prevăzute de lege, a cărui reuşită presupune cooperarea tuturor participanţilor la
proces: magistraţi, avocaţi, experţi judiciari, alţi specialişti, martori, părţi etc. şi supunerea tuturor acestor
persoane regulilor de drept material sau de drept procesual prescrise de lege.
          Într-un sistem judiciar modern, rolul avocatului este esenţial, atât pentru garantarea unei apărări
eficiente a intereselor părţii, mai ales în condiţiile specializării ramurilor de drept şi creşterii a gradului de
tehnicitate a reglementărilor, cât şi pentru funcţionarea eficientă a sistemului însuşi. Astfel, avocatul este
practic primul judecător al cauzei, poziţia sa fiind cu atât mai ingrată cu cât până la proces se va putea baza
numai pe probele şi informaţiile furnizate de partea care i-a angajat serviciile, fiind dator ca, pe baza
cunoştinţelor sale juridice să estimeze şansele de câştig şi maniera optimă în care partea trebuie să acţioneze
pentru a-şi proteja interesele. Cu alte cuvinte, consilierea juridică a apărătorului este esenţială nu numai când
se ajunge la declanşarea unui litigiu judiciar, dar şi când, pe baza sfatului avocatului, partea nu se angajează în
promovarea unui proces costisitor şi lipsit de şanse de reuşită, fie datorită dispoziţiilor legii, fie din cauza
insuficienţei probelor pe care le poate administra.
          Pe de altă parte, experţilor judiciari le revine rolul fundamental de a da rezolvare acelor probleme
ridicate într-o procedură judiciară care necesită cunoştinţe de specialitate aprofundate într-un anumit
domeniu, cu respectarea principiilor independenţei opiniei profesionale şi al nepărtinirii.
          În acest context, avocaţii şi experţii judiciari reprezintă profesii care contribuie decisiv la înfăptuirea
actului de justiţie, iar colaborarea defectuoasă cu aceştia poate avea consecinţe iremediabile pentru calitatea
acestuia.

                                                                                                                 339
        Atât în cazul parchetelor, cât şi în cel al instanţelor, raporturile cu barourile de avocaţi au fost
caracterizate în unanimitate ca fiind bune şi foarte bune, nu fără însă a se sublinia existenţa unor cazuri
particulare, în care atitudinea neprofesionistă a unora dintre reprezentanţii acestor profesii conduce la
tergiversarea soluţionării unor cauze.
        În vederea soluţionării acestor probleme, instanţele şi parchetele au propus introducerea unor norme
legale care să permită sancţionarea eficientă a acestor conduite profesionale neadecvate. Se poate însă constata
că această soluţie nu este suficientă, privită în individualitatea sa, căci se poate întâmpla ca, în situaţia aplicării
unei amenzi judiciare, singura afectată să fie partea care a angajat avocatul care s-a manifestat culpabil.
Considerăm că, şi în acest caz, una dintre soluţii constă în consultarea permanentă, pe plan local, a conducerii
instanţelor şi parchetelor cu cea a barourilor de avocaţi, atât pentru soluţionarea problemelor curente pe care
le pune activitatea de asistenţă juridică (asigurarea apărării din oficiu în cazurile prevăzute de lege, facilitarea
accesului apărătorilor la condicile de şedinţă sau la consultarea dosarelor, programarea cauzelor pe lista de
şedinţă în aşa fel încât apărătorii care au cauze la mai multe complete sau instanţe în aceeaşi zi să se poată
prezenta, fără a se bulversa buna desfăşurare a şedinţelor de judecată etc.), cât şi pentru sesizarea actelor de
conduită culpabilă, fie că provin din partea magistraţilor (impoliteţe faţă de apărătorul părţii, obstrucţionarea
drepturilor legale ale acestuia şi împiedicarea construirii unei apărări eficiente pentru partea care o reprezintă
etc.), fie a avocaţilor (cereri de recuzare vădit neîntemeiate şi motivate cu rea credinţă, perturbarea şedinţelor
de judecată, lipsa nejustificată, provocând amânarea cauzelor etc.), fiind necesar ca organele disciplinare
competente ale fiecărei profesii să manifeste mai multă fermitate pentru a asigura înfăptuirea actului de justiţie
în condiţii normale, de respect reciproc şi colaborare.


        În cazul experţilor judiciari, astfel cum mai aminteam în cuprinsul raportului, problema identificării
unor căi de a eficientiza activitatea acestora şi implicarea lor în procedurile judiciare a devenit acută, estimările
existente confirmând că neefectuarea în termen sau necesitatea refacerii/completării expertizelor tehnice
constituie unele dintre cele mai frecvente motive de amânare, ducând la tergiversarea soluţionării cauzelor..
        Instanţele şi parchetele au semnalat în mare majoritate existenţa unor probleme precum: liste
neactualizate de experţi tehnici şi judiciari, întârzieri nejustificate în redactarea expertizelor judiciare ori
comunicarea acestora, fără a se fi răspuns la toate obiectivele fixate de instanţe sau conţinând concluzii
contradictorii, precum şi lipsa de cooperare a experţilor oficiali din cadrul Institutelor de Medicină Legală sau
Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, care invocă un statut special.
        Trebuie subliniat că, în situaţia caracterului contradictoriu a unora dintre concluziile formulate, nu
există nici o procedură prin care expertul să poată fi sancţionat, însă expertiza trebuie evident refăcută pentru
ca soluţia dată în cauză să fie coerentă şi bazată pe o situaţie de fapt clară.


                                                                                                                  340
        Unele dintre motivele pentru care există întârzieri considerabile ale experţilor judiciari în întocmirea
lucrărilor de specialitate sunt tocmai numărul lor redus în raport de numărul şi complexitatea cauzelor,
reglementarea necorespunzătoare a procedurilor de efectuare şi plată a expertizelor, precum şi lipsa fondurilor
necesare achitării onorariilor, în special în cazul parchetelor. Remedierea acestor aspecte presupune o
eventuală modificare legislativă, care să permită experţilor extrajudiciari să efectueze expertize judiciare sau
organizarea mai frecventă a examenelor pentru dobândirea calităţii de expert judiciar cu mijlocirea duratei de
vechime solicitată de lege (5 ani în prezent) pentru înscrierea la acest examen.
        În cursul anului 2007 Ministerul Justiţiei a propus Consiliului Superior al Magistraturii unele măsuri
care să conducă la îmbunătăţirea activităţii de expertiză judiciară şi, în urma analizării acestor propuneri şi a
punctului de vedere formulat de Direcţia legislaţie, documentare şi contencios, Plenul Consiliului a ajuns la
concluzia că acestea nu pot fi remediate decât prin modificarea legislaţiei, sens în care au fost consultate instanţele de
judecată.
        Instanţele de judecată au formulat numeroase propuneri, ce pot fi grupate în trei categorii şi pe care le
vom prezenta în cele ce urmează:
        a) propuneri referitoare la probleme de ordin administrativ şi metodologic cu privire la
activitatea de expertiză tehnică judiciară care sunt reglementate în actuala legislaţie şi a căror
soluţionare depinde de managementul pe care-l efectuează cei ce le au în competenţă (Biroul
Central de Expertize Tehnice Judiciare, birourile locale pentru expertize judiciare tehnice şi
instanţele judecătoreşti):
    §   actualizarea permanentă a listei de experţi care să cuprindă datele personale ale acestora, inclusiv CNP;
    §   la întocmirea listelor de experţi să fie inclus, drept criteriu, gradul de încărcare al acestora;
    §   personalul auxiliar din instanţe să transmită birourilor locale de expertiză toate numirile de experţi
        pentru a fi operate în aplicaţia informatică;
    §   instanţele să-şi îndeplinească obligaţia de a înainta, odată cu adresa de numire a expertului, obiectivele
        expertizei şi orice alte explicaţii sau solicitări ale părţilor în efectuarea expertizei;
    §   existenţa unui număr mare de specialişti în anumite domenii şi a unui număr foarte mic în alte domenii
        (exemple pentru această din urmă categorie: topografie, geodezie, cadastru şi proprietăţi industriale);
    §   sunt experţi înscrişi pe tabel care nu pot efectua expertize întrucât sunt cadre didactice universitare şi
        se dedică exclusiv acestei ultime activităţi;
    §   menţionarea în cadrul biroului de expertiză numai a experţilor care nu au avut întârzieri nejustificate în
        efectuarea expertizelor;
    §   dobândirea calităţii de expert judiciar prin concurs;
    §   experţii să depună expertizele în exemplare suficiente pentru a fi comunicate părţilor;
    §   efectuarea expertizelor să se facă temeinic şi nu cu superficialitate;
                                                                                                                     341
    §   depunerea expertizelor în timp util;
    §   reprezentarea şi ocrotirea la nivel naţional a intereselor experţilor tehnici, garantarea respectării
        deontologiei profesiei, coordonarea şi îndrumarea să se asigure de o asociaţie profesională
        reprezentativă;
    §   expertul să nu fie desemnat pentru efectuarea expertizei „peste puterea lui”;
    §   examenul pentru dobândirea calităţii de expert să se bazeze în special pe latura tehnică şi apoi pe cea
        juridică;
    §   listele cu experţi să fie actualizate pe site-ul tribunalelor, la care să aibă acces fiecare judecător;
    §   creşterea numărului de experţi şi respectarea exigenţelor pentru atribuirea calităţii de expert;
    §   încheierea unui protocol de colaborare între Ministerul Justiţiei – Biroul Central pentru Expertize
        Tehnice Judiciare şi Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, în vederea îmbunătăţirii
        activităţii de expertiză;
    §   pregătirea temeinică a experţilor şi selecţia lor mai riguroasă.


        b) propuneri privitoare la probleme care sunt reglementate în actuala legislaţie şi a căror
soluţionare revine instanţelor judecătoreşti, dar în legătură cu care există puncte de vedere diferite:
        - desemnarea experţilor;
        Cu privire la acest aspect, instanţele au propus ca desemnarea experţilor să se facă fie direct de către
instanţă prin consultarea tabelului comunicat de biroul local, cu luarea în considerare a numărului de expertize
pe care fiecare le are în lucru, fie în urma recomandărilor birourilor locale de expertiză, fără desemnarea celor
ce nu au activitate, fiind posibil ca aceştia să nu efectueze lucrări temeinice, fie în mod direct dintr-un tabel
întocmit pe specialităţi, în fiecare judeţ, de către Biroul Central de Expertize.
        S-a remarcat că propunerile efectuate sunt în acord cu dispoziţiile legale în vigoare (O.G. 2/2000 şi
Codul de procedură civilă), astfel că este indicat ca fiecare instanţă să opteze pentru una dintre modalităţile
expuse, în funcţie de condiţiile concrete din localitatea respectivă.
        - stabilirea onorariului;
        - plata onorariului experţilor;
        Există instanţe care consideră că cea mai potrivită soluţie este stabilirea onorariului minim ca onorariu
provizoriu, în timp ce alte instanţe solicită fixarea onorariului cu o limită minimă şi una maximă.
        - sancţionarea experţilor.
        Instanţele au păreri divergente în ceea ce priveşte sancţionarea experţilor, unele apreciind că aplicarea
amenzilor se face cu foarte mare uşurinţă, în timp ce altele consideră că această măsură se impune ca urmare
a nerespectării de către expert a obligaţiilor impuse prin încheiere.


                                                                                                                  342
        c) propuneri de modificare a legislaţiei în scopul îmbunătăţirii activităţii de expertiză
judiciară:
    §   reorganizarea instituţiei experţilor tehnici prin crearea pe lângă fiecare curte de apel a unui corp de
        experţi tehnici de pe o anumită rază teritorială;
    §   stabilirea unor criterii precise de apreciere a cuantumului onorariilor pentru experţi;
    §   stabilirea unor limite minime şi maxime ale onorariului, a termenului de acordare a acestuia şi a
        sancţiunilor părţilor care nu achită diferenţa de onorariu;
    §   reglementarea posibilităţii instanţei de a dispune restituirea onorariului de către expert când expertiza
        este necorespunzătoare şi se impune înlocuirea acestuia;
    §   modul de decontare a cheltuielilor aferente expertizei;
    §   evaluarea periodică a experţilor, organizarea de instruiri a acestora;
    §   obligarea referentului de la biroul de expertiză de a opera numirea expertului în aplicaţia informatică,
        de în dată;
    §   modificarea Regulamentului de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti în sensul dispoziţiilor
        art.17 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2000;
    §   eliminarea modalităţii de desemnare a expertului prin tragerea la sorţi şi, implicit, modificarea art.202
        alin.(1) Cod procedură civilă;
    §   modificarea Codului de procedură civilă în sensul ca expertiza să se facă înainte de introducerea
        acţiunii;
    §   considerarea ca viciu de procedură a neplăţii onorariului;
    §   modificarea art.75 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în sensul includerii onorariului experţilor în
        cuantumul asistenţei judiciare;
    §   stabilirea onorariului de către Biroul Central pentru Expertize Tehnice Judiciare;
    §   crearea unui fond special pentru situaţiile când părţile sunt cazuri sociale;
    §   depunerea unui jurământ în faţa instanţei de către expert;
    §   modificarea legislaţiei în sensul de a se crea posibilitatea ca instanţele să suspende cauza până la
        efectuarea expertizei;
    §   modificarea art.33 lit. b) din Ordonanţa guvernului nr. 2/2000 în sensul recomandării organelor
        prevăzute la art. (2) prin liste cu cel puţin trei experţi specialişti, dintre cele actualizate lunar.
        În şedinţa din data de 13.11.2007, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a decis transmiterea
observaţiilor şi propunerilor primite de la instanţe Ministerului Justiţiei pentru a fi avute în vedere la
modificarea Ordonanţei nr.2/2000 sau la iniţierea unui alt act normativ care să reglementeze activitatea de
expertiză judiciară.


                                                                                                                 343
                                              5.3. Raporturile cu mass-media193
            Pe parcursul anului 2007, ca şi în anii precedenţi, la nivelul fiecărei structuri a sistemului judiciar a fost
acordată o atenţie deosebită modului în care se desfăşoară relaţia instanţelor şi parchetelor cu mass-
media.
            În centrul atenţiei s-au situat atât aspectul calităţii informaţiilor furnizate, cu promptitudine şi
permanent, de către birourile de presă şi purtătorii de cuvânt din instituţiile sistemului judiciar, cât şi modul în
care este structurată percepţia publică referitor la complexitatea problematicii din domeniul justiţiei.
            Mass-media reprezintă o punte de comunicare esenţială, prin intermediul căreia opinia publică devine
tot mai conştientă cu privire la rolul şi importanţa socială a justiţiei în ansamblul mecanismelor statului de
drept. Acest fapt este de natură să favorizeze iniţierea unui veritabil parteneriat, cu efecte benefice, între
birourile de presă şi mass-media.
            Gestionarea de către birourile de presă şi purtătorii de cuvânt de la instanţe şi parchete a acestor
fluxuri de informaţii spre şi dinspre societatea civilă, a fost pusă sub semnul implicării transparente,
responsabile, a reprezentanţilor sistemului judiciar în dialogul statornicit între justiţie şi societate.
            În perioada analizată se constată o creştere a nivelului de profesionism al celor care îşi desfăşoară
activitatea în birourile de presă şi informare publică, a gradului lor de receptivitate la soluţionarea doleanţelor
reprezentanţilor mass-media, precum şi la valorificarea semnalelor critice cu privire la activitatea magistraţilor
sau la funcţionarea, în ansamblu, a sistemului judiciar.
            Receptarea corectă a criticilor apărute în mass-media contribuie nemijlocit la exercitarea funcţiei de
autoreglare prin care sistemul judiciar îşi poate ameliora continuu calitatea prestaţiei sociale.
            Cu toate progresele înregistrate, apreciem că se impune şi pe mai departe acordarea unei atenţii sporite
în vederea optimizării activităţii birourilor de presă, inclusiv sub aspectul logisticii specifice, precum şi pentru
îmbunătăţirea în continuare a pregătirii profesionale, îndeosebi a magistraţilor-purtători de cuvânt în domeniul
comunicării de masă.
            În aceeaşi ordine de idei, se cuvine menţionat faptul că încă se mai manifestă, la nivelul unor instanţe,
tendinţa unei comunicări preponderent reactive, în detrimentul comunicării proactive, mult mai eficientă în
relaţiile cu mass-media.
            A fost remarcat şi faptul că încă nu s-au consolidat de o manieră satisfăcătoare relaţiile de colaborare
pe plan local între purtătorii de cuvânt de la instanţe şi cei de la parchete, astfel încât uneori se estompează, în
mod eronat, caracterul de interdependenţă funcţională între activitatea instanţelor şi cea a parchetelor.
            Existenţa, legitimă, în temeiul dispoziţiilor din actele normative în materie, a unor restricţii de
comunicare impuse de buna desfăşurare a anchetelor este uneori interpretată eronat, la nivelul percepţiei


193
      Secţiune realizată de Biroul de Informare Publică şi Relaţii cu Mass Media din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.
                                                                                                                               344
subiective a reprezentanţilor mass-media, ca fiind expresia unei „ocultări nejustificate”, cauzată de o presupusă
„lipsă de transparenţă”.
        De asemenea, s-au constatat situaţii în care unele organe media încă mai sacrifică prezentarea onestă,
cu obiectivitate a unor cazuri aflate pe rolul instanţelor de judecată, accentuând asupra unor aspecte facile,
tributare unui senzaţional discutabil sau dând „sentinţe” înainte ca magistraţii să se pronunţe.
        Toate aceste aspecte contribuie la deformarea nedorită a imaginii Justiţiei, ceea ce afectează gradul de
încredere a justiţiabililor, a opiniei publice în corectitudinea actului de justiţie şi pot aduce prejudicii reputaţiei
profesionale a magistraţilor.
        În legătură indisolubilă cu aspectele privind relaţia cu mass-media a fost şi modul în care au fost
aplicate prevederile Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţii de interes public şi ale Hotărârii de
Guvern nr. 123/2002 privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 544/2001.
        Actele normative amintite au extins, ca şi în anii precedenţi, sfera de activitate a birourilor de presă şi
informare publică. Aplicarea acestor acte normative s-a realizat, la nivelul tuturor instanţelor şi parchetelor, cu
respectarea dispoziţiilor Legii nr. 677/2001.
        Aplicarea prevederilor Legii nr. 544/2001 de către compartimentele având această îndatorire în cadrul
instanţelor şi parchetelor a mai demonstrat că deschiderea transparentă către cetăţean reprezintă o modalitate
de aprofundare şi optimizare a implicării active a justiţiei în viaţa cetăţii, în bunul mers al vieţii sociale.
        Activitatea de informare publică la nivelul instanţelor, în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 544/2001,
poate fi apreciată ca fiind bună întrucât, în cursul anului 2007, în marea majoritate a cazurilor care au necesitat
furnizarea către cetăţeni a unor informaţii cu caracter public nu au fost înregistrate plângeri în instanţă şi nici
reclamaţii administrative împotriva modului în care au fost soluţionate cererile respective.
        În vederea creşterii competenţei şi profesionismului în domeniul comunicării personalului care îşi
desfăşoară activitatea în cadrul compartimentelor de relaţii cu mass-media de la instanţe şi parchete, în anul
2006 a fost iniţiat şi elaborat, în cadrul grupului G6 al Consiliului Superior al Magistraturii, un Ghid de bune
practici de cooperare între instanţe, parchetele de pe lângă acestea şi mass-media.
        Acest material a constituit în anul 2007 principalul îndrumar pentru toţi cei care activează în cadrul
birourilor de presă din sistemul judiciar, fiind practic o primă încercare în structurarea unui mod unitar de
comunicare la nivelul întregului sistem judiciar din România.
        Luând în considerare faptul că o reformă judiciară semnificativă pune un accent prioritar asupra
capacităţii şi aptitudinilor de comunicare potrivit principiilor transparenţei şi permeabilităţii informaţiei, Plenul
Consiliului Superior al Magistraturii, prin Hotărârea nr. 365 din 17 mai 2006, a aprobat termenii de referinţă
pentru elaborarea Strategiei de comunicare publică şi PR pentru sistemul judiciar.




                                                                                                                  345
            Elaborarea acestei Strategii a fost realizată în cursul anului 2007, cu sprijinul financiar al Băncii
Mondiale, în cadrul programului Judicial Reform # IBRD 4811 – RO. Proiectul Strategiei a fost finalizat la
data de 26 noiembrie 2007.
            În şedinţa Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din data de 13 decembrie 2007 a fost analizată
şi aprobată Strategia de comunicare publică şi PR pentru sistemul judiciar. Au fost desemnaţi, totodată,
coordonatorul şi membrii Grupului de lucru care urmează să urmărească îndeplinirea obiectivelor cuprinse în
Strategie.
            Realizarea şi implementarea unei astfel de strategii, care îşi propune unificarea practicilor de
comunicare la nivelul tuturor instanţelor şi parchetelor, reprezintă, în acelaşi timp, o expresie a voinţei de
reformare a sistemului judiciar românesc, întrucât îndeplinirea obiectivelor propuse va asigura îmbunătăţirea
calităţii actului de justiţie prin transparentizarea sa.
            Un obiectiv major al Strategiei îl reprezintă creşterea responsabilităţilor manageriale ale şefilor de
instanţe şi parchete, cărora le va reveni un rol sporit atât în procesul de difuzare a informaţiei, cât şi în cel de
analiză/evaluare a impactului pe care informaţia îl are în rândul opiniei publice prin intermediul mass-media.
            Acest document a fost dat publicităţii la data de 19 decembrie 2007, fiind afişat şi pe site-ul Consiliului
Superior al Magistraturii194.
            Continuând în direcţia pregătirii profesionale continue a purtătorilor de cuvânt de la instanţe şi
parchete, în perioada 13-14 septembrie 2007 a fost organizat un workshop cu tema „Întărirea relaţiilor cu
publicul şi cu reprezentanţii mass-media din instituţiile juridice – metode şi experienţe în
perspective comparative europene”.
            La seminarul organizat de către Consiliul Superior al Magistraturii în cadrul Convenţiei de Twinning
RO 2004/IB/JHA – 01, au participat ca invitaţi experţi din Germania, precum şi membri ai birourilor de
presă şi relaţii cu publicul de la instanţele şi parchetele din ţară.
            Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, prin Hotărârea nr. 645 din 20 septembrie 2007, a decis
selectarea a doi magistraţi-purtători de cuvânt de la instanţele şi parchetele din ţară pentru a participa la
seminarul cu tema „Justiţia, mass-media şi publicul: perspective istorice şi de drept comparat”.
            Workshop-ul este organizat de Institutul de Cercetare pentru Drept, Politici publice şi Justiţie al
Universităţii Keele din Marea Britanie, fiind susţinut de Reţeaua Europeană a Consiliilor Judiciare – Grupul de
lucru „Justiţia şi mass-media” – al cărei membru este şi Consiliul Superior al Magistraturii încă de la crearea
Reţelei.
            În concluzie, punând în balanţă plusurile şi minusurile înregistrate în relaţia instanţelor şi parchetelor
cu instituţiile media centrale şi locale, se poate afirma că anul 2007 a consemnat în mod cert un progres în
direcţia consolidării relaţiilor dintre magistraţi şi reprezentanţii mass-media, fiecare din „părţi” încercând să

194
      Pentru amănunte asupra strategiei de comunicare a se vedea şi secţiunea 3.14. a prezentului raport.
                                                                                                                  346
înţeleagă cât mai bine domeniul de activitate al celeilalte, căutând să-şi depăşească propriile prejudecăţi,
neîncrederea şi subiectivismul.


                                          5.4. Raporturile cu justiţiabilii


        Eforturile autorităţilor judiciare pentru îmbunătăţirea interacţiunii dintre cetăţeni şi persoanele
implicate în înfăptuirea actului de justiţie şi pentru a asigura transparenţa necesară, în vederea unei percepţii
corecte a justiţiabilului referitoare la dosarele soluţionate sau în curs de soluţionare, au continuat şi pe
parcursul anului 2007.
        Instanţele şi parchetele au caracterizat drept bună şi foarte bună relaţia cu justiţiabilii, învederând
eforturile depuse pentru respectarea, conform normelor legale, a tuturor drepturilor acestora.
        Atât la instanţe şi parchete, cât şi la Consiliul Superior al Magistraturii şi Ministerul Justiţiei s-au
organizat manifestări de tipul „uşilor deschise”, cu ocazia zilei de 25.10.2007 - Ziua Europeană a Justiţiei
Civile. Manifestările au presupus vizitarea de către cetăţenii interesaţi, de către studenţi ai facultăţilor de drept
sau chiar de către elevi de la gimnazii şi licee a sediilor instituţiilor amintite, fiindu-le distribuite în cele mai
multe cazuri şi ghiduri de orientare juridică pentru justiţiabili, iar efectul acestor demersuri a fost unul pozitiv.
        De asemenea, au fost oferite publicului, verbal sau prin afişare, informaţii privind principalele
proceduri judiciare şi drepturile legale ale unei părţi litigante.
        La nivelul întregii ţări s-au luat măsuri pentru informarea publicului cu privire la programul de
funcţionare al instanţelor şi parchetelor, al Birourilor de Relaţii cu Publicul, precum şi a programului de
audienţe.
        Trebuie menţionat că parchetele şi unele instanţe au continuat acordarea de audienţe justiţiabililor
pentru a asigura o informare corectă şi adecvată a acestora şi pentru a putea soluţiona rapid şi eficient orice
nemulţumire exprimată de cetăţeni, în mod corelativ asigurându-se analizarea şi transmiterea cu
promptitudine a răspunsurilor la solicitările şi memoriile depuse de către cetăţeni, prin intermediul
compartimentelor specializate de relaţii publice ale instanţelor şi parchetelor.
        Multe instanţe au evidenţiat impactul pozitiv al activităţii Biroului de Relaţii cu Publicul, care a
soluţionat petiţiile justiţiabililor în cel mai scurt termen şi s-a evitat menţinerea nejustificată a impresiei
anumitor cetăţeni că nemulţumirile vizând hotărâri judecătoreşti, uneori definitive sau irevocabile, pot fi
analizate pe cale administrativă, iar nu, exclusiv, în cadrul promovării căilor de atac prevăzute de lege.
        Instanţele şi parchetele au evidenţiat impactul pozitiv al distribuirii ghidurilor de orientare pentru
justiţiabili, fiind propusă editarea şi distribuirea lor gratuită în continuare, pentru asigurarea unei minime
instruiri juridice a cetăţenilor.


                                                                                                                  347
        Aceste măsuri, alături de publicarea, pe portaluri web sau prin afişare la instanţe şi parchete, a
informaţiilor detaliate privind aceste instituţii, drepturile părţilor, condiţiile desfăşurării anumitor proceduri
judiciare şi oferirea unor formulare tip de cereri introductive pot conduce la o percepţie corectă a cetăţenilor
cu privire la actul de justiţie, în condiţii de transparenţă.
        Pentru asigurarea liberului acces la justiţie s-au soluţionat pozitiv, în foarte multe cazuri, cereri de
acordare a asistenţei juridice potrivit normelor procedurale şi s-au asigurat drepturile prevăzute de Legea nr.
211/2004, privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor.
        Totodată s-a urmărit conştientizarea justiţiabilului asupra efectului negativ pentru actul de justiţie şi,
nu în ultimul rând, chiar pentru parte personal, a cererilor nejustificate de amânare, a lipsei nejustificate de la
termen, a nedepunerii la timp a actelor solicitate de instanţă, a cererilor, uneori abuzive, de recuzare sau de
strămutare, situaţii ce conduc la tergiversarea nejustificată a litigiilor.
        O.G. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, modificată prin Legea
233/2002, care asigură cadrul legal pentru soluţionarea petiţiilor cetăţenilor, indiferent că ei se adresează
instanţelor sau parchetelor ori Birourilor de Relaţii cu Publicul din cadrul Ministerului Justiţiei şi Consiliului
Superior al Magistraturii constituie un alt act normativ eficient pentru îmbunătăţirea relaţiilor cu justiţiabilii.
        Deşi, în multe dintre aceste petiţii se reclamă nemulţumirea justiţiabililor faţă de modalitatea de
soluţionare a cauzelor, se poate observa că, prin informarea corectă, aceştia pot conştientiza rolul esenţial al
independenţei puterii judecătoreşti, ce constituie, în final, o garanţie supremă a corectitudinii actului de justiţie.
        De altfel, numărul cetăţenilor ce formulează petiţii s-a redus în cursul anului 2007, atestând o
îmbunătăţire a raporturilor cu justiţiabilii.

        În vederea îmbunătăţirii liberului acces la justiţie şi pentru creşterea încrederii cetăţenilor în actul de
justiţie este important a se întreprinde, pe termen scurt, următoarele demersuri:
    §   continuarea manifestărilor de tip „uşi deschise”, a distribuirii gratuite de ghiduri de orientare juridică
        cetăţenilor, a informării cetăţenilor cu privire la procedurile judiciare, la drepturilor procesuale şi la
        competenţele şi limitele legale conferite fiecărui participant (organ sau instituţie) la înfăptuirea justiţiei,
        chiar cu sprijinul presei, pentru o largă mediatizare;
    §   sprijinirea mass-mediei în scopul de a aduce la cunoştinţă, în mod corect, cetăţenilor principalele acte
        normative de interes general, a modificărilor şi completărilor acestora, cu organizarea unor dezbateri
        publice, precum şi îmbunătăţirea pregătirii juridice a ziariştilor specializaţi pe domeniul justiţiei,
        asigurându-se astfel o informare corectă a opiniei publice;
    §   introducerea în învăţământul preuniversitar a unor cursuri obligatorii, având ca obiect asigurarea unui
        minim de cunoştinţe juridice;
    §   simplificarea procedurii medierii şi creşterea rolului acesteia în cauzele litigioase, precum şi
        promovarea acesteia;
                                                                                                                  348
    §   crearea posibilităţii pentru justiţiabili de a consulta on-line un dosar aflat pe rolul instanţei, precum şi
        eficientizarea info-chioşcurilor din cadrul instanţelor;
    §   rezolvarea problemelor generate de numărul neadecvat de traducători şi experţi judiciari.


                               5.5. Raporturile cu societatea civilă şi cu instituţiile
                                           şi organismele internaţionale


        5.5.1. Raporturile cu societatea civilă
        Într-o democraţie, rolul societăţii civile este esenţial în ceea ce priveşte eficienţa cu care funcţionează
instituţiile statutului, a modului şi a celerităţii cu care acestea îşi îndeplinesc atribuţiile. Organizaţiile societăţii
civile, prin evaluările pe care le fac cu privire la modul de funcţionare a instituţiilor publice oferă feed-back-ul
necesar reglării activităţii acestora, având totodată rolul de a preveni arbitrariul şi încălcarea drepturilor şi
intereselor cetăţenilor.
        Dintre cele trei puteri ale statului, puterea judiciară este cea mai dependentă de sprijinul societăţii civile
în vederea menţinerii echilibrului constituţional, prin apărarea independenţei sale în raport cu celelalte puteri.
        Totodată, având ca obiect de activitatea soluţionarea stărilor litigioase şi a situaţiilor conflictuale din
societate, una dintre părţile unui proces fiind inevitabil nemulţumită de soluţia pronunţată, activitatea judiciară
se află permanent în atenţia publicului şi face, nu de puţine ori, obiectul criticii din partea unor persoane,
organizaţii sau grupuri având aceleaşi convingeri sau interese.
        Pe de altă parte, judecătorii şi procurorii sunt independenţi profesional, dar obligaţi să se supună
întocmai legii, fiind ţinuţi să pronunţe decizii sau să dispună soluţii în concordanţă cu dispoziţiile acesteia,
chiar dacă acestea au caracter impopular.
        În sfârşit, în societatea modernă există o tendinţă tot mai pronunţată de a tranşa o gamă tot mai largă
de litigii şi de dispute pe cale judiciară, deşi, cel puţin în unele cazuri, ar fi mai indicată folosirea unor
modalităţi alternative de soluţionare a conflictelor.
        În acest context, relaţia sistemului judiciar cu societatea civilă este deosebit de importantă, atât în
vederea garantării statutului de putere în stat a autorităţii judecătoreşti, cât şi pentru buna funcţionare a
acesteia ca serviciu public.
        În acest context, în vederea examinării percepţiei societăţii civile cu privire la sistemul judiciar, au fost
solicitate punctele de vedere ale unor organizaţii non-guvernamentale şi asociaţii profesionale cu privire la
modificările legislative operate în cursul anului 2007, la principalele progrese privind funcţionarea justiţiei ca




                                                                                                                    349
serviciu public, la principalele vulnerabilităţi ale sistemului judiciar şi la colaborarea sistemului judiciar cu
societatea civilă195.
         Datorită transmiterii chestionarelor în proximitatea sărbătorilor de iarnă şi dat fiind termenul redus în
care au trebuit furnizate răspunsurile, au fost primite răspunsuri numai din partea Institutului pentru Politici
Publice(IPP), a Societăţii Academice Române(SAR), a Uniunii Naţionale a Avocaţilor din România şi a
Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România (UNNPR), cărora le mulţumim pentru disponibilitatea
manifestată..


         Din sinteza răspunsurilor transmise au rezultat, în principal, următoarele:


         În ce priveşte modul în care modificările legislative operate în cursul anului 2007                        au influenţat
modul de funcţionare al sistemului judiciar, fie au fost făcute aprecieri negative (SAR şi IPP), fie nu au fost
făcute aprecieri.
         Un răspuns detaliat a fost exprimat de către Institutul pentru Politici Publice care a exemplificat
aspecte privind modificări ale Codului penal şi Codului de procedură penală. Astfel, s-a apreciat că există
unele propuneri de modificări cu potenţial mare de a genera disfuncţionalităţi, printre care se numără
următoarele: limitarea duratei anchetei penale la 6 luni, termenul fiind nerezonabil pentru investigarea
profesionistă a infracţiunilor complexe şi în dezacord cu interpretările Curţii Europene a Drepturilor Omului,
informarea prealabilă a persoanei urmărite în cazul interceptărilor, de natură a compromite urmărirea penală,
efectuarea obligatorie a expertizelor la solicitarea oricărei părţi implicate în procesul penal, măsură care poate
tergiversa nejustificat durata procesului ş.a.m.d.


         În ceea ce priveşte principalele progrese înregistrate în anul 2007, au fost exemplificate următoarele:
distribuirea aleatorie a dosarelor, transparenţa actului de justiţie, păstrarea exigenţei privitoare la pregătirea
profesională a candidaţilor care acced la statutul de magistrat precum şi pregătirea continuă a magistraţilor
(UNNPR), efortul constant coordonat de Consiliul Superior al Magistraturii de unificare a practicii judiciare
(IPP), „afişarea pe internet a averilor şi motivarea deciziilor” (SAR).


         În privinţa principalelor vulnerabilităţi ale sistemului judiciar, au fost menţionate: corupţia individuală
(SAR), lipsa de celeritate, lipsa unificării practicii, lipsa necesarului de personal pentru rezolvarea cauzelor şi

195
   În acest scop, au fost transmise chestionare cu acest obiect unui număr de 10 astfel de organizaţii, la propunerea Direcţiei
Afaceri Europene, Relaţii Internaţionale şi Programe din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii. Pentru viitor se va
propune extinderea coparticipării organizaţiilor societăţii civile şi a asociaţiilor profesionale la realizarea raportului, eventual
prin crearea unui chestionar în format electronic, care să poată fi completat on line de către orice organizaţie interesată. De
asemenea, se va propune solicitarea de la organizaţiile non-guvernamentale şi valorificarea în cadrul raportului a datelor despre
funcţionarea sistemului judiciar sintetizate în cadrul activităţii proprii.
                                                                                                                               350
volumul mare de lucru al unor complete şi instanţe (UNNPR), lipsa atenţiei cuvenite formării continue pentru
judecătorii şi procurorii definitivi, gestiunea dosarelor la nivel de parchete, lipsa de transparenţă/ concurenţă
reală, pe criterii de performanţă profesională, la ocuparea posturilor de conducere vacante sau ocupate prin
delegare (IPP).


         În ceea ce priveşte colaborarea dintre sistemul judiciar şi societatea civilă având ca scop îmbunătăţirea
calităţii acestuia, au fost propuse măsuri precum: informarea participanţilor la actul de justiţie cu privire la
drepturile şi obligaţiile ce le revin, continuarea informatizării în domeniul activităţii judiciare şi liberul acces la
informaţie, transparenţa actului de justiţie şi rezolvarea cauzelor într-un timp rezonabil (UNNPR), publicarea
agendei şi documentaţiei CSM anterior şedinţelor, organizarea dezbaterilor privitoare la actele normative ce
urmează a fi adoptate (SAR), aportul expertizei proprii la îndeplinirea obiectivelor corelative angajamentelor
asumate privind reforma sistemului judiciar(IPP).
       Un alt aspect semnalat a fost lipsa evoluţiei statisticii judiciare, fiind esenţială urmărirea în timp a
cauzelor, pentru a avea indicatori reali de performanţă (SAR)196.


         Într-o altă ordine de idei se impune a fi menţionată implicarea remarcabilă pe parcursul anului 2007 a
unor organizaţii non-guvernamentale prin dezvoltarea de centre de resurse juridice pentru cetăţeni, acţiuni de
informare a acestora asupra drepturilor şi obligaţiilor care le revin, promovarea de campanii publice sau
acţiuni vizând combaterea corupţiei, facilitarea obţinerii de către cetăţeni de consultanţă sau asistenţă juridică
gratuită.
         În acest context, considerăm că se impune în perioada următoare facilitarea, de către toate instituţiile
implicate în reforma sistemului, în special din partea Consiliului Superior al Magistraturii, a unei implicări mai
profunde din partea organizaţiilor non-guvernamentale şi asociaţiilor profesionale în proiectele şi programele
de modernizare şi eficientizare a funcţionării justiţiei, contribuţia acestora putând fi esenţială în special sub
aspectul îmbunătăţirii liberului acces la justiţie al cetăţenilor sau a creşterii nivelului de cunoaştere de către
aceştia a modului de funcţionare a sistemului judiciar şi a procedurilor judiciare, spre a-şi putea proteja în mod
eficient drepturile şi interesele197.
         Din punct de vedere al sistemului judiciar, trebuie subliniată în mod deosebit contribuţia adusă de
unele organizaţii non-guvernamentale la procesul de formare continuă al judecătorilor şi procurorilor, fie prin


196
    Pentru o prezentare succintă a posibilităţilor create prin dezvoltarea noului modul statistic şi administrativ al aplicaţiei
informatice ECRIS, a se vedea şi secţiunea 4.10.1. din prezentul raport.
197
    Un prim pas în acest sens ar trebui să-l constituie elaborarea la nivelul CSM a unei baze de date privind datele de contact şi
domeniile de implicare în fenomenul judiciar a acestor organizaţii, în vederea organizării de consultări periodice cu
reprezentanţii acestora, lipsa unui astfel de instrument influenţând negativ , din punct de vedere practic, a colaborării cu aceste
asociaţii, acest aspect fiind resimţit chiar cu ocazia acţiunii de transmitere a chestionarelor necesare întocmirii raportului către
acestea.
                                                                                                                               351
implicarea în organizarea diferitelor stagii de pregătire, fie prin furnizarea, în mod gratuit, a unor valoroase
materiale de documentare.
        Astfel, în cursul anului 2007 Consiliului Superior al Magistraturii i-au fost puse la dispoziţie, cu
titlu gratuit, prin amabilitatea Biroului de Informare al Consiliului Europei, reprezentat de doamna
director Mariana Nitelea, în parteneriat cu Agentul Guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor
Omului şi Ministerul Afacerilor Externe, un număr de 2050 de exemplare din lucrarea „Cazurile României
la Curtea Europeană a Drepturilor Omului - selecţiuni 2005-2006” care au fost deja repartizate instanţelor
( 1328 de exemplare) şi parchetelor (684 de exemplare), prin curţile de apel şi parchetele de pe lângă
acestea precum şi aparatului propriu al Consiliului ( 8 de exemplare).
      Totodată, Institutul Român pentru Drepturile Omului, prin amabilitatea doamnei prof. univ. dr. Irina
Zlătescu, membru ales al Consiliului Superior al Magistraturii, reprezentant al societăţii civile, a pus la
dispoziţia Consiliului, cu titlu gratuit un număr de 1280 de exemplare ale materialului „Proces Echitabil
– jurisprudenţa comentată a CEDO” comunicate instanţelor ( 837 de exemplare), prin curţile de apel şi
parchetelor (443 de exemplare), prin parchetele de pe lângă curţile de apel198.
      De asemenea, au fost realizate în cursul anului 2007 o serie de studii şi materiale de sinteză privind
aspecte deosebit de importante ale fenomenului judiciar, precum metodologia arestării preventive şi
percheziţiei, combaterea corupţiei la nivel înalt şi cadrul legislativ privind îmbogăţirea ilicită, percepţia
magistraţilor asupra gradului de independenţă a sistemului judiciar, modul de îndeplinire a atribuţiilor
Consiliului Superior al Magistratură de apărare a independenţei, imparţialităţii şi reputaţiei profesionale a
judecătorilor şi procurorilor etc., la iniţiativa unor organizaţii ale societăţii civile, precum Asociaţia Baroului
American (Iniţiativa pentru Europa Centrală şi de Est), Transparency International România sau Societatea
pentru Justiţie (SoJust), această enumerare având, de altfel, caracter exemplificativ.
      Se impune totodată menţionată editarea în cursul anului 2007, de către Asociaţia Magistraţilor din
România, a unui Ghid de aplicare a Codului deontologic al Magistraţilor, cu colaborarea unor reprezentanţi ai
Consiliului Superior al Magistraturii, Institutului Naţional al Magistraturii, a Fundaţiei Konrad Adenauer şi a
Centrului de Resurse Juridice.




198
   Institutul Român pentru Drepturile Omului a sprijinit constant aprofundarea de către judecători şi procurori a cunoştinţelor
legate de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, prin furnizarea unor lucrări de documentare; la sfârşitul anului
2006 IRDO a pus la dispoziţia acestora 2000 de exemplare din lucrarea „Din jurisprudenţa CEDO. Cazuri cu privire la
România” şi 1500 de exemplare din lucrarea „Principalele instrumente internaţionale privind drepturile omului la care
România este parte”-2 vol., distribuite în teritoriu prin intermediul CSM.
                                                                                                                          352
 5.5.2. Relaţii bilaterale ale Consiliului Superior al Magistraturii cu alte consilii judiciare din Europa


        În cadrul relaţiilor bilaterale cu instituţii similare din Europa, Consiliul Superior al Magistraturii a
efectuat o vizită la invitaţia Consiliului Naţional al Puterii Judiciare din Polonia şi a primit vizita a două
consilii omologe, din Belgia şi Bulgaria.
        Vizitele au avut ca obiective promovarea în cadrul relaţiilor cu aceste state a rolului Consiliului
Superior al Magistraturii în sistemul judiciar, precum şi realizarea unui schimb de opinii asupra modului de
îndeplinire a principalelor atribuţii şi consolidarea spaţiului de justiţie în Europa.
        Astfel, la invitaţia Consiliului Superior al Magistraturii, în perioada 21-24 aprilie 2007, delegaţia
Consiliului Superior al Justiţiei din Belgia, condusă de către preşedintele acestuia, a efectuat o vizită la
Bucureşti, vizită ce s-a înscris în cadrul relaţiilor de promovare a relaţiilor de colaborare cu consiliile judiciare
din cadrul Reţelei Europene a Consiliilor Judiciare.
        Ulterior, în luna mai 2007, la invitaţia Consiliului Superior al Magistraturii a avut loc vizita la
Bucureşti a reprezentanţilor Consiliului Superior al Justiţiei din Bulgaria, ocazie cu care s-a convenit încheierea
unui Protocol de colaborare între această instituţie şi Consiliul Superior al Magistraturii din România, protocol ce a
fost semnat la data de 18 mai 2007.
        La invitaţia Consiliului Naţional al Puterii Judiciare din Polonia, în perioada 24- 26 septembrie 2007,
reprezentanţii Consiliului Superior al Magistraturii au efectuat o vizita în Polonia, cu scopul de a dezvolta
relaţiile de colaborare intre cele doua consilii. Această vizită a reprezentat o continuare a bunelor relaţii
existente între cele două consilii, concretizată şi prin participarea delegaţiei Consiliului Superior al
Magistraturii, condusă de către preşedintele său, la celebrarea celei de a 90-a Aniversări a restaurării sistemului
judiciar pe teritoriul Poloniei ce a avut loc în perioada 17-19 iunie 2007.


        5.5.3. Relaţiile cu alte consilii judiciare în cadrul Reţelei Europene a Consiliilor Judiciare


        Începând cu anul 2007, Consiliul Superior al Magistraturii a dobândit statutul de membru cu drepturi
depline în cadrul Reţelei Europene a Consiliilor Judiciare, eveniment marcat într-un cadru oficial, cu
ocazia participării la Adunarea Generală a Reţelei Europene a Consiliilor Judiciare, ce a avut loc în perioada
6-8 iunie 2007, la Bruxelles.
        Întâlnirea din 6 - 8 iunie 2007 a Reţelei Consiliilor Europene a Consiliilor Judiciare a fost găzduită de
Înaltul Consiliu Judiciar din Belgia, având drept temă centrală “Separaţia puterilor în secolul XXI”.
        Consiliul Superior al Magistraturii a fost reprezentat la această reuniune de către membri ai Consiliului
şi personal din aparatul tehnic. În cadrul dezbaterilor în sesiune plenară şi în grupurile de lucru au fost


                                                                                                                 353
prezentate rapoartele grupurilor de lucru şi al Secretarului General şi s-au purtat, de asemenea, discuţii
referitoare la elaborarea programului de activităţi al Reţelei şi la organizarea şi funcţionarea acesteia.
       Cu acest prilej, Adunarea Generală a Reţelei Europene a Consiliilor judiciare a decis constituirea a
şase noi grupuri de lucru pentru perioada 2007-2008, prin reorganizarea grupurilor anterioare, pe
următoarele domenii de interes: „Încredere reciprocă”, „Răspunderea judecătorilor”, „E-Justiţie”,
„Managementul calităţii” , „Încrederea publică în justiţie”, „Justiţia penală în Uniunea Europeană”. România a
desemnat membri ai Consiliului şi ai aparatului tehnic în toate aceste grupuri de lucru.
        Prima întâlnire a grupului de lucru “Managementul calităţii” a avut deja loc la Haga, la 19 octombrie
2007, cea a grupului de lucru „Justiţia penală în UE” a avut loc la data de 16 noiembrie 2007, la Roma, iar
cea a grupului de lucru “Încredere reciprocă” a avut loc la 26 noiembrie 2007, la Bruxelles. De asemenea, la
începutul anului 2008 sunt programate : întâlnirea grupului de lucru “E-justice (15 ianuarie 2008, Madrid), o
nouă întâlnire a grupului “ Managementul calităţii „ ( 24-25 ianuarie 2008, Vilnius), întâlnirea grupului de lucru
“ Încrederea publică în justiţie “ (21 ianuarie 2008, Varşovia). Grupurile din cadrul Reţelei vor continua să se
reunească şi pe durata anului 2008, până la următoarea Adunare Generală a acesteia, ce va avea loc la
Budapesta.
        Implicarea Consiliului în activităţile Reţelei s-a concretizat prin                continuarea participării
reprezentanţilor Consiliului la întâlnirile grupurilor de lucru ale acesteia, în domeniile constituite pentru
perioada 2006-2007: managementul sistemului judiciar (grupul “Misiune şi viziune”, ce s-a întrunit la
Bucureşti, pe 2 februarie 2007, la Rovaniemi, în Finlanda, pe 30 martie 2007 şi la Bruxelles, pe 5 iunie 2007),
managementul performanţei (grupul „Performanţa sistemului judiciar”, ce s-a întrunit la Roma pe 28 martie
2007), responsabilitate şi independenţă în finanţarea instanţelor (grupul „Finanţarea instanţelor şi
responsabilitatea din perspectiva independenţei”, ce s-a reunit la Varşovia la datele de 26 februarie şi 20 mai
2007), precum şi la întâlnirile grupurilor de lucru pentru 2007-2008, astfel cum deja s-a menţionat.
        Fiecare participare a reprezentanţilor Consiliului la întâlnirile grupurilor de lucru a avut drept urmare
redactarea de rapoarte, ce au fost prezentate Plenului Consiliului, grupurilor de lucru interne ale CSM şi au
fost publicate pe site-ul CSM .
        La propunerea conducerii Reţelei, întâlnirea din 2009 a Reţelei va avea loc la Bucureşti, sub
coordonarea Consiliului Superior al Magistraturii din România.
        O Adunare Generală Extraordinară a Reţelei Europene a Consiliilor Judiciare a avut loc la data de 5
noiembrie 2007, având drept obiectiv semnarea noului Statut al Reţelei. Noul Statut prevede o serie de
modificări esenţiale referitoare la finanţarea Reţelei (stabilirea unei cotizaţii anuale pentru membrii acesteia),
bugetul anual şi administrarea conturilor, dobândirea personalităţii juridice prin transformarea acestei structuri
într-o asociaţie internaţională cu scop nelucrativ, precum şi schimbări structurale, legate de stabilirea unui
sediu şi a unui secretariat cu activitate permanentă în cadrul RECJ.

                                                                                                               354
        Ca urmare a semnării noului statut, s-au constituit două comitete de redactare a documentelor
necesare transformării Reţelei în organism cu activitate permanentă. Consiliul Superior al Magistraturii din
România urmează a fi reprezentat de un membru la aceste întâlniri de lucru, prima fiind programată pentru
luna ianuarie 2008, la Bruxelles.


        5.5.4. Relaţiile Consiliului Superior al Magistraturii cu alte instituţii internaţionale
        În anul 2007, conducerea şi alţi reprezentanţi ai Consiliului Superior al Magistraturii s-au întâlnit cu
prim-colaboratorii ambasadelor Statelor Membre ale Uniunii Europene, cu ambasadori ai Olandei şi
Germaniei, cu ministrul justiţiei din Serbia, cu delegaţia Bundestagului din Germania, cu ministrul justiţiei din
Norvegia şi cu ministrul justiţiei din Estonia, cu magistraţi din ţări membre ale Uniunii Europene, veniţi în
vizite de studiu în România, în scopul unei mai bune cunoaşteri a rolului, competenţei şi modului de
funcţionare ale instituţiilor din aceste ţări.
        Reprezentanţii Consiliului Superior al Magistraturii au participat la 4 reuniuni organizate sub egida
Forumului Crans Montana, ce au avut ca teme de dezbateri securitatea internă şi globală din regiunea sud-
estului Europei şi zonele învecinate, promovarea unei guvernări globale, criminalitatea transfrontalieră şi
securitatea naţională şi globală din regiunea Orientului Mijlociu.
        Peste 20 de reprezentanţi ai Consiliului Superior al Magistraturii şi alţi magistraţi au participat la
diferite conferinţe şi evenimente internaţionale pe teme de interes pentru sistemul judiciar din România, în
scopul însuşirii celor mai bune practici europene în domeniul justiţiei.
        În acest context, este de remarcat faptul că în cadrul Conferinţei Internaţionale a Autorităţilor
Judiciare, organizate din iniţiativa Consiliului Naţional pentru Justiţie din Ungaria, în perioada 11-12 iunie
2007, la Budapesta a fost semnată Declaraţia comună a Consiliilor Judiciare din Europa privind independenţa justiţiei.
        De asemenea, Consiliul a fost informat periodic cu privire la lucrările Comisiei pentru
Eficientizarea Justiţiei din cadrul Consiliului Europei şi cele ale Consiliului Consultativ al
Judecătorilor Europeni, organisme reprezentate de persoanele desemnate din cadrul Ministerului Justiţiei,
respectiv din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, implicându-se totodată activ în formularea punctelor de
vedere şi în transmiterea informaţiilor privind sistemul judiciar din România.
         În acest sens, Consiliul Superior al Magistraturii este reprezentat de Secretarul General al instituţiei la
Comisia pentru Eficientizarea Justiţiei a Consiliului Europei, în calitate de corespondent.
        Prin prezenţa unei echipe mixte de judecători şi procurori români la manifestarea organizată în
perioada 15-18 noiembrie 2007 de Consiliul Puterii Judiciare din Olanda, intitulată “Procese simulate
internaţionale”, a fost prezentat specificul procesului penal din România, inclusiv purtarea robelor asociate
funcţiilor de judecător, procuror, grefier, avocat.


                                                                                                                     355
        O prioritate în activitatea de relaţii internaţionale a Consiliului, a reprezentat-o încurajarea şi
sprijinirea participării magistraţilor la conferinţe şi seminarii organizate de universităţi prestigioase
din Europa ori de instituţii europene, în scopul îmbunătăţirii pregătirii acestora în diferite ramuri de drept,
în special în domeniul dreptului comunitar.
        Astfel, la seminariile organizate în anul 2007 de Academia de Drept European de la Trier au participat 29
de magistraţi în cadrul unui număr de 11 sesiuni de conferinţe pe teme privind dreptul european al muncii,
dreptul european al companiilor, cazierul judiciar în statele Uniunii Europene ş.a.m.d.
        Criteriile utilizate pentru aprecierea oportunităţii acestor deplasări au fost următoarele: cunoaşterea
limbilor străine, specializarea magistratului în domeniul respectiv de activitate, complementaritatea cu formele
de perfecţionare profesională anterioare.
        De asemenea, la seminariile organizate de către Institutul de Administraţie Publică din Luxemburg 18
magistraţi români au participat la 10 seminarii de pregătire pe teme precum: dreptul european al afacerilor,
protecţia consumatorilor, dezvoltare calitativă în domeniul judiciar, criminalitate economică ş.a.m.d.
        Un număr de patru magistraţi au participat cu sprijinul ABA-CEELI (Asociaţia Baroului American -
Iniţiativa de cooperare în Europa Centrală şi de Est) la un seminar pe teme de criminalitate economică.
        Aceeaşi asociaţie amintită anterior a derulat două importante proiecte, unul pe tema mandatelor de
arestare şi percheziţie şi un altul pe tema violenţei în familie, care au avut ca urmare elaborarea unor rapoarte
ce conţin informaţii utile autorităţilor judiciare române pentru a contribui la o revizuire avizată a cadrului
legislativ în materiile respective, fiind accesibile pe site-ul Consiliului Superior al Magistraturii.
        Fundaţia Germană pentru Cooperare Juridică Internaţională a organizat două stagii de pregătire profesională,
cu durata de două săptămâni, unul în domeniul dreptului privat, cu specializare în sistemul de drept civil şi
comercial german,      la care a participat un expert din cadrul departamentului de formare continuă al
Institutului Naţional al Magistraturii şi un altul în domeniul dreptului penal, organizat pentru judecători şi
procurori, la care a participat şi un judecător român.
        Competenţa Consiliului Superior al Magistraturii în materia relaţiilor internaţionale vizează şi
emiterea avizelor pentru deplasări internaţionale ale magistraţilor la seminarii, conferinţe, simpozioane
etc. în străinătate. Astfel, Consiliul Superior al Magistraturii a emis 153 avize favorabile pentru deplasările
internaţionale ale magistraţilor. Aceste avize se comunică solicitantului, precum şi Institutului Naţional al
Magistraturii şi Direcţiei de resurse umane şi organizare a Consiliul Superior al Magistraturii, pentru
înregistrare în dosarul profesional al magistratului.




                                                                                                               356
         5.5.5. Relaţia cu Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni199
         A. Consiliul Europei acordă o importanţă deosebită statutului judecătorilor şi calităţii sistemului
judiciar, pornind de la principiul preeminenţei dreptului, promovării şi protecţiei drepturilor omului şi
libertăţilor fundamentale, care nu se pot concretiza decât prin realizarea unei puteri judecătoreşti puternice şi
independente.
         În acest context, Consiliul Europei vizează, pe de-o parte consolidarea puterii judiciare în statele
membre, având ca scop asigurarea respectului reciproc al puterilor legislative, executive şi judiciare şi, pe de
altă parte, creşterea încrederii europenilor în justiţie.
         Ţinând cont de cele două obiective, Comitetul de Miniştri                      a creat în anul 2000 Consiliul
Consultativ al Judecătorilor Europeni ( CCJE ).
         Sub aspectul compunerii CCJE, statele membre au facultatea de a fi reprezentate. Membrii se aleg din
cadrul instanţei naţionale ce veghează asupra independenţei şi imparţialităţii judecătorilor, precum şi dintre
judecătorii ce au cunoştinţe aprofundate asupra problemelor privind funcţionarea sistemelor judiciare şi în
funcţie de integritatea lor personală.
         În cadrul CCJE au statut de observatori state ca Saint-Siege, SUA, Canada, Japonia şi Mexic, precum
şi reprezentanţi ai Asociaţiei Europene a Magistraţilor, Magistraţii Europeni pentru Democraţie şi Libertăţi
( MEDEL ) şi Federaţia Europeană a Judecătorilor Administrativi. Comisia Europeană şi Secretariatul
General al Consiliului Uniunii Europene sunt, de asemenea invitaţi să participe la activităţile CCJE.
         De asemenea la cea de-a opta Reuniune Plenară a CCJE ce a avut loc în perioada 21-23 noiembrie
2007 la Strasbourg s-a decis în unanimitate acordarea statutului de observator Reţelei Europene a Consiliilor
de Justiţie ( RECJ ) conform rezoluţiei Res ( 2005 ) 47 a Comitetului de Miniştrii.


         CCJE are mai multe atribuţii.
         1. Astfel, acţiunea CCJE se înscrie în cadrul realizării dreptului la un tribunal independent şi imparţial,
conform art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, materializându-se în crearea cadrului necesar
punerii în valoare a dreptului, în scopul dezvoltării preeminenţei dreptului şi protecţiei efective a drepturilor
omului în rândul statelor democratice.
           CCJE are ca sarcină punerea în valoare a Programului cadru de acţiune globală pentru judecători în
Europa, adoptat la 7 februarie 2001, de către Comitetul de Miniştri, în vederea creşterii rolului judecătorilor în
statele membre.
           El are, în primul rând, funcţia de consiliu pentru problemele cu caracter general privind
independenţa, imparţialitatea şi competenţa judecătorilor, ce se concretizează în elaborarea de avize aflate în

199
   Materialul prezentat în cadrul acestei secţiuni a fost redactat de către doamna judecător dr. Rodica Aida Popa, judecător la
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi reprezentantul României în cadrul Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni.
                                                                                                                             357
atenţia Comitetului de Miniştri. CCJE poate să fie sesizat cu o cerere de elaborare a unui aviz, formulată de un
alt organ al Consiliului Europei.
         2.CCJE este chemat să asigure o asistenţă practică în vederea ajutorării statelor să se conformeze
normelor referitoare la judecători.
         3.CCJE are ca sarcină luarea de măsuri pentru încurajarea parteneriatului în domeniul judiciar între
tribunale, judecători şi asociaţii ale judecătorilor.
         Deşi avizele formulate de CCJE ţin cont de situaţiile naţionale existente (se elaborează chestionare pe
problema ce face obiectul avizului, ce sunt trimise statelor membre şi ale căror răspunsuri sunt evaluate), se
constituie înainte de toate în propuneri novatoare pentru îmbunătăţirea statutului judecătorilor şi serviciului
privind justiţiabilii.
         Până în prezent CCJE a elaborat zece avize, astfel:
    §    avizul nr. 1 ( 2001 ) asupra normelor referitoare la independenţa şi inamovibilitatea judecătorilor (
         Recomandarea nr. R ( 94 ) 12 asupra independenţei, eficacităţii şi rolului judecătorilor şi pertinenţa
         normelor pe care le consacră şi toate celelalte norme internaţionale pentru problemele prezente în
         aceste domenii;
    §    avizul nr. 2 ( 2001 ) referitor la finanţarea şi gestiunea tribunalelor prin prisma eficacităţii justiţiei şi a
         dispoziţiilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului;
    §    avizul nr. 3 ( 2002 ) asupra principiilor şi regulilor privind imperativele profesionale aplicabile
         judecătorilor şi în mod deosebit a deontologiei, comportamentelor incompatibile şi imparţialităţii;
    §    avizul nr. 4 ( 2003 ) privind formarea iniţială şi continuă specifice judecătorilor la nivel naţional şi
         european;
    §    avizul nr. 5 ( 2003 ) referitor la regulile şi practicile privind desemnările la Curtea Europeană a
         Drepturilor Omului;
    §    avizul nr. 6 ( 2004 ) asupra procesului echitabil într-un termen rezonabil şi rolul judecătorilor în acest
         proces, luând în considerare modurile alternative de rezolvare a litigiilor;
    §    avizul nr. 7 ( 2005 ) „Justiţia şi societatea”;
    §    avizul nr. 8 ( 2006 ) „Rolul judecătorilor în protecţia statului de drept şi a drepturilor omului în
         contextul terorismului”;
    §    avizul nr. 9 ( 2006 ) „Rolul judecătorilor naţionali în aplicare efectivă a dreptului internaţional şi
         european”;
    §    avizul nr. 10 ( 2007 ) „Consiliul de Justiţie în serviciul societăţii”.


         B. Mandatul CCJE pentru 2006-2007


                                                                                                                   358
        a. Adoptarea în 2006 a unui aviz în atenţia Comitetului de Miniştri asupra rolului judecătorului şi
echilibrul între protecţia interesului public şi drepturile omului în contextul luptei contra terorismului.
        În cadrul acestei teme, CCJE va examina problemele figurând în programul cadru de acţiune globală
pentru judecători în Europa:
    §   aplicarea de către judecătorii naţionali a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi a jurisprudenţei
        Curţii Europene a Drepturilor Omului, a dreptului comunitar şi a altor instrumente juridice
        internaţionale pertinente;
    §   dialogul între organele jurisdicţionale naţionale şi europene;
    §   disponibilitatea de informare şi de documentare asupra ansamblului textelor internaţionale pertinente.
        Această lucrare va fi efectuată pe baza răspunsurilor delegaţiilor la un chestionar şi a unui raport
pregătit de un specialist şi a unui aviz pregătit de grupul de lucru al CCJE în 2006 în coordonare cu Comitetul
director pentru Drepturile Omului ( CDDH ) şi cu Comitetul consilierilor juridici asupra dreptului
internaţional public ( CAHDI );


        b. Adoptarea în 2007 a unui aviz în atenţia Comitetului de Miniştri asupra structurii şi rolului
Consiliului Superior al Magistraturii sau a unui organ independent echivalent, ca element indispensabil într-un
stat de drept, ca echilibru între puterile legislativă, executivă şi judecătorească;
        În cadrul acestei teme, CCJE va studia situaţia existentă în statele membre şi asupra problemelor
următoare figurând în programul cadru de acţiune globală pentru judecători în Europa:
    §   garanţiile independenţei puterii judecătoreşti în statele membre la nivelurile constituţional, legislativ şi
        instituţional;
    §   punerea în aplicare sau dezvoltarea instanţelor independente de puterile legislative şi/sau executive, cu
        atribuţii de gestionare a carierii judecătorilor.
        Această lucrare va fi efectuată pe baza răspunsurilor delegaţiilor la un chestionar, a unui raport pregătit
de către un specialist, a rezultatelor Conferinţei europene a judecătorilor asupra temei şi a unui proiect de aviz
pregătit de grupul de lucru al CCJE în 2007 în consultare cu Comisia de la Veneţia;
        c. Pregătirea, în atenţia Comitetului de Miniştri a unui raport conţinând propunerile concrete privind
măsurile necesare asigurării unei bune folosiri a avizelor, de către CCJE în statele membre;
        d. Asigurarea unei asistenţe practice în vederea ajutorării statelor în a se conforma normelor
Consiliului Europei privind judecătorii;
        e. Elaborarea textelor sau avizelor la cererea Comitetului de Miniştri sau a altor organe ale Consiliului
Europei;
        f. Încurajarea parteneriatului în domeniul judiciar între tribunale, judecători şi asociaţiile de judecători.


                                                                                                                  359
        Structurile şi metodele de lucru:
        CCJE este un organ consultativ al Comitetului de Miniştri, în vederea elaborării de avize asupra
problemelor cu caracter general privind independenţa, imparţialitatea şi competenţa judecătorilor. În acest
scop, Consiliul consultativ lucrează în cooperare cu Comitetul European de Cooperare Juridică ( CDCJ ), cu
Comitetul European pentru Probleme Criminale ( CDPC ) şi, conform subiectelor, cu alte comitete sau
instanţe.
        CCJE dispune de un birou compus din preşedinte, vicepreşedinte şi din alţi doi membrii ai
comitetului.
        Pentru îndeplinirea mandatului său, Consiliul consultativ poate crea organe subordonate şi poate
organiza audienţe şi, în egală măsură, recurs la specialişti.
        CCJE poate desemna un reprezentant pentru a răspunde invitaţiilor de asistenţă la reuniunile
instanţelor din Consiliul Europei, al căror mandat presupune activităţi privind justiţia, între altele Comisia
Europeană pentru Eficientizarea Justiţiei ( CEPEJ ), Consiliul Consultativ al Procurorilor Europeni ( CCPE )
şi Comitetul Director privind Media şi Noile Servicii de Comunicare ( CDMC ). Pe de altă parte, CCJE va lua
măsurile proprii pentru dezvoltarea cooperării privind problemele justiţiei cu instanţele, în mod deosebit
stabilind modalităţile de lucru, care îi va permite să aducă, în timp util, contribuţiile necesare solicitate în
cadrul lucrărilor celorlalte instanţe.
        Mandatul a luat sfârşit la 31 decembrie 2007.


        C. Reprezentantul României la Consiliul Consultativ al Judecătorilor Europeni a fost desemnat prin
ordinele ministrului justiţiei nr. 728/C/2005 şi respectiv 2439/C/2007 în persoana doamnei judecător dr.
Rodica Aida Popa de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia Penală.
        În anul 2007, în calitatea mai sus arătată a fost elaborat răspunsul la chestionarul întocmit de CCJE cu
privire la consiliul de justiţie, respectiv Consiliul Superior al Magistraturii din România, în care au fost
prezentate în detaliu aspectele de organizare, structură, atribuţii, resurse ale acestuia, cu referinţe la Constituţia
României, Legea nr. 317/2004 cu modificările ulterioare, Regulamentul de organizare şi funcţionare al CSM,
răspuns ce a fost postat pe site-ul CCJE, fiind valorificat în materialul de sinteză întocmit de un expert,
România fiind nominalizată alături de alte state la diferite componente privind consiliul de justiţie, material ce
ulterior a stat la baza elaborării proiectului celui de-al zecelea aviz a CCJE. Răspunsul României la chestionarul
menţionat se regăseşte într-un amplu material al CCJE ce cuprinde răspunsurile statelor membre ale
Consiliului Europei şi membre ale CCJE.
        De asemenea, reprezentantul României la CCJE a participat alături de reprezentantul Consiliul
Superior al Magistraturii, doamna judecător dr. Angela Hărăstăşanu la cea de-a treia Conferinţă a Judecătorilor
Europeni cu tema „Ce fel de Consiliu pentru Justiţie ?”organizată de Consiliul Europei la iniţiativa Consiliului

                                                                                                                 360
Consultativ al Judecătorilor Europeni ( CCJE ), în colaborare cu Reţeaua Europeană a Consiliilor Pentru
Justiţie ( ENCJ ) şi cu sprijinul Consiliului Superior al Magistraturii din Italia şi Ministerului de Justiţie din
Italia, ce a avut loc la Roma, în perioada 26-27 martie 2007, unde au fost discutate mai multe aspecte
referitoare la rolul, misiunea unui organ distinct care să garanteze independenţa justiţiei, componenţa unui
asemenea organ, evidenţiindu-se faptul că o structură mixă formată din judecători, procurori, reprezentanţi ai
societăţii civile, la rândul lor din partea mai multor categorii sociale, poate asigura realizarea în condiţii optime
a importantelor sarcini pe care trebuie să le aibă un asemenea organ, în procesul de recrutare şi numire a
magistraţilor, în formarea acestora, în asigurarea unor criterii a calităţii activităţii judiciare în general, a
resurselor, în asigurarea unei transparenţe asupra activităţii sale, în protecţia imaginii magistraţilor etc.
        Doamna Judecător dr. Angela Hărăstăşanu, reprezentantul Consiliului Superior al Magistraturii din
România a prezentat un material cu tema „Protecţia şi promovarea imaginii justiţiei fac parte din atribuţiile
Consiliului ?”.
        Reprezentantul României la CCJE la această conferinţă a subliniat printr-o intervenţie necesitatea
existenţei unei structuri mixte a consiliului de justiţie, această structură, asigurând dintr-o dublă perspectivă,
atât internă a corpului magistraţilor, cât şi externă, a societăţii civile, care s-ar impune a fi mai semnificativă, o
creştere a calităţii activităţii judiciare în toate componentele sale.
        În perioada 21-23 noiembrie 2007 a avut loc la Strasbourg cea de-a opta Reuniune Plenară a
Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni din cadrul Consiliului Europei, asupra lucrărilor acesteia
fiind întocmit un raport de către reprezentantul României.
        În cadrul acestei reuniuni a fost amplu discutat proiectul avizului nr. 10 privind „Consiliul de Justiţie
în serviciul societăţii”, respectiv rolul, misiunea, structura acestuia, atribuţii, iar apoi în detaliu propunerile
făcute de delegaţiile unor state şi organisme.
       În calitatea sa reprezentantul României la cea de-a opta Reuniune Plenară a Consiliului Consultativ al
Judecătorilor Europeni ( CCJE ) a susţinut propunerea formulată de delegaţia Belgiei şi a reprezentantului
Reţelei Europene a Consiliilor de Justiţie ca dispoziţiile acestui aviz să fie aplicabile şi Statelor în care structura
autorităţii judiciare, mai ales a consiliului de justiţie, cuprinde judecători şi magistraţi ai Ministerului Public, aşa
cum este cazul în Belgia, Franţa sau Italia, pornind de la realitatea concretă a structurii actuale a Consiliului
Superior al Magistraturii din România în a cărei componenţă se află şi judecători şi procurori, potrivit
dispoziţiilor constituţionale şi a legii speciale privind Consiliul Superior al Magistraturii.
        Au fost ample dezbateri ale delegaţiilor mai multor state, precum şi ale membrilor grupului de lucru,
luându-se în final decizia unei note de subsol în cadrul acestui aviz care să cuprindă menţiunea că, Consiliul
Consultativ a Judecătorilor Europeni a ales a se concentra asupra rolului consiliilor de justiţie privind pe
judecători, conform misiunii generale, ceea ce nu reprezintă un obstacol în aplicarea prezentului aviz
consiliilor compuse din judecători şi procurori, însă mai ales celor care sunt compuse numai din judecători.

                                                                                                                   361
Aspectele eventuale privind procurorii nu sunt tratate în prezentul aviz, ele putând fi examinate într-un stadiu
ulterior, în materia cooperării cu Consiliul Consultativ al Procurorilor Europeni ( CCPE ).
        Ulterior, în urma dezbaterilor şi propunerilor făcute asupra conţinutului avizului nr. 10 s-a decis
supunerea acestuia Comitetului de Miniştri pentru a putea fi luate măsurile corespunzătoare şi transmis acest
aviz statelor în vederea asigurării traducerii acestuia. Totodată a fost lansată invitaţia Comitetului de Miniştri
de a transmite acest aviz Comisiei de la Veneţia, precum şi altor comitete ale Consiliului Europei.
        În cadrul mandatului CCJE pe anul 2008 va sta în atenţia Comitetului de Miniştri un aviz asupra
calităţii hotărârilor judecătoreşti ce va avea ca obiect examinarea în mod deosebit a elementelor constitutive
ale calităţii unei hotărâri judecătoreşti şi va propune mijloacele concrete pentru ameliorarea calităţii hotărârilor
judecătoreşti, ţinând cont în mod special de satisfacerea justiţiabilului.
        În ceea ce priveşte avizul ce va fi elaborat în anul 2008 se va pregăti un chestionar asupra acestei teme,
în vederea redactării unui document pregătitor precum şi a avizului arătat.
        În cadrul discuţiilor asupra chestionarului mai sus menţionat, reprezentantul României a propus
examinarea calităţii hotărârii judecătoreşti şi prin prisma caracterului său executoriu, mai ales a hotărârilor
penale cu relevanţă pentru cooperarea penală internaţională, respectiv a celor privind mandatul de arestare
european, de recunoaştere a hotărârilor, transfer persoane condamnate etc., respectiv a necesităţii existenţei
unor criterii concrete în scopul unei redactări clare, concise pentru o executare eficientă.
        Această propunere a fost susţinută de către reprezentantul delegaţiei Austriei în elaborarea avizului
privind calitatea hotărârilor judecătoreşti, însă în urma dezbaterilor s-a stabilit ca aceasta să fie avută în vedere
în mod concret în elaborarea avizului pe anul 2009 privind relaţia judecători - procurori.
        De asemenea, reprezentantul României a prezentat un material scris asupra situaţiei actuale a
modificărilor reglementărilor privind răspunderea materială, disciplinară a magistraţilor în materie penală, art.
507 din Codul de procedură penală şi art. 99 lit. h din Legea nr. 303/2004, după Declaraţia adoptată de CCJE
la cea de-a şaptea Reuniune Plenară, a acţiunilor întreprinse de Consiliul Superior al Magistraturii, precum şi a
poziţiei acestuia faţă de aspectele arătate.
        Materialul întocmit a avut la bază amplul răspuns al Consiliului Superior al Magistraturii transmis, ca
urmare a solicitării privind comunicarea stadiului actual al modificărilor legislative în materia mai sus enunţată,
problemă supusă discuţiei în şedinţa Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din data de 11 octombrie
2007.
        În conţinutul acestui material au fost arătate dispoziţiile legale concrete ce au suscitat reacţii ale
magistraţilor, succesiunea acţiunilor întreprinse de Asociaţia Naţională a Magistraţilor în plan naţional şi
internaţional, propunerile făcute de Consiliul Superior al Magistraturii de modificare a normelor arătate,
răspunsul dat de Consiliu Ministerului Economiei şi Finanţelor, împrejurarea că până în prezent nu au fost


                                                                                                                362
aduse alte modificări textelor enunţate, aprecierea necesităţii supunerii dezbaterii magistraţilor a propunerilor
de modificare a art. 99 lit. h din Legea nr. 303/2004.
        CCJE a luat act de explicaţiile date de către reprezentantul delegaţiei CCJE al României privind
legislaţia referitoare la statutul judecătorilor în ţara sa şi s-a decis menţinerea acestui punct pe ordinea de zi a
lucrărilor CCJE.
        În scopul asigurării unei bune cunoaşteri a avizelor emise de Consiliul Consultativ al Judecătorilor
Europeni, potrivit recomandărilor raportului Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei privind buna
folosire a avizelor, reprezentantul României a solicitat Consiliului Superior al Magistraturii ca traducerea
avizelor în limba română să poată fi comunicată şi Consiliului Europei, pentru postarea acestora pe site-ul
CCJE.
        Astfel, traducerea în limba română până în prezent a nouă avize din cele zece a fost comunicată CCJE
care a afişat pe site-ul acestuia conţinutul primelor 9 avize şi în limba română, urmând ca cel de-al zecelea aviz
,după aducerea la cunoştinţa Plenului CSM, să fie tradus şi difuzat.
        Până în prezent avizele emise de CCJE se regăsesc pe site numai în limbile engleză, franceză, germană,
spaniolă, estoniană, macedoneană, română şi rusă.


        5.5.6. Programe cu finanţare europeană


        Începând cu anul 2005, Consiliul Superior al Magistraturii este Autoritate de Implementare pentru
programele Phare de care beneficiază, precum şi pentru programele ai căror beneficiari sunt Institutul
Naţional al Magistraturii şi Şcoala Naţională de Grefieri, instituţii aflate, conform legii, în coordonarea CSM.
        Unitatea de implementare a proiectelor Phare (UIP) reprezintă acea structură organizatorică în
cadrul Consiliului Superior al Magistraturii responsabilă cu coordonarea şi monitorizarea programării,
implementării tehnice, raportării şi evaluării asistenţei financiare nerambursabile Phare.


        A. Programul Phare 2004


        Conform Memorandumului de Finanţare PHARE 2004, Consiliul Superior al Magistraturii a
beneficiat de două proiecte cu finanţare nerambursabilă europeană, Institutul Naţional al
Magistraturii beneficiază de două proiecte, iar Şcoala Naţională de Grefieri de două proiecte, după
cum urmează:
                •   Proiectul de Twinning RO 2004/IB/JHA-01 “Asistenţă de Twinning pentru Consiliul Superior al
                    Magistraturii”;
                •   Proiectul Phare RO 2004/016- 772.01.04-02 „Dotarea CSM cu facilităţi corespunzătoare”;
                                                                                                               363
                  •    Proiectul Phare RO 2004/016-772.01.04-06 „Îmbunătăţirea accesului la informaţii pentru cursanţii
                       INM din cămin şi pentru magistraţi”;
                  •    Proiectul Phare RO 2004/016-772.01.04-08 – Continuarea asistenţei pentru INM;
                  •    Proiectul Phare RO 2004/016-772.01.04-09 – Continuarea asistenţei pentru dezvoltarea SNG;
                  •    Proiectul Phare RO 2004/016-772.01.04-10 – Îmbunătăţirea procesului de pregătire la SNG.


    •    Proiectul de Twinning RO 2004/IB/JHA-01 “Asistenţă de Twinning pentru Consiliul
         Superior al Magistraturii”


         Convenţia de Twinning RO 2004/IB/JHA-01, aprobată de Plenul CSM în luna august 2005 a fost
semnată la data de 11 aprilie 2006, după aprobarea ei de către Comisia Europeană, partenerul de proiect fiind
Fundaţia Germană pentru Cooperare Juridică Internaţională. Implementarea proiectului a început la data de
11 aprilie 2006 şi se va încheia la 30 noiembrie 2007. Bugetul programului a fost de 1.500.000 euro, din care
1.200.000 euro fonduri nerambursabile PHARE şi 300.000 euro fonduri de cofinanţare.
         Plenul CSM a fost informat lunar în legătură cu activităţile derulate în cadrul programului. Activităţile
au avut drept scop pregătirea personalului Consiliului în domeniile de activitate ale instituţiei, cu accent asupra
însuşirii unor cunoştinţe compatibile cu modele europene din statele membre.
         Astfel, în cadrul proiectului finalizat la data de 30 noiembrie 2007, s-au derulat un număr de 99
seminarii şi workshop-uri, 2 vizite de studiu şi 13 internshipuri. Conform prevederilor Convenţiei, la
finalul fiecărui seminar au fost redactate rapoarte comune, ce conţin concluzii şi recomandări. Rapoartele au
fost prezentate şi aprobate de către Plenul CSM şi ulterior transmise departamentelor aparatului propriu sau
grupurilor de lucru constituite în cadrul Consiliului, după caz.
         Din punct de vedere bugetar, a fost cheltuită din bugetul de co-finanţare aferent programului de
twinning (300.000 euro) suma de 169.368,75 EURO (conform TPR luna decembrie 2007).
         În cadrul acestui program a fost realizat un număr considerabil de activităţi menite a servi nevoilor
existente în sistemul judiciar din România. Eforturile s-au concentrat în permanenţă asupra Consiliului
Superior al Magistraturii, sprijinindu-l în asumarea rolului său de garant al independenţei justiţiei, atât cu
privire la cadrul normativ corespunzător pentru exercitarea rolului său, cât şi cu privire la îmbunătăţirea
capacităţii instituţionale şi a performanţei operaţionale ale Consiliului, în acord cu atribuţiile sale extinse şi cu
cele mai bune practici din statele membre UE. Cele mai importante teme au privit Dezvoltarea relaţiilor CSM,
instanţelor şi parchetelor cu publicul, presa şi cu toţi ceilalţi actori implicaţi în sistemul judiciar; Dezvoltarea rolului CSM de
coordonator al activităţii INM şi SNG; Întărirea capacităţii administrative a Consiliului Superior al Magistraturii; Întărirea
capacităţii inspecţiei judiciare din cadrul CSM.

                                                                                                                              364
        Fiind dezbătute toate aspectele esenţiale ale administrării justiţiei şi bucurându-se de participarea a
peste 500 de magistraţi şi a peste 30 de experţi străini, se poate afirma că funcţionarea sistemului judiciar
din România a fost consolidată, în sensul preluării celor mai bune modele oferite de statele membre UE în
privinţa administrării sistemului judiciar.


    •   PHARE RO 2004/016 - 772.01.04-02 “Dotarea CSM cu facilităţi corespunzătoare”


        Programul PHARE RO 2004/016- 772.01.04-02 “Dotarea CSM cu facilităţi corespunzătoare”
prevede achiziţionarea următoarelor echipamente:
                           §    echipament IT: 50 calculatoare de birou, 20 laptop-uri, 40 imprimante, 2 maşini
                                automate pentru procesarea datelor (servere), 15 switch-uri, 2 routere, 2 firewall,
                                260 UPS standalone;
                           §    echipament de birou: o mini-tiparniţă, maşină pentru introducerea
                                documentelor în plic;
                           §    echipament de conferinţă: videoproiector, smartboard, sistem pentru
                                dezbateri, înregistrare şi traducere simultană, sistem pentru înregistrarea votului
                                electronic pentru şedinţele CSM;
                           §    facilităţi de transport: 2 microbuze;
        În data de 30 noiembrie 2006, s-au finalizat procedurile de contractare aferente programului.
Contractul a fost încheiat pentru suma totală de 559.127 euro.
        Echipamentele aferente lotului 1 au fost livrate în data de 12 mai 2007, iar echipamentele aferente
lotului 3 au fost livrate in data de 10 mai 2007. Echipamentele aferente lotului 2 nu au fost livrate până în
prezent, acestea urmând a fi livrate până la data limită de 31 decembrie 2007. În cadrul lotului 4, un microbuz
a fost livrat în luna septembrie 2007, urmând ca cel de-al doilea microbuz să fie livrat în perioada imediat
următoare, acesta aflându-se în stadiul de omologare în România.


    •   Proiectul Phare RO 2004/016-772.01.04-06 « Îmbunătăţirea accesului la informaţii pentru
        cursanţii INM din cămin şi pentru magistraţi »


    Proiectul de care a beneficiat Institutul Naţional al Magistraturii prevede achiziţionarea de echipament IT
(40 computere, 3 imprimante, 3 sisteme smart board, un video-proiector şi o mini-tiparniţă). În data de 30
noiembrie 2006, s-au finalizat procedurile de contractare aferente programului. Contractul a fost încheiat
pentru suma totală de 144.454 euro. Echipamentele a fost livrate beneficiarului la data de 6 aprilie 2007.


                                                                                                               365
    •   Proiectul Phare RO 2004/016-772.01.04-08 “Continuarea asistenţei pentru INM “


    Programul prevede îndeplinirea activităţilor privind întărirea reţelei existente de formatori INM,
specializarea judecătorilor pentru secţii/complete specializate, pregătirea procurorilor în domeniul dreptului
comunitar şi în alte domenii, elaborarea de ghiduri practice în domenii specifice de drept pentru formatorii
INM şi magistraţi, dotarea bibliotecii INM cu literatură juridică. În data de 30 noiembrie 2006, s-au finalizat
procedurile de contractare aferente programului. Contractul a fost încheiat pentru suma totală de 1.097.008
euro.
    Până în prezent (dată de referinţă: 31 decembrie 2007), au fost organizate 45 seminarii, având ca
participanţi magistraţi de la instanţele şi parchetele din toată ţara, în domenii precum drept comunitar, drept
comercial, drepturile omului, deontologie, proprietate intelectuală. Prin addendumul semnat între Ministerul
Economiei şi Finanţelor şi Comisia Europeană la data de 6 noiembrie 2007, s-a aprobat extinderea acestui
proiect pentru o perioadă de 6 luni, până la data de 31 mai 2008.


    •   Proiectul Phare RO 2004/016-772.01.04-09 “Continuarea asistenţei pentru dezvoltarea SNG”


    Programul a avut ca obiective întărirea reţelei existente a Şcolii Naţionale de Grefieri, pregătirea grefierilor
în funcţie, elaborarea de ghiduri practice pentru formatori SNG şi grefieri în funcţie, organizarea de vizite de
studiu, organizarea de 2 vizite de studiu, fiecare pentru un număr de 5 formatori SNG şi a unei conferinţe
regionale. În data de 30 noiembrie 2006, s-au finalizat procedurile de contractare aferente programului.
Contractul a fost încheiat pentru suma totală de 1.099.960 euro.
     În cadrul proiectului finalizat la data de 30 noiembrie 2007, au fost organizate peste 20 seminarii şi
workshop-uri. Toate aceste forme de pregătire s-au desfăşurat conform programului, fiind îndepliniţi
indicatorii de performanţă stabiliţi. De asemenea, au fost predate beneficiarului spre aprobare ghidurile
practice în materiile drept comercial, dreptul familiei şi protecţia minorului precum şi relaţii publice şi
comunicare, urmând să fie date la tipar în perioada următoare.
    O activitate importantă din cadrul programului s-a desfăşurat în perioada 29-31 octombrie 2007, respectiv
organizarea Conferinţei Regionale intitulată “Statutul si pregătirea profesionala a grefierului in Europa”. La
această conferinţă au participat reprezentanţi ai CSM, Şcolii Naţionale de Grefieri şi invitaţi străini din
Germania, Franţa, Bulgaria, Austria, Spania, Portugalia, Italia, Ungaria şi Consiliul Europei, evenimentul
bucurându-se şi de prezenţa mass-media. În acest cadru, a fost lansată propunerea Şcolii Naţionale de Grefieri
de înfiinţare a unei Reţele Europene a Şcolilor de Grefieri, care să faciliteze contactul şi schimbul de
experienţă între aceste instituţii.


                                                                                                               366
    •     Proiectul Phare RO 2004/016-772.01.04.10 « Îmbunătăţirea procesului de pregătire la Şcoala
         Naţionale de Grefieri »


    Proiectul de care a beneficiat Şcoala Naţională de Grefieri prevede achiziţionarea următoarelor
echipamente: 23 computere, 5 laptop-uri, 3 imprimante, un scanner, 5 sisteme smart board, 5 video-proiector,
un echipament de translaţie, un foto-copiator şi o mini-tiparniţă. În data de 30 noiembrie 2006, s-au finalizat
procedurile de contractare aferente programului. Contractul a fost încheiat pentru suma totală de 97.113 euro.
    Echipamentele au fost livrate în data de 9 martie 2007.


         B. Programul Phare 2005


         Conform Memorandumului de Finanţare semnat la data de 27 iulie 2006 între Guvernul României şi
Comisia Europeană, referitor la Programul Naţional Phare 2005/017-553.01.04, Consiliul Superior al
Magistraturii este Autoritate de implementare pentru următoarele proiecte:
         -          RO 2005/017-553.01.04- 02 – Continuarea asistenţei pentru Institutul Naţional al Magistraturii
         -          RO 2005 017-553.01.04.03 – Continuarea asistenţei pentru consolidarea eforturilor Şcolii Naţionale de
                    Grefieri de îmbunătăţire a capacităţii instituţionale şi a politicilor de formare profesională
         -          RO 2005/017-553.01.04-07 – Transparenţa actului de justiţie.
        Pentru toate aceste proiecte, în perioada martie – mai 2007, s-a derulat faza de precalificare. În
urma procesului de precalificare au fost elaborată o listă scurtă de firme şi consorţii de consultanţă, cărora le-
au fost înaintate dosarele de licitaţie, conţinând termenii de referinţă însoţiţi de anexele specifice procedurii de
licitaţie. În perioada septembrie – noiembrie 2007 au avut loc procedurile de evaluare, în urma cărora au
fost selectaţi consultanţii care vor oferi asistenţă tehnică în cadrul acestor proiecte pe durata celor 12 luni de
implementare (începând cu noiembrie 2007).


        § RO 2005/017-553.01.04- 02 - „Continuarea asistenţei pentru Institutul Naţional al
         Magistraturii”


        Crearea unui sistem judiciar profesionist reprezintă o prioritate a reformei sistemului judiciar,
iar una dintre componentele sale esenţiale este dezvoltarea Institutului Naţional al Magistraturii şi
îmbunătăţirea capacităţii sale instituţionale şi a politicii de formare profesională.
        Valoarea proiectului este de 1 milion de euro (fonduri Phare), iar activităţile prevăzute în proiect vizează
organizarea de seminarii de pregătire pentru judecători şi procurori în domeniul dreptului comunitar,criminalitate
organizată, domeniul IT şi al terminologiei juridice în limbile franceză şi engleză, training pentru formatorii INM,
                                                                                                                     367
crearea unei baze de documentare juridică care să conţină cele mai bune practici, jurisprudenţa şi legislaţia Uniunii
Europene, organizarea unei competiţii internaţionale între auditorii de justiţie cu tema „Cum trebuie pregătit un dosar
în faţa Curţii Europene de Justiţie”, dotarea bibliotecii INM cu noi titluri juridice.
      Recentele modificări legislative operate în lumina standardelor Uniunii Europene trebuie însoţite de
activităţi specifice de training pentru magistraţi. Formarea profesională intensivă şi specializată în anumite domenii
este fundamentală pentru formarea profesională continuă a magistraţilor români, dar şi pentru pregătirea
iniţială a auditorilor de justiţie.
      În cadrul acestui proiect magistraţii români vor fi pregătiţi în domeniul dreptului comunitar, în cadrul
componentei de formare continuă, atât cu privire la aspectele generale ale dreptului comunitar, cât şi activităţi
specifice de formare profesională în domenii precum infracţiunile economico-financiare complexe,
criminalitatea informatică, drepturile de proprietate intelectuală, traficul de droguri sau mijloace de combatere
a actelor teroriste. În cadrul fiecărui modul vor fi elaborate lucrări de specialitate, conţinând cele mai bune
practici în domeniu, jurisprudenţă şi legislaţie europeană relevante.
      Programul se va concentra şi asupra componentei de formare a formatorilor, strategia abordată punând
accentul pe îmbunătăţirea cunoştinţelor şi abilităţilor specifice ale acestora, cu precădere în domeniul dreptului
comunitar. Activităţile concepute în această componentă vor consolida reţeaua de formatori a INM, abilităţile
de predare ale acestora, precum şi diseminarea cunoştinţelor dobândite ca urmare a implicării lor în acest
proiect.
      Nu în ultimul rând, vor fi elaborate ghiduri de bune practici, de jurisprudenţă şi legislaţie europeană
relevantă pentru fiecare modul de training, iar biblioteca INM va fi dotată cu noi titluri juridice .
      A fost selectată firma Agence de Cooperation Juridique Internationale (ACOJURIS), iar contractul a
fost semnat la data de 30 noiembrie 2007. Proiectul, care beneficiază de un buget de 1.062.100 Euro (fonduri
Phare), va fi implementat în perioada 15.12.2007 – 30.11.2008.


      § RO 2005 017-553.01.04.03 – „Continuarea asistenţei pentru consolidarea eforturilor Şcolii
           Naţionale de Grefieri de îmbunătăţire a capacităţii instituţionale şi a politicilor de formare
           profesională”


      Proiectul are ca obiectiv consolidarea aptitudinilor profesionale ale grefierilor, prin extinderea şi
îmbunătăţirea reţelei de formatori a SNG, formarea grefierilor în funcţie şi dotarea SNG cu echipament
adecvat de predare şi documentaţie juridică.
      Valoarea proiectului este de 1 milion de euro (fonduri Phare) şi cuprinde activităţi de training pentru
reţeaua de formatori, training pentru grefierii în funcţie, asistenţă pentru dezvoltarea curriculei pentru seminariile de
formare continuă, organizarea de workshopuri privind metode didactice şi tehnici moderne de comunicare
                                                                                                                    368
pentru îmbunătăţirea manierei de predare a viitorilor formatori selectaţi, dotarea SNG cu echipament adecvat
de predare şi documentaţie juridică.
        Proiectul Phare 2005 va continua eforturile depuse în cadrul proiectelor cu asistenţă nerambursabilă
implementate până în prezent de Şcoala Naţională de Grefieri, prin consolidarea relaţiilor profesionale dintre
aceştia şi îmbunătăţirea funcţionării reţelei de formatori. Pentru crearea unui corp profesionist de formatori au fost
concepute activităţi de training în domenii legate atât de dreptul comunitar, cât şi de în domenii
complementare celui juridic, precum relaţii publice şi comunicare. Sesiunile de formare vor îmbina aspectele
teoretice cu cele practice.
        De asemenea, în cadrul componentei de training a programului Phare 2005 de care beneficiază SNG
vor fi organizate seminarii pentru grefieri, susţinute de experţi europeni alături de formatorii români pregătiţi
(trainaţi) anterior, care vor disemina informaţiile astfel dobândite.
        În cadrul proiectului va fi concepută o strategie şi o politică de formare profesională a Şcolii Naţionale de
Grefieri, care va ţine seama de nevoile diferite pentru formarea iniţială, respectiv pentru cea continuă şi care se
va adresa în mod distinct grefierilor cu studii medii şi a celor cu studii superioare.
        Pentru crearea unui sistem modern şi profesionist de predare este nevoie de dotarea
corespunzătoare a SNG cu echipament IT şi de predare (cu precădere instalaţie de conferinţe şi
echipamente necesare pentru învăţământul la distanţă). De asemenea, biblioteca va fi dotată cu
surse de informare juridică, literatură de specialitate şi cursuri editate de instituţii relevante ale
Uniunii Europene, la care vor avea acces cursanţii şi formatorii Şcolii Naţionale de Grefieri.
      A fost selectată firma Hulla & Co Human Dynamics KG, iar contractul a fost semnat la data de 30
noiembrie 2007. Proiectul, care beneficiază de un buget de 1.000.000 Euro (fonduri Phare), va fi implementat
în perioada 30.11.2007 – 29.11.2008.


      § RO 2005/017-553.01.04-07 – „Transparenţa actului de justiţie”


      Acest proiect are ca obiectiv general creşterea transparenţei activităţii instanţelor şi parchetelor, respectiv
îmbunătăţirea activităţii birourilor de informare publică şi de relaţii cu publicul, a serviciilor auxiliare ale
acestora – arhivă şi registratură.
      Valoarea proiectului este de 1 milion de euro (fonduri Phare) şi prevede organizarea de seminarii şi
internship-uri pentru pregătirea în domeniul relaţiilor publice a magistraţilor, purtătorilor de cuvânt ai instanţelor,
parchetelor, CSM, MJ, ÎCCJ, PÎCCJ, a persoanelor care îşi desfăşoară activitatea în cadrul birourilor de relaţii
cu publicul din cadrul instanţelor şi parchetelor, elaborarea de ghiduri practice adresate purtătorilor de cuvânt,
jurnaliştilor şi justiţiabililor, dotarea birourilor purtătorilor de cuvânt şi a bibliotecilor din cadrul instanţelor şi
parchetelor cu titluri noi referitoare la relaţiile cu publicul şi cu mass-media. Programul Phare 2005 va asigura
                                                                                                                   369
sprijinul necesar pentru consolidarea independenţei, profesionalismului, administrării şi managementului
sistemului judiciar. Numărul mare de magistraţi, personal auxiliar al instanţelor şi parchetelor, purtători de
cuvânt implicaţi în relaţia cu mass-media şi cu publicul, precum şi atribuţiile specifice pe care le au de
îndeplinit în acest domeniu au determinat necesitatea conceperii unor măsuri care să mijlocească transferul de
bune practici şi de informaţii în domeniul comunicării, fapt care se va reflecta în mod nemijlocit asupra
percepţiei publicului şi mass-media asupra sistemului judiciar.

       Pregătirea magistraţilor se va axa pe împărtăşirea celor mai bune practici în domeniul relaţiilor cu publicul,
pentru corectarea disfuncţiilor de comunicare în relaţiile cu justiţiabilii, fapt care va contribui la creşterea
încrederii publice în justiţie. Un alt grup ţintă căruia se adresează componenta de training este format din
purtătorii de cuvânt ai instanţelor şi parchetelor şi ceilalţi funcţionari implicaţi în activităţile de comunicare şi relaţii cu publicul;
la dispoziţia acestora vor fi puse şi materiale cuprinzătoare de studiu. Seminariile se vor axa pe două direcţii –
relaţia cu mass-media şi relaţia cu justiţiabilii şi publicul larg. Unul dintre rezultatele acestui proiect este şi
elaborarea de ghiduri practice destinate unei mai bune abordări a activităţilor pe care le desfăşoară purtătorii de
cuvânt şi celălalt personal al birourilor de relaţii publice care funcţionează la nivelul instanţelor şi parchetelor. Astfel
de ghiduri de orientare vor fi elaborate distinct şi pentru jurnalişti şi justiţiabili, conţinând informaţii de bază –
aspecte de procedură şi de drept substanţial – în domenii precum dreptul civil, comercial sau penal, activitate
menită să determine o mai bună înţelegere a rolurilor pe care le au toţii aceşti actori. În acelaşi scop vor fi
organizate întâlniri între purtătorii de cuvânt şi reprezentanţii mass-media – dezbateri regionale – cadru în care va
fi analizată starea de fapt existentă, soluţiile pentru o mai bună colaborare şi pentru crearea unui mediu care să
reconsolideze parteneriatul justiţie-mass-media. Cu acelaşi scop vor fi create instanţe pilot în cadrul cărora se
vor organiza astfel de întâlniri în mod regulat, într-un cadru instituţionalizat.

         Programul Phare 2005 de care va beneficia Consiliul Superior al Magistraturii cuprinde şi o
componentă de dotare cu echipament corespunzător a birourilor purtătorilor de cuvânt, precum şi a sediilor celor
15 curţi de apel cu info-deskuri, fapt care va îmbunătăţi accesul justiţiabililor la informaţiile despre cauzele aflate
pe rolul instanţelor. De asemenea, noi titluri juridice vor fi achiziţionate, precum şi lucrări de specialitate în
domeniul comunicării şi relaţiilor publice.

       A fost selectată firma Centre for European Constitutional Law (CECL), iar contractul a fost semnat la
data de 30 noiembrie 2007. Proiectul, care beneficiază de un buget de 999.500 Euro (fonduri Phare), va fi
implementat în perioada 12.12.2007 – 30.11.2008.


         C. Programul Phare 2006


                                                                                                                                     370
          Conform Memorandumului de Finanţare semnat la data de 27 iulie 2006 între Guvernul României şi
Comisia Europeană, referitor la Programul Naţional Phare 2006/018.147.01.04, Consiliul Superior al
Magistraturii este Autoritate de implementare pentru următoarele proiecte:
          -          RO 2006/018.147.01.04-01– Întărirea capacităţii instituţionale a Consiliului Superior al Magistraturii
          -          RO 2006/ 018.147.01.04- 03– Îmbunătăţirea şi dezvoltarea capacităţii instituţionale a Institutului
                     Naţional al Magistraturii
          -          RO 2006/018.147.01.04- 04– Continuarea dezvoltării Scolii Naţionale de Grefieri


      Documentaţia de licitaţie aferentă programelor menţionate mai sus a fost aprobată de Plenul
Consiliului Superior al Magistraturii prin hotărârile nr. 574/23.08.2007 şi 697/11.10.2007, şi ulterior
transmisă spre aprobare Oficiului de Plăţi şi Contractare PHARE. În prezent, se analizează conţinutul
documentaţiei în cadrul OPCP, urmând ca în prima jumătate a anului 2008 să demareze procedura de licitaţie.


      •          RO 2006/018.147.01.04-01– Întărirea capacităţii instituţionale a Consiliului Superior al
                 Magistraturii


          Proiectul urmăreşte îndeplinirea următoarelor obiective: îmbunătăţirea procesului de selecţie şi de
evaluare a magistraţilor, îmbunătăţirea funcţionării instanţelor şi parchetelor, întărirea rolului CSM ca garant al
independenţei sistemului judiciar, elaborarea şi urmărirea unui traseu profesional individual pentru fiecare
magistrat, pentru a îmbunătăţi nivelul de specializare a magistraţilor, precum şi dotare cu diferite echipamente
tehnice. Astfel, proiectul este compus din două componente, o componentă de asistenţă tehnică şi o
componentă de achiziţii.
              Programul Phare 2006 pune accent pe următoarele priorităţi: creşterea independenţei sistemului
judiciar din România, dezvoltarea profesionalismului sistemului judiciar, îmbunătăţirea administrării şi
accesului la justiţie şi îmbunătăţirea managementului instanţelor. Printre componentele acestui proiect, este
esenţială consolidarea capacităţii CSM în vederea aducerii la îndeplinire a sarcinilor sale. Proiectul are drept
scop îmbunătăţirea capacităţii Consiliului Superior al Magistraturii de a coordona pregătirea şi evaluarea
magistraţilor. Proiectul va asigura de asemenea asistenţă pentru întărirea sistemului de specializare a activităţii
judecătoreşti şi pentru îmbunătăţirea calităţii hotărârilor pronunţate, prin elaborarea şi urmarea unui traseu
individual de pregătire pentru fiecare magistrat, precum şi pentru îmbunătăţirea capacităţii de a organiza
activităţile judiciare astfel încât cauzele să fie judecate cu celeritate, acordând magistraţilor posibilitatea de a
cunoaşte bunele practici din alte state membre ale Uniunii Europene.

          Proiectul va urmări realizarea următoarele rezultate, în cadrul componentei de asistenţă tehnică:


                                                                                                                       371
      q            Întărirea sistemului de specializare a magistraţilor şi îmbunătăţirea calităţii hotărârilor
pronunţate, prin elaborarea şi urmarea unui traseu individual de pregătire pentru fiecare magistrat
      q            Îmbunătăţirea capacităţii de a organiza activităţile judiciare astfel încât cauzele să fie judecate
cu celeritate
      q            Îmbunătăţirea capacităţii instanţelor şi parchetelor de a organiza activităţi de pregătire
continuă, prin redactarea şi publicarea de manuale şi ghiduri pentru pregătirea individuală.
          Bugetul aferent programului este de 1.200.000 euro (fonduri PHARE).




      •         RO 2006/ 018.147.01.04- 03– Îmbunătăţirea şi dezvoltarea capacităţii instituţionale a
                Institutului Naţional al Magistraturii


          Proiectul urmăreşte îndeplinirea următoarelor obiective: pregătirea magistraţilor în domeniul
dreptului comunitar, întărirea reţelei de formatori şi pregătirea acestora în noi tehnici de predare, redactarea de
documentaţie legală în domeniul bunelor practici, jurisprudenţă, legislaţie comunitară relevantă pentru
suporturile de curs şi pentru instanţele specializate, standardizarea modulelor de pregătire pentru abilităţile
non-profesionale ale magistraţilor, implementarea de noi metode didactice, dotarea bibliotecii INM cu
literatură juridică, dotarea cu echipament audio şi de video-conferinţă pentru realizarea pregătirii la distanţă,
dotarea centrelor regionale cu echipamente, mobilier şi facilităţi de transport. Astfel, proiectul este compus
din două componente, o componentă de asistenţă tehnică şi o componentă de achiziţii.
          Bugetul aferent programului este de 1.540.000 euro (fonduri PHARE).


      •         RO 2006/018.147.01.04- 04– Continuarea dezvoltării Scolii Naţionale de Grefieri


          Proiectul urmăreşte îndeplinirea următoarelor obiective: îmbunătăţirea tehnicilor de promovare a
activităţii SNG, pregătirea reţelei de formatori, implementarea tehnicilor moderne de predare, pregătirea
grefierilor din cadrul instanţelor specializate, elaborarea de manuale, dotarea sediului SNG şi a centrelor
regionale cu echipament IT şi de predare.
          Astfel, proiectul este compus din două componente, o componentă de asistenţă tehnică şi o
componentă de achiziţii.
          Bugetul aferent programului este de 1.300.000 euro (fonduri PHARE).


          D. Facilitatea de Tranziţie


                                                                                                                 372
         Comisia Europeană continuă şi după data de 1 ianuarie 2007 să sprijine România în procesul de
consolidare a capacităţii administrative pentru a implementa legislaţia comunitară, prin acordarea de asistenţă
financiară nerambursabilă pentru continuarea etapelor de derulare a programelor Phare 2004, 2005, 2006 şi
pentru derularea noului Program Facilitatea de Tranziţie.
         În acest context, Consiliul Superior al Magistraturii a elaborat o propunere de proiect referitoare la
acordarea de asistenţă în domeniul unificării practicii judiciare, având în vedere recomandările formulate
în Raportul Comprehensiv de Monitorizare publicat de Comisia Europeană în 16 mai 2006 şi cel din luna
septembrie 2006, precum şi în alte documente relevante pentru aderarea României la Uniunea Europeană.
         Prin Hotărârea numărul 767 din data de 30 noiembrie 2006, Plenul CSM a aprobat propunerea de
proiect de asistenţă tehnică “Asistenţă pentru unificarea practicii judiciare a instanţelor din România”.
         Acest program are ca obiectiv general sprijinirea eforturilor de stabilire a unui sistem judiciar de
încredere, independent şi previzibil pentru toţi actorii implicaţi, prin îmbunătăţirea consistenţei jurisprudenţei,
printr-un proces accelerat de interpretare şi aplicare unitară a legii de către judecători şi procurori.

         Valoarea programului este de 800.000 Euro (din care 600.000 fonduri Phare si 200.000 buget de co-
finanţare) şi prevede realizarea unui studiu de evaluare a dispoziţiilor legale în vigoare şi a instrumentelor
existente pentru aplicarea şi interpretarea unitară a legii la nivel naţional, organizarea de seminarii şi
internship-uri pentru pregătirea magistraţilor români, elaborarea de culegeri de jurisprudenţă în diferite domenii ale
dreptului, conţinând practica relevantă a tuturor instanţelor.

         Fişa de proiect a fost finalizată în luna septembrie 2007, pe baza consultărilor cu reprezentanţii
Comisiei Europene şi ai Ministerului Economiei şi Finanţelor. În cadrul reuniunii Comitetului PHARE din 5
octombrie 2007, a fost obţinut avizul favorabil al statelor membre pentru Decizia Comisiei Europene
privind contribuţia financiară din Facilitatea de Tranziţie 2007 pentru consolidarea capacităţii instituţionale a
României, în valoare totală de 46,5 milioane euro, urmând a fi demarate procedurile de semnare a Acordului
de Finanţare şi de pregătire a documentaţiei pentru contractare.


         E. Alte programe Phare în care este implicat Consiliul Superior al Magistraturii


         Consiliul Superior al Magistraturii este implicat în implementarea altor proiecte PHARE, care au drept
autorităţi de implementare Ministerul Justiţiei, Ministerul Public sau Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin
participarea la comitetele directoare ale acestor programe, colaborarea în organizarea de activităţi sau
sprijinirea implementării programelor prin furnizarea de date statistice sau alte informaţii privind magistraţii
sau grefierii.
         Astfel, în cursul anului 2007, CSM a fost implicat în implementarea unor proiecte, precum:

                                                                                                                 373
            - programul PHARE RO 2004/016-772.01.04.15 – Continuarea procesului de informatizare la
nivelul sistemului judiciar – Pregătirea în domeniul IT a personalului din sistemul judiciar;
         Prezentul proiect are ca obiectiv îmbunătăţirea şi dezvoltarea cunoştinţelor şi abilităţilor elementare în domeniul
IT ale personalului din cadrul sistemului judiciar, prin organizarea unor activităţi intensive de formare
profesională la nivel naţional. Seminariile vor pune accentul pe diseminarea informaţiei privind utilizarea
diferitelor sistemele de operare pe calculator şi a internetului, pentru a creşte gradul de utilizare a
echipamentului IT cu care sunt dotate instanţele în activitatea cotidiană a grefierilor, judecătorilor,
procurorilor şi personalului auxiliar.
         În calitate de beneficiar al acestui proiect, Consiliul Superior al Magistraturii a luat parte în mod activ
la implementarea acestuia, alături de celelalte instituţii beneficiare, prin participarea la reuniunile Comitetului
de Pilotaj şi prin cooperarea cu factorii implicaţi pentru atingerea obiectivelor proiectului de mai sus.
            - programul PHARE RO 2005/017-553.01.04.01 – Asistenţă pentru Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie;
         Valoarea proiectului este de 0,7 milioane euro (fonduri Phare).
         Proiectul prevede următoarele activităţi: organizarea a 10 seminarii pentru un număr de 300 judecători
ai ICCJ, organizarea a două stagii de pregătire pentru 10 persoane de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,
organizarea unei vizite de studiu pentru 10 persoane de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, organizarea unui
număr de 15 dezbateri regionale, organizarea a 3 seminarii pentru membrii Biroului de Relaţii Publice din cadrul Înaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie, dotarea bibliotecii ICCJ cu literatură juridică.
         Consiliul Superior al Magistraturii a asistat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în procesul de elaborare a
termenilor de referinţă şi a dosarului de licitaţie pentru acest proiect, precum şi prin desemnarea
reprezentanţilor Unităţii de Implementare constituită la nivelul Consiliului în cadrul comisiilor de precalificare
şi de evaluare pentru desemnarea consultanţilor care vor implementa proiectul împreună cu beneficiarul.
            - programul PHARE RO 2005/017-553.01.04.08 – Continuarea procesului de informatizare
la nivelul sistemului judiciar – Sistemul de Arhivare Electronică;
         Proiectul, al cărui beneficiar este şi Consiliul Superior al Magistraturii, are ca scop instituirea unui sistem
de arhivare electronic şi presupune livrarea de echipamente IT, elaborarea şi instalarea unei aplicaţii software ce urmează să
fie utilizată de toate instituţiile beneficiare.Reprezentantul Consiliului desemnat ca responsabil din partea
acestei instituţii pentru implementarea proiectului este membru în cadrul Comitetului de Pilotaj şi a participat,
în această calitate, la procesul de elaborare a unei metodologii unitare de lucru. Consiliul Superior al
Magistraturii va lua parte în mod activ la implementarea proiectului, alături de celelalte instituţii beneficiare,
prin participarea la reuniunile Comitetului de Pilotaj şi prin cooperarea cu factorii implicaţi pentru atingerea
obiectivelor acestuia.


                                                                                                                         374
           - programul PHARE RO 2005/IB/OT-02 – Consolidarea capacităţii instituţionale a
României de a proteja drepturile de proprietate intelectuală şi industrială;
        Proiectul inter-instituţional furnizează asistenţă tehnică instituţiilor cu responsabilităţi în domeniul protejării
drepturilor de proprietate intelectuală şi industrială (DPI). În calitate de beneficiar al acestui proiect, Consiliul
Superior al Magistraturii a luat parte în mod activ la implementarea acestuia, alături de celelalte instituţii
beneficiare, prin participarea la reuniunile Comitetului de Pilotaj şi prin cooperarea cu factorii implicaţi pentru
atingerea obiectivelor proiectului de mai sus.
           - programul PHARE „Promovarea măsurilor alternative-mijloc de apărare a drepturilor
omului în justiţia juvenilă”;
        Proiectul, derulat în parteneriat inter-instituţional, se adresează cu precădere experţilor în domeniul
justiţiei pentru minori. În cadrul acestei iniţiative va fi analizată situaţia măsurilor alternative în justiţia pentru
minori, tendinţele şi politicile în acest domeniu, din perspectiva recomandărilor internaţionale şi a experienţei
diverselor state europene. De asemenea, vor fi avute în vedere diverse metode şi strategii de punere în practică
a măsurilor alternative, filozofia care stă la baza acestora, precum şi recentele evoluţii la nivel mondial –
mijloace care vor facilita atingerea obiectivului proiectului, acela de a implementa măsurile alternative de soluţionare a
cauzelor în justiţia pentru minori din România.
        Consiliul Superior al Magistraturii va participa la implementarea proiectului, colaborând cu toate
instituţiile care au atribuţii în punerea în practică a măsurilor alternative de soluţionare a cauzelor cu minori.
           - programul PHARE RO 2004/016-772.03.12 – Lupta împotriva criminalităţii organizate – o
abordare inter-instituţională;
        Obiectivul programului este acela de consolida capacitatea strategică, instituţională şi funcţională a
structurilor implicate în lupta împotriva criminalităţii organizate, prin îmbunătăţirea tehnicilor de combatere a acestui
fenomen şi prin elaborarea unei strategii sectoriale integrate care să asigure o bună coordonare a instituţiilor
implicate în prevenirea şi combaterea fenomenului. Programul va avea o componentă de dezvoltare instituţională,
una de training pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea în domeniul criminalităţii organizate (grupuri
ţintă: personalul penitenciarelor, poliţişti, procurori şi judecători, reprezentanţii ai autorităţilor vamale şi ai
poliţiei de frontieră) şi componenta de creare a unei baze de date pentru specialiştii din structurile de combatere
a criminalităţii organizate.
        Consiliul Superior al Magistraturii se implică în implementarea proiectului, alături de instituţiile
beneficiare/partenere, prin participarea la reuniunile Comitetului de Pilotaj şi prin cooperarea cu factorii
implicaţi pentru atingerea obiectivelor proiectului de mai sus.




                                                                                                                      375
         5.5.7. Stadiul derulării programelor finanţate de Banca Mondială (Banca Internaţională
pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare)200


         Proiectul privind Reforma Sistemului Judiciar, finanţat prin împrumutul BIRD 4811 – RO
         a. Cadru general:
         În cursul anului 2005, Banca Mondială şi Guvernul României au purtat negocieri pentru încheierea
unei Strategii de Parteneriat de Ţară care să contribuie la finanţarea unor proiecte concrete, menite să
răspundă acţiunilor asumate de Guvern în procesul aderării la Uniunea Europeană.
         Împrumutul acordat de Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare pentru finanţarea
Proiectului, în valoare de 110 milioane Euro, vine în completarea acţiunilor finanţate atât din fonduri
comunitare (programe PHARE) cât şi din fonduri provenind de la bugetul de stat.
         Durata de implementare a programului este estimată la 4 - 5 ani (2006 – 2010/2011).
         În conformitate cu prevederile Acordului de Împrumut mai-sus menţionat, implementarea
financiară a proiectului (negociere contracte, plăţi, bugete etc.) este realizată prin intermediul
Ministerului Justiţiei (MJ) - Direcţia de Implementare a Proiectelor Finanţate din Împrumuturi Externe (DIPFIE).
Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) are rolul de a asigura buna derulare a proiectelor de care beneficiază
(inclusiv a celor de care beneficiază Institutul Naţional al Magistraturii (INM) şi Şcoala Naţională de Grefieri
(ŞNG)), respectiv îndeplinirea obiectivelor, aplicarea lor ulterioară, respectarea calendarelor de implementare a
a proiectelor.
         b.Obiective:
         Proiectul privind Reforma Sistemului Judiciar urmăreşte creşterea eficienţei instanţelor din România şi
responsabilizarea sistemului judiciar, estimând ca rezultat reducerea nivelului de corupţie şi sporirea
transparenţei.
         Rezultatele proiectului trebuie să se concretizeze într-o capacitate sporită a instanţelor de soluţionare a
proceselor (în ceea ce priveşte corectitudinea şi promptitudinea luării deciziilor şi punerea în aplicare a
acestora), în facilităţi îmbunătăţite pentru instanţe (corespunzător standardelor internaţionale), în creşterea
competenţei, profesionalismului şi integrităţii judecătorilor şi personalului instanţelor, aspecte care să conducă
la o mai bună imagine publică a sistemului judiciar român.
         c. Componentele programului:
                 1. Componenta I – reabilitarea infrastructurii la nivelul instanţelor (responsabil: Ministerul
                    Justiţiei);



200
   Datele din prezenta secţiune au fost furnizate de către Direcţia Afaceri Europene, Relaţii Internaţionale şi Programe din
cadrul CSM.
                                                                                                                               376
               2. Componenta II – Consolidarea capacităţii administrative a instanţelor (responsabili: Consiliul Superior
                     al Magistraturii şi Ministerul Justiţiei):
                 •       efectuarea unei evaluări cuprinzătoare în vederea identificării cauzelor întârzierilor
                         survenite în desfăşurarea proceselor, precum şi pentru identificarea cauzelor restanţelor şi
                         elaborarea şi implementarea unui program de acţiuni de reducere a acestor întârzieri şi
                         restanţe, atât prin furnizarea de servicii de consultanţă, cat şi prin furnizarea de bunuri;
                 •       elaborarea unui cadru de management economic pentru instanţe, inclusiv pregătirea
                         aspectelor de reglementare şi organizatorice şi a manualelor şi altor materiale destinate
                         managerilor economici ai instanţelor - prin furnizarea de servicii de consultanţă, prin
                         pregătire şi vizite de studiu şi prin furnizarea de bunuri;
                 •       elaborarea şi realizarea unui program de acţiuni pentru evaluarea şi revizuirea
                         regulamentelor şi modalităţilor de funcţionare a instanţelor, în vederea optimizării
                         proceselor funcţionale ale instanţelor, prin furnizarea de servicii de consultanţă, prin
                         pregătirea personalului auxiliar al instanţelor şi prin furnizarea de bunuri.
                 •       transferul sarcinilor administrative de la grefieri la judecători.201
               3. Componenta III – Realizarea unui sistem integrat de management al resurselor în cadrul
                     sistemului judiciar (responsabil MJ, cu colaborarea CSM);
               4. Componenta IV – Dezvoltarea capacităţii instituţionale a instituţiilor sistemului judiciar, respectiv
                     CSM, INM, SNG, MJ şi ÎCCJ (responsabili: instituţiile beneficiare):
                     •     consolidarea     capacităţilor     Consiliului   Superior   al   Magistraturii   în   domeniile
                           managementului resurselor umane, planificării bugetului, elaborării politicilor judiciare pe
                           termen lung, monitorizării performanţei judiciare, precum şi în domeniul relaţiilor
                           publice şi comunicării, prin furnizarea de servicii de consultanţă şi prin pregătirea
                           personalului Consiliului Superior al Magistraturii;
                     •     consolidarea capacităţilor Ministerului Justiţiei în domeniile planificării investiţiilor de
                           capital, statisticii judiciare şi planificării bugetului, prin furnizarea de servicii de
                           consultanţă, prin furnizarea de bunuri şi prin pregătirea personalului Ministerului
                           Justiţiei;
                     •     consolidarea capacităţilor Institutului Naţional al Magistraturii în domeniile elaborării
                           unor noi teste de calificare pentru selecţia202 şi promovarea judecătorilor, elaborarea de
                           cursuri de pregătire şi elaborarea materialelor de examen, prin furnizarea de servicii de

201
     Acest proiect a fost inclus în matricea programului ulterior aprobării lui , în urma negocierilor dintre CSM şi Banca
Mondială.
202
    Împrumutul BIRD 4811 – RO va finanţa faza a II-a proiectului privind elaborarea testelor de logică şi raţionament LSAT.
                                                                                                                        377
                         consiliere, prin înfiinţarea unei facilităţi de învăţământ la distanţă203 şi prin pregătirea
                         personalului Institutului Naţional al Magistraturii;
                    •    consolidarea capacităţilor Şcolii Naţionale pentru Grefieri în domeniile planificării
                         activităţilor pe termen lung, elaborării şi predării cursurilor de pregătire, prin furnizarea
                         de servicii de consiliere, de materiale de pregătire, prin înfiinţarea unei facilitaţi de
                         învăţământ la distanţă şi prin pregătirea personalului Şcolii Naţionale pentru Grefieri;
                    •    efectuarea de sondaje de opinie în rândul populaţiei şi al justiţiabililor, în vederea
                         monitorizării rezultatelor Proiectului.


         În cadrul Proiectului de Reformă a Sistemului Judiciar, activităţile ce revin Consiliului Superior al
Magistraturii (cuprinse în componentele II, III şi IV)204 sunt următoarele:
         A.Componenta II:
         I. Proiectul „Servicii de consultanţă pentru dezvoltarea unui plan de optimizare a
operaţiunilor procedurale în instanţe”:
         Obiectiv:
         Obiectivul proiectului este acela de a acorda asistenţă CSM şi MJ în vederea: (1) identificării şi
formulării de recomandări privind cele mai adecvate instrumente pentru înlăturarea cauzelor de întârziere a
procedurilor în instanţe şi a stocului de dosare; (2) dezvoltarea unui set funcţional de standarde privind
operaţiunile procedurale în instanţe şi (3) dezvoltarea unui set de practici standardizate în instanţe.
         Durata contractului: urmează a fi stabilită.
         Etape parcurse şi stadiul actual:
         Termenii de referinţă au fost redactaţi la nivelul CSM şi transmişi DIPFIE-MJ pentru definitivarea
aspectelor financiare (buget, calendar de derulare etc.). După acest moment, se va constitui grupul de lucru la
nivelul CSM, care îi va analiza şi supune Plenului CSM, pentru aprobare, urmând a fi apoi transmişi oficial
către Banca Mondială.


         II. Proiectul „Transferul sarcinilor administrative de la judecători către grefieri”:
         Obiective:
         Transferul atribuţiilor nejudiciare de la judecători către grefieri, astfel încât judecătorii să fie degrevaţi
de sarcinile administrative şi să devină mai eficienţi în soluţionarea cauzelor la un înalt nivel calitativ.


203
    Proiectele INM şi SNG vizând acordarea de servicii de consultanţă pentru dezvoltarea învăţământului continuu la distanţă
(on-line) au fost reunite în cadrul unui program unic, urmare a negocierilor purtate în cursul misiunii Băncii Mondiale în
România din perioada 16-20 octombrie 2006.
204
    Cu menţiunea că unele dintre aceste proiecte au fost completate cu activităţi finanţate din bugetul de stat, de ex. proiectul
privind transferul atribuţiilor ne-judiciare prin înfiinţarea modulelor judecător – grefieri la instanţele pilot selectate;
                                                                                                                            378
        Durata proiectului: urmează a fi stabilită.
        Etapele de derulare şi stadiul actual al proiectului:
        Proiectul este conceput a se derula împreună cu cel de la punctul I de mai-sus (ca parte distinctă a
acestuia), ambele fiind destinate stabilirii şi realizării unui volum optim de muncă al magistraţilor, paralel cu
optimizarea procedurilor de lucru în cadrul instanţelor şi parchetelor. El va îngloba şi completa activităţile din
cadrul proiectului-pilot demarat deja de CSM.




        B. Componenta III:
        Proiectul „Realizarea unui sistem integrat de management al resurselor instituţiilor din
        cadrul sistemului judiciar”:
        Obiectivele proiectului:
        Obiectivul final al proiectului este redactarea specificaţiilor tehnice pentru o aplicaţie software complexă, integrată şi
particularizată, care urmează să fie utilizată de toate instituţiile sistemului judiciar pentru administrarea resurselor
proprii, cu posibilitatea de a integra, cel puţin pe partea de raportare, aplicaţiile software ale fiecărei instituţii.
        Proiectul reprezintă, aşadar, o primă etapă în definirea şi aplicarea unui sistem comprehensiv de
gestiune a resurselor umane, financiare şi materiale ale sistemului judiciar român, precum şi funcţii de sprijin
pentru management, prin furnizarea de servicii, bunuri şi pregătire.
        Consultant:
        Compania AAM Management Information Consulting Ltd (Ungaria).
        Durata proiectului:
        Proiectul a debutat în 20 februarie 2007 şi a fost finalizat, coordonatorul general al proiectului fiind
Ministerul Justiţiei.


        C. Componenta IV:
        Beneficiari CSM, INM, SNG, MJ:
        C.1.Proiectul „Realizarea unei strategii de comunicare şi relaţii publice a sistemului judiciar”:
        Obiectivele proiectului:
        Obiectivul general al serviciilor furnizate de Consultant este cel al îmbunătăţirii comunicării publice a
CSM şi a sistemului judiciar, în general.
        Obiectivele specifice au în vedere: - elaborarea strategiei de comunicare publică pentru sistemul judiciar; -
construirea capacităţii instituţionale de PR a CSM.
        Consultant:
        Compania TEMPO Advertising (România)
                                                                                                                             379
         Durata proiectului:
         Potrivit contractului încheiat între DIPFIE-MJ şi compania TEMPO, proiectul a debutat în 27
februarie 2007 şi s-a finalizat la sfârşitul lunii noiembrie 2007.
         Aspecte tehnice:
         În data de 25 aprilie 2007, Plenul CSM a aprobat nota direcţiei de specialitate, care a prezentat stadiul
implementării proiectului şi principalele etape pentru realizarea auditului intern şi extern (inclusiv chestionarele şi modelele
de scrisori). Compania Tempo a furnizat mai multe rapoarte, care au fost dezbătute în cadrul grupului de
lucru constituit la nivelul CSM şi apoi supuse Plenului CSM pentru aprobare.
         La acest moment, se desfăşoară etapele de implementare a proiectului, potrivit propunerilor formulate
în cuprinsul Strategiei.


         C.2. Proiectul „Studiu de percepţie (sondaj de opinie) a publicului şi a experţilor (judecători,
procurori, avocaţi, personal auxiliar etc.) cu privire la performanţa sistemului judiciar la momentul
demarării Proiectului de Reformă Judiciară”
         Obiective:
         Obiectivul proiectului îl reprezintă monitorizarea progresului Programului Băncii Mondiale privind
Reforma Sistemului Judiciar, prin evidenţierea percepţiei asupra eficienţei şi responsabilităţii sistemului
judiciar, atât înainte de implementarea Proiectului, precum şi pe parcursul şi la finalul implementării acestuia,
prin evaluarea percepţiei publicului şi a experţilor cu privire la :
    •    performanţele sistemului judiciar, în termeni de eficienţă (celeritate, corectitudine, accesibilitate,
         capacitate de a asigura executarea hotărârilor), transparenţă, integritate şi profesionalism;
    •    stadiul actual şi realizările în procesul de reformă a justiţiei.
         Durata contractului: 11 luni
         Consultant: The Gallup Romania
        Etapele de derulare şi stadiul actual al proiectului:
         Proiectul a fost finalizat. În şedinţa sa din data de 24 ianuarie 2008, Plenul CSM a fost informat cu
privire la conţinutul şi rezultatele sondajului de opinie, precum şi al proiectului de document de analiză,
realizat de Consultant în baza sondajului de opinie.

         Documentul final de analiză a fost publicat pe site-ul CSM, urmând ca grupul de lucru pentru
implementarea proiectului să propună Plenului CSM o serie de măsuri care derivă din aspectele semnalate în
sondajul de opinie.

         C.3. Proiectul „Achiziţionarea unui sistem de traducere simultană pentru Şcoala Naţională de
Grefieri”:
                                                                                                                           380
        Obiectiv: Îmbunătăţirea condiţiilor de pregătire a cursanţilor SNG şi a grefierilor în funcţie atât la
sediul central, cât şi la centrele regionale de pregătire de la Bârlad, Sovata şi Timişoara, cursurile şi seminariile
care implică participarea unor experţi străini urmând a se desfăşura în condiţii optime.

        Furnizor: SC Avitech Co SRL

        Stadiu: Proiect finalizat în aprilie 2007, prin recepţia echipamentelor de către ŞNG.


        C.4. Proiectul „Servicii de consultanţă pentru dezvoltarea unui sistem de învăţământ continuu
la distanţă (pentru magistraţii şi grefierii în funcţie) pentru INM şi SNG”:
        Obiective:
        Obiectivul general al activităţii consultantului este să asiste INM şi SNG în alegerea, adaptarea,
implementarea şi configurarea sistemului on-line de învăţământ la distanţă. La încheierea programului, INM şi
SNG vor beneficia de două sisteme separate de învăţământ la distanţă şi de întreaga expertiză necesară
folosirii acestor sisteme.
        Durata estimată a proiectului: 5,5 luni
        Etape parcurse şi stadiul actual:
        Procedura de selecţie a consultantului a fost derulată de INM şi DIPFIE-MJ, fiind alesele companiile
SIVECO şi Bull România. Rapoartele referitoare la stabilirea unei platforme e-learning şi la specificaţiile
hardware şi software necesare pentru INM, respectiv ŞNG, au fost aprobate de Plenul CSM, proiectul
aflându-se în plină derulare.


        C.5.Proiectul „Servicii de consultanţă pentru revizuirea sistemului de învăţământ continuu în
cadrul ŞNG”:
        Obiective:
        Obiectivul general al proiectului îl constituie identificarea şi dezvoltarea unui concept de training care
să instituie metode eficiente de pregătire profesională pentru grefieri, asistenţă SNG pentru derularea unor
sesiuni de pregătire în mai multe domenii şi dezvoltarea unei curricula pentru activitatea de formare continuă
a SNG cu privire la grefierii din instanţe şi parchete.
        Urmare a consultărilor cu Banca Mondială şi DIPFIE, s-a decis ca această activitate să vizeze în
primul rând elaborarea unei noi curricula privind formarea continuă a grefierilor, iar în funcţie de necesităţi, să
se stabilească ulterior domeniile în care SNG necesită asistenţă pentru derularea unor sesiuni de pregătire.
        Durata estimată a proiectului: 6, 5 luni
        Etape parcurse şi stadiul actual:


                                                                                                                381
        Procedura de selecţie a fost derulată de ŞNG şi DIPFIE-MJ. Consultantul este East-West
Management Institute, împreună cu Institutul Român de Training. A fost redactat raportul de început;
proiectul se află în plină desfăşurare.


        C.6. Proiectul „Servicii de consultanţă pentru asistenţă tehnică în                vederea dezvoltării
tehnicilor de predare ale formatorilor din cadrul INM”:
        Obiectiv:
        Acordarea de asistenţă tehnică pentru INM în vederea consolidării şi profesionalizării reţelei sale de
formatori, obiectivul specific al acestei asistenţe constând în derularea unui program de pregătire care să
conducă la dezvoltarea tehnicilor de predare ale formatorilor INM.
        Durata estimată a contractului: 9 luni
        Etape parcurse şi stadiu actual: Procedura de selecţie a Consultantului, realizată de INM şi
DIPFIE-MJ, este în curs de derulare.


        C.7. Proiectul „Servicii de consultanţă pentru asistenţă tehnică în vederea dezvoltării testelor
de raţionament logic aplicate în cadrul procedurilor de selecţie a magistraţilor – LSAT faza II –
INM”:
        Obiective:
        Continuarea pregătirii echipei de specialişti români constituită în faza I a proiectului şi a celor 7 noi
specialişti recrutaţi la recomandarea consultantului, astfel încât să fie posibilă realizarea unui test de
raţionament logic în limba română, adaptat specificului şi realităţilor româneşti, care să fie utilizat pentru
examenul de intrare în magistratură.
        Durata estimată a proiectului: 16 luni
        Etape parcurse şi stadiul actual:
        Procedură de licitare este pe cale de a fi finalizată.




                                                                                                             382
            5.5.8. Colaborarea Ministerului Justiţiei şi a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie cu instituţii şi organisme internaţionale, care a avut ca obiectiv dezvoltarea sistemului
judiciar


            A. Activităţi de colaborare cu instituţii şi organisme internaţionale în anul 2007 desfăşurate la
nivelul Ministerului Justiţiei205
            Cooperarea cu organizaţii sau instituţii internaţionale:
            a. Cooperarea cu Fundaţia germană Hanns Seidel
            - organizarea unui seminar de pregătire a magistraţilor în domeniul cooperării judiciare în materie penală, Sovata, 21-
23 martie 2007.
            b. Cooperarea cu Fundaţia Germană pentru cooperare Judiciară Internaţională
            - organizarea unui stagiu de pregătire pentru notari şi notari stagiari, în perioada 13.06.2007-
03.07.2007.


            c. Misiunea de peer-review din perioada 23-27 aprilie 2007, derulată în cadrul mecanismului de cooperare şi verificare
a progreselor realizate de România în domeniul reformei sistemului judiciar206


            - prin Raportul de Monitorizare al Comisiei Europene din data de 26 septembrie 2006, s-a creat cadrul
pentru stabilirea, după data aderării României la Uniunea Europeană, a unui mecanism de cooperare şi
verificare a evoluţiilor înregistrate în domeniile reformei sistemului judiciar şi luptei împotriva corupţiei.
Astfel, Comisia Europeană a stabilit patru condiţionalităţi (benchmarks) – una privind sistemul judiciar şi trei
referitoare la lupta împotriva corupţiei – asupra cărora Comisia Europeană realizează în perioada post-
aderare o monitorizare strictă, în principal prin misiuni de peer-review.
            - în cadrul misiunii de peer-review din 23-27 aprilie 2007, Direcţia Afaceri Europene din cadrul
Ministerului Justiţiei a gestionat activităţile legate de condiţionalitatea referitoare la sistemului judiciar, care
prevede obligaţia României de a realiza „consolidarea transparenţei şi eficienţei actului de justiţie, în special prin
consolidarea capacităţii şi responsabilizării Consiliului Superior al Magistraturii. Raportarea şi monitorizarea impactului noilor
coduri de procedură civilă şi penală”.


            d. Elaborarea Planului de Acţiune pentru îndeplinirea condiţionalităţilor din cadrul mecanismului de
cooperare şi verificare a progreselor realizate de România în domeniul reformei sistemului judiciar207


205
      Datele şi informaţiile din secţiunea de faţă au fost furnizate de către Ministerul Justiţiei.
206 Material întocmit de Direcţia Afaceri Europene – Ministerul Justiţiei.
207 Idem

                                                                                                                              383
           - în perioada iulie-octombrie 2007, Direcţia Afaceri Europene din cadrul Ministerului Justiţiei a
gestionat procesul de elaborare a Planului de Acţiune pentru îndeplinirea condiţionalităţilor din cadrul
aceluiaşi mecanism de cooperare şi verificare a progreselor realizate de România în domeniul reformei
sistemului judiciar, adoptat în şedinţa de Guvern din 31 octombrie 2007.
           - una din principalele etape ale procesului de elaborare a Planului de Acţiune a fost misiunea ex-ante
de evaluare a planului de acţiune (8-12 octombrie 2007), în cadrul căreia trei experţi ai Comisiei Europene
au analizat conţinutul planului. Au fost, totodată, organizate întâlniri ale experţilor comunitari cu reprezentanţi
la nivel tehnic ai instituţiilor cu atribuţii în procesul de reformă a sistemului judiciar, precum şi cu magistraţi.


           e. Misiuni demarate de Uniunea Europeană în cadrul pilonului II, Politica Externă şi de Securitate
Comună208
           - EUJUST LEX - misiunea, demarată în martie 2005, are ca obiectiv acordarea de asistenţă tehnică
autorităţilor irakiene, prin pregătirea personalului din poliţie şi justiţie. În cadrul acestei misiuni, în cursul
anului 2007, Administraţia Naţională a Penitenciarelor a organizat un stagiu de practică pentru 2 oficiali
irakieni de penitenciare. În măsura identificării fondurilor necesare, România urmează să organizeze un curs
de pregătire, prin Institutul Naţional al Magistraturii, pentru aproximativ 15 experţi irakieni din sistemul
judiciar.
           - EU Planning Team – KOSOVO – are ca obiectiv înlocuirea misiunii ONU în Kosovo. În cadrul
componentei „justiţie”, a fost demarat procesul de selecţie a candidaţilor ce urmează să participe la misiunea
în Kosovo. Au fost depuse 6 candidaturi, o persoană din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor
fiind pre-selectată şi intervievată telefonic.
           - CRT – Civilian Response Teams – prevede crearea unei forţe de reacţie rapidă, care să poată fi
convocată şi trimisă în diferite tipuri de misiuni. În cadrul mecanismului CRT, un reprezentant al Autorităţii
Naţionale a Penitenciarelor a fost selectat, a beneficiat de un stagiu de pregătire şi a fost solicitat pentru o
misiune de scurtă durată209.


           f. seminarii TAIEX210 - au avut loc un număr de trei seminarii, destinate în principal judecătorilor,
procurorilor, personalului Misterului Justiţiei211



208 Activităţile derulate în cadrul pilonului II al Uniunii Europene îşi propun, prin intermediul acordării de asistenţă tehnică, exportul
experienţei şi bunelor practici din statele membre UE în alte state ale lumii. Deşi activităţile astfel derulate nu au impact direct asupra
dezvoltării sistemului judiciar din România, ele confirmă buna pregătire a specialiştilor români, selectaţi să participe în astfel de misiuni.
209 Idem 2
210 TAIEX este un instrument de asistenţă tehnică şi schimb de informaţii, care funcţionează în cadrul DG Extindere a Comisiei Europene.

Obiectivul TAIEX este de a asigura asistenţă tehnică pe termen scurt noilor state membre, statelor candidate, statelor din Balcanii de Vest,
statelor din cadrul Politicii de vecinătate a UE şi Rusiei, în domeniul armonizării şi punerii în aplicare a legislaţiei Uniunii Europene.
211 Idem 2

                                                                                                                                         384
            - 15-16 ianuarie 2007 – „Implementarea legislaţiei Uniunii Europene din Pilonul al III-lea. Provocări pentru
legiuitorul şi judecătorii naţionali”; participanţi: judecători şi personal al Ministerului Justiţiei;
            - 28-29 iunie 2007 – „Indisponibilizarea bunurilor şi confiscarea specială”; participanţi: judecători, procurori,
personal din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, Autorităţii Naţionale a Vămilor,
Ministerului Justiţiei
            - 26 noiembrie 2007 – „Practici comerciale incorecte” (seminar organizat de Autoritatea Naţională pentru
Protecţia Consumatorilor, cu implicarea Ministerului Justiţiei); participanţi: judecători, personal al Ministerului
Justiţiei


            Cooperarea în domeniul probaţiunii212:
            a. Cooperarea cu Guvernul Marii Britanii prin programul Global Opportunity Fund, gestionat de
Ambasada Marii Britanii la Bucureşti
            Proiect “Consolidarea instituţiei probaţiunii în România” – perioada de implementare 2004 –
2007
            Obiectiv principal – susţinerea dezvoltării serviciului românesc de probaţiune prin introducerea unui model de
management şi promovarea sancţiunilor alternative la închisoare
            Activităţi derulate în cursul anului 2007:
            §        organizarea unor sesiuni de formare pentru personalul de probaţiune de la nivel central şi local
            pentru implementarea „Modelului European de Excelenţă în Management” în cadrul serviciilor de
            probaţiune. În perioada 3- 4 iulie 2007 au fost formaţi 45 de formatori români în acest domeniu,
            §        derularea a 2 seminarii regionale (Bacău şi Constanţa) având ca temă „Munca în folosul
            comunităţii” şi „Liberarea condiţionată” la care au participat judecători, procurori, poliţişti,
            reprezentanţi ai comunităţilor locale, precum şi consilieri de probaţiune în vederea promovării
            sancţiunilor comunitare.
            Proiectul s-a finalizat în luna iulie 2007


            b. Ministerul britanic al Justiţiei - Serviciul Naţional pentru Managementul Infractorilor . Proiect - EU
PHARE Proiect RO05/IB/JH/04 “Continuarea asistenţei pentru consolidarea serviciilor de probaţiune in România” –
perioada de implementare 2007 – 2008
            Obiectiv principal - îmbunătăţirea abilităţilor manageriale şi operative ale personalului din probaţiune în vederea
reducerii infracţionalităţii şi oferirea de servicii victimelor infracţiunilor. Prin implementarea acestui proiect, miniştrii de justiţie
din România şi Marea Britanie doresc ca serviciile publice să aducă o contribuţie majoră în procesul de modernizare a sistemului
judiciar penal din România.

212 Material întocmit de Direcţia Probaţiune – Ministerul Justiţiei

                                                                                                                                    385
    Activităţi derulate în cursul anului 2007:
§   formarea iniţială a 127 consilieri de probaţiune recrutaţi în cursul anului 2007,
§   formarea a 27 supervizori de practică din rândul consilierilor cu experienţă în domeniu,
§   revizuirea şi dezvoltarea a două programe de lucru cu infractorii (programe de lucru individual şi de
    grup),
§   pilotarea programului de lucru cu grupul în 8 servicii de probaţiune,
§   stabilirea a două grupuri naţionale de lucru şi 9 grupuri locale în centre pilot pentru dezvoltarea unor
    bune practici de lucru în probaţiune conform standardelor europene. Aceste grupuri reunesc
    reprezentanţi ai organelor judiciare, instituţiilor publice, organizaţiilor neguvernamentale de la nivel
    central şi local,
§   debutul realizării unei strategii de dezvoltarea pentru sistemul de probaţiune,
§   debutul realizării unei strategii educaţionale pentru personalul de probaţiune împreună cu reprezentanţi
    ai universităţilor din Iaşi, Cluj, Bucureşti, Timişoara.


    c. Ministerul Afacerilor Externe din Olanda, Comitetul Naţional Helsinki. Proiect MATRA
„Reintegrarea socială a delincvenţilor minori – introducerea sancţiunilor comunitare în România” – perioada de
implementare 2005 – 2008.


    Obiectiv principal – furnizarea unor programe de lucru pentru serviciul de probaţiune din România
    Activităţi derulate în cursul anului 2007:
§   selectarea a 13 servicii de probaţiune care au pilotat 4 programe de reintegrare socială, dezvoltate prin
    preluarea acestora de la experţi olandezi şi adaptarea la contextul românesc: “Colectare de date şi
    diagnoză”, “Dezvoltarea de abilităţi sociale pentru minori”, “Dezvoltarea de abilităţi sociale pentru
    majori”, “Proceduri de lucru pentru implementarea activităţii neremunerate în folosul comunităţii”.
    Astfel, primul program a fost implementat în serviciile de probaţiune Olt, Dolj, Timiş şi Cluj, cel de-al
    doilea în Arad, Iaşi, Braşov, cel de-al treilea în Bucureşti, Covasna, Dâmboviţa şi Argeş iar ultimul în
    Bucureşti şi Vrancea,
§   evaluarea activităţii obţinute în urma pilotării şi readaptarea programelor, acolo unde a fost necesar,
§   realizarea unei estimări înaintată departamentului economic din Ministerul Justiţiei prin care să se
    asigure fondurile necesare diseminării şi implementării ulterioare, la nivel naţional, a celor patru
    programe de reintegrare,
§   formarea de formatori cu scopul diseminării celor patru programe la nivel naţional. Această activitate
    s-a desfăşurat la Predeal în perioada 29 octombrie – 3 noiembrie 2007 şi a vizat abilitarea a 12
    consilieri de probaţiune (câte trei dintre cei care au pilotat unul dintre cele patru programe de
                                                                                                          386
         reintegrare) pentru a pregăti, la rândul lor, în funcţie de fiecare program de reintegrare specific, restul
         consilierilor de probaţiune din cele 41 de servicii,
    §    conceperea unui proiect de plan de diseminare şi implementare a celor patru programe la nivel
         naţional, activitate realizată de coordonatorul din partea Ministerului Justiţiei, sprijinit de
         coordonatorul din partea Comitetului Helsinki din Olanda.


         d. Organizaţia nonguvernamentală elveţiană VEBO. Proiect – Înfiinţarea unor ateliere pentru derularea
muncii în folosul comunităţii în România – perioada de implementare 2007 – 2011


         Obiectiv principal – crearea unor oportunităţi diversificate pentru executarea obligaţiei de a presta muncă neremunerată
în folosul comunităţii prin înfiinţarea a două ateliere de acest gen în România
         Activităţi derulate în cursul anului 2007:
    §    desemnarea, în urma unui interviu, a managerului de proiect,
    §    mai 2007 – decembrie 2007 analiza oportunităţii înfiinţării atelierului şi identificarea locaţiilor pentru
         înfiinţarea celor două ateliere,
    §    realizarea unui plan de acţiune de către managerul de proiect şi prezentarea acestuia grupului director
         al proiectului format din reprezentanţii VEBO şi ai Ministerului Justiţiei.


         e. Conferinţa Europeană Permanentă de Probaţiune – CEP
         Direcţia de Probaţiune este membru al acestei organizaţii europene şi în virtutea acestei calităţi a fost
reprezentată, în cursul anului 2007, la diferite reuniuni de lucru privind practica în probaţiune.


         f. Consiliul Uniunii Europene
         Reprezentarea Ministerului român al Justiţiei la lucrările Grupului de lucru al Consiliului Uniunii
Europene în domeniul cooperării judiciare în materie penală (COPEN) pentru adoptarea unei Decizii - Cadru
privind recunoaşterea şi supravegherea pedepselor suspendate şi a sancţiunilor alternative.
         Proiectul are ca scop facilitarea reintegrării sociale a persoanelor condamnate şi îmbunătăţirea
sistemului de protejare a victimelor, stabilirea regulilor potrivit cărora un stat membru recunoaşte hotărârile de
suspendare a pedepsei pronunţate în alt stat membru, supraveghează suspendarea pedepsei şi sancţiunile
alternative impuse în acel stat şi dispune toate măsurile privind suspendarea pedepsei.
         România a susţinut adoptarea unui instrument comunitar care să conţină reguli procedurale comune
aplicabile în materia executării pedepselor având în vedere că recunoaşterea reciprocă a hotărârilor reprezintă
un principiu fundamental pentru crearea şi menţinerea spaţiului de libertate, securitate şi de justiţie al Uniunii
Europene.
                                                                                                                           387
            g. Cooperarea cu instituţii/organisme din STATELE UNITE ALE AMERICII


            Departamentul de Justiţie al SUA,
            Colaborarea cu Serviciul Federal de Probaţiune din Statele Washington (prin intermediul
biroului Ataşatului juridic al Ambasadei SUA la Bucureşti) şi Florida (prin contactele directe ale
Direcţiei de Probaţiune).


            Direcţia de Probaţiune a organizat în cursul anului 2007 întâlniri între consilieri de probaţiune din
România şi ofiţeri de probaţiune din Statele Washington şi Florida în vederea realizării unui schimb
informaţional menit a contribui la îmbunătăţirea practicilor în acest domeniu. Întâlnirile au avut loc la
Bucureşti, Tulcea, Piatra-Neamţ şi Baia Mare şi au reunit pe lângă reprezentanţi ai sistemului de probaţiune şi
pe cei ai organelor judiciare, instituţiilor publice, organizaţiilor neguvernamentale de la nivel central şi local.


            Alte aspecte privind cooperarea internaţională în domeniul justiţiei în anul 2007:


            A. Pe plan legislativ, au fost făcuţi noi paşi importanţi pentru integrarea deplină a României în
spaţiul de libertate, securitate şi de justiţie al Uniunii Europene, dar şi pentru cooperarea euro-atlantică. Astfel,
D.D.I.T213. a elaborat:
       §    proiectul Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 123/2007 privind unele măsuri pentru
            consolidarea cooperării judiciare cu statele membre ale Uniunii Europene (prin care, între
            altele, a fost creat cadrul juridic intern pentru schimbul magistraţilor de legătură şi a fost dezvoltat
            cadrul normativ pentru reprezentarea eficientă a României în Eurojust);
       §    proiectul Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 62/2007 privind completarea Legii nr.
            260/2002 pentru ratificarea Acordului dintre România şi Statele Unite ale Americii privind
            statutul forţelor Statelor Unite ale Americii în România, semnat la Washington la 30
            octombrie 2001;
       §    proiectul de lege, complex, privind unele măsuri pentru consolidarea cooperării judiciare cu statele
            membre ale Uniunii Europene, care, ca urmare a adoptării prin O.U.G. nr. 123/2007 a patru dintre
            titlurile componente va rămâne în dezbatere parlamentară ca proiect de lege pentru modificarea şi
            completarea Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală,
            cu modificările şi completările ulterioare;


213
      Direcţia Drept Internaţional şi Tratate din cadrul Ministerului Justiţiei.
                                                                                                                  388
   §   proiectul Legii nr. 44/2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 189/2003 privind
       asistenţa judiciară internaţională în materie civilă şi comercială.


       În ceea ce priveşte negocierea şi încheierea tratatelor, anul 2007 a fost marcat de finalizarea
negocierilor şi semnarea, la Bucureşti la 10 septembrie, a noului Tratat de extrădare între România şi Statele
Unite ale Americii şi a Protocolului la Tratatul dintre România şi Statele Unite ale Americii privind asistenţa
judiciară în materie penală, semnat la Washington la 26 mai 1999.


       Tot în acest an, au mai fost semnate următoarele instrumente juridice internaţionale:
       a) convenţii multilaterale pentru care procedurile de semnare au fost îndeplinite de
D.D.I.T.:
   §   Convenţia Consiliului Europei privind protecţia copiilor împotriva abuzurilor şi exploatării sexuale,
       Lanzarote, 25 octombrie 2007;
   §   Actul Final privind adoptarea Convenţiei privind obţinerea pensiei de întreţinere în străinătate pentru
       copii şi alţi membri ai familiei şi Protocolului privind legea aplicabilă obligaţiilor de întreţinere,
       elaborate în cadrul Conferinţei de Drept internaţional privat de la Haga cu ocazia celei de-a XXI-a
       Sesiune Diplomatică, care a avut loc la Haga, Olanda, 5-23 noiembrie 2007, a fost semnat de România,
       în calitate de stat membru al CE, şi de CE, în calitate de organizaţie regională de integrare economică;
   §   Convenţia de la Lugano din 30 octombrie 2007 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi
       executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială a fost semnată de Comunitatea Europeană, la 30
       octombrie 2007, în numele statelor membre, inclusiv al României.


         b) tratate bilaterale la nivel guvernamental negociate de D.D.I.T:


   §   Acordul între Guvernul României şi Guvernul Republicii Franceze privind cooperarea în vederea
       protecţiei minorilor români neînsoţiţi pe teritoriul Republici Franceze şi a întoarcerii acestora în ţara
       de origine, precum şi în vederea luptei împotriva reţelelor de exploatare a minorilor, semnat la
       Bucureşti la 1 februarie 2007 (aprobat prin H.G. nr. 1237/2007, elaborat de D.D.I.T.);
   §   Acordul de aderare dintre Guvernul României şi Academia de Drept European de la Trier (ERA),
       semnat la Bucureşti la 12 iulie 2007 (aprobat prin H.G. nr. 1225/ 2007, elaborat de D.D.I.T.).


         c) tratate bilaterale la nivel departamental negociate de D.D.I.T:
   §   Protocolul privind cooperarea între Ministerul Justiţiei al României şi Ministerul Justiţiei al Republicii
       Serbia, Bucureşti, 30 ianuarie 2007 (aprobat prin H.G. nr. 628/2007, elaborat de D.D.I.T.);
                                                                                                             389
    §   Protocolul privind cooperarea între Ministerul Justiţiei al României şi Ministerul Justiţiei şi al Aplicării
        Legii al Republicii Ungare, Sibiu, 14 noiembrie 2007;
    §   Acordul între Ministerul Justiţiei din România şi Ministerul Justiţiei din Republica Italiană privind
        schimbul magistraţilor de legătură, Benevento, 17 noiembrie 2007 (aprobat prin H.G. 1455/2007,
        elaborat de D.D.I.T.);


        De asemenea, au fost finalizate negocierile pentru semnarea:
    §   Protocolului de cooperare intre Ministerul Justiţiei al României şi Ministerul Justiţiei al Republicii
        Croaţia;
    §   Protocolului de cooperare între Ministerul Justiţiei al României şi Ministerul Justiţiei al Republicii
        Chile;
    §   Protocolului de cooperare între Ministerul Justiţiei al României şi Ministerul Justiţiei al Republicii
        Arabe Egipt;
    §   Acordului de cooperare dintre Ministerul Justiţiei al României şi Ministerul Justiţiei al Ucrainei.


        În afara actelor normative sus-menţionate, în anul 2007, Ministerul Justiţiei, prin D.D.I.T. a mai
elaborat următoarele acte normative pentru ratificarea / aprobarea unor tratate internaţionale:
    §   Legea nr. 87/207 pentru ratificarea Convenţiei asupra relaţiilor personale care privesc copiii, adoptată
        la Strasbourg la 15 mai 2003
    §   Legea nr. 361/2007 pentru ratificarea Convenţiei privind competenţa, legea aplicabilă, recunoaşterea,
        executarea şi cooperarea cu privire la răspunderea părintească şi măsurile privind protecţia copiilor,
        adoptată la Haga la 19 octombrie 1996;
    §   H.G. nr. 965/2007 pentru aprobarea Memorandumului de înţelegere dintre guvernele Republicii
        Albania, Bosniei şi Herţegovinei, Republicii Bulgaria, Republicii Croaţia, Fostei Republici Iugoslave a
        Macedoniei, Republicii Muntenegru, Republicii Moldova, României, Republicii Serbia privind
        cooperarea în lupta împotriva corupţiei prin Iniţiativa Anticorupţie pentru Sud-Estul Europei, semnat
        la Zagreb la 13 aprilie 2007.


    Pe plan instituţional, se impune a fi menţionată în mod deosebit înfiinţarea în cadrul Direcţiei Drept
Internaţional şi Tratate a Unităţii magistraţilor de legătură şi trimiterea a doi magistraţi de legătură la Roma.


        B. Activităţi de colaborare cu organisme sau instituţii internaţionale desfăşurate la nivelul
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie


                                                                                                                390
        În cursul anului 2007, Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a desfăşurat o amplă
activitate de colaborare cu instituţii şi organisme internaţionale, având drept obiectiv dezvoltarea sistemului
judiciar.
        Activităţi desfăşurate prin Serviciul de cooperare judiciară internaţională, relaţii internaţionale
şi programe din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
        Obiectivele urmărite în activităţile organizate de         Serviciul de cooperare judiciară internaţională,
relaţii internaţionale şi programe au fost:
    a) amplificarea şi extinderea cooperării la nivel european şi internaţional;
    b) dezvoltarea relaţiilor cu Eurojust, Europol, Eurojustice, Consiliul Europei, Consiliul Uniunii
        Europene, Comisia Europeană, Reţeaua Judiciară Europeană, Reţeaua Judiciară de Pregătire
        Europeană, SECI, SEEPAG, Interpol, FBI, Secret Service, Drug Enforcement Administration, cu
        parchetele europene şi la nivel internaţional (stabilirea de contacte directe cu aceste parchete);
    c) continuarea procesului de negociere şi încheierea de protocoale de cooperare între Parchetul de pe
        lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi parchetele altor ţări şi punerea în aplicare a celor existente;
    d) specializarea procurorilor în domeniile prioritare prevăzute în Planul de Acţiune privind reforma
        sistemului judiciar şi combaterea criminalităţii organizate;
    e) dezvoltarea cooperării cu magistraţii de legătură şi ofiţerii de legătură străini, aflaţi în misiune la
        Bucureşti, cu reprezentanţii misiunilor diplomatice române aflate la post în străinătate;
    f) desfăşurarea activităţilor din programele de cooperare internaţională deja încheiate                precum şi
        negocierea şi încheierea de programe noi;
    g) continuarea organizării unor cursuri de limbi străine;
    h) cunoaşterea şi analiza permanentă a tuturor documentele UE şi a celor cu caracter internaţional care
        vizează activitatea parchetelor.


    Au fost organizate un număr de 150 de deplasări în străinătate (260 de procurori), privind participarea la
conferinţe, seminarii, întâlniri de lucru, forumuri internaţionale; 50 de întâlniri ale conducerii Parchetului de
pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu omologi din alte state, precum şi cu reprezentanţi ai unor
instituţii şi organisme internaţionale; au fost semnate două acorduri, respectiv :
    a) acordul româno – francez privind crearea echipelor comune de anchetă, la Paris, în ziua de
19.06.200, ca urmare a creşterii organizaţiilor criminale transnaţionale şi a necesităţii îmbunătăţirii luptei
împotriva acestora prin echipele comune susmenţionate;
    b) protocolul privind cooperarea între Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,
Procuratura Generală a Republicii Moldova şi Procuratura Generală a Ucrainei, la Odesa, în ziua de


                                                                                                                   391
27.03.2007 – factor de dialog şi sprijin în cooperarea regională, care va contribui la intensificarea asistenţei
între cele 3 state în lupta împotriva criminalităţii în general şi a criminalităţii organizate în special.
    Acest protocol a fost pus în aplicare         prin organizarea unor vizite de studiu ale procurorilor din
Procuratura Generală a Republicii Moldova şi a Ucrainei la Bucureşti, în perioada 3-5.12.2007 precum şi a
procurorilor din cadrul Procuraturii Generale a Republicii Moldova, desfăşurată în perioada 14-17.05.2007, la
Bucureşti.


    A. S-au dezvoltat relaţiile de cooperare cu următoarele instituţii şi organisme internaţionale:
    Comisia Europeană
    –        organizarea de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Biroul TAIEX
             (Comisia Europeană) la Bucureşti, în perioada 25-27.06.2007 a seminarului cu tema „Cooperarea
             judiciară în materie penală în România şi cu România)
    –        organizarea împreună cu Biroul TAIEX a vizitei de studiu a procurorilor români la Bruxelles în
             perioada 25-27.04.2007, având ca temă cooperarea judiciară în materie penală
    –        participarea procurorilor români la vizita de studiu organizată de către Biroul TAIEX la Bruxelles
             în perioada 25-27.04.2007, având ca temă „Lupta împotriva criminalităţii organizate”
    –        participarea procurorilor români la prima Reuniune a Comitetului Consultativ pentru Coordonarea
             Luptei Antifraudă în materie penală, la Bruxelles, în perioada 19-21.09.2007 – reuniune organizată
             de către COCOLAF (Comisia Europeană)
    –        participarea procurorilor români la prima întâlnire a specialiştilor ţărilor membre UE Europol şi
             Eurojust în combaterea criminalităţii organizate, desfăşurată la Bruxelles în perioada 5-6.11.2007 şi
             organizată de către Direcţia Generală, Justiţie Libertate şi Securitate (din cadrul Comisiei Europene)
    –        participarea procurorilor români la a 5-a Conferinţă UE a procurorilor specializaţi în materia
             fraudei, organizată la Bruxelles de către OLAF în perioada 18-19.10.2007
    Consiliul Europei
              -   participarea procurorilor români la a 23-a şi respectiv a 24-a Reuniune Plenară MONEYVAL
                  în domeniul combaterii spălării banilor, organizată la Strasbourg, Franţa în perioada 5-
                  7.06.2007 şi respectiv 10-14.09.2007 de către Comitetul Moneyval – Consiliul Europei
              -   participarea procurorilor români la întâlnirea de lucru a statelor care au aderat la Convenţia
                  privind lupta     împotriva criminalităţii informatice, organizată de Consiliul Europei la
                  Strasbourg, Franţa, în perioada 13-14.06.2007
              -   participarea procurorilor români     la seminarul organizat de către         Consiliul Europei la
                  Plovdiv (Bulgaria) în perioada 17-18.12.2007, având ca temă „Criminalitatea informatică”


                                                                                                               392
   -   participarea procurorilor români la Conferinţa Europeană a Procurorilor, desfăşurată la
       Varşovia (Polonia), în perioada 4-5.06.2007 organizată de acest consiliu şi Ministerul de
       Justiţie din Polonia, având ca temă „Cooperarea internaţională în domeniul penal”


Consiliul Uniunii Europene
- participarea procurorilor români la seminarul organizat de acest consiliu la Wiesbaden, RF Germania,
în perioada 23-26.04.2007, cu tema „Livrări supravegheate de droguri”
ONU
   -   participarea procurorilor români la congresul organizat de către UNDOC (Biroul pentru
       combaterea drogurilor şi criminalităţii din cadrul ONU), care a avut loc la Bangkok,
       (Thailanda), în perioada 17-20.04.2007, cu tema „Criminalitatea financiară globală”
   -   participarea procurorilor români la reuniunea Grupului de Lucru Interguvernamental la nivel
       de experţi, referitor la    asistenţa tehnică   în contextul implementării Convenţiei ONU
       împotriva criminalităţii organizate transnaţionale, organizate la Viena       (Austria) de către
       UNDOC, în perioada 3-5.10.2007
Eurojust
   -   participarea procurorilor români la întâlnirile de lucru organizate de Eurojust la Haga,
       (Olanda) în perioada 4-7.11.2007 şi respectiv 11.07.2007, la Milano, în perioada 26-27.11.2007,
       precum şi la seminarul cu tema „Eurojust” organizat la Lisabona (Portugalia), în perioada 28-
       31.10.2007
Asociaţia Internaţională a Procurorilor
   -   participarea procurorilor români la a 4-a Conferinţă Regională Asia – Pacific, având ca temă
       „Infracţionalitatea informatică”, organizată la Kuala Lumpur (Malaezia), în perioada 6-
       9.08.2007
   -   participarea procurorilor români la a 12-a Conferinţă Anuală şi Adunare Generală a Asociaţiei
       Internaţionale a Procurorilor desfăşurată la Hong Kong în perioada 17-20.09.2007
Departamentul de Stat SUA
- organizarea vizitei de studiu a procurorilor români în       SUA în cadrul programului „Vizitatori
Internaţionali”, având ca temă „Combaterea criminalităţii organizate”, în perioada 3-25.11.2007
Reţeaua Judiciară Europeană
   -   participarea punctelor de contact în această reţea din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta
       Curte de Casaţie şi Justiţie la conferinţa cu tema „Justiţia penală internaţională”, organizată în
       perioada 13-19.05.2007, la Torină (Italia)


                                                                                                    393
            -   participarea punctelor de contact din această reţea la a 26-a întâlnire a Reţelei Judiciare,
                organizată la Bruxelles (Belgia) în perioada 25-27.02.2007
            -   participarea punctelor de contact ale României în această reţea la a 28-a Reuniune Plenară
                organizată la Obidos (Portugalia), în perioada 12-13.12.2007, având ca teme de dezbatere
                mandatul de arestare european, viitorul Eurojust şi al Reţelei Judiciare Europene, cooperarea
                judiciară internaţională între statele membre şi experienţele practice
        Reţeaua Judiciară de Pregătire Europeană
            -   participarea procurorilor români la seminarul organizat de această reţea, la Paris (Franţa), în
                perioada 10-11.05.2007 cu tema „Delicvenţa juvenilă”
            -   organizarea , de către această reţea, a stagiului de pregătire pentru procurorii români, la
                Valencia (Spania), în perioada                       22-10.2.11.2007, în cadrul programului de
                schimburi între autorităţile judiciare
            -   participarea procurorilor români la stagiul de pregătire organizat de această reţea la Cordoba
                (Spania), în perioada 28.10 - 11.11.2007 în cadrul programului de schimburi ale autorităţile
                judiciare între statele europene
        Reţeaua Europeană Pentru Combaterea Genocidului
            -   participarea procurorilor români la a 4-a întâlnire a membrilor - puncte de contact în această
                reţea, privind persoanele responsabile de genocid, crime împotriva umanităţii şi crime de
                război, în perioada 7-9.05.2007, la Haga (Olanda)
        Pactul de Stabilitate Pentru Sud - Estul Europei
        - participarea procurorilor români la reuniunea regională organizată de acest pact la Alexandropolis
(Grecia), în perioada 11-13.,04.2007 cu tema „Colaborarea transfrontalieră în domeniul traficului de persoane,
migraţiei ilegale şi traficului de droguri”
        SEEPAG (Grupul Consultativ al Procurorilor din Sud - Estul Europei)
            -   întâlnirea Procurorului General al României cu preşedintele SEEPAG în ziua de 16.03.2007,
                la sediul SECI, având ca obiect îmbunătăţirea luptei împotriva criminalităţii organizate
            -   participarea procurorilor români la a 8-a Întâlnire a Grupului Consultativ al Procurorilor din
                Sud - Estul Europei, organizată la Brdo (Slovenia), în perioada 15-16.02.2007, cu tema „Livrări
                supravegheate şi metode de investigaţii în Sud – Estul Europei”
        Eurojustice (forumul cel mai înalt de colaborare al procurorilor generali din Europa)
            -   participarea Primului Adjunct al Procurorului General al României la a 10-a Conferinţă
                Eurojustice, eveniment organizat împreună cu Procuratura Generală a Republicii Slovenia la
                Portoroz în     perioada 24-26.10.2007 cu tema       „Aspecte penale ale conservării mediului
                înconjurător”
                                                                                                           394
       INTERPOL
           -   participarea procurorilor români la efectuarea unor acte de urmărire penală la Berna (Elveţia),
               împreună cu reprezentanţii Biroului Federal Interpol, în perioada 7-12.03.2007


       B. Încheierea de programe (altele decât cele Phare)


       a) programele AGIS, încheiate cu Academia de Drept European (patru), având ca teme:
           -   combaterea traficului de persoane şi a traficului de copii
           -   lupta împotriva terorismului
           -   folosirea instrumentelor UE de justiţie penală; asistenţa judiciară şi recunoaşterea mutuală a
               hotărârilor judecătoreşti în cadrul UE
           -   forumuri anuale asupra recunoaşterilor mutuale a hotărârilor judecătoreşti în materie penală
               din UE
       b) programul EPOC – III finanţat de UE, având ca temă „Consolidarea cooperării cu Eurojust –
consolidarea sistemului de protecţia datelor, adoptarea softului ca soluţie standard pentru schimbul de
informaţii şi documente în vederea investigării infracţiunilor de terorism şi crimă organizată”
       c) Program încheiat cu TAIEX (Comisia Europeană) are ca temă „Cooperarea judiciară în
materie penală” şi cuprinde organizarea de seminarii, vizite de studiu pentru procurorii români în anul 2007.
   În perioada 25-27.06.2007 a fost organizat la Bucureşti de către TAIEX, seminarul cu tema
„Cooperarea judiciară în materie penală în România şi cu România”.
   Au fost dezbătute teme precum          „Utilizarea practică a mandatului de            arestare european”,
„Funcţionarea autorităţii centrale române în domeniul asistenţei judiciare internaţionale şi rolul
mandatului de arestare european”, „Experienţa altor state membre UE privind mandatul de arestare
european”, „Implementarea practică a instrumentelor Uniunii Europene în sfera urmăririi penale”,
Reţeaua Judiciară Europeană şi instrumentele web – prezentare practică, „Rolul Eurojust în
domeniul cooperării internaţionale în materie penală”.
       Împreună cu TAIEX au fost organizate două vizite de studiu pentru procurorii români:
           - vizita de studiu la Bruxelles – Belgia cu tema „Cooperarea judiciară în materie penală”, în
           perioada 25-27.04.2007, la care au participat 3 procurori români
           - vizita de studiu organizată la Bruxelles – Belgia cu tema „Cooperarea judiciară în lupta
           împotriva criminalităţii organizate”, în perioada 25-27.04.2007, la care au participat doi procurori
           români.
       Instituţia gazdă a fost Procuratura Federală Belgiană, care a organizat dezbaterea unor subiecte
precum „Aspecte juridice privind cooperarea între agenţiile naţionale din UE pentru combaterea criminalităţii
                                                                                                           395
organizate”, „Legea şi bunele practici în lupta împotriva criminalităţii organizate în statele membre”,
„Strângerea de probe”, „Cooperarea cu viitorul Birou al Procurorului European”.
        Au fost organizate vizite la Biroul procurorilor din Veurne, la poliţia federală, la serviciile care se
ocupă cu combaterea criminalităţii organizate, la procuratura federală belgiană            unde au fost discutate
probleme legate de organizare, competenţe, structură, aspecte practice.
        Programul va continua cu organizarea de vizite de studiu în domeniul combaterii criminalităţii
transfrontaliere, a criminalităţii economico – financiare, a criminalităţii informatice.
        f) Programul încheiat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu Fondul
Monetar Internaţional cuprinde activităţi în domeniul luptei împotriva spălării banilor şi combaterii
finanţării terorismului. De exemplu, organizarea la Sibiu, în perioada 3-5.12.2007, a seminarului cu tema
„Investigaţia financiară în cauzele de spălare a banilor şi finanţării terorismului”, la care          au participat
procurori DIICOT (structura centrală şi teritorială).


        C. Organizarea de seminarii interne


            -   organizarea de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la Bucureşti, în
                data de 18.12.2007, împreună cu Fundaţia Germană pentru Cooperare Juridică Internaţională
                a seminarului cu tema „Investigaţiile în cazurile infracţiunilor de falsificare”
            -   organizarea de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împreună cu
                Biroul TAIEX (Comisia Europeană), la Bucureşti în perioada 25-27.06.2007, a seminarului cu
                tema „Cooperarea judiciară în materie penală în România şi cu România
            -   organizarea de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împreună cu
                Ambasada SUA la Bucureşti a mesei rotunde cu tema „Drepturile de proprietate intelectuală,
                cooperarea SUA cu UE”, în ziua de 14.03.2007
            -   organizarea de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împreună cu
                Ambasada SUA la Bucureşti în ziua de 8.03.1007 a seminarului cu tema „ Tehnologii de vârf
                în domeniul detecţiei şi identificării narcoticilor şi explozibililor – Securitatea frontierelor şi a
                aeroporturilor”
            -   organizarea de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la Bucureşti, în
                ziua de 3.05.2007 împreună cu Departamentul Apărării SUA a conferinţei regionale cu tema
                „Lupta împotriva corupţiei în Europa de Sud Est”
            -   organizarea de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la Sibiu în ziua de
                23.04.2007 a seminarului cu tema „Eurojust – marketing”


                                                                                                                396
           -   organizarea de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împreună cu
               Fundaţia Hanns Seidel a seminarului cu tema „Partenerii în UE, România şi Bavaria”, la
               Bucureşti în ziua de 26.01.2007
           -   organizarea de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împreună cu
               Institutul Naţional al Magistraturii la Bucureşti în perioada 3-4.12.2007 a seminarului cu tema
               „Cooperarea judiciară în materie civilă”


       La organizarea seminariilor interne s-a avut în vedere specializarea procurorilor în unele domenii care
sunt prevăzute ca priorităţi în strategiile, planurile de acţiune, rapoartele de monitorizare, ca de exemplu în
materia combaterii     criminalităţii organizate, spălarea banilor, traficul de droguri, criminalitate
informatică, traficul de persoane, terorism. drepturilor de proprietate intelectuală, relaţiile cu mass-
media, resurse umane.
       Au fost specializaţi un număr de aproximativ 250 de procurori.


       D. Organizarea unor cursuri de limbi străine


           -   limba franceză, împreună cu Institutul Francez la Bucureşti, cu sprijinul financiar al Franţei,
               Luxemburgului, Comunităţii Wallonie - Bruxelles, care se înscriu în planul plurianual de
               acţiune pentru învăţarea limbii franceze în UE
           -   limba engleză, împreună cu consiliul Britanic la Bucureşti, cu sprijinul financiar al ambasadei
               Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord
           -   limba italiană împreună cu Institutul Italian de cultură la Bucureşti


       Cunoştinţele dobândite în cadrul acestor cursuri de pregătire sunt necesare pentru stabilirea unor
contacte directe cu omologii străini în vederea soluţionării cu operativitate a dosarelor comune.


       Activităţi desfăşurate prin Unitatea de Implementare a Programelor Phare din cadrul
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie


       Proiectul PHARE RO 2004/016-772.03.12 „Lupta împotriva criminalităţii organizate - o
abordare interinstituţională”


       Proiectul PHARE RO 2004/016-772.03.12 „Lupta împotriva criminalităţii organizate - o abordare
interinstituţională” este implementat în cadrul contractului TW RO 04-IB-JH-09, având ca parteneri
                                                                                                           397
Secretariatul de Stat pentru Securitate şi Garda Civilă din Spania, precum şi Ministerul de Interne din Franţa –
Serviciul tehnic de cooperare internaţională al poliţiei. Autoritatea de implementare este Ministerul Public –
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar beneficiarii proiectului sunt Direcţia de Investigare
a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism din cadrul parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie, Ministerul Justiţiei, Inspectoratul General al Poliţiei Române şi Inspectoratul General al
Poliţiei de Frontieră.
    Rezultatele atinse în cadrul acestui proiect sunt:
    1. Modulul 1 – Dezvoltare instituţională
        - A fost elaborat conceptul Centrului de Aplicaţii Operaţionale (CAO), în cadrul Direcţiei de
        Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, având ca funcţie principală
        gestionarea şi analiza strategică şi operaţională a informaţiilor rezultate din activitatea de urmărire
        penală a infracţiunilor de criminalitate organizată şi terorism. Sediul provizoriu al CAO a fost stabilit
        în interiorul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
        - Au fost elaborate următoarele rapoarte de analiză şi programare a activităţii DIICOT şi/sau CAO:
        1.1 Evaluarea cadrului legal şi instituţional, prin analiza eficienţei activităţii coordonate a instituţiilor şi
        structurilor implicate în combaterea criminalităţii organizate;
        1.2 Plan de acţiune referitor la managementul informaţiilor criminale la nivel naţional;
        1.3 Evaluarea necesităţilor pentru centrul operaţional de management, strângere şi analiză a
        informaţiilor referitoare la crimă organizată şi terorism;
        1.4 Proiectul de stabilire a unei structuri de coordonare şi analiză în cadrul DIICOT;
        1.5 Plan multianual de investiţii – DIICOT;
        1.6 Metodologii de lucru referitoare la tehnicile de investigaţie legate de         diferite     tipuri      ale
criminalităţii organizate realizate pentru folosirea lor în comun de către poliţie, procurorii şi judecătorii
implicaţi în cazuri de criminalitate organizată;
        1.7 Elaborarea de protocoale de lucru şi metodologii pentru structurile de informaţii în domeniul
combaterii traficului de droguri.
    2. Modulul 2 – Formare profesională
            - Peste 1.100 de persoane (procurori, judecători, ofiţeri de poliţie, jandarmi, agenţi ai forţelor de
            intervenţie specială) au beneficiat de cursuri de specializare în combaterea diferitelor tipuri de
            criminalitate organizată pe parcursul celor 48 de seminarii organizate în cadrul proiectului.
    3. Modulul 3 – Crearea unei baze de date pentru structurile specializate în combaterea
        criminalităţii organizate şi a traficului de droguri




                                                                                                                   398
        - Au fost achiziţionate echipamente de birotică, hardware, software, în beneficiul structurilor
poliţieneşti implicate în lupta împotriva traficului de droguri, de maşini furate şi de fiinţe umane, a falsului de
monedă, precum şi în beneficiul structurilor implicate în evidenţa armelor de foc şi în protecţiei martorilor.
        - A fost elaborat conceptul bazei de date pentru structurile specializate în combaterea criminalităţii
organizate şi a traficului de droguri, până în prezent fiind realizate unele testări în cadrul structurilor de poliţie.
        - Au fost organizate cursuri de formare profesională pentru administratorii şi utilizatorii bazei de date.


        Implementarea proiectului PHARE RO 2004/016-772.03.12 „Lupta împotriva criminalităţii organizate - o
abordare interinstituţională va lua sfârşit la data de 7 februarie 2008.
        Proiectul PHARE/2005/017-553.03.05 “Întărirea capacităţii instituţionale a României de
protejare a drepturilor de proprietate intelectuală şi industrială”


        Programul PHARE/2005/017-553.03.05 “Întărirea capacităţii instituţionale a României de protejare a
drepturilor de proprietate intelectuală şi industrială”, realizat în parteneriat cu Oficiul Danez pentru Brevete şi Mărci,
are ca obiectiv principal realizarea unor activităţi de protejare a drepturilor de proprietate intelectuală şi
industrială (DPI), sub coordonarea directă a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Instituţiile beneficiare în cadrul proiectului sunt: Inspectoratul General al Poliţiei Române, Inspectoratul
General al Poliţiei de Frontieră, Autoritatea Naţională a Vămilor, Consiliul Superior al Magistraturii, Oficiul
Român pentru Drepturi de Autor şi Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci. Proiectul a demarat în luna aprilie
2007, şi se va încheia în septembrie 2008, având o durată de 18 luni. Programul are un buget total de
1967604.47 Euro din care 400 de mii de Euro reprezintă cofinanţarea Ministerului Public.


Programul vizează atingerea a trei obiective principale:
1. Dezvoltarea metodologiilor, metodelor de lucru şi coordonării instituţionale: îmbunătăţirea coordonării şi a
fluxului de lucru între instituţiile care se ocupă de protecţia DPI în România, revizuirea cadrului juridic şi a
procedurilor pentru protejarea DPI în România, elaborarea şi aprobarea unei metodologii pentru estimarea
ratei pirateriei şi contrafacerii.
2. Dezvoltarea şi formarea resurselor umane: elaborarea unor planuri de formare pe termen mediu şi lung
pentru toate instituţiile implicate în protejarea DPI, formarea de formatori în rândul personalului-cheie din
instituţiile beneficiare, cursuri de formare a personalului din cadrul instituţiilor beneficiare.
3. Crearea unei baze de date comune pentru toate instituţiile implicate în protejarea DPI şi dezvoltarea unei
campanii de sensibilizare a opiniei publice cu privire la riscurile pe care le presupune încălcarea DPI.




                                                                                                                     399
        Proiectul PHARE 2005/017-553.01.04.04.01 – „Consolidarea cadrului instituţional şi legislativ
în domeniul cooperării judiciare internaţionale”


Proiectul PHARE 2005/017-553.01.04.04.01 – „Consolidarea cadrului instituţional şi legislativ în domeniul cooperării
judiciare internaţionale”, derulat de către Ministerul Justiţiei în calitate de autoritate de implementare, are ca
beneficiar Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Proiectul se axează pe
activităţi de formare profesională, la care au participat judecători, procurori şi grefieri.


Proiectul urmează să fie finalizat în luna martie a anului 2008


        Activităţi desfăşurate în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie cu instituţii şi organizaţii
internaţionale


        Activitatea de colaborare a DNA cu instituţii şi organisme internaţionale în 2007 s-a desfăşurat pe trei
planuri, vizând trei obiective majore:
        1. Dezvoltarea, cu sprijinul expertizei deţinute de instituţiile similare din UE şi din alte state, de
organizaţiile internaţionale şi pe baza fondurilor externe alocate în acest scop, a capacităţii DNA de a-şi
îndeplinii eficient misiunea de combatere a corupţiei la nivel înalt şi mediu.
        2. Participarea DNA la conferinţe internaţionale anticorupţie şi la reuniuni bilaterale cu procurori şi
funcţionari guvernamentali ai altor state, în scopul promovării modelului instituţional al DNA şi al
schimbului de experienţă între DNA şi instituţii similare din străinătate cu atribuţii în lupta împotriva
corupţiei.
        3. Participarea DNA la activităţile desfăşurate în cadrul organizaţiilor şi reţelelor internaţionale
anticorupţie în scopul promovării cooperării internaţionale în domeniul luptei împotriva corupţiei şi al
creşterii gradului de implementare de către statele părţi a convenţiilor europene şi internaţionale care au ca
obiect prevenirea şi combaterea corupţiei.


        1. DEZVOLTAREA CAPACITĂŢII DIRECŢIEI NAŢIONALE ANTICORUPŢIE


        În cursul anului 2007, DNA a beneficiat de două programe Phare, unul din ele fiind implementat
chiar de DNA, celălalt de Ministerul Justiţiei, DNA fiind unul din beneficiarii finali. Aceste programe au vizat:
       - consolidarea instituţională a DNA prin două contracte de înfrăţire instituţională, unul încheiat cu
Parchetul Special Anticorupţie din Spania, altul cu Institutul Finlandez de Management Public (HAUS),
precum şi
                                                                                                               400
       - dotarea corespunzătoare a DNA cu echipament informatic, prin două contracte de achiziţii.


           Programul de înfrăţire instituţională cu Parchetul Special Anticorupţie din Spania (RO
03/IB/JH/08), început în anul 2005 şi încheiat în aprilie 2007 a avut următoarele rezultate:
                            a) realizarea de către experţii spanioli a unor rapoarte privind:
       -     „Particularităţi de practică investigativă în materie penală în diferite sisteme europene – consideraţii
în sprijinul îmbunătăţirii desfăşurării anchetelor penale în România în cazuri de corupţie şi criminalitate
gravă”;
       - „Particularităţi de procedură penală în diferite sisteme europene - consideraţii în sprijinul
îmbunătăţirii desfăşurării anchetelor penale în România în cazuri de corupţie şi criminalitate gravă”;
       - „Evaluarea cooperării dintre instituţiile cu atribuţii în lupta împotriva corupţiei”;
       - Studiu de fezabilitate privind viitoarea dezvoltare a sistemului IT al DNA.
                            b)    organizarea, cu sprijinul experţilor spanioli, portughezi, francezi şi danezi
cooptaţi în acest program, a 47 de seminarii de pregătire profesională anticorupţie, la care au fost instruiţi 130
procurori, 149 ofiţeri de poliţie şi 42 specialişti ai DNA. În cadrul aceluiaşi program, au fost organizate 3 vizite
de studiu, în Spania, Italia şi Franţa, la autorităţi judiciare şi anticorupţie.


           Programul de înfrăţire instituţională cu Institutul Finlandez de Management Public ( RO
04/IB/JH/02), început în iulie 2006 şi care continuă şi în prezent, a obţinut până la 31 decembrie 2007
următoarele rezultate:
                            a)    elaborarea de către experţii finlandezi a unor proiecte de strategii, respectiv:
       - strategia de management a DNA;
       - strategia de training a personalului DNA;
       - strategia de comunicare a DNA
                            b)    organizarea, cu sprijinul experţilor finlandezi, a 2 seminarii, de care au
beneficiat 11 procurori, 10 ofiţeri de poliţie şi 14 specialişti. Au fost de asemenea organizate 2 vizite de studiu
la autorităţi judiciare şi autorităţi anticorupţie din Finlanda şi Letonia.


       Contractele de achiziţii ( Phare 2004/016-772.01.05.02.02) au avut ca obiect furnizarea de
echipament hardware în valoare de 588 mii Euro în vederea implementării unei aplicaţii software de
colaborare internă între utilizatorii infrastructurii IT deja create la nivelul DNA, precum şi achiziţionarea sus-
menţionatei aplicaţii software, valoarea acestui din urmă contract fiind de 239 mii Euro.



                                                                                                                     401
        În afara programelor Phare desfăşurate în cursul anului 2007, DNA a mai beneficiat de asistenţa
altor instituţii străine şi organizaţii internaţionale pentru dezvoltarea pregătirii profesionale a
personalului său operativ, astfel:
       - cu sprijinul Ambasadei SUA, 1 ofiţer de poliţie şi 1 specialist din cadrul Serviciului Tehnic au fost
pregătiţi în ceea ce priveşte folosirea echipamentelor tehnice de investigaţie. De asemenea, 1 procuror şi 1
ofiţer de poliţie au fost instruiţi în cadrul unui curs privind investigarea fraudei financiare internaţionale
organizat de Internal Revenue Service.
       - cu sprijinul Ministerul de Justiţie Francez, 4 procurori şi 1 ofiţer de poliţie DNA au efectuat o
vizită de studiu la Polul Economic şi Financiar din Paris.
       - 1 ofiţer de poliţe şi 1 specialist din cadrul Serviciului Tehnic au fost instruiţi în cadrul unui seminar
organizat de OLAF privind utilizarea echipamentului tehnic în investigaţii.


        2. PROMOVAREA MODELULUI INSTITUŢIONAL AL DIRECŢIEI NAŢIONLE
ANTICORUPŢIE


        Constituirea, structura, modul de funcţionare al autorităţilor anticorupţie existente în diferite state ale
lumii, rezultatele obţinute de acestea şi obstacolele întâlnite în calea funcţionării lor optime au constituit şi în
anul 2007 şi continuă să constituie şi în prezent teme de interes major pentru comunitatea juridică şi politică
internaţională. Sub impulsul Convenţiei ONU împotriva corupţiei, cunoscută sub numele de Convenţia de la
Merida, adoptată în 2003 şi ratificată până în prezent de 104 de state (România a ratificat-o prin Legea nr.
365/15 septembrie 2004), tot mai multe state au devenit interesate în constituirea sau dezvoltarea unor
autorităţi anticorupţie, acestea fiind autorităţi judiciare, investigative sau de prevenire, uneori având caracter
mixt. Din această perspectivă, modelul prezentat de DNA, experienţa dobândită de procurorii anticorupţie
din România în combaterea infracţiunilor de corupţie, reuşitele dar şi neîmplinirile, obstacolele întâmpinate în
activitatea lor au prezentat inclusiv în anul 2007 un interes puternic pentru comunitatea internaţională.
        Acest interes s-a concretizat în:


       - invitarea procurorilor şi celuilalt personal operativ al DNA la conferinţe şi seminarii
internaţionale în domeniul luptei împotriva corupţiei pentru a susţine prezentări privind modelul
instituţional al DNA şi/sau aspecte practice privind investigarea în România a infracţiunilor de
corupţie şi a fraudelor împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene;
       - invitarea procurorilor DNA ca experţi în cadrul unor programe internaţionale, ca formatori de
specialitate şi ca membri ai unor grupuri de lucru având ca obiectiv dezvoltarea instituţională a unor
autorităţi anticorupţie mai recent create în alte state.
                                                                                                                402
       - organizarea, la solicitarea unor autorităţi judiciare sau anticorupţie străine sau a unor ambasade
străine, a unor întâlniri de lucru şi vizite de studiu la sediul DNA.


        În acest sens, se poate exemplifica:


       - Participarea a 12 procurori şi ofiţeri de poliţie ai DNA ca lectori în cadrul conferinţelor
internaţionale anticorupţie organizate: de Pactul de Stabilitate la Bucureşti; de OSCE în Kazakstan; de
Oficiul TAIEX al Comisiei Europene în Republica Moldova; de OLAF la Bruxelles; de Ambasada SUA în
Letonia, Estonia şi Lituania; de Asociaţia Internaţională a Autorităţilor Anticorupţie( IAACA) în China; de
Fundaţia Germană pentru Cooperare Internaţională( IRZ) în Germania; de Consiliul Europei în Republica
Moldova, de Asociaţia Internaţională a Autorităţilor Anticorupţie (IAACA) în Indonezia; de Reţeaua
Partenerilor Europeni împotriva Corupţiei în Finlanda; de Consiliul Europei în Federaţia Rusă.
       - Participarea unui procuror DNA într-un proiect al Consiliului Europei ca membru al unui grup de
lucru privind elaborarea metodologiei de investigaţie a infracţiunilor de corupţie, în beneficiul
procurorilor şi ofiţerilor de poliţe specializaţi din Republica Moldova.
       - Organizarea, la sediul DNA a unor întâlniri de lucru şi vizite de studiu a unor delegaţii de
procurori, oficiali ai Ministerelor de Justiţie de Externe şi alţi oficiali guvernamentali din: Macedonia, China
(două delegaţii), Georgia, Republica Moldova (două delegaţii) şi Ucraina.


        3. PROMOVAREA COOPERĂRII INTERNAŢIONALE ÎN DOMENIUL LUPTEI
ÎMPOTRIVA CORUPŢIEI


        În cadrul activităţii desfăşurate de DNA în cursul anului 2007 în domeniul cooperării internaţionale, s-
a urmărit şi asigurarea prezenţei acestei instituţii, în calitatea sa de parchet specializat anticorupţie, ca partener
activ în cadrul activităţilor desfăşurate de organizaţiile internaţionale precum Consiliul Europei sau
ONU, de organizaţiile şi reţelele internaţionale anticorupţie pentru ridicarea gradului de implementare de
către statele părţi a convenţiilor europene şi internaţionale anticorupţie, pentru promovarea cooperării, a
schimbului de informaţii şi de bune practici, a schimbului de expertiză în vederea îmbunătăţirii legislaţiei şi
practicilor investigative anticorupţie în diferite state.


        În cadrul acestei direcţii de acţiune, principalele activităţi au vitat:
        - Participarea DNA, printr-un procuror desemnat ca membru al delegaţiei României şi ca expert
evaluator la reuniunile plenare ale GRECO (Grupul de State împotriva Corupţiei care funcţionează în cadrul
Consiliului Europei). Activităţile grupului constau în evaluarea reciprocă a gradului de implementare de către
                                                                                                                 403
fiecare stat membru a prevederilor Convenţiei Penale şi a Convenţiei Civile a Consiliului Europei împotriva
corupţiei, în runde de evaluare bine determinate.
       - Participarea unor procurori şi specialişti DNA la activităţile Reţelei Partenerilor Europeni împotriva
Corupţiei (EPAC) – constând în contribuţia la elaborarea de către Grupul de lucru privind standardele
anticorupţie a acestei reţele a raportului intitulat „Standarde Comune şi Bune Practici pentru Agenţiile
Anticorupţie”.
       - Participarea DNA ca membru fondator, la activităţile ( seminarii, conferinţe, elaborarea de culegeri
de legislaţie şi bune practici anticorupţie) Asociaţiei Internaţionale a Autorităţilor Anticorupţie (IAACA) care
are ca scop sprijinirea statelor în implementarea Convenţiei ONU împotriva Corupţiei.
       - Participarea unor procurori DNA la lucrările Conferinţei Anuale a Statelor Părţi la Convenţia ONU
împotriva Corupţiei şi ale Grupului de Lucru Interguvernamental organizat de UNODC în vederea
identificării unui mecanism de monitorizare a aplicării convenţiei de către statele membre;
       - Participarea unui procuror DNA, ca expert în cadrul Programului Voluntar Pilot lansat de UNDOC
pentru a sprijini identificarea unui mecanism de monitorizare a aplicării Convenţiei ONU împotriva Corupţiei
care să fie adoptat de Conferinţa Statelor Părţi. În cadrul acestui program, procurorul DNA împreună cu
experţi din Finlanda evaluează modul de implementare a convenţiei de către autorităţile din Polonia şi Austria
şi participă, împreună cu experţii desemnaţi din cadrul Ministerului Justiţiei, la evaluarea efectuată de Austria
şi Polonia asupra României.
- Participarea unor procurori DNA la Reţeaua Practicienilor Anticorupţie din ţările Europei Centrale şi de Est
şi a fostelor ţări sovietice (ACPN), participare care presupune schimbul de informaţii, experienţă, modele
legislative, modele de strategii anticorupţie, etc. între membri reţelei




                                                                                                             404
                                          Capitolul 6 – Concluzii şi perspective


              6.1. Concluzii privind principalele progrese înregistrate, vulnerabilităţi identificate
                             şi măsurile luate sau propuse pentru remedierea acestora


         În anul 2007, nivelul de încredere al populaţiei în justiţie, fie că este vorba de sistemul judiciar în
general, de instituţiile sale reprezentative – instanţele, parchetele, Consiliul Superior al Magistraturii, sau de
persoanele care îşi desfăşoară activitatea în cadrul acestora, rămâne la un nivel scăzut.
         Astfel, potrivit unui Eurobarometru realizat în toamna anului 2007, justiţia ocupa abia locul al optulea
în clasamentul instituţiilor în care românii au încredere, cu un procent de 26% dintre respondenţi. Potrivit
sondajului, tinerii, indiferent de mediul rezidenţial, tind să aibă mai multă încredere în sistemul juridic, în timp
ce declinul dramatic de încredere în justiţie se produce la populaţia vârstnică, cea din mediul urban în mod
special214.
         În acelaşi sens., potrivit Raportului final al „Studiului asupra opiniilor şi atitudinilor (condiţii iniţiale)
privind implementarea reformei sistemului judiciar din România”, realizat de către Gallup Organization
România în cadrul Proiectul Reforma Sistemului Judiciar, finanţat cu sprijinul Băncii Mondiale215, nivelul de
încredere în justiţie se situează în jurul valorii de 20%, nivelul scăzut de încredere al cetăţenilor privind atât
instituţiile sistemului, cât şi, cu unele variaţii procentuale, practicienii din cadrul acestuia, nu numai judecătorii
şi procurorii, dar şi avocaţii, executorii judecătoreşti, funcţionarii din justiţie şi poliţiştii.
         Acelaşi nivel scăzut de satisfacţie din partea cetăţenilor se înregistrează şi cu privire la eficienţa
sistemului judiciar, numai 21% fiind mulţumiţi de modul său de funcţionare, în timp ce 71% sunt
nemulţumiţi. Principalele probleme identificate de cetăţeni în modul de funcţionare a instanţelor judecătoreşti
privesc lipsa de celeritate a procedurii, existenţa unor tratamente diferenţiate, vizând fie aspecte pe rasă,
naţionalitate, fie diferenţierea dintre bogaţi şi săraci, precum şi tratamentul incorect la care sunt supuse
victimele de-a lungul procedurilor, impunitatea magistraţilor care soluţionează greşit o cauză sau împrejurarea
că accesul la justiţie este dificil, neexistând suficiente informaţii sau asistenţă juridică pentru înlesnirea
accesului. Aceleaşi probleme se ridică, în principiu, şi în cazul percepţiei activităţii parchetelor.
         Ca aspect pozitiv, 51% dintre respondenţi (44% în cazul parchetelor) au evidenţiat preocuparea
instanţelor privind respectarea drepturilor omului.



214
    Sursa – Hotnews.ro – „Eurobarometru - Creşterea preţurilor e cea mai importantă problemă pentru români, în timp ce
Biserica rămâne prima instituţie în topul încrederii” – miercuri, 30 ianuarie 2008. Potrivit sursei citate raportul a fost realizat la
solicitarea Direcţiei Generale pentru Comunicare a Comisiei Europene, sondajul desfăşurându-se în perioada 22 septembrie – 3
noiembrie 2007, pe un eşantion de 1000 de persoane.
215
    Raportul final a fost finalizat în luna ianuarie 2008 şi este disponibil pe pagina de internet a Consiliului Superior al
Magistraturii – www.csm1909.ro, secţiunea “Noutăţi”.
                                                                                                                                 405
            Cifrele prezentate în sinteza de mai sus evidenţiază că sistemul judiciar din România se află, ca şi multe
dintre celelalte instituţii fundamentale ale statutului de drept, de altfel, la un nivel de încredere dintre cele mai
scăzute dintre Statele Membre ale Uniunii Europene.
            Această realitate nu poate fi negată, după cum nici cauza principală a acestei situaţii, dincolo de
numeroşi alţi factori de influenţă, nu poate fi identificată în altă parte, decât în modul de funcţionare al
sistemului însuşi, fiind evident că modernizarea şi eficientizarea activităţii acestuia nu au atins ritmul dorit de
cetăţeni, iar reformele efectuate nu au produs încă rezultate suficient de evidente pentru a fi preluate de mass-
media (principala modalitate de informare a publicului larg) şi percepute de către cetăţeni, ducând la
schimbarea perspectivei acestora asupra justiţiei.
            Odată cu primul an al României ca stat membru al Uniunii Europene, exigenţa cetăţenilor faţă de
modul de funcţionare al instituţiilor statutului a crescut, existând aşteptarea legitimă faţă de asigurarea unui
standard calitativ unic al serviciilor publice.
            În aceste condiţii, autorităţile şi instituţiile statului sunt datoare ca, în ecuaţia constituţională a
separaţiei şi echilibrului puterilor, să coopereze eficient şi activ pentru realizarea intereselor publice, rezolvarea
mai rapidă a problemelor cu care încă se confruntă sistemul judiciar neputând fi obţinută decât prin eforturile
corelate ale Executivului, Legislativului şi Autorităţii Judecătoreşti.
            În anul 2007 sistemul judiciar a evoluat, existând progrese importante, astfel cum o demonstrează atât
datele cuprinse în raportul de faţă, cât şi gradul mai ridicat de satisfacţie faţă de funcţionarea sistemului
judiciar înregistrat atunci când evaluarea este bazată pe experienţa directă a cetăţenilor (cu alte cuvinte, în
rândul justiţiabililor, a cetăţenilor care au fost implicaţi direct în procedurile judiciare). Astfel, confirmând
unele evaluări anterioare, efectuate însă la o scară redusă, rezultatele obţinute în urma sondajului Gallup, sus-
menţionat, confirmă că , dintre respondenţii care au fost în situaţia de a interacţiona cu sistemul judiciar, 64%
consideră că decizia a fost luată pe baza faptelor, 57% cred că decizia judecătorului a fost corectă, 70%
consideră că oamenii au fost trataţi cu demnitate şi respect, 65% sunt de părere că judecătorul a fost neutru,
65% afirmă că procedurile au fost corecte iar 57% spun că instanţa a dat şansa tuturor să-şi spună punctul de
vedere216. Aceste date sunt cu atât mai relevante cu cât procedura judiciară este în cea mai mare parte una
contencioasă, în care una dintre părţi, pierzând litigiul, va fi inevitabil nemulţumită.
            Rămâne însă în continuare problema de a găsi o modalitatea adecvată şi rapidă de a asigura creşterea
ritmului acestor progrese şi de a le amplifica efectele pozitive, astfel încât ele să fie resimţite direct de către
cetăţenii care intră în contact cu sistemul, dar să fie perceptibile şi publicului larg, în vederea reclădirii
încrederii acestuia în funcţionarea justiţiei. Or, un astfel de rezultat nu poate fi obţinut decât prin sprijinul
acordat puterii judiciare atât de către executiv, cât şi legislativ şi prin instituirea unui mecanism de colaborare


216
      Raport final, pag.18.
                                                                                                                  406
care să asigure realizarea acestui deziderat comun, iar, pe de altă parte, să asigure respectarea principiului
fundamental al independenţei justiţiei.
         O astfel de soluţie, poate apărea ca având un caracter pur declarativ, teoretic, dar, luând ca exemplu
principala problemă care provoacă insatisfacţia cetăţenilor faţă de funcţionarea justiţiei, fie că vorbim de
publicul larg, fie de justiţiabili, respectiv durata ridicată a procedurilor, experienţa anului 2007, ca şi a celor
anteriori, demonstrează că nu se poate asigura un răspuns eficace, care să ducă la o mai bună celeritate a
procedurilor, decât prin întrunirea a cel puţin trei factori, aflaţi într-o relaţie de interdependenţă – o legislaţie
cât mai stabilă şi coerentă (atributul Legislativului), - o mai bună organizare a activităţii judiciare, atât prin
măsuri centralizate217, cât şi prin eficientizarea activităţii fiecărei instanţe/ unităţi de parchet, şi, mai departe,
prin responsabilizarea fiecărui judecător/procuror faţă de calitatea propriei activităţi (atributul autorităţii
judecătoreşti)     şi, nu în ultimul rînd, - o finanţare corespunzătoare a sistemului judiciar (atributul
Executivului).
         În plus, efortul conjugat dintre cele trei puteri ale statului pentru a asigura cetăţenilor României un
sistem de justiţie eficient trebuie să se concretizeze şi prin schimbarea atitudinii care caracterizează relaţia
dintre acestea, căci ele nu trebuie să se afle în conflict şi nici în competiţie, ci într-o relaţie de colaborare şi
respect reciproc. În acest context, se impune ca experienţa practicienilor dreptului, respectiv a instanţelor şi
parchetelor, să fie respectată şi valorificată în special în cadrul procedurilor de legiferare, prin consultarea
permanentă a corpului magistraţilor asupra textelor legale pe care vor fi apoi chemaţi să le aplice şi prin
respectarea atribuţiei legale a Consiliului Superior al Magistraturii de a aviza consultativ actele normative cu
incidenţă asupra modului de funcţionare a justiţiei.
         Dacă aceste două condiţii ar fi fost îndeplinite pe parcursul anului 2007, cât şi în perioada anterioară,
s-ar fi creat premise pozitive pentru evitarea unor situaţii ca perturbarea procedurilor judiciare prin instituirea
unor texte de lege ulterior declarate neconstituţionale, perturbarea procedurilor judiciare sau formularea, în
toamna anului trecut, a unor propuneri legislative în materia procedurii penale a căror adoptare ar putea
produce riscul ruperii echilibrului care trebuie să existe între principiul efectuării cercetării şi urmăririi penale
cu respectarea legii şi a drepturilor fundamentale ale persoanelor cercetate şi acela al desfăşurării cercetărilor în
condiţii de eficienţă, astfel încât aflarea adevărului să nu fie paralizată prin artificii procedurale. Or, toate
aceste situaţii, deşi declanşate prin acţiunea unor factori din afara sistemului judiciar, s-au răsfrânt asupra
percepţiei publice a funcţionării acestuia.



217
   Spre exemplu, rezultatul efectului corelat al unei măsuri legislative (desfiinţarea procedurii plângerii prealabile adresate
direct instanţei de judecată) şi a unor măsuri administrative, luate atât la nivel central (introducerea sistemului număr unic de
dosar, monitorizarea, prin inspecţia judiciară a dosarelor „vechi” etc.) cât şi local, alături de efectul produs de acţiunea altor
factori relevanţi, a constat în diminuarea semnificativă a volumului de activitate la nivelul judecătoriilor (aceeaşi situaţie
înregistrându-se, de altfel, şi la curţile de apel), creându-se premise favorabile pentru combaterea mai energică a fenomenului
supraîncărcării cu care se confruntă această categorie de instanţe.
                                                                                                                             407
        Rolul fundamental în construirea acestui mecanism de cooperare, în cadrul căruia toate puterile
statului trebuie să contribuie, în limitele atribuţiilor lor constituţionale, la accelerarea ritmului de reformare a
sistemului judiciar revine Consiliului Superior al Magistraturii, în calitate de reprezentant al autorităţii
judecătoreşti şi, totodată, de garant al independenţei justiţiei, iar realizarea lui este esenţială, în anul 2008 fiind
necesară obţinerea unor rezultate cât mai convingătoare pentru cetăţeni cu privire la posibilitatea şi la voinţa
sistemului de a se reforma, atât sub aspectul adoptării şi implementării noilor coduri de procedură, civilă şi
penală, cât şi a definitivării proiectelor de reorganizare şi eficientizare a instanţelor şi parchetelor, dar şi a
promovării mijloacelor alternative de soluţionare a conflictelor şi a procedurilor speciale de accelerare a
procedurii judiciare, precum dispoziţiile Codului de procedură civilă privind administrarea probelor prin
apărătorii părţilor, instituţie juridică care se pare că, până în prezent, rămâne fără o aplicabilitate practică
semnificativă.


        În ceea ce priveşte apărarea independenţei sistemului judiciar, anul 2007 a fost caracterizat printr-un
context politic tensionat şi printr-o tendinţă a factorului politic atât de a face din modul de funcţionare şi
necesitatea reformării justiţiei elemente ale luptei politice, cât şi de a obţine tranşarea unor aspecte ale acesteia
prin intermediul procedurilor jurisdicţionale. De asemenea, Curtea Constituţională a fost chemată în mai
multe rânduri să-şi îndeplinească rolul constituţional de a tranşa conflictele juridice de natură jurisdicţională
între puterile statului.
        În acest context, atât instanţele şi parchetele, cât şi Consiliul Superior al Magistraturii au fost supuse
unor critici şi chiar atacuri directe din partea tuturor părţilor spectrului politic, manifestându-se tendinţa
oamenilor politici, de diferite orientări de a acuza, în mod public, existenţa unei încărcături politice fie a
măsurilor dispuse de procurori în anumite dosare, fie a deciziilor pronunţate de instanţele de judecată, fie a
hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii, fără ca aceste afirmaţii să fie întemeiate pe probe sau elemente
concrete şi fără ca desfăşurarea ulterioară a evenimentelor să confirme astfel de aprecieri.
         Spre a da un singur exemplu, Consiliul Superior al Magistraturii a fost intens criticat pentru rezultatele
controlului de fond declanşat în cursul anului la Direcţia Naţională Anticorupţie, fiind acuzat că răspunde la
comandă politică, urmărindu-se revocarea unui procuror şef secţie din cadrul acestuia şi, chiar, că la nivelul
Consiliului Superior al Magistraturii s-a permis „scurgerea” către mass-media a datelor raportului Inspecţiei
Judiciare, pentru a fi compromisă activitatea Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Cu privire la toate aceste acuze
nu s-a adus nici o probă. După ce, examinând raportul de control, Secţia pentru procurori a Consiliului a
avizat negativ cererea ministrului justiţiei de revocare a respectivului procuror şef secţie, constatând că se
impun numai unele măsuri de corectare a deficienţelor constatate şi repetarea controlului după un anumit
interval de timp, Consiliul Superior al Magistraturii a fost acuzat de subordonare politică, din partea opusă a
spectrului politic, însă cu aceeaşi vehemenţă şi fără a fi adusă vreo probă.

                                                                                                                  408
         De altfel, este demn de remarcat că opiniile critice din partea spectrului politic au privit în special
activitatea procurorilor, precum şi a Secţiei corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, aspect
resimţit şi la nivelul parchetelor, percepţia procurorilor asupra existenţei presiunilor politice fiind în creştere,
în timp ce la judecători se menţine constantă faţă de anul precedent218. De asemenea, creşte procentul
magistraţilor care consideră că modalitatea de numire a conducerii Ministerului Public afectează independenţa
magistraţilor219.
         Concluzia care se impune este că, dacă independenţa judecătorilor este considerată la nivelul
oamenilor politici, cel puţin declarativ, o chestiune general acceptată, ca garanţie a statului de drept, încă există
controversă cu privire la independenţa profesională a procurorului, care, cu cât dobândeşte un conţinut mai
larg şi mai efectiv, cu atât provoacă o reacţie adversă din partea anumitor cercuri. Ca urmare, achiesăm la
opinia exprimată prin concluziile Studiului privind percepţia magistraţilor asupra independenţei sistemului
judiciar, că se impune o clarificare, chiar la nivel constituţional, a rolului procurorului în sistemul judiciar din
România, Consiliul Superior al Magistraturii optând în mod ferm pentru o soluţie care să întărească statutul şi
independenţa profesională a acestuia.
         Dincolo de aspectele negative menţionate, care au îmbrăcat uneori forma unor acte de imixtiune în
activitatea judiciară, rămase însă la nivel declarativ, fără efecte practice şi cu caracter relativ izolat, se impune
concluzia că atât instanţele şi parchetele şi-au păstrat statutul de independenţă, Consiliul Superior al
Magistraturii îndeplinindu-şi rolul de a nu permite subordonarea sistemului judiciar influenţelor de natură
politică, economică etc. De altfel, atât procentul magistraţilor care cred că CSM are capacitatea de a garanta
independenţa magistraţilor faţă de imixtiunile politicului în justiţie, cât şi procentul magistraţilor care apreciază
că CSM contribuie la asigurarea independenţei au înregistrat creşteri în 2007 faţă de anul precedent220.
         În cursul anului 2008 este de dorit o implicare mai mare a organizaţiilor societăţii civile în procesul
decizional privind sistemul judiciar, atât printr-o consultare periodică a reprezentanţilor acestora asupra
problemelor privind dezvoltarea strategică a sistemului, cât şi punctual, prin încurajarea de dezvoltare a unor
programe şi proiecte în parteneriat, în special în domeniile informării cetăţenilor şi a asigurării liberului acces
la justiţie.
         Pentru a-şi păstra independenţa în raport cu celelalte puteri sistemul judiciar este dependent de
acceptarea publică a misiunii sale fundamentale, astfel încât societatea civilă reprezintă un partener
indispensabil pentru credibilizarea acestuia. Amplificarea relaţiilor dintre justiţie şi societatea civilă ar putea
avea la bază în anul 2008 şi ocuparea celei de-a doua poziţii de membru rezervată reprezentanţilor acesteia în


218
    Aspect rezultat din studiul privind percepţia magistraţilor asupra independenţei sistemului judiciar 2007, realizat de către
Asociaţia Română pentru Transparenţă – Transparency International România. Pentru amănunte a se vedea şi secţiunea 3.13. a
prezentului raport.
219
    idem
220
    Idem.
                                                                                                                           409
cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, procedura de alegere a acestuia de către Senatul României fiind în
desfăşurare la data redactării raportului.
            Pe de altă parte, este esenţial ca magistraţii înşişi, în mod individual, să-şi asume statutul de
independenţă, precum şi importanţa socială a funcţiilor pe care le îndeplinesc. Într-o societate democratică,
unele soluţii judiciare vor face întotdeauna obiect de dezbatere, iar magistraţii trebuie să-şi asume rolul de a
dispune sau de a pronunţa soluţiile care se impun, conform legii, chiar dacă sunt impopulare şi făcând
abstracţie de comentariile pe care acestea le suscită. De asemenea, judecătorii şi procurorii trebuie să-şi asume
împrejurarea că independenţa lor personală şi toate garanţiile care o însoţesc nu constituie privilegii ale
magistratului şi nici cauze de impunitate, ci ele sunt instituite exclusiv pentru garantarea dreptului cetăţenilor
la un proces echitabil. Cu alte cuvinte, independenţa magistratului nu se referă şi nu trebuie să se refere la
dispoziţiile legii, cărora magistratul este ţinut să li se supună şi să le aplice, cu competenţă profesională şi cu
bună credinţă.
            În altă ordine de idei, se constată că, dacă mecanismul de garantare a independenţei justiţiei la nivel de
sistem este funcţional, normele legale privind apărarea independenţei individuale şi a reputaţiei profesionale a
judecătorilor şi procurorilor au un caracter mai puţin eficient, de multe ori nefiind posibilă o reacţie promptă
şi efectivă de contracarare a unor atacuri cu caracter nefondat ,cu privire la conduita profesională a unui
magistrat, în special când acestea sunt vehiculate prin mass-media. Sub acest aspect se impune o intervenţie
legislativă, precum şi unele măsuri organizatorice la nivelul Consiliului Superior al Magistraturii şi o mai bună
colaborare cu asociaţiile profesionale ale magistraţilor221.
            Un aspect important al consolidării independenţei sistemului judiciar îl reprezintă asigurarea unei
finanţări corespunzătoare a acestuia. Asigurarea liberului acces al cetăţenilor la justiţie, inclusiv prin acţiuni de
informare şi educaţie juridică, scutiri sau reduceri la plata taxelor de timbru, posibilitatea obţinerii de asistenţă
juridică gratuită etc., reprezintă un proces costisitor, dar indispensabil pentru funcţionarea statului de drept.
            În acest context, păstrarea calităţii de ordonator principal de credite de către ministrul justiţiei apare ca
o soluţie nepotrivită, fiind necesară administrarea acestuia de un organ aparţinând autorităţii judecătoreşti, fie
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (soluţie consacrată de Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificată prin
OUG nr.100/2007, cu efect de la 1 ianuarie 2009), fie Consiliul Superior al Magistraturii (soluţie preferabilă în
special pentru argumentele că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este o instanţă judecătorească, menită să
înfăptuiască justiţia şi să asigure interpretarea unitară a legii, iar nu un organ de natură administrativă, neavând
legături de această natură cu celelalte instanţe şi că transmiterea administrării bugetului instanţelor către CSM
ar permite o mai bună corelare între nevoi şi resurse, pe baza datelor pe care Consiliul le gestionează cu privire
la activitatea instanţelor şi a proiectelor de reformă aflate în coordonarea sa).


221
      Pentru amănunte asupra acestor aspecte a se vedea secţiunile 4.6. şi 4.11. ale prezentului raport.
                                                                                                                    410
         Pe de altă parte, pentru reuşita procesului de reformă a sistemului judiciar se impune tratarea ca
priorităţi, în ceea ce priveşte finanţarea, a programelor de formare profesională, iniţială şi continuă, ale
magistraţilor şi asigurării resurselor materiale funcţionării justiţiei ca serviciu public. Sub primul aspect,
asigurarea participării magistraţilor la programe de formare continuă doar o dată la 3 ani rămâne
nesatisfăcătoare având în vedere ritmul evoluţiei realităţilor sociale şi al diversificării, specializării şi creşterii
gradului de tehnicitate a normelor juridice. Sub al doilea aspect, asigurarea unor sedii adecvate pentru
desfăşurarea activităţii instanţelor şi parchetelor şi asigurarea resurselor necesare activităţii curente reprezintă
premise indispensabile creşterii celerităţii soluţionării litigiilor şi a garantării drepturilor procesuale ale părţilor.
În acest context este îngrijorătoare situaţia semnalată la începutul anului 2008 de mai multe organe media, cu
privire la faptul că la nivelul unor instanţe nu există nici măcar fondurile necesare îndeplinirii în condiţii legale
a procedurilor de citare şi a plăţii utilităţilor.
         În altă ordine de idei, considerăm că, în contextul creşterii complexităţii fenomenului infracţional şi a
necesităţii combaterii cu mai multă fermitate a criminalităţii organizate şi a corupţiei, se impune îmbunătăţirea
cadrului legal privind protecţia magistraţilor şi a familiilor acestora împotriva faptelor penale aflate în legătură
cu atribuţiile exercitate 222.
         În sfârşit, în contextul existenţei unor dispoziţii legale care instituie răspunderea materială a
magistraţilor, considerăm că este inadmisibilă lipsa în continuare de eficienţă juridică a normelor înscrise în
Legea nr.303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, privind asigurarea magistraţilor
pentru risc profesional, prin neemiterea normelor de aplicare şi nepunerea în practică a acestora fiind afectate
atât, pe de o parte, independenţa magistraţilor, cât şi posibilitatea statului de a recupera prin regres sumele
plătite ca despăgubiri în astfel de cazuri.


         În percepţia cetăţenilor, o problemă importantă cu care se confruntă sistemul judiciar continuă să
rămână fenomenul corupţiei. Chiar dacă nu se poate estima cu exactitate cât din această percepţie vizează
realităţile din sistem şi cât este consecinţa imaginii negative a acestuia, este indubitabil că fenomenul există şi
că se impune combaterea fermă a acestuia, indiferent de nivelul la care se manifestă. De altfel, potrivit
studiului efectuat de către Transparency International România, magistraţii înşişi sunt conştienţi că există
corupţie în sistem şi consideră că trebuie excluşi din magistratură aceia găsiţi vinovaţi de fapte de corupţie, în
caz contrar perpetuându-se neîncrederea între colegi, precum şi în rândul publicului.



222
   Conform răspunsurilor transmise de către instanţe şi parchete la chestionarul pentru colectarea unor date necesare întocmirii
raportului, în anul 2007, la nivelul instanţelor s-au înregistrat patru cazuri de săvârşire a unor fapte penale împotriva unor
judecători în legătură cu exerciţiul atribuţiilor de serviciu, iar la nivelul parchetelor s-au înregistrat două cazuri de săvârşire a
unor fapte penale legate de exerciţiul atribuţiilor de serviciu – unul împotriva unui procuror şi unul împotriva unui membru al
personalului auxiliar. În fapt, numărul presiunilor sau ameninţărilor împotriva magistraţilor, care apoi nu se materializează, este
însă mult mai ridicat.
                                                                                                                                411
            Combaterea corupţiei, ca a oricărei conduite personale culpabile, care încalcă legea penală, este în
principal atributul organelor abilitate ale statului, fermitatea şi celeritatea acestora fiind esenţiale pentru
refacerea încrederii în justiţie.
            Dincolo de ancheta penală, trebuie însă luate şi alte măsuri, care sunt de natură atât de a reduce
corupţia din sistem, cât şi de a îmbunătăţi, în general, funcţionarea acestuia.
            Mai buna organizare a activităţii de arhivă sau de registratură, crearea posibilităţii consultării de către
părţi a dosarelor în format electronic, on line, îmbunătăţirea sistemului de repartizare aleatorie, controlarea
respectării stricte a respectării interdicţiilor legale şi a regimului incompatibilităţilor, precum şi a principiului
continuităţii completului, dar şi sancţionarea fermă a abuzului de drept procesual, constând în formularea
succesivă sau nejustificată a unor cereri de recuzare sau în depunerea unei plângeri penale putative împotriva
magistratului în vederea înlăturării acestuia de la soluţionarea cauzei ori intentarea unei cereri de strămutare
total nejustificată, constituie tot atâtea măsuri care pot contribui la combaterea marii şi a micii corupţii din
cadrul sistemului judiciar şi pot reclădi încrederea reciprocă, care trebuie să existe între părţi şi apărătorii lor şi
magistratul cauzei.


            Una dintre cauzele care provoacă neîncredere în justiţie şi nemulţumire faţă de modul de funcţionare a
sistemului judiciar este reprezentată de percepţia în rândul publicului a unei situaţii de impunitate a
judecătorilor sau procurorilor cu privire la legalitatea soluţiilor pronunţate sau dispuse.
            Principiul independenţei judecătorilor şi a supunerii lor numai faţă de lege impune necesitatea ca
legalitatea şi temeinicia unei hotărâri judecătoreşti să fie examinată numai de către instanţele ierarhic
superioare, în cadrul căilor de atac prevăzute de lege. Acest principiu se impune a fi respectat, el reprezentând
un fundament al statului de drept şi o garanţie pentru cetăţean că litigiul său va fi soluţionat conform legii, iar
nu pe baza unor interpretări sau dispoziţii venite din afară şi că magistratul se va pronunţa liber de orice
temeri sau ingerinţe.
            Pe de altă parte însă, aplicarea principiului menţionat mai sus presupune că magistratul, pentru a fi
protejat prin această garanţie, trebuie să acţioneze cu competenţă, responsabilitate şi bună credinţă.
            Chiar dacă soluţiile sale, luate individual, trebuie să rămână, sub rezerva căilor de atac, intangibile,
conduita profesională a magistratului şi conduita sa personală, în aspectele ce pot afecta prestigiul funcţiei sau
al justiţiei, sunt supuse verificării, atât prin procedura disciplinară223, cât şi prin procedura evaluării
profesionale periodice.
            Prin cele două mecanisme se asigură responsabilizarea magistratului faţă de funcţia îndeplinită şi se
previne intervenţia arbitrariului în procedurile judiciare.


223
      Pentru amănunte privind răspunderea disciplinară a magistraţilor în anul 2007 a se vedea secţiunea 4.5.1.
                                                                                                                   412
        Pentru aceste motive, pe baza noului regulament, a ghidului şi a fişei de evaluare, toate elaborate în
anul 2007, începând cu luna martie 2008 va fi declanşat procesul de evaluare profesională a magistraţilor,
avându-se în vedere atât magistraţii care ocupă funcţii de conducere, cât şi cei care ocupă funcţii de execuţie.
        Procesul de evaluare profesională va permite refacerea ierarhiei profesionale din cadrul instanţelor şi
parchetelor prin evidenţierea judecătorilor şi procurorilor cu o activitate deosebită, identificarea aptitudinilor
personale, dar şi a lipsurilor şi a nevoilor de formare profesională pentru fiecare magistrat, responsabilizarea
magistraţilor cu o activitate nesatisfăcătoare etc.
        Conform legii, rezultatele evaluării individuale condiţionează promovarea în funcţii de conducere sau
de execuţie, iar obţinerea unui calificativ nesatisfăcător poate conduce la obligativitatea urmării unor cursuri de
formare profesională, iar, dacă se repetă, chiar la îndepărtarea din magistratură.
        În cursul evaluării vor fi luate în considerare rezultatele concrete ale activităţii magistratului, modul de
relaţionare cu ceilalţi participanţi la procedura judiciară, respectarea obligaţiilor prevăzute de lege, dar şi
elemente cu un deosebit impact asupra imaginii sistemului în rândul publicului, precum comportamentul în
sala de şedinţă sau în timpul anchetei sau calitatea motivării hotărârii pronunţate sau soluţiei dispuse.
        Este de menţionat că, deşi este uneori considerat conservator şi rezistent la reformă, corpul
magistraţilor şi-a asumat necesitatea desfăşurării procesului de evaluare profesională, în scopul asigurării
competenţei şi eficienţei activităţii fiecărui judecător sau procuror224.
        Astfel, la nivelul instanţelor judecătoreşti, 11 dintre curţile de apel şi aproximativ 80% dintre tribunale
şi judecătorii au apreciat că se impune evaluarea individuală a activităţii fiecărui judecător sau procuror, aceasta
fiind însă necesar să fie efectuată în concret, luând în considerare şi starea concretă a instanţei în cadrul căreia
activează (în raport şi de o evaluare instituţională). Alte instanţe, în procent redus, au apreciat că evaluarea
individuală ar trebui efectuată numai în cadrul procedurii de promovare sau că se impune numai o evaluare
instituţională, a funcţionării fiecărei instanţe sau parchet, procentul răspunsurilor prin care s-a considerat că nu
este necesară o formă de evaluare profesională fiind nesemnificativ. Domeniile în care ar trebui valorificate
rezultatele evaluării au fost în opinia instanţelor, în ordine, în procedura de promovare în funcţii de execuţie a
judecătorilor, în cadrul procedurii de numire în funcţii de conducere, în cadrul procedurii disciplinare, precum
şi pentru stabilirea unui program de formare profesională individualizat.
        Aceeaşi formă de evaluare a fost considerată necesară şi de către parchete într-un procent covârşitor
(65% dintre răspunsurile transmise de parchetele de pe lângă curţile de apel, 85% dintre răspunsurile
transmise de parchetele de pe lângă tribunale şi 90% dintre răspunsurile transmise de către parchetele de pe
lângă judecătorii). În opinia parchetelor, rezultatele evaluării ar trebui luate în considerare, în primul rând, în
procedura de numire în funcţii de conducere, dar şi la promovarea în funcţii de execuţie, în procedura

224
   Datele prezentate în continuare au fost sintetizate pe baza răspunsurilor transmise de către instanţe şi parchete la
chestionarul pentru colectarea unor date necesare întocmirii raportului.
                                                                                                                  413
disciplinară şi în vederea stabilirii unui program de formare profesională individualizat pentru fiecare
procuror.


        Relaţia sistemului judiciar cu mass-media a evoluat pozitiv în cursul anului 2007, ca urmare a
eforturilor sistemului de a deveni mai transparent, a activităţii desfăşurate de către birourile de relaţii publice
din instanţe şi parchete şi a acţiunilor de specializare a purtătorilor de cuvânt.
        Totodată, a fost elaborată o strategie de comunicare şi relaţii publice pentru Consiliul Superior al
Magistraturii şi sistemul judiciar, care urmează a fi implementată pe parcursul anului 2008.
        A putut fi percepută o tendinţă a organelor media de a se informa mai mult decât în trecut pe baza
unor surse oficiale, dar, în special în cazurile cu mare impact la public, au rămas frecvente scurgerile de
informaţii, existând chiar riscul compromiterii unor anchete datorită acestor situaţii.
        Deşi media a continuat să prefere relatarea unor elemente cu caracter senzaţional legate de
funcţionarea sistemului judiciar, s-a remarcat şi tendinţa de a explica mai bine publicului modul de funcţionare
a sistemului şi de desfăşurare a procedurii judiciare, precum şi de a accepta necesitatea tranşării litigiilor
judiciare în instanţă şi de a respecta deciziile acesteia, pe care presa a încercat în mai mare măsură să le explice,
iar nu să le critice. S-a remarcat totodată un caracter critic mai pronunţat în cazul activităţii parchetelor, fiind
intens mediatizate unele soluţii de restituire a unor dosare penale de către instanţe sau de achitare a unor
inculpaţi, care au fost extrapolate în numeroase cazuri, fără temei, cu privire la întreaga activitate a parchetelor.
        În privinţa percepţiei magistraţilor, în anul 2007, a scăzut cu 10 procente numărul magistraţilor care
apreciază că presa constituie factor de presiune asupra sistemului judiciar, magistraţii recunoscând necesitatea
dezbaterii publice a chestiunilor de interes public şi valoarea fundamentală pe care o reprezintă libertatea
presei într-o democraţie. Totuşi, se consideră necesar o pregătire mai temeinică a jurnaliştilor care abordează
subiecte legate de sistemul judiciar, în special a celor care nu sunt în mod curent specializaţi în astfel de
chestiuni, iar un procent ridicat de magistraţi consideră încă că părţile utilizează uneori media pentru a face
presiuni în vederea obţinerii unei soluţii favorabile.


        Ca prim an al României ca stat membru al Uniunii Europene, anul 2007 a reprezentat pentru
judecători şi procurori o nouă realitate juridică, aceştia având obligaţia de a asigura preeminenţa dreptului
comunitar şi având la dispoziţie instrumente juridice noi, precum posibilitatea sesizării Curţii de Justiţie a
Comunităţilor Europene cu o întrebare preliminară sau a emiterii unui mandat european de arestare.
         Rezultatele obţinute în anul 2007 sub aceste aspecte, precum şi activitatea reprezentanţilor României
în cadrul celor două reţele judiciare europene, în materie penală, respectiv în materie civilă şi comercială,
îndreptăţesc concluzia că, în ciuda deficienţelor sale, sistemul judiciar român a reuşit să se conecteze la cele ale


                                                                                                                 414
celorlalte state membre şi să asigure compatibilitatea necesară, contribuind la eforturile de creare a unui spaţiu
comun de securitate, cooperare şi justiţie225.


            Întrucât instanţele şi parchetele sunt primele îndreptăţite să realizeze o evaluare a vulnerabilităţilor
manifestate de sistemul judiciar în cursul anului 2007 şi a modalităţilor adecvate în care acestea pot fi
combătute, prezentăm în final o sinteză a aspectelor ridicate prin răspunsurile transmise la chestionarul pentru
colectarea unor date necesare întocmirii prezentului raport.
            Astfel, în opinia instanţelor judecătoreşti, principalele vulnerabilităţi, dar şi măsuri de combatere a
acestora, au constat în următoarele:
       •    schemă de personal subdimensionată – se impune suplimentarea posturilor de grefieri şi judecători;
       •    bază materială insuficientă - se impune construirea de noi sedii şi modernizarea celor existente;
       •    sistemul de selectare şi promovare a personalului – se impune o formulă descentralizată;
       •    resurse umane insuficiente, atât în ceea ce priveşte judecătorii, cât şi personalul auxiliar de specialitate
            şi în ceea ce priveşte compartimentul financiar şi administrativ - modificări legislative de natură să
            asigure ocuparea posturilor vacante într-un timp cât mai scurt; - asigurarea resurselor financiare
            necesare; - degrevarea judecătorilor de activităţile extrajudiciare; - instituirea procedurilor alternative
            de soluţionare a litigiilor, eventual cu caracter obligatoriu;
       •    instabilitatea şi lipsa de coerenţă legislativă - adoptarea de coduri şi alte acte normative compatibile cu
            legislaţia europeană, în aşa fel încât să nu fie necesară modificarea acestora o perioadă mai lungă de
            timp, în special în ceea ce priveşte normele de procedură, în acest mod asigurându-se predictibilitatea
            actului de justiţie; - Elaborarea unor acte normative prin consultarea specialiştilor şi a practicienilor
            atât cu privire la dreptul material şi procesual cât şi cu privire la organizarea judiciară;
       •    dezechilibrele existente între volumul de activitate al instanţelor judecătoreşti – judecătorii, tribunale,
            curţi de apel şi încărcătura mare de cauze/judecător - modificări legislative privind competenţa în
            toate materiile;
       •    supraîncărcarea instanţei – suplimentarea schemei de personal, instituirea unor proceduri alternative
            obligatorii în anumite tipuri de cauze;             – dimensionarea optimă a volumului de muncă pe
            judecător/complet de judecată;
       •    practica neunitară şi modificări legislative ce dau naştere la soluţii şi interpretări contrare – celeritatea
            judecării recursurilor în interesul legii; - adoptarea legii de modificare a codurilor de procedura civila şi
            penală , inclusiv în ce priveşte recursul prejudicial şi unificarea practicii Înaltei Curţi de Casaţie şi
            Justiţie;

225
      Pentru amănunte a se vedea şi secţiunea 3.8. din prezentul raport.
                                                                                                                    415
•   proceduri judiciare greoaie – modificarea codurilor de procedură;
•   percepţia eronată a societăţii asupra sistemului judiciar; comunicare şi informare corectă;
•   îmbunătăţirea accesului la justiţie –simplificarea procedurilor, asistenţă judiciară, sporirea schemei de
    personal;
•   pregătirea profesională continuă, în competenţa exclusivă a Institutul Naţional al Magistraturii, în
    modalitatea existentă, nu satisface nevoile reale de la nivelul instanţelor de judecată, pe grade de
    jurisdicţie şi practică unitară. Propunem următoarele modalităţi de realizare a pregătirii profesionale:
    pregătirea individuală, pregătirea în funcţie de gradul instanţelor; decizii în interesul legii în probleme
    relevante; consultarea colectivelor de magistraţi asupra formei de pregătire, tematică etc.;
•   lipsa comunicării dintre CSM şi instanţe şi lipsa deschiderii CSM faţă de problemele reale existente;
•   educaţia redusă a cetăţenilor privind funcţionarea sistemului judiciar – programe de educare încă din
    clasele primare;
•   lipsa de coerenţă în salarizarea magistraţilor – elaborarea unui nou sistem de salarizare.


    În ceea ce priveşte parchetele, răspunsurile transmise au vizat, în principal, următoarele:
•   legislaţie necorespunzătoare – adoptarea noilor coduri de procedură; - corelarea actelor normative; -
    sistematizarea legislativă;
•   imaginea negativă şi lipsa de încredere în sistemul judiciar – îmbunătăţirea calităţii activităţii fiecărui
    magistrat;
•   atingerile aduse independenţei magistraţilor – modificări legislative; - intervenţii prompte ale CSM;
•   lipsa acută de procurori – organizarea de concursuri şi modificarea dispoziţiilor legale privind
    participarea la concurs a absolvenţilor de facultate;
•   percepţia asupra actului de justiţie - măsuri de mediatizare a progreselor realizate în justiţie;
•   lipsa unor condiţii corespunzătoare de muncă la unele unităţi de parchet;
•   scăderea credibilităţii sistemului judiciar - promovarea imaginii şi a activităţii reale a sistemului judiciar
    realizat de majoritatea magistraţilor şi de către Consiliul Superior al Magistraturii;
•   reducerea eficienţei activităţii - schimbarea modului de evaluare a activităţii în general, de la o evaluare
    cantitativă la una calitativă şi schimbarea modului de promovare şi control;
•   mediatizarea excesiva a anchetelor penale, transformarea acestora in dezbateri publice şi show-uri TV;
•   încărcarea procurorului cu sarcini nonjuridice - degrevarea procurorului de aceste sarcini;
•   imposibilitatea procurorului de a realiza eficient activitatea de supraveghere a cercetărilor penale -
    trecerea efectivă a poliţiei judiciare în subordinea procurorului;

                                                                                                             416
    •   volum de muncă supraîncărcat – reexaminarea schemelor de personal în sensul măririi numărului
        procurorilor la parchetele cu volum mare de activitate;
    •   lipsă de eficienţă prin disiparea forţelor judiciare în tot felul de structuri – elaborarea unei strategii
        pentru realizarea unui sistem unitar de acţiune cu celeritate în soluţionarea cauzelor;
    •   inexistenţa unei structuri a poliţiei judiciare corespunzătoare Parchetului de pe lângă Curtea de Apel -
        înfiinţarea acesteia;
    •   lipsa resurselor materiale – asigurarea resurselor necesare bunei funcţionări a justiţiei din partea
        Guvernului.




               6.2. Scurtă prezentare a noului Plan de acţiune privind strategia de reformă a
                       sistemului judiciar şi lupta împotriva corupţiei, adoptat de către
                                     Guvernul României la data de 31.10.2007


        Mecanismul de cooperare şi verificare va fi utilizat în continuare pentru monitorizarea progreselor
înregistrate de România. Pentru a facilita cooperarea şi verificarea, raportul Comisiei Europene impune
obligaţia pentru autorităţile române de a elabora un plan de acţiune pentru anul 2008.
         Proiectul de Plan a fost întocmit prin colaborarea dintre toate instituţiile cu atribuţii în domeniul
funcţionării sistemului judiciar şi a luptei împotriva corupţiei. În data de 21 şi, respectiv, 24 septembrie 2007,
proiectul planului de acţiune agreat la nivel tehnic a fost supus dezbaterii Comisiei de monitorizare a
implementării Strategiei de Reforma a Sistemului Judiciar 2005 – 2007, respectiv Consiliului pentru
monitorizarea implementării Strategiei Naţionale Anticorupţie 2005 – 2007. Instituţiile participante la cele
doua reuniuni au agreat obiectivele planului de acţiune.
        Proiectul a fost discutat în cadrul reuniunilor tehnice de lucru şi supus dezbaterilor publice în perioada
2 – 17 octombrie 2007, fiind organizate reuniuni de consultări cu magistraţii (12 octombrie 2007),
reprezentanţi a asociaţiilor profesionale si reprezentanţi ai societăţii civile (17 octombrie 2007).
        Autorităţile române au prezentat Comisiei Europene, în luna noiembrie 2007226, acest plan de
acţiune, cu etape bine stabilite, care să arate modul în care România intenţionează să atingă
obiectivele specifice. Planul se bazează pe o strategie coerentă de combatere a corupţiei la toate nivelurile şi pe un plan
credibil de consolidare a profesionalismului, independenţei, competenţelor şi resurselor sistemului judiciar. Acest document a
fost supus dezbaterii publice şi transmis tuturor curţilor de apel şi parchetelor pentru formularea de observaţii.
Înainte de aprobarea Planului de Acţiune de către Guvernul României, a fost organizată o reuniune a

226
    Planul de Acţiune pentru îndeplinirea condiţionalităţilor din cadrul mecanismului de cooperare şi verificare pentru anul
2008 a fost aprobat prin H.G. 346/31.10.2007 şi publicat în M.O. nr. 765/12.11.2007
                                                                                                                         417
judecătorilor şi procurorilor, pentru discuţii finale pe marginea proiectului de plan, la care au participat şi
reprezentanţi ai societăţii civile şi ai mass-media.
        Pentru atingerea obiectivelor stabilite prin rapoartele de monitorizare ale Comisiei Europene şi prin
rapoartele misiunilor de peer-review efectuate de experţii din Statele Membre, la elaborarea Planului s-au avut
în vedere acele domenii cu privire la care respectivele rapoarte au semnalat existenţa unor deficienţe. Astfel,
principalele direcţii de acţiune pentru îndeplinirea primei condiţionalităţi sunt: adoptarea unor noi coduri de procedură,
unificarea jurisprudenţei, consolidarea capacităţii instituţionale a CSM şi responsabilizarea membrilor
Consiliului, creşterea transparenţei actului de justiţie, îmbunătăţirea politicii de resurse umane, creşterea
eficienţei sistemului judiciar prin îmbunătăţirea infrastructurii şi managementului instanţelor.


        a) Adoptarea noilor coduri de procedură civilă şi penală. Adoptarea noilor coduri reprezintă
priorităţi în materie legislativă, fiind indispensabile pentru sistematizarea normelor de natură să asigure
simplificarea procedurilor judiciare, reducerea duratei acestora, precum şi reducerea numărului căilor de atac
pentru anumite categorii de cauze. O serie de măsuri de reformă, mai ales în domeniul resurselor umane şi al
unificării practicii judiciare, vor depinde de adoptarea noilor coduri. O condiţie esenţială pentru aplicarea
corectă şi unitară a noilor coduri o constituie pregătirea judecătorilor şi procurorilor înaintea intrării în vigoare
a acestora, dar şi informarea publicului despre noile reguli procedurale. Astfel, sunt prevăzute campanii de
formare adresate judecătorilor şi procurorilor, la organizarea cărora vor fi implicaţi membri ai comisiilor care
au lucrat la elaborarea noilor coduri. De asemenea, pentru informarea justiţiabililor, se vor organiza campanii
de informare publică şi se vor elabora broşuri disponibile gratuit, cuprinzând cele mai importante modificări
introduse de noile coduri.


        b) În privinţa unificării jurisprudenţei, Raportul din 27 iunie 2007 semnalează o serie de progrese în
urma măsurilor luate în cursul anului 2006, dar atrage atenţia asupra faptului că‚ absenţa unei practici unitare
pentru cazurile de restituire a proprietăţii rămâne, încă, un motiv de îngrijorare. În vederea remedierii acestei
probleme, planul prevede, pe de o parte, continuarea măsurilor apreciate ca eficiente, derulate şi în prezent, iar
pe de altă parte, măsuri noi, ce vizează în primul rând problema unificării practicii judiciare în materia
restituirii proprietăţilor. Astfel, va continua organizarea întâlnirilor periodice între judecătorii instanţelor de la
diferite grade de jurisdicţie, pentru discutarea problemelor de practică neunitară, fiind prevăzută pentru viitor
şi implicarea avocaţilor, mai ales în vederea identificării şi semnalării cazurilor de practică neunitară. De
asemenea, vor continua activităţile ce asigură accesul judecătorilor la jurisprudenţă: actualizarea permanentă a
portalului instanţelor prin publicarea jurisprudenţei relevante, precum şi prin publicarea acestei jurisprudenţe
în broşuri sau volume ce vor fi distribuite la instanţele din tară. Vor continua şi seminariile de pregătire a
judecătorilor şi procurorilor în domeniul unificării jurisprudenţei, cu prioritate în materia restituirii imobilelor

                                                                                                                     418
naţionalizate şi se va realiza un forum de discuţii pentru magistraţi, prin intermediul căruia să fie facilitate
comunicarea dintre judecătorii şi procurorii din ţară pe diverse domenii de interes. De asemenea, prevederile
ce vor fi introduse prin noile Coduri de procedură - civilă şi penală – au ca finalitate tocmai simplificarea
regulilor procesuale, reaşezarea normelor de competenţă şi regândirea sistemului căilor de atac, astfel încât să
se limiteze cât mai mult cu putinţă cazurile în care să existe riscul unor interpretări neunitare.


        c) Consolidarea capacităţii administrative a CSM, responsabilizarea membrilor acestuia şi
soluţionarea problemelor de etică ale unor membri ai Consiliului. În vederea responsabilizării
membrilor CSM si soluţionării problemelor de etica, a fost avuta în atenţie realizarea unei mai bune
comunicări între membrii acestei instituţii, pe de o parte, magistraţi si societatea civila pe de alta parte, fiind
prevăzute întâlniri periodice în care sa se discute activitatea membrilor CSM în perioada de referinţă si
priorităţile lor pentru perioada următoare. De asemenea, candidaţii la funcţiile de preşedinte si vicepreşedinte,
aleşi la începutul anului 2008, au prezentat deja, în mod public, programe de activitate pentru perioada
mandatului, îndeplinirea acestora putând fi urmărită de către cei interesaţi: judecători, procurori, societate
civila etc. Va continua procesul de selecţie a inspectorilor judiciari, cu respectarea criteriilor de
reprezentativitate teritoriala.


        d) Creşterea transparentei actului de justiţie impune continuarea masurilor deja întreprinse, astfel
încât justiţia sa îşi consolideze rolul si imaginea de serviciu public, aflat în slujba cetăţeanului. Sunt avute în
vedere în principal: pregătirea magistraţilor, a personalului auxiliar si a purtătorilor de cuvânt de la instanţe si
parchete în domeniul comunicării publice, precum si realizarea de către CSM a unor sondaje ale opiniei
publice şi în rândul magistraţilor cu privire la percepţia asupra funcţionării sistemului judiciar, urmate de
prezentarea si dezbaterea publică a concluziilor.


        e) Îmbunătăţirea politicii de resurse umane continuă sa reprezinte o prioritate. Raportul din 27
iunie 2007 arăta că „situaţia resurselor umane în sistemul judiciar din România, precum şi capacitatea de
gestionare la nivel central şi la nivelul instanţelor şi parchetelor, continuă să constituie o problemă pentru
autorităţi”. Una dintre direcţiile avute în vedere pentru reducerea deficientelor din domeniul resurselor umane
o reprezintă raţionalizarea şi eficientizarea activităţii magistraţilor, care presupune mai multe etape - stabilirea
gradelor de complexitate a cauzelor, identificarea volumului optim de activitate pentru fiecare judecător şi
procuror, asigurarea necesarului de personal atât la instanţe cât şi la parchete. În prezent, se derulează studii şi
programe pentru realizarea acestor etape premergătoare. Ulterior, în baza concluziilor acestor programe, şi
având în vedere cu prioritate regulile de competenta materiala cuprinse în noile coduri de procedura civilă şi
penală, se va elabora o strategie de resurse umane, prin corelarea rezultatelor studiilor elaborate şi ţinând

                                                                                                                419
seama de dinamica personalului din sistemul judiciar. În acest scop vor fi prelucrate concluziile tuturor
studiilor şi proiectelor premergătoare, dar se va ţine seama şi de alte elemente esenţiale: dinamica personalului
în sistem (persoane admise, pensionari, orientarea către alte profesii, detaşări etc.), formarea profesionala
iniţială si continua a judecătorilor, procurorilor şi personalului auxiliar, reaşezarea normelor de competenţă şi a
căilor de atac, după intrarea în vigoare a noilor coduri, încărcătura diferita a instanţelor şi parchetelor. În
acelaşi context, este avută în vedere continuarea restructurării Ministerului Public , cu privire la care Raportul
din 27 iunie 2007 reţinea că este în curs de realizare, în baza planului de reorganizare prezentat la începutul
anului 2007. Restructurarea va continua prin redistribuirea, respectiv ocuparea posturilor vacante de execuţie
si de conducere.


        f)     Creşterea   eficienţei   sistemului     judiciar    prin    îmbunătăţirea      infrastructurii    şi
managementului instanţelor. În plan organizatoric, este vizată îmbunătăţirea managementului instanţelor,
prin demararea şi implementarea unui proiect care va testa posibilitatea introducerii managerilor de instanţă,
cu scopul degrevării preşedinţilor de instanţă, prin preluarea sarcinilor administrative ale acestora. Sunt avute
în vedere lucrări de reabilitare ale sediilor instanţelor şi parchetelor, precum şi construirea unor sedii noi.
Continuarea procesului de informatizare, factor esenţial pentru eficientizarea activităţii instanţelor si
parchetelor, se va realiza prin continuarea dotării sistemului judiciar cu aparatură informatică şi prin
dezvoltarea şi securizarea reţelelor de comunicaţie proprii ale sistemului judiciar, dezvoltarea şi extinderea
sistemului informatic ECRIS, asigurarea arhivării electronice a dosarelor, asigurarea înregistrării şedinţelor de
judecată prin crearea unui sistem unitar si performant de înregistrare audio-video, de audiere a martorilor cu
identitate ascunsă şi a deţinuţilor încarceraţi, implementarea sistemului de info-chioşcuri, pregătirea
specialiştilor în domeniul IT. Astfel, vor fi continuate si dezvoltate investiţiile deja efectuate pentru dotarea
tehnică a instanţelor şi parchetelor, asigurându-se sustenabilitatea acestora prin continua lor extindere si
actualizare.




                                                                                                                420